{"id":3790,"date":"2010-03-17T14:43:12","date_gmt":"2010-03-17T12:43:12","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=3790"},"modified":"2010-03-17T14:43:12","modified_gmt":"2010-03-17T12:43:12","slug":"pestera-bolii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=3790","title":{"rendered":"Pe\u015ftera bolii"},"content":{"rendered":"

de Ovidiu Ivancu<\/p>\n

\nI.
\nAici m-am n\u0103scut. De fapt, dac\u0103 vreau s\u0103 fiu sincer cu mine \u00eensumi, trebuie s\u0103 admit c\u0103 nu \u015ftiu dac\u0103 m-am n\u0103scut; am doar certitudinea c\u0103 exist. Deci, reformul\u00e2nd, aici exist dintotdeauna. Nu cunosc un alt decor \u00een afara acestei pe\u015fteri \u015fi sunt sigur c\u0103, dac\u0103 a\u015f cunoa\u015fte \u00eentr-o bun\u0103 zi un altul, n-a\u015f fi capabil s\u0103-l percep. De ce? Pentru c\u0103 n-as avea cu ce s\u0103-l compar… Vede\u0163i, fiecare senza\u0163ie, oric\u00e2t de puternic\u0103 sau, dimpotriv\u0103, superficial\u0103 ar fi ea, nu fiin\u0163eaz\u0103 dec\u00e2t pentru c\u0103 poate fi comparat\u0103 cu altceva. Nu exist\u0103 defini\u0163ie care s\u0103 nu foloseasc\u0103 un bagaj anterior de cuno\u015ftin\u0163e; dac\u0103 nu-l posezi, e\u015fti cumva for\u0163at s\u0103 percepi totul trunchiat, amputat, decupat haotic dintr-un decor incognoscibil.
\nCuvintele pe care le folosesc (mental, c\u0103ci de vorbit cu voce tare nu-mi amintesc s\u0103 fi vorbit vreodat\u0103) s-au n\u0103scut \u00een mine la fel de obscur \u015fi ambiguu. M-am trezit c\u0103 le posed pe toate deodat\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 am reprezentarea lor grafic\u0103 sau leg\u0103tura dintre ele \u015fi sensurile pe care le exprim\u0103.
\nTr\u0103iesc cu un complex pe care-l \u00een\u0163eleg \u015fi tocmai de aceea nu-l pot \u00eenl\u0103tura cu nici un chip. Nu solitudinea m\u0103 face s\u0103 m\u0103 simt neajutorat, iremediabil inferior, ci neputin\u0163a de a m\u0103 raporta la altceva sau altcineva. C\u00e2nd am descoperit c\u0103 pot merge de la un cap\u0103t la altul al pe\u015fterii, am crezut c\u0103 \u00eemi voi dep\u0103\u015fi complexul, \u00eens\u0103 actul deplas\u0103rii devine o inutilitate dac\u0103 nu presupune deplasarea c\u0103tre ceva. \u00cen orice parte a\u015f merge, \u00eent\u00e2lnesc aceea\u015fi realitate (\u015ftiu c\u0103 realitate<\/em> e un cuv\u00e2nt oarecum impropriu acestui context); \u00eentunericul cu care m-am obi\u015fnuit \u2013 nu \u015ftiu c\u00e2nd \u015fi cum \u2013 \u015fi pietrele a\u015fezate haotic \u00een jurul meu. \u015ei apoi, de vreme ce orice no\u0163iune este formulat\u0103 \u00een forul meu interior dup\u0103 reguli exclusiv arbitrare \u015fi subiective, nici m\u0103car nu \u015ftiu dac\u0103 a merge<\/em> sau ceea ce numesc eu deplasare<\/em> sunt exact termenii care descriu ac\u0163iunea pe care le-o asociez. Lipsit, \u00eens\u0103, de orice op\u0163iune, m\u0103 v\u0103d nevoit s\u0103 accept, de dragul stabilirii unei logici oarecare (oric\u00e2t de aparent\u0103 ar fi ea), c\u0103 merg, m\u0103 deplasez.
\nNu-mi aduc aminte s\u0103 m\u0103 fi revoltat vreodat\u0103 la g\u00e2ndul c\u0103 pe\u015ftera nu are o ie\u015fire; chiar mi s-a p\u0103rut logic s\u0103 nu existe vreuna. Dac\u0103 nu-mi amintesc de nici o intrare, nu este normal s\u0103 nu existe nici ie\u015fire?
\nAm proiectat mental pe zidul de piatr\u0103 o oglind\u0103 p\u0103trat\u0103. A\u015fa m-am putut cunoa\u015fte. Nu are nici o importan\u0163\u0103 dac\u0103 reflectarea imaginat\u0103 este sau nu a mea. Nu am nevoie de o reprezentare obiectiv\u0103, ci doar de o reprezentare, oricare ar fi ea. Mi se pare un succes c\u0103 am reu\u015fit s\u0103 m\u0103 reprezint cu destul de multe defecte. Izolarea \u015fi neputin\u0163a stabilirii vreunui reper cert la care s\u0103 m\u0103 raportez mi-au \u00eentins o capcan\u0103 pe care am \u015ftiut s\u0103 o evit; eram tentat s\u0103 \u00eemi construiesc o imagine perfect\u0103 despre mine \u00eensumi (sau, mai bine spus, presupus perfect\u0103). Eu, \u00eens\u0103, m-am imaginat perfectibil. Asta e foarte important.
\nNu \u015ftiu dac\u0103 sunt mort sau viu. Argumentele m\u0103 fac s\u0103 cred \u00een fiecare dintre aceste ipoteze. Mai \u00eent\u00e2i de toate, trebuie spus c\u0103 eu nu m\u0103 hr\u0103nesc \u015fi nu beau nici un fel de lichid, ceea ce, conform oric\u0103rei logici posibile, m\u0103 face s\u0103 cred c\u0103 a\u015f fi mort. Sau, \u00een cel mai bun dintre cazuri, ar trebui s\u0103 m\u0103 simt r\u0103u. Poate chiar m\u0103 simt r\u0103u. Dar, at\u00e2ta timp c\u00e2t creierul meu nu are, evident, nici reprezentarea suferin\u0163ei, nu poate trimite stimuli nervo\u015fi corpului. El nu reac\u0163ioneaz\u0103, de unde concluzia mea c\u0103 lipsa hranei nu-mi provoac\u0103 nici cel mai mic disconfort. Pe de alt\u0103 parte, merg, g\u00e2ndesc, simt col\u0163urile pietrelor \u00een\u0163ep\u00e2ndu-mi t\u0103lpile, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 sunt viu.
\nO alt\u0103 necunoscut\u0103 a existen\u0163ei mele: timpul. M-am str\u0103duit s\u0103 pun la punct o conven\u0163ie care s\u0103 m\u0103 poat\u0103 ajuta s\u0103 m\u0103sor cumva timpul. Pornind de la premiza c\u0103 intervalul dintre o clipire \u015fi alta este \u00eentotdeauna egal, am convenit ca el s\u0103 devin\u0103 unitatea minimal\u0103 de m\u0103surare a timpului. Atunci am realizat c\u0103 trecerea lui este un non-sens atunci c\u00e2nd ea nu marcheaz\u0103 vreo modificare. Eu, ca \u015fi tot ceea ce m\u0103 \u00eenconjoar\u0103, r\u0103m\u00e2n neschimbat. Orice conven\u0163ie a\u015f inventa, r\u0103m\u00e2ne f\u0103r\u0103 valoare concret\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t nu marcheaz\u0103 o evolu\u0163ie. Am \u00eencercat, nu de pu\u0163ine ori, s\u0103 observ urmele pe care le putea l\u0103sa timpul. Nimic: aceea\u015fi barb\u0103, ritmul b\u0103t\u0103ilor inimii \u2013 acela\u015fi.<\/p>\n

II.
\nAm creat mental un individ care s\u0103 \u2013mi semene. Am \u00eenceput s\u0103 discut\u0103m. Cel mai adesea despre probleme filosofice complexe pe care aveam impresia c\u0103 le n\u0103scoceam ad \u2013 hoc. La \u00eenceput, era previzibil \u00een r\u0103spunsuri, dar apoi s-a desprins din ce \u00een ce mai mult de mine. Acum nici m\u0103car nu m\u0103 mai ascult\u0103; se ridic\u0103 \u015fi pleac\u0103; e trist, nelini\u015ftit. Nu-mi repro\u015feaz\u0103 nimic \u00een mod special, de\u015fi \u00een\u0163eleg \u00eentotdeauna c\u0103 are ceva de \u00eemp\u0103r\u0163it cu mine. O sfial\u0103 inexplicabil\u0103, un complex de inferioritate mascat prin atitudini subtil ostile l-au \u00eempiedicat \u00eentotdeauna s\u0103-mi vorbeasc\u0103 direct. Spre deosebire de mine a avut ne\u015fansa de a nu se ivi a\u015fa, din senin. Eu eram acolo atunci c\u00e2nd el a \u00eenceput s\u0103 devin\u0103 con\u015ftient. Presupune, deci, c\u0103 de\u0163in r\u0103spunsuri la multe dintre \u00eentreb\u0103rile lui. Am \u00eencercat s\u0103 \u2013l \u00eenv\u0103\u0163 s\u0103 \u2013\u015fi st\u0103p\u00e2neasc\u0103 \u015fi, mai apoi, s\u0103-\u015fi domine instinctele, s\u0103 m\u0103 urmeze pas cu pas pentru a se \u00eendrepta finalmente spre lini\u015ftea de care sunt eu cuprins acum. Inutil. Ultima mea \u00eencercare a fost \u015fi cea care a gr\u0103bit ruptura, oricum iminent\u0103, dintre noi. Voiam s\u0103-l ucid. N-am putut; nu m-a \u00eempiedicat cine \u015ftie ce moral\u0103 ieftin\u0103 (orice moral\u0103 \u00eemi e str\u0103in\u0103), ci \u00een\u0163elegerea c\u0103 el era intangibil. Nu-mi mai apar\u0163inea, nu mai exista nici m\u0103car o singur\u0103 punte de leg\u0103tur\u0103 \u00eentre noi doi.
\nMai mult; a \u00eenceput el \u00eensu\u015fi s\u0103 creeze. Nu numai fiin\u0163e asemenea lui, ci \u015fi pe\u015fteri asem\u0103n\u0103toare celei \u00een care tr\u0103iam, transformate mai \u00eent\u00e2i \u00een colibe de p\u0103m\u00e2nt iar apoi \u00een cl\u0103diri imense de beton cu multe u\u015fi \u015fi ferestre. Acum alergau \u00een jurul meu animale cu diferite \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103ri, comunic\u00e2nd \u00eentre ele cu ajutorul sunetelor nearticulate. \u00cen scurt timp, lini\u015ftea familiar\u0103 mie disp\u0103ru cu des\u0103v\u00e2r\u015fire. Crea\u0163iile lui dob\u00e2ndiser\u0103 o independen\u0163\u0103 total\u0103, procre\u00e2nd la r\u00e2ndul lor cu ajutorul unor ritualuri interesante care mie mi-au p\u0103rut de ne\u00een\u0163eles: dou\u0103 fiin\u0163e se striveau una sub cealalt\u0103, convulsion\u00e2ndu-se la nesf\u00e2r\u015fit \u015fi acompaniindu-\u015fi ritualul cu sunete f\u0103r\u0103 sens ce veneau din interiorul lor \u015fi evadau printr-un orificiu plasat \u00een partea inferioar\u0103 a capului.
\nA fost inventat\u0103 o diviziune magistral conceput\u0103; crearea luminii a ordonat existen\u0163a tuturor fiin\u0163elor \u00een jurul unei singure antinomii: zi\/noapte.
\nSe ridicau cl\u0103diri uria\u015fe, se construiau str\u0103zi, ma\u015fini. Existau chiar \u015fi biblioteci imense cu rafturi \u00eentregi de c\u0103r\u0163i \u00een care se povestea pe larg, cu un lux de am\u0103nunte ame\u0163itor (care altora li se p\u0103rea veridic) istoria omenirii, evolu\u0163ia ei de la un presupus stadiu animalic \u015fi p\u00e2n\u0103 la tot at\u00e2t de presupusa \u015fi pu\u0163in probabila complexitate contemporan\u0103.
\nEram singurul care mai \u015ftia c\u0103 toate aceste dovezi palpabile ale existen\u0163ei nu erau dec\u00e2t decorurile iluzorii ale unei min\u0163i. Ale unei singure min\u0163i. Toate aceste fiin\u0163e aruncate brusc \u00eentr-o lume pe care o percepeau ca av\u00e2nd contururi exacte nu con\u015ftientizau nici un moment falsul colosal care-i \u00eenconjura. \u015ei chiar dac\u0103, prin absurd, a\u015f fi avut stupida idee de a-i avertiza, cine m-ar fi crezut? Lumea aceasta \u00ee\u015fi crease un eficient \u015fi complicat sistem de autoap\u0103rare \u00een care ie\u015firea din r\u00e2nd echivala cu declararea ta drept inadaptat sau, cel mai frecvent, nebun. Ce dovezi \u0163i-ar trebui pentru a convinge o fiin\u0163\u0103 c\u0103, de fapt, toat\u0103 realitatea \u00eenconjur\u0103toare, toate senza\u0163iile \u015fi sentimentele nu sunt altceva dec\u00e2t un circ, un spectacol de iluzionism grandios, bine pus la punct?<\/p>\n

III.
\nAr fi trebuit s\u0103 fiu mul\u0163umit. Singur\u0103tatea mea era o amintire, complexul meu, o relicv\u0103 a unor timpuri definitiv trecute. Da, dar amintirea era frumoas\u0103 iar relicva apar\u0163inea acelui timp la care eu m-a\u015f fi \u00eentors bucuros.
\nSunt singurul care \u00ee\u015fi mai aminte\u015fte c\u0103 tr\u0103im totu\u015fi \u00eentr-o pe\u015fter\u0103, c\u0103 lumina, oglinzile, fiin\u0163ele, casele, sunt toate proiec\u0163ii mentale. Reu\u015fite, \u00eentr-adev\u0103r, dar limitate sau, mai bine spus, delimitate de un spa\u0163iu finit.
\nAt\u00e2ta vreme c\u00e2t fusesem singur, nu m\u0103 ispitise g\u00e2ndul evad\u0103rii dec\u00e2t accidental. Mi se p\u0103rea lipsit de sens ca eu s\u0103 cunosc ceea ce afl\u0103 dincolo de pe\u015ftera mea \u00eenainte de a cunoa\u015fte realitatea familiar\u0103 \u015fi apropiat\u0103 mie. Acum, \u00eens\u0103, m\u0103 sim\u0163eam vinovat; o culpabilitate rece, lucid\u0103, care avea drept consecin\u0163\u0103 dorin\u0163a de a trece dincolo. A\u015f fi putut evada u\u015for, dar voiam s\u0103 fiu sigur c\u0103 de data aceasta, nu va mai fi vorba de o simpl\u0103 evadare mental\u0103.
\nCu greu pot face diferen\u0163a (\u015fi, mai ales, \u00eemi este greu s\u0103 accept c\u0103 exist\u0103 o diferen\u0163\u0103) \u00eentre proiec\u0163ia mea imaginar\u0103 \u015fi realitate. De aceea, mi-am golit mai \u00eent\u00e2i mintea de tot ceea ce proiectase \u015fi cunoscuse. Au disp\u0103rut astfel, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, fiin\u0163ele acelea ciudate, animalele, casele, curentul electric, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd m-am trezit singur \u00een pe\u015ftera mea. A fost un proces lung, dureros \u015fi dominat de umbra amenin\u0163\u0103toare a e\u015fecului. \u015etiam c\u0103 nu va dura mult p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd scutul defensiv va c\u0103dea \u015fi voi fi din nou invadat de fiin\u0163e, animale \u015fi curent electric. Pentru prima dat\u0103 \u00een existen\u0163a mea, timpul \u00eenceta s\u0103 fie un simplu concept. O prim\u0103 victorie. Puteam s\u0103 spun \u015fi s\u0103 simt juste\u0163ea frazei mele: timpul pe care-l am la dispozi\u0163ie pentru a \u00een\u0163elege ceva e foarte scurt<\/em>. Eram sigur c\u0103 nu voi mai fi capabil de un efort similar \u015fi c\u0103 proiec\u0163iile mele, odat\u0103 reinstalate, nu vor mai putea fi alungate niciodat\u0103. Dimpotriv\u0103, se vor multiplica la nesf\u00e2r\u015fit dup\u0103 un cifru pe care \u00eel \u015fi sc\u0103pasem de sub control. Deci, acum era momentul.<\/p>\n

IV.
\n\u00centotdeauna pornisem de la ideea c\u0103 ie\u015firea din pe\u015fter\u0103 se afla acolo unde exista mai mult\u0103 lumin\u0103. Oriunde a\u015f fi mers, a\u015f fi urm\u0103rit calea la cap\u0103tul c\u0103reia mi s-ar fi p\u0103rut c\u0103 a\u015f fi g\u0103sit lumina. Acum am \u00een\u0163eles c\u0103 a\u015f fi procedat gre\u015fit. Eu nu \u015ftiam ce este aceea lumin\u0103<\/em> \u015fi urm\u0103ream nu lumina, ci, evident, ceea ce eu \u00eensumi \u00eemi reprezentam prin no\u0163iunea lumin\u0103<\/em>. De data aceasta, dac\u0103 doream cu adev\u0103rat s\u0103 reu\u015fesc, trebuia s\u0103 procedez invers. Explica\u0163ia e simpl\u0103: creierul meu s-a obi\u015fnuit cu singur\u0103tatea din pe\u015fter\u0103 \u015fi nu dore\u015fte, din pricina unui explicabil instinct de conservare, s\u0103 descopere ie\u015firea. De aceea trimite semnale care, \u00een loc s\u0103 m\u0103 apropie de scopul meu, m\u0103 \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de el. Nu \u00een\u0163elesesem acest fenomen, dar \u00eemi devenise clar c\u0103 o parte din mine lucra \u00eempotriva celeilalte \u00eenc\u0103 din momentul \u00een care proiec\u0163ia mea mental\u0103 \u00eemi sc\u0103pase de sub control. Am avut revela\u0163ia c\u0103 ar trebui s\u0103 interpretez cu totul invers semnalele emise de creier. \u00centunericul; \u00eentunericul cel mai des\u0103v\u00e2r\u015fit marca \u015fi ie\u015firea la suprafa\u0163\u0103.
\nNu trecuse mult \u015fi eram afar\u0103. \u00cen spatele meu se afla intrarea \u00een pe\u015fter\u0103, \u00een fa\u0163a mea, \u00eentuneric. Nu m-am l\u0103sat am\u0103git. Dac\u0103 ra\u0163iunea \u00eemi spune c\u0103 am ie\u015fit din pe\u015fter\u0103, atunci cu siguran\u0163\u0103 sunt \u00eenc\u0103 \u00een\u0103untru. Am continuat s\u0103 merg, fortificat de aceast\u0103 nou\u0103 victorie asupra mea.
\n\u00cen cele din urm\u0103, m-a cuprins somnul. \u00cenc\u0103 de la bun \u00eenceput mi s-a p\u0103rut ciudat. Cum ar fi putut s\u0103 m\u0103 cuprind\u0103 somnul de vreme ce eu nu aveam reprezentarea concret\u0103 a no\u0163iunii somn<\/em> \u015fi de ce intervenise o schimbare a st\u0103rii mele fizice tocmai acum? Biologic vorbind, evolu\u0163ia mea urmase \u00eentotdeauna o traiectorie liniar\u0103, implacabil\u0103. Era clar\u2026 \u00eenc\u0103 o capcan\u0103. Am sim\u0163it, \u00eens\u0103, c\u0103 de data aceasta, e vorba de ceva mai mult. Proiec\u0163iile mentale pe care le alungasem at\u00e2t de violent \u015fi cu un efort considerabil, \u00eencercau s\u0103 revin\u0103. \u0102sta era un avertisment. Trebuia s\u0103 m\u0103 gr\u0103besc, s\u0103 g\u0103sesc o modalitate de a ajunge mai repede la un deznod\u0103m\u00e2nt.
\nM-am oprit, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 m\u0103 deplasez f\u0103r\u0103 s\u0103-mi mi\u015fc picioarele. Efortul se dovedi mai mare, dar distan\u0163a era parcurs\u0103 mult mai rapid. \u00cen mod logic, oprirea mea nu avea nici un sens, dar tocmai asta m-a f\u0103cut s\u0103 r\u0103m\u00e2n pe loc. Dac\u0103 lucram \u00eempotriva ra\u0163iunii iar aceasta \u00eemi ordona categoric s\u0103 alerg c\u00e2t pot de repede, era limpede c\u0103 trebuia s\u0103 m\u0103 opresc. \u015ei n-am gre\u015fit. Mi-am \u00eempiedicat brutal orice emo\u0163ii.<\/p>\n

Alergam pe un sol moale, pr\u0103fos, str\u0103b\u0103team \u00eenc\u0103peri albe, deschideam u\u015fi f\u0103r\u0103 geamuri. M-am oprit \u00eentr-o sal\u0103 mare \u00een mijlocul c\u0103reia m-am v\u0103zut. \u00cemi spuneam, ra\u0163ional, c\u0103 nu pot fi eu, de vreme ce singura oglind\u0103 \u00een care m\u0103 privisem vreodat\u0103 era rodul imagina\u0163iei. \u015ei totu\u015fi, sim\u0163eam c\u0103 sunt eu \u015fi, \u00een aceea\u015fi frac\u0163iune de secund\u0103, \u015ftiam c\u0103 am dreptate. Am pus cap\u0103t oric\u0103ror \u00eentreb\u0103ri, m-am concentrat asupra organelor mele, le-am pus s\u0103 cunoasc\u0103 senzorial, s\u0103 priveasc\u0103 fiecare \u00een felul lui, apoi s\u0103-mi raporteze totul cu fr\u00e2nturi de cuvinte, idei incoerente \u2013 n-are importan\u0163\u0103 \u2013 numai s\u0103 fie totul la prima m\u00e2n\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 treac\u0103 prin filtrul otr\u0103vitor al ra\u0163iunii.
\nEram a\u015fezat pe o mas\u0103 mare de fier \u015fi fiin\u0163e asemenea mie r\u0103suceau obiecte ascu\u0163ite de diferite m\u0103rimi \u015fi culori. M-a impresionat fa\u0163a mea: aveam ochii deschi\u015fi \u015fi buza inferioar\u0103 dezvelea u\u015for dantura \u00eentr-un gest pe care l-am sim\u0163it a fi z\u00e2mbet. P\u0103rea c\u0103 \u015ftiu r\u0103spunsul la toate \u00eentreb\u0103rile lor. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. Eu puneam acele \u00eentreb\u0103ri, Eu creasem, Eu eram cel pe Care, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie, \u00cel venerau. Mie \u00eemi erau recunosc\u0103tori \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, pe Mine M\u0103 sf\u00e2rtecau cu o cruzime incon\u015ftient\u0103, av\u00e2nd certitudinea c\u0103 M\u0103 salveaz\u0103 astfel. Eu eram acela Care nu le ceream dec\u00e2t s\u0103 M\u0103 uite, s\u0103 fie ei \u00een\u015fi\u015fi \u015fi s\u0103 ignore ideea c\u0103 ochiul Meu \u00eei urm\u0103re\u015fte \u015fi \u00eei judec\u0103.<\/p>\n

V.
\nPre\u015fedintele cl\u0103tina grav din cap. Nu \u00eencuviin\u0163a nimic, nu intervenea sau nega vreuna dintre afirma\u0163iile b\u0103rbatului \u00eenalt din fa\u0163a sa. Ascultase cu ner\u0103bdare, \u00eencercase luni de zile s\u0103 modifice c\u00e2te ceva \u00een comportamentul interlocutorului s\u0103u. Acesta, \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nat \u015fi indiferent fa\u0163\u0103 de tot ceea ce i s-ar putea \u00eent\u00e2mpla, de\u015fi i se explicaser\u0103 clar urm\u0103rile pe care \u015fi le asum\u0103 men\u0163in\u00e2ndu-\u015fi depozi\u0163ia, nu dorea s\u0103 retracteze nici o afirma\u0163ie. Gra\u0163ie eforturilor sus\u0163inute ale pre\u015fedintelui, bolnavul \u015ftia acum c\u0103 societatea \u00een care se afl\u0103 \u015fi care-\u015fi va rosti verdictul \u00een privin\u0163a lui se dovedea tolerant\u0103 fa\u0163\u0103 de multe dintre delictele \u00eenfierate de vechea moral\u0103 \u015fi justi\u0163ie. Criminalii, violatorii \u015fi ho\u0163ii de r\u00e2nd deveniser\u0103 simpli oameni care practic\u0103 meserii periculoase, reglementate prin lege \u015fi prev\u0103zute \u00een nomenclatorul de meserii. O singur\u0103 deviere comportamental\u0103 nu putea trece nepedepsit\u0103 grav \u00eentr-o asemenea societate, de altfel echilibrat\u0103 \u015fi bine structurat\u0103 din punct de vedere legislativ. Cet\u0103\u0163enilor nu li se permitea s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00een public, s\u0103 scrie sau s\u0103 fac\u0103 referiri la visele lor, la revela\u0163iile \u015fi imaginile pe care mul\u0163i \u00eencepuser\u0103 s\u0103 le vad\u0103 din ce \u00een ce mai des, poate tocmai pentru c\u0103 erau pedepsite at\u00e2t de aspru. Se ajunsese la o asemenea stare de fapt dintr-o necesitate: acum mai bine de un secol, un grup de cet\u0103\u0163eni apar\u0163in\u00e2nd clasei de mijloc sus\u0163inuser\u0103 c\u0103 principiile care guverneaz\u0103 Universul \u015fi, implicit, \u00eens\u0103\u015fi existen\u0163a uman\u0103, sunt nimic altceva dec\u00e2t legit\u0103\u0163i subiective care fiin\u0163eaz\u0103 doar pentru c\u0103 sunt respectate. Grupul \u015fi-a impus o absen\u0163\u0103 total\u0103 din activit\u0103\u0163ile comunit\u0103\u0163ii. \u00cen timp, au \u00eencetat s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, s\u0103 bea sau s\u0103 doarm\u0103. Autorit\u0103\u0163ile au intrat \u00een panic\u0103, atr\u0103g\u00e2ndu-le aten\u0163ia c\u0103, dac\u0103 vor continua s\u0103 aplice principiile lor stupide, vor muri. Li s-a r\u0103spuns c\u0103 \u015fi moartea, ca \u015fi toate realit\u0103\u0163ile din jur, sunt subiective \u015fi c\u0103 \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 existe de \u00eendat\u0103 ce oamenii nu vor mai crede (cu sinceritate, cu toat\u0103 fiin\u0163a lor) \u00een ele. Spre surprinderea tuturor, oamenii nu au murit, de\u015fi existau m\u0103rturii c\u0103 nu m\u00e2ncaser\u0103 sau dormiser\u0103 de luni de zile. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, au \u00eenceput s\u0103 c\u00e2\u015ftige adep\u0163i. \u00centreaga planet\u0103 se \u00eemp\u0103r\u0163ise \u00een dou\u0103 tabere: unii pro, al\u0163ii contra. Ace\u015ftia din urm\u0103, av\u00e2nd de partea lor autorit\u0103\u0163ile, sus\u0163ineau c\u0103 toat\u0103 povestea este o adev\u0103rat\u0103 \u00een\u015fel\u0103torie, c\u0103 oamenii m\u00e2ncau, beau \u015fi dormeau pe ascuns. Situa\u0163ia amenin\u0163a s\u0103 devin\u0103 periculoas\u0103. \u00centr-o bun\u0103 zi, grupul a disp\u0103rut pur \u015fi simplu; nimeni nu i-a mai v\u0103zut vreodat\u0103 pe membri lui. Autorit\u0103\u0163ile au decretat c\u0103 ei au reprezentat un pericol major pentru planet\u0103<\/em>. Prin lege, visele \u015fi, \u00een general, toate ideile trebuiau supuse unui Consiliu de Stat \u00eenainte de a fi expuse publicului. \u00cen cazul \u00een care ideile erau considerate periculoase \u015fi posesorul lor nu dorea s\u0103 renun\u0163e la expunerea lor public\u0103, atunci intervenea Legea. Ea prevedea pentru aceste cazuri pedeapsa capital\u0103: condamnatul era \u00eenecat, \u00een v\u0103zul unei asisten\u0163e numeroase, \u00eentr-un imens acvariu din mijlocul pie\u0163ei publice.
\nBolnavul cuno\u015ftea riscurile, devenise con\u015ftient c\u0103 nu trebuia s\u0103 a\u015ftepte clemen\u0163\u0103 din partea cuiva. \u015ei totu\u015fi, nu dorea s\u0103 renun\u0163e.
\n– S\u0103 nu crede\u0163i c\u0103 sunt \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nat, domnule pre\u015fedinte. Nici nu refuz pentru c\u0103 m-ar interesa o anumit\u0103 faim\u0103 sau urmarea unui anumit principiu. Pur \u015fi simplu nu-mi pas\u0103. N-ar avea vreun efect asupra mea nici condamnarea \u015fi nici m\u0103car recunoa\u015fterea de c\u0103tre voi a afirma\u0163iilor mele. Nimic nu m\u0103 poate consola.
\n– Bine. Dumneavoastr\u0103 alege\u0163i. Am \u00eenregistr\u0103rile \u015fedin\u0163elor; le voi prezenta Consiliului de Stat \u015fi ei vor vedea c\u0103 am f\u0103cut tot ceea ce era omene\u015fte posibil. \u00cen limitele legii.
\nPre\u015fedintele \u00eenchise reportofonul \u015fi se aplec\u0103 \u00eencet, calm, peste mas\u0103:
\n– \u015ei acum, o ultim\u0103 \u00eentrebare, domnule Toma G\u00e2ndu. De ce m-ai creat?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Ovidiu Ivancu I. Aici m-am n\u0103scut. De fapt, dac\u0103 vreau s\u0103 fiu sincer cu mine \u00eensumi, trebuie s\u0103 admit c\u0103 nu \u015ftiu dac\u0103 m-am n\u0103scut; am doar certitudinea c\u0103 exist. Deci, reformul\u00e2nd, aici exist dintotdeauna. Nu cunosc un alt decor \u00een afara acestei pe\u015fteri \u015fi sunt sigur c\u0103, dac\u0103 a\u015f cunoa\u015fte \u00eentr-o bun\u0103 zi […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[507,15],"tags":[1147,510,1115],"class_list":["post-3790","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-26","category-proza","tag-egophobia-26","tag-ovidiu-ivancu","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-Z8","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3790","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3790"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3790\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3791,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3790\/revisions\/3791"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3790"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3790"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3790"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}