{"id":3929,"date":"2010-03-19T14:25:19","date_gmt":"2010-03-19T12:25:19","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=3929"},"modified":"2010-03-19T14:25:19","modified_gmt":"2010-03-19T12:25:19","slug":"la-confluenta-posibilului-cu-imposibilul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=3929","title":{"rendered":"La confluen\u0163a posibilului cu imposibilul"},"content":{"rendered":"

(jidovul r\u0103t\u0103citor)<\/font><\/p>\n

de Paul Belce<\/p>\n

\nSunt de mult\u0103 vreme un cititor avid al genului SF. L-am abandonat o perioad\u0103, literatura fantastic\u0103 provoc\u00e2ndu-mi o hiperinfla\u0163ie imaginativ\u0103 \u015fi pierderea controlului cu realitatea. L-am reg\u0103sit aici, \u00een universul virtual al camerei \u00een care sunt consemnat.
\nDac\u0103 a\u015f \u00eencerca s\u0103 fac un salt \u00een afara acestei literaturi SF apocaliptico-tehnic\u0103, primul nume care mi-ar veni \u00een minte este cel al lui Franz Kafka cu romanele \u201cProcesul\u201d \u015fi \u201cCastelul\u201d.
\nAceste dou\u0103 romane se \u00eenscriu \u00een paradigma ebraic\u0103 a unui Dumnezeu atotputernic \u015fi capricios, care dispune dup\u0103 bunul s\u0103u plac de soarta indivizilor. Voi reveni la interpretarea kafkiana a hierofaniei, propun\u00e2nd \u00een schimb un alt model, mult mai familiar, cel al imposibilului devenit posibil.
\nCei care \u015fi-au petrecut copil\u0103ria la \u0163ar\u0103 au \u00eenc\u0103 vie amintirea basmelor populare, \u00een care F\u0103t-frumos se lupt\u0103 sau se aliaz\u0103 cu personaje mitologice, spre a ob\u0163ine m\u00e2na fetei de \u00eemp\u0103rat, secretul elixirului tinere\u0163ii sau pur \u015fi simplu pentru a \u00eemplini o datorie p\u0103rinteasc\u0103.
\n\u00censusirile eroului sunt poten\u0163ate, devine supraom, poate asuma identit\u0103\u0163i prin metamorfoz\u0103 (pas\u0103re, cal etc.), dispune de mijloace de locomo\u0163ie performante (calul care se hr\u0103ne\u015fte cu j\u0103ratec) \u015fi posed\u0103 un arsenal tehnic impresionant (armele p\u0103rinte\u015fti sunt depozitare ale for\u0163ei magice care le-a consacrat; pieptenele, peria seam\u0103n\u0103 haos in r\u00e2ndurile dusmanilor). Dac\u0103 alegem ca termen de compara\u0163ie literatura SF populat\u0103 de supraoameni, posibilit\u0103\u0163i tehnologice nelimitate \u015fi misiuni de colonizare, devin vizibile asem\u0103n\u0103ri frapante \u015fi apartenen\u0163a la acela\u015fi registru al fantasticului.
\nDesigur, acesta concluzie este tautologic\u0103. Ceea ce vreau s\u0103 subliniez este reu\u015fita grefei \u015ftiin\u0163ei asupra ethosului rom\u00e2nesc. Din considerente istorice \u015fi pragmatic-evolu\u0163ioniste, folclorul rom\u00e2nesc a efectuat un salt \u00een viitor, renun\u0163\u00e2nd la staticitatea sa oral\u0103 \u015fi \u00eembog\u0103\u0163indu-se cu posibilit\u0103\u0163ile deschise de c\u0103tre avansul tehnicii. Universul a fost demitizat de c\u0103tre marile ideologii, iar acum se re-mitizeaz\u0103 intr-o nou\u0103 erup\u0163ie creativ\u0103.
\n Literatura SF \u00eempinge la limit\u0103 ceea ce au afirmat umani\u015ftii Rena\u015fterii \u015fi ceea ce, \u00een esen\u0163\u0103, apar\u0163ine basmului: \u201cOmul este centrul Universului\u201d. \u201cSt\u0103p\u00e2n al fiarelor \u015fi al bog\u0103\u0163iilor p\u0103m\u00e2ntului, omul tr\u0103ie\u015fte \u00eentr-o lume populat\u0103 de zei, cu care coexist\u0103 pa\u015fnic. Omul \u015fi zeii sunt \u00eentr-o comuniune permanent\u0103, se a\u015feaz\u0103 la aceea\u015fi masa, \u00ee\u015fi fac vizite de pe un t\u0103r\u00e2m pe altul. Uneori eroul basmelor d\u0103 dovad\u0103 de hybris<\/em>, \u00eei trage pe zei pe sfoar\u0103, dar nu dintr-o pornire malefic\u0103 ci datorit\u0103 familiarit\u0103\u0163ii pe care \u015fi-o asum\u0103 \u00een rela\u0163iile cu divinul. Chiar dac\u0103 trebuie s\u0103 treac\u0103 printr-o serie de e\u015fecuri sau s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 simbolic pentru idealurile sale (prin gesturi sacrificiale), r\u0103m\u00e2ne o chestiune de timp p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd omul va \u00eenvinge obstacolele Naturii \u015fi voin\u0163a zeilor. Este singurul mod de ob\u0163ine r\u0103spunsuri la \u00eentreb\u0103rile fundamentale pe care \u015fi le autoadreseaz\u0103, menite a-i dezv\u0103lui rostul s\u0103u \u00een univers.
\nVoi nota, cu toat\u0103 luciditatea, c\u0103 nu ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim \u00een totalitate din izvorul spiritualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti. Pe aceste meleaguri, ruine ale Imperiului Austro-Ungar, s-a impus o concep\u0163ie fatalist\u0103 asupra dimensiunii valorice a individului. Anume, individul are drept finalitate actualizarea deplin\u0103 a posibilit\u0103\u0163ilor sale creatoare \u015fi cu toate acestea este m\u0103cinat inexorabil de roti\u0163ele sistemului \u00een care locuie\u015fte. Romanul \u201cProcesul\u201d prezint\u0103 evolu\u0163ia culpei nenumite a lui K., un t\u00e2n\u0103r functionar al unei b\u0103nci pragheze:
\nAcuzat de o crim\u0103 oarecare, f\u0103r\u0103 a i se preciza invinuirile care i se aduc, K. Este tarat in meandrele tot mai intortocheate ale sistemului juridic. Posibilit\u0103tile sale de ap\u0103rare sunt limitate: seduce o sp\u0103l\u0103toreas\u0103 care avea acces la dosarele magistra\u0163ilor, cu scopul de a identifica acuza\u0163iile care i se aduc. Pe m\u0103sur\u0103 ce demersurile sale se dovedesc zadarnice, recurge la ac\u0163iuni tot mai disperate. Intr-un final este pus \u00een fa\u0163a dilemei de a alege un avocat care s\u0103 am\u00e2ne la nesf\u00e2r\u015fit procesul, dar care este incapabil din start de a-i ob\u0163ine achitarea.
\nFunctionarul, despre care se spune c\u0103 e nevinovat<\/em>, se loveste de u\u015file tot mai impozante ale paznicilor legii, \u00eentr-un crescendo angoasant. Dup\u0103 ce agonizeaz\u0103 psihic \u015fi f\u0103r\u0103 ca s\u0103 i se fi comunicat verdictul procesului, K. este t\u00e2r\u00e2t de doi c\u0103l\u0103i \u00een afara ora\u015fului; acolo este a\u015fezat pe o piatr\u0103 \u015fi str\u0103puns cu cu\u0163itele.
\nVoi l\u0103sa deoparte implica\u0163iile legii mozaice care suprasatureaz\u0103 opera lui Kafka. M\u0103 voi referi \u00een schimb la predestinarea individului, acea vin\u0103 indicibil\u0103 care il urm\u0103reste din momentul na\u015fterii. Aici se traseaz\u0103 linia de separa\u0163ie dintre liberul arbitru si soart\u0103:
\nLiberul arbitru este suma ac\u0163iunilor hot\u0103r\u00e2te \u015fi sus\u0163inute de c\u0103tre om.
\nDestinul, soarta sau predestinarea prive\u015fte impunerea circumstan\u0163elor exterioare asupra voin\u0163ei libere a individului.
\nExist\u0103 perioade \u00een istorie c\u00e2nd destinul era prezentat ca for\u0163\u0103 motrice a evenimentelor. Mitologia greac\u0103 face referire la cele trei Moire (Clotho \u2013 reprezint\u0103 na\u015fterea, Lahesis \u2013 zilele vie\u0163ii \u015fi Atropos \u2013 moartea); ele guverneaz\u0103 destinele oamenilor \u015fi ale zeilor iar hot\u0103r\u00e2rile lor sunt f\u0103r\u0103 drept de apel. Concep\u0163ia filosofic\u0103 despre libertate \u00een Antichitate se rezuma la c\u00e2teva reguli simple: respect\u0103-i pe Zei, nu \u00eencerca s\u0103 deviezi mi\u015fcarea ra\u0163ionala a Universului, mul\u0163ume\u015fte-te cu condi\u0163ia ta prezent\u0103 \u015fi vei fi liber. Astfel era posibil\u0103 c\u00e2\u015ftigarea libert\u0103\u0163ii prin asumarea caracterului inevitabil al constr\u00e2ngerilor exterioare.
\nEroii romanelor lui Kafka nu tr\u0103iesc \u00een acea imanen\u0163\u0103 a posibilului, nici chiar asalta\u0163i de determin\u0103ri. Pozi\u0163ia pe care o ocup\u0103 este mai degrab\u0103 o deriv\u0103, din punctul posibilului ra\u0163ional-determinat \u00eenspre trecerea c\u0103tre imposibil, devenit acum absurd. Cele dou\u0103 concepte: posibil<\/em> \u015fi imposibil<\/em> nu sunt antinomice, dup\u0103 cum o sugereaz\u0103 construc\u0163ia lor gramatical\u0103. Nu se anuleaz\u0103 reciproc. Ele sunt complementare, se \u00eentrep\u0103trund \u015fi genereaz\u0103 co-simultaneit\u0103\u0163i. In acela\u015fi punct pe care \u00eel ocup\u0103 dramele kafkiene, dar cu o direc\u0163ie inversat\u0103, g\u0103sim eroii basmelor \u015fi pe cei ai literaturii SF. \u00centr-o lume dominat\u0103 de tehnic\u0103, \u00een care prezen\u0163a oamenilor devine superflu\u0103, suntem cuprin\u015fi de mirare c\u0103 valorile, modul de abordare al problemelor sunt esential umane, dictate de logic\u0103 \u015fi sentimente \u015fi nu de calculul rece al ma\u015finilor. Ata\u015f\u00e2nd o schem\u0103 a acestor mi\u015fc\u0103ri conceptuale, am f\u0103cut urm\u0103toarele deosebiri: imposibilul devenit posibil (reprezentat de genul fantastic), posibilul devenit imposibil (literatura kafkian\u0103) \u015fi posibilul (static) \u00een mijlocul imposibilului (filosofia moral\u0103 a Antichit\u0103\u0163ii). Desigur c\u0103 exist\u0103 \u015fi alte posibile ilustr\u0103ri ale interac\u0163iunilor posibil<\/em>–imposibil<\/em>, dar pentru moment am ales s\u0103 m\u0103 opresc la cele dou\u0103: basmul \u015fi romanul kafkian, una fiind imagine inversat\u0103 a celeilalte \u00een oglind\u0103. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(jidovul r\u0103t\u0103citor) de Paul Belce Sunt de mult\u0103 vreme un cititor avid al genului SF. L-am abandonat o perioad\u0103, literatura fantastic\u0103 provoc\u00e2ndu-mi o hiperinfla\u0163ie imaginativ\u0103 \u015fi pierderea controlului cu realitatea. L-am reg\u0103sit aici, \u00een universul virtual al camerei \u00een care sunt consemnat. Dac\u0103 a\u015f \u00eencerca s\u0103 fac un salt \u00een afara acestei literaturi SF apocaliptico-tehnic\u0103, […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[55,507,75],"tags":[1120,1147,1122,76],"class_list":["post-3929","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-egophobia-26","category-jidovul-ratacitor","tag-articole","tag-egophobia-26","tag-jidovul-ratacitor","tag-paul-belce"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-11n","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3929","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3929"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3929\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3930,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3929\/revisions\/3930"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3929"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3929"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3929"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}