{"id":3788,"date":"2010-03-17T14:37:06","date_gmt":"2010-03-17T12:37:06","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=3788"},"modified":"2010-03-22T14:32:02","modified_gmt":"2010-03-22T12:32:02","slug":"canapeaua","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=3788","title":{"rendered":"Canapeaua"},"content":{"rendered":"<p align=right>de Robert Marius Dinc\u0103<\/p>\n<p align=justify>\nCanapeaua era din piele fin\u0103 de un alb imaculat. La origini \u00eei apar\u0163inuse unei persoane din lumea interlop\u0103, care o trimisese \u201epachet\u201d unui nea\u2019 doctor. \u00cen felul \u0103sta, canapeaua ateriz\u0103 \u00een spital \u015fi r\u0103mase acolo, \u00een ciuda faptului c\u0103 nu suferea de probleme de s\u0103n\u0103tate. Oricum, nenea doctorul nu era un ori\u015ficine, ci ocupa pompoasa func\u0163ie de director \u015fi \u00een plus de asta, era \u015fi vicepre\u015fedintele local al actualului partid de la putere, a\u015fa c\u0103&#8230; \u00cen realitate  canapeaua era alb\u0103, dar nu \u015fi cei care o foloseau ca mijloc de relaxare.<!--more--><br \/>\nPe ea \u00ee\u015fi odihniser\u0103 portofelele grase o gr\u0103mad\u0103 de tipi care \u00ee\u015fi creaser\u0103 via\u0163a pe suferin\u0163a altora \u015fi pentru fiecare z\u00e2mbet de-al lor existau, garantat, cel pu\u0163in zece oameni care pl\u00e2ngeau. Dac\u0103 ar fi fost posibil, canapeaua ar fi f\u0103cut o triere preventiv\u0103 a celor ce-\u015fi \u00eenfigeau popone\u0163ul \u00een pielea ei, c\u0103ci chiar dac\u0103 ea nu reprezenta dec\u00e2t un lucru f\u0103cut de m\u00e2na omului, nu \u00eensemna ca nu avea propria-i demnitate.<br \/>\nDar ce s\u0103-i faci, asta \u00eensemna via\u0163a: faptul c\u0103 tu erai alb din na\u015ftere, nu te ferea de funinginea celor din jur.<br \/>\nCu o zi \u00een urm\u0103, pe ea se a\u015fezase un om simplu, care venise cu o pl\u00e2ngere \u015fi c\u00e2nd acesta se ridicase oft\u00e2nd, canapeaua suspinase \u015fi ea, c\u0103ci era veche \u00een meseria asta \u015fi \u015ftia prea bine c\u0103 vorbele de genul: \u201eO s\u0103 lu\u0103m m\u0103suri, nu v\u0103 face\u0163i probleme, bine c\u0103 a\u0163i venit s\u0103-mi spune\u0163i!\u201d, se traduceau ca \u201eCele cinci minute s-au terminat, dispari \u015fi tu odat\u0103 c\u0103ci chiar dac\u0103 te-am l\u0103sat s\u0103-mi poveste\u015fti, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 m\u0103 \u015fi intereseaz\u0103!\u201d<br \/>\nVasile \u00eel chema pe om, dar prietenii \u00eei spuneau Sile. Sile fusese plecat pe un vapor c\u0103ci de meserie era mecanic-motorist \u015fi pe c\u00e2nd se \u00eentorcea cu nava \u00een \u0163ar\u0103, alunecase pe o scar\u0103 \u015fi se zg\u00e2riase r\u0103u la genunchiul drept. Pe moment se dezinfectase el \u015fi se pansase, dar se p\u0103rea c\u0103 problema era mult mai grav\u0103, deoarece genunchiul continuase s\u0103 se umfle \u015fi s\u0103 capete o culoare vine\u0163ie suspect\u0103. A\u015fa ajunsese la spital. Medicul specialist, \u00eel trimisese s\u0103 fac\u0103 ni\u015fte analize \u015fi c\u00e2nd veniser\u0103 rezultatele, \u00eel anun\u0163ase cu jum\u0103tate de gur\u0103 c\u0103 trebuia s\u0103-i amputeze piciorul de la genunchi \u00een jos \u015fi asta c\u00e2t mai cur\u00e2nd posibil, de preferabil a doua zi, diminea\u0163a. Sile r\u0103m\u0103sese blocat \u015fi de abia se ab\u0163inuse s\u0103 nu izbucneasc\u0103 \u00een pl\u00e2ns. Avea pu\u0163in peste treizeci \u015fi cinci de ani \u015fi la v\u00e2rsta asta, nu prea \u015ftii cum s\u0103-\u0163i pui problema la a renun\u0163a la un picior. Noaptea nu putu s\u0103 doarm\u0103, se \u00eenv\u00e2rti prin buc\u0103t\u0103rie \u015fi fum\u0103 dou\u0103 pachete de Kent. Norocul lui fu c\u0103 diminea\u0163\u0103, c\u00e2nd ajunse la spital cu nevasta \u015fi cei doi copii dup\u0103 el, doctorul care-l consultase nu venise \u015fi anun\u0163ase c\u0103 mai \u00eent\u00e2rzie c\u00e2teva ore, a\u015fa c\u0103 \u00eel lua \u00een primire altcineva. Acesta din urm\u0103, se uit\u0103 \u015fi el pe rezultate \u015fi la genunchiul lui Sile \u015fi \u00eei spuse foarte calm:<\/p>\n<p align=justify>\n&#8211; Antibiotice \u015fi un unguent! \u00cen dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni maxim, sunte\u0163i ca nou!<br \/>\nSile \u00eenm\u0103rmurise, parc\u0103 a\u015ftept\u00e2ndu-se ca medicul s\u0103-i spun\u0103 \u201eGlumeam, nu scapi tu a\u015fa u\u015for, urc\u0103 pe mas\u0103 \u015fi a\u015fteapt\u0103-m\u0103, m\u0103 duc s\u0103 aduc toporul!\u201d, dar acesta vorbea serios.<br \/>\n&#8211; P\u0103i eu&#8230; adic\u0103&#8230;, se b\u00e2lb\u00e2ise, colegul d-voastr\u0103 mi-a spus c\u0103 singura solu\u0163ie e amputarea \u015fi eu venisem s\u0103&#8230;<br \/>\n&#8211; Colegul meu, zise doctorul \u015fi f\u0103cu o pauz\u0103 duc\u00e2nd m\u00e2na la gur\u0103 \u015fi mim\u00e2nd c\u0103 d\u0103 ceva pe g\u00e2t, are alte probleme, \u00een\u0163elegi?<br \/>\n&#8211; Da domne\u2019, dar \u00eemi t\u0103ia piciorul!, izbucnise Sile, sim\u0163ind cum tot greul din el iese afar\u0103, risipindu-se \u00een toate p\u0103r\u0163ile.<br \/>\n&#8211; Degeaba \u00eemi spune\u0163i mie, vorbi\u0163i cu d-nul director!, \u00eel sf\u0103tuise medicul.<\/p>\n<p align=justify>\nDup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de tratament, umfl\u0103tura \u00eencepuse s\u0103 se trag\u0103, piciorul s\u0103-\u015fi recapete culoarea ini\u0163ial\u0103 \u015fi Sile via\u0163a de dinainte. A\u015fa c\u0103, fusese la director s\u0103-i povesteasc\u0103 p\u0103\u0163ania lui, c\u0103ci spitalul avea nevoie de medici nu de gropari. Aia era cu totul o alt\u0103 meserie.<br \/>\nCanapeaua era din piele fin\u0103, de un alb imaculat \u015fi dac\u0103 ar fi putut l-ar fi ajutat pe Sile, c\u0103ci p\u0103rea un b\u0103iat bun, onest \u015fi muncitor, singurul de genul \u0103sta care \u00ee\u015fi a\u015fezase fundul pe ea \u00een ultimul an de zile \u015fi fuseser\u0103 mul\u0163i, prea mul\u0163i pentru a-i \u0163ine minte, dar&#8230;<br \/>\nDac\u0103 ar fi putut \u015fi-ar fi rupt unul dintre picioare \u015fi i l-ar fi \u00eenfipt directorului \u00een fundul lui, \u0103la b\u0103\u0163os c\u0103 poate a\u015fa s-ar fi trezit \u015fi el la realitate \u015fi ar fi reu\u015fit s\u0103-\u015fi ia ochii de pe h\u00e2rtiile din portofel, cur\u0103\u0163\u00e2ndu-\u015fi capul de g\u00e2ndurile de pream\u0103rire \u015fi putere.<br \/>\nP\u00e2n\u0103 la urm\u0103, nu trebuie s\u0103 fii neap\u0103rat nebun ca s\u0103 te crezi Napoleon&#8230;<br \/>\n#<br \/>\nciti\u0163i <a href=\"http:\/\/egophobia.ro\/?p=4262\">aici<\/a> un studiu al acestui text realizat de Patrick C\u0103linescu<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de Robert Marius Dinc\u0103 Canapeaua era din piele fin\u0103 de un alb imaculat. La origini \u00eei apar\u0163inuse unei persoane din lumea interlop\u0103, care o trimisese \u201epachet\u201d unui nea\u2019 doctor. \u00cen felul \u0103sta, canapeaua ateriz\u0103 \u00een spital \u015fi r\u0103mase acolo, \u00een ciuda faptului c\u0103 nu suferea de probleme de s\u0103n\u0103tate. Oricum, nenea doctorul nu era un [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[507,15],"tags":[1147,1115,67],"class_list":["post-3788","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-26","category-proza","tag-egophobia-26","tag-proza","tag-robert-marius-dinca"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-Z6","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3788","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3788"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3788\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4263,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3788\/revisions\/4263"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3788"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3788"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3788"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}