{"id":3938,"date":"2010-03-19T14:39:07","date_gmt":"2010-03-19T12:39:07","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=3938"},"modified":"2010-03-19T14:40:17","modified_gmt":"2010-03-19T12:40:17","slug":"cate-ceva-despre-big-bang","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=3938","title":{"rendered":"C\u00e2te ceva despre Big Bang"},"content":{"rendered":"

(pricinaşul de serviciu)<\/font><\/p>\n

de Radu-Ilarion Munteanu<\/p>\n

\n\tAcest termen a ajuns s\u0103 defineasc\u0103 \u00eenceputul universului, inclusiv ideea c\u0103 universul a avut un \u00eenceput. Credincios modului meu contextual de abordare, voi l\u0103rgi pu\u0163in aria relat\u0103rii despre istoria cunoa\u015fterii cosmosului. Aceast\u0103 istorie e jalonat\u0103 \u00een mai mare m\u0103sur\u0103 de istoria progresului tehnologiei de prelungire a organelor de sim\u0163 \u2013 luate ca input<\/em>uri ale calculatorului biologic care este creierul uman dec\u00e2t de istoria progresului capacit\u0103\u0163ii de procesare a informa\u0163iei de c\u0103tre creierul uman \u00eensu\u015fi.<\/p>\n

\tDin cele mai vechi timpuri, achizi\u0163ia pozi\u0163iei bipede a permis \u015fi chiar stimulat ridicarea privirii \u00een sus, spre cer. Ce-a observat omul? C\u0103 un disc extrem de luminos, care \u00eenc\u0103lzea locurile pe care le lumina, parcurge periodic bolta cereasc\u0103: apare \u00eentr-un punct al orizontului \u015fi dispare sub orizont \u00eentr-un punct diametral opus. De bun\u0103 seam\u0103, observa\u0163ia nu era exprimat\u0103 prin acest limbaj modern, dar pentru povestea noastr\u0103 ceea ce conteaz\u0103 e esen\u0163a \u015fi, pentru ca aceast\u0103 esen\u0163\u0103 s\u0103 fie c\u00e2t mai accesibil\u0103, ea trebuie exprimat\u0103 \u00een cel mai potrivit limbaj. Cel colocvial actual. Egal dep\u0103rtat de limbajul \u015ftiin\u0163ific ca \u015fi de cel \u201cincult\u201d. Aceasta repetabilitate a creat, \u00een mintea uman\u0103, no\u0163iunile de zi \u015fi noapte. Un al doilea disc, cam la fel de mare, dar mult mai pu\u0163in luminous \u015fi rece, parcurgea un ciclu invers. \u00cen plus, forma lui se schimba periodic, de la un disc complet (luna \u201cplin\u0103\u201d) la o secer\u0103 (luna \u201cnou\u0103), cu o periodicitate de aproximativ 28-29 zile. Dar cea mai interesant\u0103 observa\u0163ie, care a produs primul mare salt mental \u00een creierele celor ce-\u015fi f\u0103cuser\u0103 obiceiul de a medita privind cerul a fost faptul c\u0103 \u00eentreaga bolt\u0103 cereasc\u0103, plin\u0103 de puncte luminoase, se rote\u015fte complet exact \u00een intervalul pe care ajunseser\u0103 s\u0103-l denumeasc\u0103 \u201co zi\u201d, adic\u0103 o zi \u015fi noaptea urm\u0103toare. \u00cen jurul unui punct fix al cerului. Unde era un punct luminos fix. \u00centre timp numiser\u0103 aceste puncte luminoase fixe \u2013 stele. Cu 5 excep\u0163ii. 5 astfel de puncte luminoase aveau mi\u015fc\u0103ri neregulate, dar observ\u00e2nd destul de mult timp cerul, aceste mi\u015fc\u0103ri neregulate erau, totu\u015fi, tot periodice. Repetitive. Le-au numit planete.<\/p>\n

\tNevoia intrinsec\u0103 a creierului uman de a sistematiza faptele observate a dus, pe vremea primului v\u00e2rf al civiliza\u0163iei, cea a grecilor antici*, la primul model mental al universului: cel al lui Ptolemeu. Grecii antici, doxarii, (dac\u0103-i includem \u015fi pe urma\u015fii lor care au creat, pe ruinele fulgurantului imperiu alexandrin, cultura elenist\u0103, au interpretat corect alaiul de fenomene cere\u015fti observabile, inclusiv eclipsele, de lun\u0103 \u015fi de soare \u015fi au intuit c\u0103 soarele \u015fi luna, care apar privitorului ca discuri, sunt, de fapt, sfere. De ce n-ar fi fost \u015fi mama Geea, P\u0103m\u00e2ntul, tot o sfer\u0103? \u015ei deoarece acest p\u0103m\u00e2nt era sediul omului g\u00e2nditor i-au rezervat rolul central. Toate corpurile cer\u015fti observabile se roteau \u00een decurs de \u201co zi\u201d \u00een jurul p\u0103m\u00e2ntului. Mi\u015fcarea mai complicat\u0103 a celor 5 corpuri cere\u015fti asem\u0103n\u0103toare cu stelele, pe care le numiser\u0103 planete, a stat la baza dezvolt\u0103rii a\u015fa zisei astrologii, care sistematiza influentele cere\u015fti asupra naturii umane. <\/p>\n

\tAcest model c\u0103ruia acum \u00eei putem spune pe nume, geocentric, a durat, cu inerente \u015fi fluctuante \u00eentreruperi, aproape 2 milenii. P\u00e2n\u0103 la Nikolaus Copernic, astronomul polonz care, introduc\u00e2nd conceptul de mi\u015fcare relativ\u0103**, a inversat modelul, pun\u00e2nd soarele \u00een centru \u015fi red\u00e2nd planetelor adev\u0103rata natur\u0103, de corpuri asem\u0103n\u0103toare p\u0103m\u00e2ntului, care, la distan\u0163ele lor fa\u0163\u0103 de p\u00e2m\u00e2nt, se v\u0103d ca puncte luminoase. \u015ei dac\u0103 soarele \u00ee\u015fi rec\u0103p\u0103tase rolul central, iar din fazele lunii, la care ad\u0103ug\u0103m eclipsele, astronomii, hai s\u0103 le spunem de acum \u015fi lor pe numele consacrat, deduseser\u0103 corect c\u0103 luna \u015fi cele 5 planete reflect\u0103 lumina primit\u0103 de la soare. <\/p>\n

\tVom trece peste Tycho Brahe, astronomul danez care fusese astrologul \u00eemp\u0103ratului romano-german Rudolf II, la Praga \u015fi peste urma\u015ful s\u0103u, germaul Johannes Kepler, care modificaser\u0103 un am\u0103nunt esen\u0163ial al ambelor modele: ptolemeic \u2013 geocentric \u015fi copernician \u2013 heliocentric, stabilind, pe cale matematic\u0103 (de secole to\u0163i astronomii \u00eenv\u0103\u0163aser\u0103 c\u0103 nu-\u015fi pot face meseria dac\u0103 nu devin \u015fi matematicieni), traiectoria eliptic\u0103 nu numai a planetelor, ci a oric\u0103rui corp ce se mi\u015fc\u0103 \u00een jurul soarelui, inclusiv cometele. Descoperite \u015fi ele \u00eentre timp. Eliptice, iar nu circulare. Vom trece peste aceste realiz\u0103ri epocale, c\u0103ci pe noi ne intereseaz\u0103 acum l\u0103rgirea limitelor spa\u0163iului cosmic vizibil, odat\u0103 cu prelungirea pe care instrumentele optice o aduc. Primele lunete au fost produse de \u015flefuitorii olandezi, dar primul care a \u015ftiut ce s\u0103 fac\u0103 cu o lunet\u0103 a fost Galileo Galilei, pe la \u00eenceputul secolului XVI. A f\u0103cut cel mai firesc gest. A \u00eendreptat luneta nu c\u0103tre fereastra iubitei, ci c\u0103tre cer. Mult mai bogat \u00een promisiuni \u2013 cerul. A spart modelul ptolemeic, aflat \u00eenc\u0103 \u00een conflict cu cel copernician. Deci sus\u0163inut de \u00eenc\u0103 destul de mult\u0103 lume. Mai ales elita ecleziastic\u0103, de altfel deloc str\u0103in\u0103 de matematica la zi. Te despar\u0163i greu de idei devenite axiomatice \u00een multe zeci de secole, iner\u0163ia mental nu-i cu nimic mai pu\u0163in puternic\u0103 dec\u00e2t iner\u0163ia mecanic\u0103. Galilei observase cu luneta cump\u0103rat\u0103 de la un negustor olandez, c\u0103 \u00een jurul lui Jupiter (care deja se vedea ca un disc mic, iar nu ca un punct luminos, 4 alte puncte luminoase mici care tot ap\u0103reau \u00eentr-o parte \u015fi disp\u0103reau periodic de partea cealalt\u0103. Profesor de matematic\u0103, \u00eentemeietor al mecanicii ca disciplin\u0103 fizic\u0103 \u015fi, posibil, cititor al metodei \u015ftiin\u0163ifice elaborate de sir Francis Bacon cu abia c\u00e2teva zeci de ani \u00eenainte, Galilei a tras concluzia corect\u0103: cele 4 puncte care se jucau de-a v-a\u0163i ascunselea cu Jupiter erau pur \u015fi simplu sateli\u0163i ai acestuia. Cum luna e, asta deja fusese stabilit, satelit al p\u0103m\u00e2ntului. Idee care a spart conceptul frumos de sfere de cristal pe care se mi\u015fc\u0103 toate corpurile cere\u015fti. Frumos, poetic, seduc\u0103tor chiar. Dar inexact. <\/p>\n

\tAm insistat cu am\u0103nunte asupra momentului Galilei \u00een cucerirea cerului, deoarece a fost primul care \u015fi-a prelungit vederea cu un artefact tehnic. Trecem peste urm\u0103toarele 3 secole, \u00een care spa\u0163iul cosmic accesibil cunoa\u015fterii umane s-a l\u0103rgit pe m\u0103sura perfec\u0163ion\u0103rii instrumentelor optice cum trecem \u015fi peste diferen\u0163ele constructive \u015fi func\u0163ionale \u00eentre lunet\u0103 \u015fi telescop. Telescopul a l\u0103murit natura f\u00e2\u015fiei luminoase de pe cer, numit\u0103 \u00eenc\u0103 de vechii greci (inten\u0163ionat n-am pomenit de ea la \u00eenceput), Calea Lactee. Aceasta era \u015fi este o \u00eengram\u0103dire de miliarde de stele. Pentru a ajunge la \u00eenceputul revolu\u0163ionarului (\u00een cunoa\u015ftere) secol XX, c\u00e2nd se credea c\u0103 galaxia (de la galactos<\/em>, lapte \u00een greaca veche, \u00een numele C\u0103ii Lactee) este \u00eentregul univers. Ideea nu p\u0103rea lipsit\u0103 de sens, c\u0103ci puterea de p\u0103trundere a prelungirilor tehice ale ochiului uman nu vedea dec\u00e2t spa\u0163iu gol dincolo de galaxie. E drept, mai erau c\u00e2\u0163iva mici nori\u015fori vag lumino\u015fi, numi\u0163i nebuloase, cum ar fi cea din Andromeda sau Norii lui Magellan. <\/p>\n

\t\u015ei abia aici \u00eencepe cu adev\u00e2rat povestea care duce la Big Bang. Astronomul American Edwin Hubble a construit cel mai puternic telescop de p\u00e2n\u0103 atunci, pe v\u00e2rful muntelui Wilson din California. Pentru a \u201ceconomisi\u201d un strat de aer mai dens \u015fi a vedea mai clar. Ce-a v\u0103zut Hubble? O imagine cumva la fel de revolu\u0163ionar\u0103 ca sateli\u0163ii lui Jupiter, care ap\u0103rusr\u0103 \u00een c\u00e2mpul lunetei lui Galilei. A v\u0103zut c\u0103 ceea ce numeam nebuloase nu sunt dec\u00e2t tot \u00eengr\u0103m\u0103diri de stele, aflate la distan\u0163e imense. Deci Galaxia \u201cnoastr\u0103\u201d nu e unic\u0103, ci doar o infim\u0103 parte a universului. Grani\u0163ele universului vizibil s-au \u00eendep\u0103rtat exploziv. La vreema lui Hubble fizica \u00eei pusese la \u00eendem\u00e2n\u0103 alte dou\u0103 instrumente vitale pentru dezvoltarea imaginii universului. De fapt 3. Analiza spectral\u0103, care stabilea linii spectrale de diferite culori, caracteristice univoc unor elemente chimice, apoi efectul Doppler-Fizeau, care stabile\u015fte c\u0103 orice und\u0103, acustic\u0103 sau luminoas\u0103, \u00ee\u015fi modific\u0103 frecven\u0163a dac\u0103 sursa ei de emisie e \u00een mi\u015fcare, anume lumina unei surse care se dep\u0103rteaz\u0103 se deplaseaz\u0103 c\u0103tre zona ro\u015fie a spectrului \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, posibilitatea de a calcula distan\u0163a p\u00e2n\u0103 la o sursa de radia\u0163ie electromagnetic\u0103. Iar lumina asta este. Radia\u0163ie electromagnetic\u0103. Sau, mai pe limba fizic\u0103, un c\u00e2mp electromagnetic \u00een propagare. Corobor\u00e2nd aceste instrumente, Hubble a studiat peste 40 de galaxii \u015fi a corelat m\u0103rimea deplas\u0103rii spre ro\u015fu cu distan\u0163a p\u00e2n\u0103 la respectivele galalaxii. Nu numai el. Al\u0163i astronomi au anun\u0163at, cu c\u00e2\u0163iva ani \u00eenaintea lui, dar tot datorit\u0103 datelor furnizate de telescopul lui, date similare. Concluzia se impunea: toate galaxiile vizibile se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de a noastr\u0103 cu o vitez\u0103 propor\u0163ional\u0103 cu distan\u0163a fa\u0163\u0103 de \u201cnoi\u201d. De aici p\u00e2n\u0103 la generalizarea observa\u0163iilor n-a mai fost dec\u00e2t un pas: universul \u00een ansamblu se afl\u0103 \u00een expansiune. Toate aglomer\u0103rile de materie vizibil\u0103 (stelele organizate \u00een galaxii) se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 mutual. Asta e Legea lui Hubble<\/em>.<\/p>\n

Dar creierul uman are o tendin\u0163\u0103 irepresibil\u0103 de a face mereu pasul urm\u0103tor dup\u0103 o descoperire anume asupra naturii. Legea lui Hubble a consumat cam prima treime a secolului XX, acei \u201c30 de ani care au zguduit fizica\u201d, cu i-a numit George Gamow, fizician evreu rus emigrat \u00een USA, unul din cei mai talenta\u0163i scriitori de popularizare \u015ftiin\u0163ific\u0103.<\/p>\n

\tIdeea logic\u0103 imediat\u0103 era de a \u201cda ceasul \u00eenapoi\u201d, de a urm\u0103ri \u00een mod retrograde st\u0103rile successive ale universului \u00een moment anterioare de timp. Principial era simplu, era de ajuns s\u0103 prelunge\u015fti linia dreapt\u0103 pe care, dep\u0103rt\u00e2ndu-se, o galaxie anume se deplasa, pentru a vedea de unde \u015fi mai ales c\u00e2nd va fi plecat. Pentru ceea ce pare simplu mai erau necesare \u00eens\u0103 2 elemente. Prima, de ordin teoretic, provine de la Einstein, dar cumva indirect: ipoteza c\u0103 spa\u0163iul e omogen \u015fi izotrop. Omogen \u00eenseamn\u0103 cu densitate uniform\u0103, izotrop \u00eenseamn\u0103 cu acelea\u015fi propriet\u0103\u0163i \u00een toate direc\u0163iile. E drept c\u0103 teoria generalizat\u0103 a relativit\u0103\u0163ii a lui Einstein stablise curbura soa\u0163iului \u00een prezen\u0163a masei, dar luat cosmosul la nivel global, ca un spa\u0163iu gol unde galaxiile \u00eensele sunt insuli\u0163e minuscule din ce \u00een ce mai rare, omogenitatea putea fi admis\u0103. Observa\u0163iile asupra propag\u0103rii luminii \u00een linie dreapt\u0103, cu excep\u0163ia, prev\u0103zut\u0103 tot de Einstein, a curburii unei raze de lumin\u0103 \u00een apropierea unei acumul\u0103ri de mas\u0103 cum ar fi o stea, puteau iar\u0103\u015fi s\u0103 fie acceptate. De fapt cele dou\u0103 ipoteze consider\u0103, de bun sim\u0163, c\u0103 la vastitatea universului, \u00een care materia inert\u0103 \u00eens\u0103\u015fi e o colec\u0163ie de minuscule accidente, \u00eens\u0103\u015fi teoria lui Einstein, care se refer\u0103 strict la aceste \u201caccidente\u201d, care reprezint\u0103 acumul\u0103rile locale de materie (stele, galaxii) admite ipoteza omogenit\u0103\u0163ii \u015fi izotropiei \u00een mare<\/em>, a universului. A doua condi\u0163ie e atingerea acelui stadiu de dezvoltare a puterii de calcul pe care primele genera\u0163i de calculatoare electronice n-o atingeau. \u00cen fine, calculul invers a fost f\u0103cut, iar rezultatul a uimit, de\u015fi nimic nu pare mai logic. \u00centreaga materie din univers pare s\u0103 se fi r\u0103sp\u00e2ndit din acela\u015fi punct, \u00een acela\u015fi moment. Acesta pare a fi fost \u00eenceputul lumii<\/em>. \u015ei pentru c\u0103 acest \u00eenceput pare o explozie, anume cea mai mare posibil\u0103, i s-a spus Big Bang<\/em>. Termenul pare s\u0103 fi fost folosit \u00een premier\u0103 de Fred Hoyle. Astrofizician englez. \u015ei\u2026 scriitor SF. Nimic de mirare. Autor, el \u00eensu\u015fi, la vremea aceea, a cu totul altui model cosmologic al universului. Alte surse atribuie termenul lui George Gamow \u00eensu\u015fi, pronun\u0163at \u00een 1946. Interesant e c\u0103 ambii, pe l\u00e2ng\u0103 preg\u0103tireea \u015ftiin\u0163ific\u0103 la nivel \u00eenalt, au fost \u015fi scriitori<\/em>. Ceea ce, \u00een parantez\u0103, ar confirma o idee a mea, c\u0103 rolul scriitorilor \u00een cunoa\u015ftere dep\u0103\u015fe\u015fte larg simplul dar al povestirii. <\/p>\n

\tDar s\u0103 ne \u00eentoarcem la big bang. \u015etim c\u0103 energia se conserv\u0103. \u015ei mai \u015ftim, unii dintre noi, c\u0103 dac\u0103 comprimi un volum de gaz, acesta se \u00eenc\u0103lze\u015fte. Logic, aceea\u015fi cantitate de energie e \u00eengr\u0103m\u0103dit\u0103 \u00eentr-un spa\u0163iu mai restr\u00e2ns, iar temperatura e o m\u0103sur\u0103 a energiei. Dar asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u00een primele miliardimi de secund\u0103 dup\u0103 big bang, \u00eentreg universul era nu numai ne\u00eenchipuit de restr\u00e2ns spa\u0163ial, dar simultan ne\u00eenchipuit de fierbinte. S\u0103 re\u0163inem ideea.<\/p>\n

\t\u00cen primele zeci de ani de c\u00e2nd termenul big bang a intrat, mai \u00eent\u00e2i ca banc \u00eendoienic (rare sunt descoperirile care nu au nevoie de mult timp pentru a fi recunoscute ca atare, e \u015fi asta o lege a naturii), toate descopeririile \u00een microcosmos (obiect al fizicii particulelor elementare \u015fi al energiilor \u00eenalte), \u00een macrocosmos (obiect al cosmologiei \u015fi al astrofizicii) s-au lipit pe model ca piesele de puzzle, confirm\u00e2ndu-l cu fiecare pas, cel pu\u0163in \u00een ultima jum\u0103tate de veac. Fa\u0163\u0103 de acest amplu, bogat \u015fi coerent proces de consolidare a cunoa\u015fterii, fundamentarea de c\u0103tre sir Isaac Newton a legilor empirice ale mi\u015fc\u0103rii corpurilor cere\u015fti, decoperite de Johannes Kepler, \u00een c\u00e2mpul soarelui pare joc de gr\u0103dini\u0163\u0103. Desigur, \u00eei r\u0103m\u00e2ne onoarea de a fi prima astfel de confirmare a empiricului de c\u0103tre teorie. <\/p>\n

\tS\u0103 pescuim c\u00e2teva elemente. Acela\u015fi revolu\u0163ionar secol XX a fost sediul temporar al descifr\u0103rii structurii discontinue a materiei inerte (spre deosebire de materia sub form\u0103 de c\u00e2mp, e.g. cel electromagnetic). Atomii lui Democrit erau abstrac\u0163i. Cei pu\u015fi \u00een eviden\u0163\u0103 mai \u00eent\u00e2i de legea lui Dalton, apoi de neozeelandezul sir Ernst Rutherfod, prin experimen\u0163ele de difuzie cu particule alfa (nucleee de heliu) erau concre\u0163i, dar primitivi. Danezul Niels Bohr le-a dat stabilitate prin cele 2 postulate de natur\u0103 quantic\u0103. Trecem peste contribu\u0163iile lui Erwin Schroedinger, Louis de Broglie \u015fi mai ales Wernher Heisenberg, nu ei sunt subiectul. S-a conturat idea c\u0103 fiecare particul\u0103 se comport\u0103 ca o bil\u0103 de billiard p\u00e2n\u0103 la un anumit nivel de \u015foc energetic. Dac\u0103 love\u015fti bila cu tacul se va deplasa pe masa de postav, conform legi conserv\u0103rii impulsului, dar dac\u0103 tragi \u00een ea cu un glon\u0163 se va sparge. Nu altfel se produc lucrurile \u00een lumea microcosmosului. Atomii se ionizeaz\u0103 (pierd electroni) la c\u00e2teva mii de grade Celsius. Nucleele, care sunt de 100000 de ori mai mici \u015fi cumuleaz\u0103 98% din masa atomului se sparg la c\u00e2teva milioane de grade. S\u0103 nu uit\u0103m, temperatura e m\u0103sura energiei. Particulele zise zeci de ani elementare<\/em> se sparg \u015fi ele la un anume nivel de energie. Mult mai \u00eenalt. De c\u00e2teva zeci de ani se \u015ftie c\u0103 toate particulele zise elementare sunt compuse din quarci, iar ace\u015ftia, imposibil principal de a se men\u0163ine izola\u0163i, nu sunt ultimul nivel. S-a ajuns la teoria corzilor \u015fi a supercorzilor, care ar fi acum nivelul cel mai \u201cmic\u201d de structur\u0103 fizic\u0103.<\/p>\n

\tEi, bine, ce structure ar r\u0103m\u00e2ne stabile la temperatura uria\u015f\u0103 de imediat dup\u0103 big bang? R\u0103spuns: nici una. Temperatura aceea e prea mare (adic\u0103 densitatea de energie e prea mare) ca s\u0103 existe cel mai elementar nivel de structur\u0103 stabil\u0103.<\/p>\n

\tMai mult dec\u00e2t c\u0103 nu exista \u00een acele miliardimi de secund\u0103 nici un fel de substan\u0163\u0103 organizat\u0103 stabil. Nu erau nici m\u0103car for\u0163e. Nimic mai logic. Materia exist\u0103 ca substan\u0163\u0103 (materie inert\u0103) \u015fi c\u00e2mp (de for\u0163e). Lumina e c\u00e2mp electromagnetic \u00een propagare. Dac\u0103 \u00een acele condi\u0163ii nu putea exista substan\u0163\u0103, nu putea exista nici c\u00e2mp. Exist\u0103 4 for\u0163e mari \u015fi late \u00een natur\u0103: for\u0163a tare, care \u0163ine la un loc lega\u0163i neutronii \u015fi protonii \u00een nuclee (\u015fi f\u0103r\u0103 de care respingerea reciproc\u0103 a protonilor electric pozitivi ar face imposibil\u0103 existen\u0163a nucleelor stabile, deci a atomilor, deci \u015fi a catedralei Notre Dame de Paris \u015fi a altor minuni ale lumii modern. \u015ei, desigur, \u015fi a noastr\u0103, care scriem \u015fi citim, respir\u0103m, iubim \u015fi g\u00e2ndim. Apoi for\u0163a slab\u0103, responsabil\u0103 de o anume form\u0103 de radioactivitate. For\u0163a electromagnetic\u0103 \u015fi, \u00een fine, cea gravita\u0163ional\u0103. \u00cen intervalul infinitesimal de dup\u0103 big bang, de care ne ocup\u0103m acum, exista o unic\u0103 for\u0163a f\u0103r\u0103 obiect.
\nLegea termodinamicii cere ca acest poten\u0163ial imens s\u0103 se descarce, iar efectul a fost dilatarea spa\u0163ial\u0103 a universului \u015fi, pe cale de consecin\u0163\u0103, r\u0103cirea lui. C\u00e2nd a atins temperatura de stabilitate a unei structuri anume, s\u0103 zicem electronul, au ap\u0103rut electronii. \u00centr-o sincronizare simultan uimitoare \u015fi logic\u0103, cam tot atunci ramura electro-slab\u0103, desprins\u0103 mai devreme din for\u0163a ini\u0163ial unic\u0103, s-a desp\u0103r\u0163it \u00een slab\u0103 \u015fi electromagnetic\u0103. \u015ei tot a\u015fa.<\/p>\n

\tExist\u0103, au confirmat cercet\u0103rile \u00een fizica de v\u00e2rf, o sincronicitate \u00eentre separarea for\u0163elor \u00een cele 4 cunoscute \u015fi structurarea particulelor \u00een sisteme din ce \u00een ce mai complexe, stabile la temperaturi din ce \u00een ce mai mici. <\/p>\n

\tCam asta e istoria big bangului \u00eentr-un rezumat scurtissim. <\/p>\n

\tGenera\u0163ia mea a fost ultima dup\u0103 altele, care, c\u00e2teva secole, au fost instruite asupra eternului a\u015fa zis conflict \u00eentre \u201c\u015ftiin\u0163\u0103\u201d \u015fi \u201creligie\u201d. De la marea vorb\u0103 a lui Einstein (care, de fapt, nu avusese aici dreptate, dar nu insist\u0103m), anume \u201cnu cred c\u0103 Dumnezeu joac\u0103 zaruri\u201d, dar mai ales de la faptele fizice fitate pe modelul big bang \u00eencoace, evolu\u0163ia fizicii se apropie de conceptul crea\u0163iei, pe o cale ra\u0163ional\u0103. Dou\u0103 sunt, pentru mine, argumentele acestei apropieri. Prima e \u00eentrebarea fireasc\u0103 \u201cce a fost \u00eenainte de big bang?\u201d. Poate la 37 de ani de acum \u00eencolo \u015fi dup\u0103 fireasca mea trecere \u00eentr-o lume mai bun\u0103 r\u0103spunsul va fi altul, sigur e c\u0103 va fi fundamentat \u015fi ra\u0163ional. Deocamdat\u0103 r\u0103spunsul meu (dar cine sunt eu? Ia, acolo, un povesta\u015f al marii aventuri cosmice) e c\u0103 \u00eentrebarea nu are sens. Deoarece timpul \u015fi spa\u0163iul \u00eensele sut produsul big bang, deci timpul nu are sens \u201cinainte\u201d. Dac\u0103 big bang e un fenomen fizic obiectiv \u015fi inevitabil, adic\u0103 unul cu probabilitate foarte mare (exist\u0103 astfel de teorii, lansate de oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103 atei), sau dac\u0103 e rezultatul unui impuls transcendent, mecanismul declan\u015fat e tot acela\u015fi. Iar lumea n\u0103scut\u0103 dup\u0103 big bang tot aceea\u015fi. Asta. A crede sau nu, e o problem\u0103 de alegere individual\u0103. De\u015fi Lucian Blaga, aproape ateu, spune c\u0103 a crede este un talent<\/em>. Al doilea factor e strania coinciden\u0163\u0103 \u00eentre nivelele de stabilitate care, odat\u0103 atinse de r\u0103cirea universului \u00een expansiune, au f\u0103cut posibil\u0103 apari\u0163ia particulelor din ce \u00een ce mai complexe. Eu v\u0103d aici dou\u0103 posibilit\u0103\u0163i indiscernabile. Fie aceste nivele structurale erau prestabilite, chiar inainte de a fi create particulele \u015fi atunci care e sursa care le-a prestabilit, fie s-au autogenerat pe m\u0103sura evolu\u0163iei procesului \u015fi atunci de ce s-au autogenerat astfel? Ceea ce poate, poim\u00e2ine, cineva ar putea demonstra. <\/p>\n

\tSursa care ar fi prestabilit condi\u0163iile apari\u0163iei materiei inerte (din care facem parte chiar acum, c\u00e2nd vorbim) ar putea fi cea care a stabilit toate legile naturii, cele deja cunoscute \u015fi cele care vor mai fi descoperite \u00een vecii veclor, fie o surs\u0103 independent\u0103. Dou\u0103 surse trascendentde e prea mult. Mai logic e s\u0103 fie aceea\u015fi surs\u0103. Nu \u015ftiu al\u0163ii cum sunt, dar de 7-8 ani modelul meu ultim, adic\u0103 actual, de dumnezeu este \u201cacea entitate transcendent\u0103 care se exprim\u0103 prin totalitatea legilor naturii\u201d. Exprimarea nu-mi apar\u0163ine (nu sunt destul de de\u015ftept). Am preluat-o de la un oceanolog evreu rus din Sankt Petersburg, matematician ca forma\u0163ie. \u015ei deocamdat\u0103 satisface toate problemele rela\u0163iei \u00eentre \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi credin\u0163\u0103 \u00een c\u00e2mpul, vai, at\u00e2t de \u00eengust totu\u015fi, al cuno\u015ftin\u0163elor mele. Deci pare rezonabil\u0103. Spun \u201cpare\u201d ca s\u0103 nu derobez de la cartezianismul meu fundamental. Ceea ce e sigur \u015fi verificat e c\u0103 nu sunt singurul care reconciliaz\u0103 \u00een sinea lui crea\u0163ia cu evolu\u0163ia. Iar majoritatea dintre cei care g\u00e2ndesc la fel o fac pe baza unei infirma\u0163ii \u015ftiin\u0163ifice incomparabil mai bogate dec\u00e2t resturile r\u0103mase \u00een mintea unui fost fizician.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(pricinaşul de serviciu) de Radu-Ilarion Munteanu Acest termen a ajuns s\u0103 defineasc\u0103 \u00eenceputul universului, inclusiv ideea c\u0103 universul a avut un \u00eenceput. Credincios modului meu contextual de abordare, voi l\u0103rgi pu\u0163in aria relat\u0103rii despre istoria cunoa\u015fterii cosmosului. Aceast\u0103 istorie e jalonat\u0103 \u00een mai mare m\u0103sur\u0103 de istoria progresului tehnologiei de prelungire a organelor de sim\u0163 […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[55,507,109],"tags":[1120,1147,114,110],"class_list":["post-3938","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-egophobia-26","category-pricinaul-de-serviciu","tag-articole","tag-egophobia-26","tag-pricinasul-de-serviciu","tag-radu-ilarion-munteanu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-11w","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3938","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3938"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3938\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3940,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3938\/revisions\/3940"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3938"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3938"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3938"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}