{"id":322,"date":"2009-06-16T11:49:44","date_gmt":"2009-06-16T09:49:44","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/revista\/?p=322"},"modified":"2009-06-19T23:45:53","modified_gmt":"2009-06-19T21:45:53","slug":"prin-peisajul-semantic-postmodern","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=322","title":{"rendered":"Prin peisajul semantic postmodern"},"content":{"rendered":"

(fereastra latin\u0103)<\/font><\/p>\n

de Fernando Ernesto Baggio<\/p>\n

prezentare & traducere de Simona D\u0103ncil\u0103<\/p>\n

\nFernando Ernesto Baggio Di Sopra [n. 1981-Tapera, Brazilia, locuie\u015fte \u00een Porto Alegre, Brazilia] a p\u0103\u015fit cu dreptul \u00een lumea literelor \u015fi, \u00een ciuda unor st\u00e2ng\u0103cii explicabile de \u00eencep\u0103tor, promite s\u0103 calce pe urmele valoro\u015filor prozatori latinoamericani. Geograf \u015fi arheolog, el reu\u015fe\u015fte s\u0103 \u00eembine aceste cuno\u015ftin\u0163e \u00eentr-o proz\u0103 esen\u0163ialist\u0103. Romanul s\u0103u Los delirios de un plagiator<\/em> publicat \u00een 2006 a ob\u0163inut premiul Colecao-Caixa-RS de Literatura, una din cele mai importante distinc\u0163ii literare din Brazilia. Este prezent \u00een antologii prestigioase: Antologia de Poetas Brasileiros Contemporaneos<\/em>, 2007, Historias de Trabalho<\/em>, 2006 \u015fi a fost finalist la Primera Mostra de Arte Contemporanea<\/em>. A doua sa carte, Fragmentar e reconstruir contextos<\/em>, va fi publicat\u0103 \u00een ianuarie 2009 \u00een Portugalia la editura Corpos Editora.
\n<\/p>\n

\/\/\/<\/p>\n

\nLa fereastra ma\u015finii s-a ivit o preafrumoas\u0103 fiic\u0103 a Gramaticii, care ne spune:
\n–Nu v\u0103 gr\u0103bi\u0163i! \u015eoseaua asta ortografic\u0103 v\u0103 duce la oceanul semantic postmodern, indiferent de liberul arbitru \u015fi de convingerile proprii.
\nAm \u00eenchis geamul \u015fi am accelerat. Printre spasmele suprarealismului gratuit am aruncat c\u00e2teva monezi netede ca oglinda copiilor care lingeau asfaltul cald, acei copii care devoreaz\u0103 tot ceea ce e concret rectiliniu \u015fi \u00eel transform\u0103 \u00een uciga\u015f-de-literatur\u0103. Sun\u0103 mobilul. R\u0103spund. Erau pio\u015fii lui Cronos care revendicau o mai bun\u0103 integrare a b\u0103rba\u0163ilor \u00een mediul ambiant. I-am \u00eentrebat:
\n–\u015eti\u0163i unde se afl\u0103 conectat ombilicul sintactic al pove\u015ftii \u0103steia? C\u0103 eu nu reu\u015fesc s\u0103-l g\u0103sesc…
\n–Nu \u015ftim. Poate c\u0103 ar trebui s\u0103 merge\u0163i \u00eenainte pe drumul r\u0103scula\u0163ilor p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd v\u0103 iese \u00een cale o sintagm\u0103 ro\u015fie dans\u00e2nd \u00een pielea goal\u0103.
\n–Da, ce bine! \u00cemi amintesc acum povestea pe care mi-o spunea mama cu sintagma ro\u015fie care dansa goal\u0103.
\nO bubuitur\u0103 puternic\u0103 ne-a speriat: c\u0103zuse o stalactit\u0103 din cer anun\u0163\u00e2nd noi valori etice \u015fi morale. Aveam nevoie de un refugiu de tipul Rena\u015fterii, care a reprezentat un ad\u0103post al con\u015ftiin\u0163ei sociale din Grecia Antic\u0103: vechii elini i-au salvat pe p\u0103rin\u0163ii esteticii, mai b\u0103tr\u00e2ni dec\u00e2t ei. Postmodernismul poate fi perceput ca o mul\u0163ime de puncte de vedere distincte asupra aceleia\u015fi realit\u0103\u0163i, toate adev\u0103rate \u015fi \u00een acela\u015fi timp complet diferite. \u00cen acel moment fata cu haine portocalii care se afl\u0103 \u00een fiecare nara\u0163iune \u015fi care acum era a\u015fezat\u0103 \u00een spatele ma\u015finii m-a privit ad\u00e2nc \u015fi mi-a spus:
\n–Divaga\u0163iile tale sunt doar vanitate care vrea s\u0103 se cocoa\u0163e \u00een Arborele Cunoa\u015fterii. Coboar\u0103! La ce bun s\u0103 privim lumea de sus dac\u0103 tu nu e\u015fti \u00een stare s\u0103 dansezi un tango cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt? Este absurd\u0103 ideea ta de a topografia peisajul semantic al pove\u015ftilor postmoderne ca apoi s\u0103 promovezi pavarea lui lingvistic\u0103 \u015fi parcelarea morfosintactic\u0103. Asta \u00eenseamn\u0103 s\u0103 accep\u0163i strig\u0103tele din tine care vor s\u0103 te pream\u0103reasc\u0103.
\n–Ce-i r\u0103u \u00een aceste strig\u0103te? Nu-\u0163i plac?
\n–Nu prea. Mi se par un pic prostu\u0163e.
\nO femeie indigen\u0103 ne \u00eentrerupse:
\n–Gr\u0103bi\u0163i-v\u0103! Un grup de ho\u0163i semantici s-a strecurat deja \u015fi \u00een nara\u0163iunea asta. Ei produc o mare dezordine gramatical\u0103 a valorilor \u00een literatura postmodern\u0103. \u00cenc\u0103leca\u0163i repede pe bicicletele de dou\u0103 litere \u015fi fugi\u0163i c\u00e2t mai e timp. Duce\u0163i acest buchet de sintagme neclare cadou pentru poetul realist Manoel de Barros care tr\u0103ie\u015fte \u00een Chaco Brasileno! (mocirla brazilian\u0103)
\nC\u00e2ntam \u00een acela\u015fi ritm cu femeia indigen\u0103 \u015fi apoi am plecat f\u0103c\u00e2nd surfing pe valurile socio-cinetice produse de contextul istoric. Am urlat:
\n–Efemerilor, trecem \u00een zbor pe deasupra pietrelor \u015fi vom fi f\u0103cu\u0163i fluturi!
\nC\u0103l\u0103ream, c\u0103l\u0103ream \u015fi iar c\u0103l\u0103ream. Nu neap\u0103rat \u00een aceast\u0103 ordine. La intrarea \u00een satul Mla\u015ftin\u0103 mi-am f\u0103cut o mic\u0103 ambarca\u0163iune de stuf ca s\u0103 ajung la coliba poetului Manoel de Barros. Dup\u0103 ce am urcat trei zile pe r\u00e2ul Paraguay l-am g\u0103sit.
\n–Bun\u0103 Manoel, ce faci?
\n–Bun\u0103 Zgomot-\u00een-Dou\u0103-Picioare. M\u0103 \u00eentrebam de ce c\u0103l\u0103toria ta p\u00e2n\u0103 aici a durat at\u00e2tea paragrafe. Nu ai \u00eenc\u0103 nici o descriere liric\u0103 a specificului nostru ambiental \u015fi nimeni nu s-a referit la frumuse\u0163ea satului Mla\u015ftin\u0103, nici la cultura uluitoare a \u00cenchista\u0163ilor. Tocmai tu , care duci cu at\u00e2ta m\u00e2ndrie standardele geografiei poetice!
\nAsta fiindc\u0103 povestea noastr\u0103 e o proz\u0103 nou\u0103, Manoel. Scurt\u0103! Un spasm literar! Nu mai e loc pentru divaga\u0163ii poetice lipsite de obiectivitate \u015fi pre\u0163uri! Postmodernismul a expropriat \u015fi a arendat spa\u0163iul liric \u015fi pe el se dezvolt\u0103 acum o cultur\u0103 hibrid\u0103. La ora\u015f, bulbii acestei culturi se planteaz\u0103 \u00een ghivece l\u00e2ng\u0103 florile de plastic \u015fi l\u00e2ng\u0103 oamenii sufoca\u0163i de superficialitatea ordinar\u0103 a apusurilor gri.
\nA\u015ftept\u00e2ndu-i reflec\u0163iile am reperat nodulii stric\u0103ciunii fructelor lui literare \u015fi i-am pictat pe to\u0163i cu galben ca s\u0103-l vindec de gelozie.
\n–E\u015fti bine dispus azi, Zgomot-\u00een-Dou\u0103-Picioare. M\u0103 bucur c\u0103 te v\u0103d cu o jum\u0103tate de ton mai \u00eenalt!
\n–Manoel, ador poemul \u0103sta al t\u0103u:\u201dLuciditatea m\u0103 z\u0103p\u0103ce\u015fte. Delirul verbal m\u0103 limpeze\u015fte… Antitezele colaboreaz\u0103\u201d !
\n–Da, e foarte bun. Dar mai frumoas\u0103 e natura \u00een sine. Ea e materia prim\u0103 pentru poezia mea. \u00cens\u0103 ceva m\u0103 intrig\u0103: ce-i cu pachetul \u0103la imens ag\u0103\u0163at de g\u00e2tul t\u0103u, Zgomot-\u00een-Dou\u0103-Picioare?
\n–A, da, era s\u0103 uit de pachetul cu sintagme confuze pe care femeia indigen\u0103 m-a rugat s\u0103 \u0163i-l \u00eenm\u00e2nez.
\n–C\u00e2t\u0103 bun\u0103tate! M\u0103 \u00eenc\u00e2nt\u0103 sintagmele confuze! Cu detergent \u015fi macaroane devin foarte gustoase.
\nMi-am amintit atunci de toate femeile indigene care tr\u0103iau \u00een acel perimetru unde defecam toat\u0103 vanitatea noastr\u0103. Mi-am amintit muzica p\u0103s\u0103reasc\u0103 \u015fi culorile arborilor \u015fi parfumul florilor. \u015ei de at\u00e2ta amintit am auzit p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 c\u00e2inele poetului Manoel care tocmai m\u0103 mu\u015fca de picior. Dup\u0103 ce am reu\u015fit s\u0103 m\u0103 eliberez, Manoel a exclamat:
\n–Umanitatea a putrezit! \u015ei apoi a fermentat! \u015ei ea e cea care produce aceast\u0103 aciditate \u00een subcon\u015ftientul colectiv. \u015ei din p\u0103cate aciditatea asta e remediul perfect pentru realitatea bazic\u0103 \u00een care tr\u0103im. Antieroismul e o boal\u0103 foarte necesar\u0103. Mai ales pentru noi, latinii, care dac\u0103 g\u0103sim un al doilea Crist zdren\u0163\u0103ros dormind pe pragul casei noastre, chem\u0103m poli\u0163ia.
\nL-am \u00eentrerupt pe Manoel mu\u015fc\u00e2ndu-l de picior ca s\u0103-i returnez bl\u00e2nde\u0163ea c\u00e2inelui s\u0103u. Fericit, poetul s-a a\u015fezat direct pe matricea sintactic\u0103 a acestei nara\u0163iuni. Dup\u0103 c\u00e2teva ore de lini\u015fte absolut\u0103 am decis s\u0103 hoin\u0103rim prin p\u0103duricea din spatele lexical al colibei. Ne-am \u00eempiedicat de cuvinte postmoderniste, am rupt cratime \u015fi am mai t\u0103iat din r\u0103d\u0103cinile morfologice. \u015ei chiar dac\u0103 umanitatea s-a \u00eemboln\u0103vit de urbanism cronic, tot mai exist\u0103 poezie \u00een metropole. Cum se va numi oare curentul de dup\u0103 Postmodernism? Neopostmodernism? Clasicism arhaic? M\u0103rturisesc c\u0103 eu, un \u00eenfl\u0103c\u0103rat admirator al arborilor care ador\u0103 spectacolele de teatru \u015fi care ador\u0103 s\u0103 stea cu cortul pe l\u00e2ng\u0103 cascade, sunt dezorientat. A\u015fa c\u0103 am \u00eentrebat:
\n–Maestre, care-i antonimul reliefului poetic?
\nPoetul a scurtat brusc \u00eenserarea cu ochii lui \u00eentuneca\u0163i \u015fi mi-a zis:
\n–Mul\u0163ume\u015fte-te s\u0103 \u00eenve\u0163i ceea ce e natural. Are mai mult\u0103 poezie dec\u00e2t gr\u0103mezile de vorbe care dau pe dinafar\u0103 din cotidian, parfumate toate cu publicitate.
\n–M\u0103 \u00eenc\u00e2nt\u0103 r\u0103spunsurile astea reticente! Nu mai am dec\u00e2t o \u00eentrebare: c\u00e2te pagini trebuie s\u0103 aib\u0103 o proz\u0103 postmodern\u0103?
\n–Nici una.
\n–Mul\u0163umesc.
\nM-am desp\u0103r\u0163it-rupt de marele poet \u015fi am plecat. Am mers pe c\u0103ile ascunse cu apa p\u00e2n\u0103 la genunchi. Am trecut \u00eenot r\u00e2ul poetic Paraguay \u015fi am luat-o pe potecile l\u0103turalnice din Cochabamba. Am suit \u00een genunchi Cordiliera Anzilor \u015fi m-am sc\u0103ldat \u00een lacul Titicaca dup\u0103 ce mirosisem toat\u0103 geografia str\u0103bun\u0103. N-a fost prea greu. Doar c\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd ne\u00eensemnatul meu defect de la na\u015ftere tremura – cotul meu st\u00e2ng e lipit de cel drept. Dar asta nu m\u0103 incomodeaz\u0103 mult. Intr\u0103 \u00een Postmodernism.
\nFata care locuie\u015fte \u00een spatele ma\u015finii mele s-a s\u0103turat de povestea asta \u015fi a plecat pentru totdeauna. Ne-am \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat \u015fi ne-am urat noroc pe veci. Exact \u00een acest moment al istoriei noastre am reu\u015fit s\u0103 str\u0103bat pasul liric dintre doi mun\u0163i \u015fi s\u0103 ajung \u00een p\u0103rul epic al c\u00e2mpului gramatical. M\u0103 sim\u0163eam deja acas\u0103. At\u00e2rnat \u00een hamac am rumegat tot felul de locuri comune p\u00e2n\u0103 s\u0103 adorm. Visam c\u0103 m\u0103 g\u00e2ndea o floare \u015fi norii literari picurau poezie asupra mea. Scrisul se elibera de birocra\u0163ie \u015fi de referin\u0163e critice. Totul fusese spus, repetat, recitat, negat ca \u015fi afirma\u0163ia pe care o vom citi mai departe:
\nUn b\u0103tr\u00e2n se apropie \u015fi zice:
\n–Scuz\u0103-m\u0103, fl\u0103c\u0103ule, n-aud nimic! Sunt absolut surd. O aud doar pe Ella Fitzgerald \u015fi asta \u00eemi ajunge.
\n–Surd ca op\u0163iune sau surd biologic?
\n–Po\u0163i s\u0103 vorbe\u015fti c\u00e2t vrei. Nu m\u0103 intereseaz\u0103. Nu aud nimic.
\nLumina m-a incendiat \u015fi m-am sim\u0163it tentat s\u0103 iscodesc figurile de stil sculptate \u00een marmura poetic\u0103. Pietrele se \u00eembat\u0103 de p\u0103s\u0103ri \u015fi mu\u015fchiul poetic acoper\u0103 verdele c\u00e2mpului semantic. Poate c\u0103 proza asta nu e o povestire postmodern\u0103 ci una suprarealist\u0103 sau feeric\u0103. Dar atunci ce se poate spune despre protagoni\u015fti? Suprarealismul este chiar realitatea omeneasc\u0103! \u00cen marile centre urbane, animalele umane se ascund \u00een c\u00e2rpe colorate, \u00ee\u015fi artificializeaz\u0103 mirosul, \u00ee\u015fi modific\u0103 formele corpului, se vopsesc de la unghii p\u00e2n\u0103 la p\u0103r. Tr\u0103iesc \u00een forme de beton printre care se mi\u015fc\u0103 alte forme pe dou\u0103 ro\u0163i. Fac mereu acela\u015fi drum p\u00e2n\u0103 la pensie \u015fi cap\u0103t\u0103 dreptul de a-\u015fi a\u015ftepta moartea acas\u0103 primind medicamente \u015fi alimente. C\u00e2nd mor sunt \u00eenchi\u015fi \u00een alte forme care \u00eent\u00e2rzie participarea lor \u00een lan\u0163urile trofice ale planetei. \u00cen insulele ra\u0163iunii unde tr\u0103iesc ei reclamele intr\u0103 \u00een ochi umbrind soarele, pomii, stelele. Un mozaic sonor constant suprim\u0103 c\u00e2ntecul p\u0103s\u0103rilor \u015fi animalele nonumane sunt \u00een general \u00eenchise \u00een cu\u015fti sau legate de g\u00e2t. Leg\u0103tura dintre ora\u015fe \u015fi oceanul terestru e ciudat\u0103: ele consum\u0103 o cantitate enorm\u0103 de materii prime \u015fi deverseaz\u0103 tone de dejec\u0163ii. Natura se adapteaz\u0103 cum poate \u00een haosul urban. Plantele cresc pe ziduri \u015fi pe acoperi\u015furi, sub poduri, suspendate \u00een case printre mobile-cadavre-l\u0103cuite-de-pom, \u00een gr\u0103dini strict geometrice… Exist\u0103 pe\u015fti \u00een lacuri f\u0103r\u0103 fund dar \u015fi pe\u015fti \u00een borcane mici de sticl\u0103. Unii c\u00e2ini tr\u0103iesc \u00een putrefac\u0163ie, al\u0163ii \u00een vile de lux. Zbur\u0103toarele \u00ee\u015fi fac cuib \u00een pomi sau pe aparatele de aer condi\u0163ionat. Vorbele sunt strangulate de fr\u00e2nghia libert\u0103\u0163ii de exprimare \u015fi aluzia cea mai nevinovat\u0103 se transform\u0103 \u00een obscenitate la scena deschis\u0103. Absorbit de aceste divaga\u0163ii am urlat:
\n–Sunt un vierme lingvistic ce roade aceste depozite semantice vechi \u015fi stricate! Tot felul de norduri organice apar \u015fi dispar din universul meu literar, g\u0103uri albe \u015fi negre inspir\u00e2nd \u015fi exal\u00e2nd noi realit\u0103\u0163i \u00een fiecare clip\u0103 datorit\u0103 ploii toren\u0163iale de informa\u0163ii zilnice inutile.
\nAm fugit din visul \u0103sta \u015fi din tot suprarealismul gramatical \u015fi estetic d\u00e2ndu-mi seama c\u0103 nu e de ajuns s\u0103 consimt ci trebuie s\u0103 transform realitatea. Vanitatea e v\u00e2ntul care umfl\u0103 p\u00e2nzele lumii, iar lumea a\u015fteapt\u0103 o revolu\u0163ie cultural\u0103.
\nAm tu\u015fit de mai multe ori, o tuse puternic\u0103, simptom al unei probleme lingvistice serioase. Un amic \u00eengrijorat \u00eemi spuse:
\n–Vrei o \u0163igar\u0103?
\n–Da, mul\u0163umesc c\u0103 m-ai comp\u0103timit!
\n–Cu pl\u0103cere, Zgomot-\u00een-Dou\u0103-Picioare, dar termin\u0103 odat\u0103 cu povestea asta, nu se \u015ftie c\u00e2t timp mai avem.
\n–\u015ei, cum se termin\u0103 o nara\u0163iune postmodern\u0103?
\n–Dac\u0103 ai poft\u0103 pot s\u0103-\u0163i \u00eenfig o sintagm\u0103 confuz\u0103 \u00een cap. Dac\u0103 tot mai continui s\u0103 respiri poezie \u00ee\u015fi \u00eenfig o analiz\u0103 lexical\u0103 \u00een inim\u0103.
\n–E o idee bun\u0103, \u00eencearc\u0103.
\n–Bine. O s\u0103 te dezve\u0163i de scris pentru totdeauna. Iart\u0103-mi sinceritatea, dar nu ai talent pentru asta, Zgomot-pe-Dou\u0103-Ro\u0163i.
\n–Bine, atunci la revedere.
\n–La revedere. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(fereastra latin\u0103) de Fernando Ernesto Baggio prezentare & traducere de Simona D\u0103ncil\u0103 Fernando Ernesto Baggio Di Sopra [n. 1981-Tapera, Brazilia, locuie\u015fte \u00een Porto Alegre, Brazilia] a p\u0103\u015fit cu dreptul \u00een lumea literelor \u015fi, \u00een ciuda unor st\u00e2ng\u0103cii explicabile de \u00eencep\u0103tor, promite s\u0103 calce pe urmele valoro\u015filor prozatori latinoamericani. Geograf \u015fi arheolog, el reu\u015fe\u015fte s\u0103 \u00eembine […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[7,70,15],"tags":[9,1121,71,1115,73,72],"class_list":["post-322","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-7","category-fereastra-latina","category-proza","tag-egophobia-22","tag-fereastra-latina","tag-fernando-ernesto-baggio","tag-proza","tag-simona-dancila","tag-traducere"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-5c","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/322","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=322"}],"version-history":[{"count":10,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/322\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":836,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/322\/revisions\/836"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=322"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=322"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=322"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}