de C\u0103t\u0103lin Gicaru<\/p>\n
Prea adesea problema incon\u015ftientului la Arthur Schopenhauer este solu\u0163ionat\u0103 rapid prin asem\u0103narea concep\u0163iei sale despre voin\u0163\u0103 cu concep\u0163ia lui Freud despre incon\u015ftient, ce-i drept luat\u0103 \u00een forma ei popularizat\u0103, conform c\u0103reia acesta reprezint\u0103 sediul acelor for\u0163e obscure, de natur\u0103 sexual\u0103, ale vie\u0163ii noastre suflete\u015fti, pe care con\u015ftiin\u0163a moral\u0103 le \u0163ine sub controlul ei autoritar. Prin demersul nostru dorim s\u0103 indic\u0103m posibilitatea unei abord\u0103ri dinamice a acestei probleme delimit\u00e2ndu-ne astfel de tipul de interpretare pe care l-am semnalat \u00een primele r\u00e2nduri. Caracteristic tipului de abordare dinamic\u0103 este faptul c\u0103 aceasta urm\u0103re\u015fte configurarea temei incon\u015ftientului surprinz\u00e2nd elementele unei \u201dconfrunt\u0103ri cu sine\u201d la Arthur Schopenhauer. \u00cen felul acesta este dep\u0103\u015fit\u0103 acea abordare de tip liniar, descriptiv\u0103, care nu cere sprijinul psihanalizei. Dep\u0103\u015find limitele acestei abord\u0103ri descriptive vom reu\u015fi s\u0103 ob\u0163inem despre incon\u015ftient un concept cu un con\u0163inut mult mai bogat \u00een determina\u0163ii. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd dorim s\u0103 mai preciz\u0103m c\u0103 pun\u00e2nd problema incon\u015ftientului la Arthur Schopenhauer sub forma unei \u201dconfrunt\u0103ri cu sine\u201d a acestuia reu\u015fim s\u0103 ne situ\u0103m direct \u00een cadrul problematicii dezvolt\u0103rii personalit\u0103\u0163ii c\u00e2\u015ftig\u00e2nd astfel un loc pentru desf\u0103\u015furarea specula\u0163iilor noastre.<\/p>\n
*<\/p>\n
\n\u201dPersonalitatea este realizarea suprem\u0103 a particularit\u0103\u0163ilor \u00eenn\u0103scute ale unei anumite fiin\u0163e vii. Personalitatea este fapta curajului suprem al vie\u0163ii, a afirm\u0103rii absolute a fiin\u0163\u0103rii individuale \u015fi a adapt\u0103rii pline de succes la datul universal \u00een condi\u0163iile unei maxime libert\u0103\u0163i de decizie\u201d[1]<\/a> sus\u0163inea Jung, iar \u00eenaintea lui, Goethe afirmase \u015fi el c\u0103 \u201e(\u2026) de \u00eendat\u0103 ce omul pretinde s\u0103 aib\u0103 activit\u0103\u0163i multiple sau satisfac\u0163ii multiple, el trebuie s\u0103 fie \u015fi capabil s\u0103-\u015fi formeze organe multiple, independente unele de altele\u201d[2]<\/a>.<\/p>\n \nS\u0103 mai spunem c\u0103 Jung a identificat patru func\u0163ii psihologice fundamentale pe baza c\u0103rora \u015fi-a \u00eentemeiat tipologia sa. Este vorba de: senza\u0163ie, intui\u0163ie, gandire \u015fi sim\u0163ire. La acestea se mai adaug\u0103 acea distinc\u0163ie care are \u00een vedere orientarea spiritului spre lumea din afar\u0103 sau spre sine: extravertit \u015fi introvertit. \u00cen opera sa Tipuri Psihologice, Jung insist\u0103 asupra unor disfunc\u0163ionalit\u0103\u0163i psihice generate de acele situa\u0163ii \u00een care individul, datorit\u0103 unor influen\u0163e culturale externe (\u00een\u0163eleg\u00e2nd aici inclusiv acele influen\u0163e din cadrul mediului familial), exercit\u0103 o anumit\u0103 func\u0163ie psihologic\u0103 concomitent cu reprimarea \u00eentr-un grad foarte mare a celorlalte. Ce-i drept aceast\u0103 situa\u0163ie este comun\u0103 tuturor oamenilor dar Jung insist\u0103 asupra acelor cazuri patologice c\u00e2nd reprimarea func\u0163iilor psihologice secundare tinde s\u0103 fie absolut\u0103. \u00cen astfel de cazuri func\u0163iile psihologice secundare se vor manifesta intr-o manier\u0103 deghizat\u0103 \u015fi compensatorie. Jung g\u0103se\u015fte astfel de incompatibilit\u0103\u0163i \u00eentre g\u00e2ndire \u015fi sim\u0163ire precum \u015fi \u00eentre intui\u0163ie \u015fi senza\u0163ie. Func\u0163iile psihologice reprimate se vor manifesta \u00eentr-o manier\u0103 deghizat\u0103 dar \u015fi deformat\u0103.\u00a0 Spre exemplu atunci c\u00e2nd sunt reprimate sim\u0163irea \u015fi senza\u0163ia acestea se vor manifesta sub forma senzualit\u0103\u0163ii.<\/p>\n \nAceast\u0103 problematic\u0103 expus\u0103 mai sus noi credem a o fi g\u0103sit \u015fi-n demersurile lui Schopenhaeur \u015fi asta \u00eencep\u00e2nd chiar cu diserta\u0163ia sa \u2013 \u201cDespre \u00eemp\u0103trita r\u0103d\u0103cin\u0103 a principiului ra\u0163iunii suficiente \u201d. Aici Schopenhauer distinge patru tipuri de necesit\u0103\u0163i, corespunz\u0103toare celor patru clase de reprezent\u0103ri: necesitatea cauzal\u0103 \u2013 care poate fi echivalat\u0103 cu senza\u0163ia, necesitatea existen\u0163ei \u2013 care poate fi echivalat\u0103 cu intui\u0163ia, necesitatea de tip logic \u2013 care poate fi echivalat\u0103 cu g\u00e2ndirea \u015fi necesitatea motiva\u0163ional\u0103 \u2013 care poate fi echivalat\u0103 cu sim\u0163irea. Ori \u00een diserta\u0163ia sa Schopenhauer va insista tocmai asupra importan\u0163ei pentru spirit de a distinge \u00een opera\u0163iile sale \u00eentre cele patru tipuri de necesit\u0103\u0163i. Spre exemplu Schopenhauer va explica argumentul ontologic prin confuzia pe care spriritul o face \u00eentre necesitatea cauzal\u0103 \u015fi necesitatea de tip logic, mai precis acesta insereaz\u0103 necesitatea cauzal\u0103, specific\u0103 domeniului reprezent\u0103rilor empirice, \u00een cadrul domeniului reprezent\u0103rilor abstracte c\u0103rora le este specific\u0103 necesitatea de tip logic. De aceea respingerea argumentului ontologic \u00eenseamn\u0103 de fapt o excludere a cauzalit\u0103\u0163ii din domeniul g\u00e2ndirii \u015fi o integrare a acesteia \u00een dimensiunea senzitiv\u0103. Numai c\u0103 aceast\u0103 opera\u0163ie trebuie efectuat\u0103 foarte atent astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu existe pericolul unei \u00eemboln\u0103viri a spiritului de materialism (tumora materialismului). M\u0103surile profilactice luate de Schopenhauer pot fi grupate sub denumirea de idealism transcendental<\/span>. Dac\u0103 argumentul ontologic era o tumor\u0103 a dimensiunii g\u00e2ndirii, materialismul era, la r\u00e2ndul lui, o tumor\u0103 a dimensiunii senzitive a spiritului.<\/p>\n \nCeea ce am mai putut noi remarca cu privire la demersurile lui Schopenhauer din cadrul diserta\u0163iei sale (aceasta \u015fi pe baza compara\u0163iilor cu ceea ce se va \u00eent\u00e2mpla mai t\u00e2rziu \u00een Lumea ca voin\u0163\u0103 \u015fi reprezentare) este faptul c\u0103 de\u015fi el procedeaz\u0103 la o diferen\u0163iere (con\u015ftientizare) \u015fi a celorlalte tipuri de necesit\u0103\u0163i (facult\u0103\u0163i), el s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte aceast\u0103 opera\u0163ie din perspectiva unei con\u015ftiin\u0163e asimilate func\u0163iei g\u00e2ndirii. Ori \u00een \u201cLumea ca voin\u0163\u0103 \u015fi reprezentare\u201d con\u015ftiin\u0163a va fi pe r\u00e2nd reprezentant\u0103 \u015fi a altor func\u0163ii\u00a0 – respectiv intui\u0163ia \u015fi sim\u0163irea. De aceea am considerat c\u0103 la nivelul diserta\u0163iei avem de-a face cu o etap\u0103 logic\u0103 \u00een confruntarea cu incon\u015ftientul<\/em>, dezv\u0103luindu-ni-se aici un Schopenhauer contaminat pu\u0163in (lucru absolut firesc pentru un t\u00e2n\u0103r) de ra\u0163ionalismul optimist al epocii pe care l-a comb\u0103tut mai t\u00e2rziu cu at\u00e2ta \u00eenver\u015funare.<\/p>\n *<\/strong><\/p>\n \nAm putea spune c\u0103, \u00een cadrul diserta\u0163iei sale, prin recunoa\u015fterea \u015fi a altor necesit\u0103\u0163i \u00een afar\u0103 de cea a g\u00e2ndirii (chiar daca aceast\u0103 opera\u0163ie a avut loc prin intermediul unei con\u015ftiin\u0163e aservite totu\u015fi g\u00e2ndirii) Schopenhauer a preg\u0103tit terenul pentru combaterea domina\u0163iei necesit\u0103\u0163ii de tip logic care mai t\u00e2rziu, \u00een cadrul Lumii ca voin\u0163\u0103 \u015fi reprezentare, se va materializa prin sublinierea faptului c\u0103 autoritatea ei asupra celorlalte facult\u0103\u0163i nu este justificat\u0103: \u201eDar nici una dintre formele sale nu este superioar\u0103 celorlalte, el este la fel de cert \u015fi ca principiu al ra\u0163iunii existen\u0163ei, al devenirii, al ac\u0163iunii sau al cunoa\u015fterii.\u201d[3]<\/a> Mai departe Schopenhauer va insista chiar asupra unei ignoran\u0163e a ra\u0163iunii \u00een ceea ce prive\u015fte nerecunoa\u015fterea celorlalte facult\u0103\u0163i \u2013 \u201ecredinciosul \u00eei nume\u015fte pe ceilal\u0163i oameni eretici sau p\u0103g\u00e2ni, nobilul \u00eei nume\u015fte \u0163\u0103r\u0103noi, studentul \u00eei nume\u015fte filistini etc.; ra\u0163iunea \u00eens\u0103\u015fi, oric\u00e2t de straniu ar p\u0103rea, este expus\u0103 acestei \u00eengustimi, am putea spune chiar acestei grosolane \u015fi orgolioase ignoran\u0163e, atunci c\u00e2nd se cuprinde \u00een \u00eentregul concept de sentiment, orice modificare a con\u015ftiin\u0163ei, care nu apar\u0163ine modului s\u0103u de reprezentare, altfel spus care nu este un concept \u201eabstract\u201d \u201d[4]<\/a> \u2013 pentru ca totul s\u0103 culmineze cu recunoa\u015fterea acelor spirite care nu se pot mul\u0163umi dec\u00e2t cu cunoa\u015fterea intuitiv\u0103. Iat\u0103 paragraful:<\/p>\n \n\u201eS\u0103 remarc\u0103m aici c\u0103 multe spirite nu sunt mul\u0163umite complet dec\u00e2t \u00een cunoa\u015fterea intuitiv\u0103. Ceea ce caut\u0103 ele este o reprezentare intuitiv\u0103 a cauzelor existen\u0163ei \u00een spa\u0163iu \u015fi a consecin\u0163elor ei. O demonstra\u0163ie a lui Euclid sau solu\u0163ia aritmetic\u0103 a unei probleme de geometrie \u00een spa\u0163iu \u00eei las\u0103 indiferen\u0163i. Alte spirite, dimpotriv\u0103, nu \u0163in dec\u00e2t la conceptele abstracte, utile pentru aplica\u0163ie \u015fi \u00eenv\u0103\u0163are. Acestea au r\u0103bdarea \u015fi memoria necesare pentru principiile abstracte, formulele, deduc\u0163iile \u00eenl\u0103n\u0163uite \u00een silogisme, pentru calcule, ale c\u0103ror semne reprezint\u0103 abstrac\u0163iunile cele mai complicate. Acestea vor s\u0103 \u015ftie, celelalte vor s\u0103 vad\u0103; diferen\u0163a este caracteristic\u0103.\u201d[5]<\/a><\/p>\n \n\u00cen urma acestor lovituri sistematic aplicate ra\u0163iunii, \u00een calitatea ei de func\u0163ie psihologic\u0103 dominant\u0103, urmeaz\u0103 o c\u0103dere a \u00eentregului ei edificiu, adic\u0103 a principiului ra\u0163iunii \u00eensu\u015fi cu cele patru necesit\u0103\u0163i ale sale. Se ajunge astfel la o interpretare a acestuia ca principiu al individua\u0163iei.\u00a0 Abia acum este posibil\u0103 acea dubl\u0103 perspectiv\u0103 asupra lumii \u2013 ca reprezentare \u015fi ca voin\u0163\u0103. S\u0103-l ascult\u0103m \u00eens\u0103 pe Schopenhauer care ne \u00eencredin\u0163eaz\u0103 c\u0103 ne pune \u00een fa\u0163a unei cunoa\u015fteri\u00a0 \u201ede un gen special, al c\u0103rei adev\u0103r, din acest motiv, nu se poate \u00eencadra \u00een nici una din rubricile \u00een care eu am \u00eemp\u0103r\u0163it adev\u0103rurile, \u00een expunerea mea despre principiul ra\u0163iunii, \u015fi anume: adev\u0103r logic, empiric, metafizic \u015fi metalogic; c\u0103ci el nu este, ca toate aceste adev\u0103ruri raportul dintre o reprezentare abstract\u0103 \u015fi o alt\u0103 reprezentare sau forma necesar\u0103 unei reprezent\u0103ri intuitive ori abstracte; el este rela\u0163ia unei judec\u0103\u0163i cu raportul care exist\u0103 \u00eentre o reprezentare intuitiv\u0103 \u015fi ceea ce departe de a fi o reprezentare, este complet diferit: voin\u0163a. Din acest motiv a\u015f putea distinge acest adev\u0103r de toate celelalte \u015fi s\u0103-l numesc adev\u0103rul filosofic prin excelen\u0163\u0103.\u201d[6]<\/a> Dar cu acest adev\u0103r care dezv\u0103luie semnifica\u0163ia reprezent\u0103rilor asist\u0103m de fapt la na\u015fterea cunoa\u015fterii intuitive care se desprinde din placenta ra\u0163iunii. Cele spuse mai sus de Schopenhauer ne sunt deplin clarificate \u015fi de Jung \u00een urm\u0103torul paragraf: \u201eIntui\u0163ia tinde s\u0103 descopere posibilit\u0103\u0163ile con\u0163inute \u00een datul obiectiv, de aceea ea \u015fi este, \u00een calitate de simpl\u0103 func\u0163ie coordonat\u0103 (\u015fi anume, atunci c\u00e2nd nu este predominant\u0103), mijlocul auxiliar care func\u0163ioneaz\u0103 automat atunci c\u00e2nd nici o alt\u0103 func\u0163ie nu poate g\u0103si o ie\u015fire dintr-o situa\u0163ie pe toate direc\u0163iile \u00eenchise.\u201d[7]<\/a><\/p>\n \nAsimilarea con\u015ftiin\u0163ei la aceast\u0103 a facultate\u00a0 a intui\u0163iei \u00eei favorizeaz\u0103 pentru prima oar\u0103 accesul la no\u0163iunea de libertate datorit\u0103 prilejuirii acelei duble ipostaze a omului, ca lucru \u00een sine \u015fi ca fenomen al voin\u0163ei. Aici este locul pentru acea\u00a0 teorie a ideilor din pricina c\u0103rora Schopenhauer \u015fi-a atras at\u00e2tea critici. Trebuie spus \u00eens\u0103 c\u0103 Ideea nu este un adaos superficial menit s\u0103 umple abisul dintre fenomen \u015fi lucrul \u00een sine, ci ea marcheaz\u0103 parcurgerea unei distan\u0163e \u00eentre cele dou\u0103, punct\u00e2nd astfel stadiul estetic \u00een evolu\u0163ia personalit\u0103\u0163ii <\/em>angajat\u0103 pe drumul cunoa\u015fterii de sine. Vorbim de stadiu estetic deoarece prezen\u0163a Ideii este prilejuit\u0103 mai ales de contemplarea artistic\u0103.\u00a0 \u00cen opinia lui Jung, Ideea pe care Schopenhauer o concepe exact \u00een sensul pe care el \u00eel atribuie imaginii primordiale, \u201eexprim\u0103, pe de o parte, materiale precump\u0103nitor colectiv-incon\u015ftiente, iar pe de alt\u0103 parte, indic\u0103 faptul c\u0103 situa\u0163ia momentan\u0103 a con\u015ftiin\u0163ei este supus\u0103 mai pu\u0163in unei influen\u0163e personale \u015fi mai mult uneia colective\u201d.[8]<\/a> Pentru ameliorarea acestei \u201einfluen\u0163e colective\u201d se impune atingerea urm\u0103toarei etape \u00een confruntarea cu incon\u015ftientul \u015fi anume cea etic\u0103,<\/em> atunci c\u00e2nd con\u015ftiin\u0163a procedeaz\u0103 la o diferen\u0163iere a func\u0163iei sim\u0163irii.<\/p>\n *<\/strong><\/p>\n \nExerci\u0163iul acestei func\u0163ii este evident, potrivit lui Schopenhauer, \u00een acele situa\u0163ii \u00een care omul, de\u015fi \u00een\u015felat de principiul individua\u0163iei, simte c\u0103 \u00eentre el \u015fi celelalte fenomene exist\u0103 leg\u0103turi pe care acest principiu nu le poate desface. Spre exemplu cel care s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte ac\u0163iuni rele, st\u0103p\u00e2nit fiind de principiul individua\u0163iei, va fi cuprins, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, de acel sentiment de remu\u015fcare, care \u00een felul acesta \u00eel avertizeaz\u0103 asupra erorii \u00een care se afl\u0103. Asist\u0103m aici la o valorificare superioar\u0103 a func\u0163iei sim\u0163irii fa\u0163\u0103 de cea a g\u00e2ndirii, care este prins\u0103 \u00een chingile principiului individua\u0163iei. Acest demers va atinge \u00eens\u0103 deplina sa dezvoltare atunci c\u00e2nd, contrar filosofiei kantiene, Schopenhauer va afirma urm\u0103toarele: \u201eNu vom ezita deci s\u0103-l contrazicem aici pe Kant; el nu vrea s\u0103 recunoasc\u0103 drept bun\u0103tate adev\u0103rat\u0103 \u015fi virtute dec\u00e2t pe acelea care iau na\u015ftere din g\u00e2ndirea abstract\u0103, mai exact din conceptele de datorie \u015fi din imperativul categoric; \u00een ce prive\u015fte mila pe care o simte cineva fa\u0163\u0103 de o fiin\u0163\u0103 slab\u0103, el nu vede \u00een aceasta o virtute; ei bine, noi \u00eel contrazicem cu t\u0103rie pe Kant \u015fi o vom spune clar; conceptul singur este la fel de neputincios s\u0103 creeze frumosul adev\u0103rat, orice bl\u00e2nde\u0163e sincer\u0103 \u015fi pur\u0103 este mil\u0103 \u015fi orice bl\u00e2nde\u0163e care nu este mil\u0103 nu este dec\u00e2t iubire de sine\u201d[9]<\/a>.<\/p>\n \n\u00cen\u00a0 aceast\u0103 etap\u0103 etic\u0103 apare \u00een mod explicit \u015fi problema \u201eneg\u0103rii voin\u0163ei de a tr\u0103i\u201d.\u00a0 Schopenhauer acuz\u0103 permanent ignoran\u0163a, lipsa de sens a voin\u0163ei de a tr\u0103i\u201d.\u00a0 Extinderea pe care Schopenhauer a dat-o \u201dvoin\u0163ei de a tr\u0103i \u201d ne permite s\u0103 o echival\u0103m cu ceea ce noi am numit sine idiosincrazic<\/em>. A\u015fa cum indic\u0103 \u015fi numele acesta este un sine reactiv \u015fi incon\u015ftient. Transformarea lui \u00eentr-un sine activ \u015fi con\u015ftient \u00eenseamn\u0103 dob\u00e2ndirea libert\u0103\u0163ii. Dar aceast\u0103 convertire a sinelui idiosincrazic\u00a0 presupune pe de o parte o diferen\u0163iere a celor patru func\u0163ii \u2013 g\u00e2ndirea, sim\u0163irea, intui\u0163ia \u015fi senza\u0163ia \u2013 iar, pe de alt\u0103 parte, o anulare a acelor influen\u0163e compensatorii din partea reprezent\u0103rilor colective, fiind vorba aici de imaginea geniului \u015fi de imaginea sf\u00e2ntului, de sub influen\u0163a c\u0103rora Schopenhauer se va elibera abia odat\u0103 cu trecerea de la acea moral\u0103 absolut\u0103 la \u00een\u0163elepciunea practic\u0103 \u00een via\u0163\u0103 din \u201dAforisme asupra \u00een\u0163elepciunii \u00een via\u0163\u0103\u201d, moment care coincide \u015fi cu diferen\u0163ierea ultimei func\u0163ii \u2013 cea a senza\u0163iei . Rostul acestor demersuri este tocmai acela de a anula acea func\u0163ionalitate reactiv\u0103 \u015fi incon\u015ftient\u0103 a sinelui idiosincrazic. \u00cen alte cuvinte vobim aici de o confruntare cu incon\u015ftientul. La Schopenhauer ea a fost \u00eendelung elaborat\u0103, \u00een urma ei rezult\u00e2nd o oper\u0103 care a contribuit decisiv la prefigurarea deplin\u0103 a temei incon\u015ftientului. Este important \u00eens\u0103 aici s\u0103 re\u0163inem modul \u00een care se petrece aceast\u0103 prefigurare a temei incon\u015ftientului. Astfel opera filosofic\u0103 a lui Schopenhauer se afl\u0103 sub semnul unei con\u015ftiin\u0163e trainice \u015fi nu sub tensiunea unor con\u0163inuturi incon\u015ftiente care s-ar cere justificate, ra\u0163ionalizate pentru a fi acceptabile. \u00cen felul acesta se \u00een\u0163elege \u015fi efectul ei terapeutic pe care l-au sim\u0163it at\u00e2tea genera\u0163ii de cititori<\/p>\n Note:<\/p>\n \n[1]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 C. G. Jung \u2013 Dezvoltarea personalit\u0103\u0163ii, Opere vol. 17, editura Trei, 2006, p. 189 de C\u0103t\u0103lin Gicaru Prea adesea problema incon\u015ftientului la Arthur Schopenhauer este solu\u0163ionat\u0103 rapid prin asem\u0103narea concep\u0163iei sale despre voin\u0163\u0103 cu concep\u0163ia lui Freud despre incon\u015ftient, ce-i drept luat\u0103 \u00een forma ei popularizat\u0103, conform c\u0103reia acesta reprezint\u0103 sediul acelor for\u0163e obscure, de natur\u0103 sexual\u0103, ale vie\u0163ii noastre suflete\u015fti, pe care con\u015ftiin\u0163a moral\u0103 le \u0163ine sub controlul […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[507,27],"tags":[470,1147,1117],"class_list":["post-4052","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-26","category-filosofie","tag-catalin-gicaru","tag-egophobia-26","tag-filosofie"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-13m","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4052","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4052"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4052\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4055,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4052\/revisions\/4055"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4052"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4052"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4052"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n[2]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Goethe J. W. \u2013 Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, editura Minerva 1982, vol 2, p. 311
\n[3]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Arthur Schopenhauer , Lumea ca voin\u0163\u0103 \u015fi reprezentare vol.1, editura Moldova, Ia\u015fi, p. 89
\n[4]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ibid., pag\u00a0 67
\n[5]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ibid., pag. 70
\n[6]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ibid., pag. 118
\n[7]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 C.G.Jung, Tipuri psihologice, editura Trei 2004, pag. 389
\n[8]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ibid., pag 464
\n[9]<\/a>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Arthur Schopenhauer, Lumea ca voin\u0163\u0103 \u015fi reprezentare, vol. 1, Editura Moldova, Ia\u015fi, p. 405<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"