{"id":4290,"date":"2010-03-21T19:36:54","date_gmt":"2010-03-21T17:36:54","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=4290"},"modified":"2010-03-22T19:44:35","modified_gmt":"2010-03-22T17:44:35","slug":"spatiul-repliat-in-om","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=4290","title":{"rendered":"Spa\u0163iul repliat \u00een om"},"content":{"rendered":"

de Luiza Mitu<\/p>\n

Am citit poezia lui Silviu Gongonea ca pe un joc al spa\u0163ialit\u0103\u0163ii, ca pe o lupt\u0103 continu\u0103 a sinelui de a \u201erespira\u00a0 ce vine din rest\u201d, de a-\u015fi g\u0103si \u201elini\u015ftea aceea \u00eemp\u0103turit\u0103\u201d \u00eentr-o intimitate care s\u0103 echilibreze cele dou\u0103 pendul\u0103ri ale eului poetic: \u00eentre un \u201e\u00eenl\u0103untru\u201d \u015fi un \u201eafar\u0103\u201d. Silviu Gongonea recurge la o reverie minu\u0163ioas\u0103 de locuire a unui spa\u0163iu repliat \u00een acela\u015fi ungher cu eul liric care, \u00eentr-un final, se repliaz\u0103 \u00een sine. Cele trei dimensiuni pe care le exploreaz\u0103 \u00een poezia sa, nu f\u0103r\u0103 o teama ascuns\u0103 de dezr\u0103d\u0103cinare a fiin\u0163ei, sunt: \u201esatul urban\u201d, Dr\u0103g\u0103\u015faniul, garsoniera de la etajul trei \u015fi \u201esufletul meu chircit \u00eentr-un col\u0163\u201d.<\/p>\n

\nPrima parte a volumului, intitulat\u0103 \u201e\u00cenc\u0103lzirea m\u00e2inilor\u201d, familiarizeaz\u0103 cititorul cu atmosfera ora\u015fului locuit de cuplul Silviu-Elena, acest Dr\u0103g\u0103\u015fani care \u201enici nu le place, nici nu le displace\u201d. Parcurg\u00e2nd poemele am \u00eencercat eu \u00eens\u0103mi s\u0103 localizez poetul \u00eentr-un spa\u0163iu de repaos care s\u0103-mi permit\u0103 o distan\u0163are suficient\u0103 pentru un ochi critic. Acest exerci\u0163iu a fost un fiasco pentru c\u0103 poetul se comport\u0103 \u201ede parc\u0103 \/ de la un timp \/ nu a\u015f mai \u00eenc\u0103pea \u00een nimic.\u201d O senza\u0163ie de claustrare sugrum\u0103 eul , fiin\u0163a sa este \u00eenchis\u0103 \u00een exterior. Eul suprasaturat de spa\u0163iul mahalalei devine o povar\u0103, \u201eport lumea asta \u00een spate \/ca pe un sac plin cu sticle de plastic\u201d. Senza\u0163ia de claustrare se amplific\u0103 de la un poem la altul: \u00a0\u201cDevenea tot mai greu\/ s\u0103 privim c\u0103ru\u0163ele \u0163iganilor\/ \u00eenc\u0103rcate cu butoaie stricate, \/ un fel de ap\u0103sare ce ne sugrum\u0103 \/ \u015fi toate av\u00e2nd un nume\u201d.<\/p>\n

\nPoezia lui Silviu se na\u015fte dintr-o acumulare de tr\u0103iri care poart\u0103 pecetea \u201eneglijen\u0163ei lucrurilor\u201d . \u00cen fa\u0163a lor poetul r\u0103m\u00e2ne la fel de indecis ca \u00een alegerea dintre \u201edou\u0103 mor\u0163i.\u00een afara sau \u00eenl\u0103untrul lui Dumnezeu.\u201d Aceast\u0103 dialectic\u0103 \u00eenlauntru-afar\u0103 pe care o experimenteaz\u0103 poetul duce la o fr\u00e2ntur\u0103 a eului, la o diseminare a spa\u0163iilor sale intime. Diseminarea este foarte subtil inserat\u0103 \u00een textele sale \u015fi \u0163ine de o reverie a rememor\u0103rii. \u00a0Metafizica\u00a0 timpului devine la fel de simpl\u0103 ca un joc de pinball \u00een care prezentul\u00a0 concret \u015fi trecutul abstract se contopesc \u00een aceea\u015fi imagine: spa\u0163iul intrauterin. Poetul experimenteaz\u0103 astfel un minimum al celui mai intim refugiu posibil: \u201ecerul se curbase \/ ca \u015fi cum cineva \u00eempingea placenta cu palmele\u201d.<\/p>\n

\nOdat\u0103 cu poemul \u201eCamuflaj \u00een peisaj\u201d poetul iese din spa\u0163iu, il pune \u00een afara sa, pentru ca fiin\u0163a ce mediteaz\u0103 s\u0103 fie liber\u0103 \u00een g\u00e2ndire. \u201ecamuflarea \u00een peisaj \/ cu milioane de gesturi- n-am \/ \u015ftiut, fire\u015fte, c\u0103 o cafea \u00ee\u0163i poate oferi o distan\u0163\u0103 benefic\u0103- st\u00e2nd \/ \u00een dosul unui paravan de sticl\u0103 \/ cu sim\u0163urile \u00eencordate\u201d. Totu\u015fi, c\u00e2nd \u201elumea ar putea r\u0103m\u00e2ne acolo\u201d, \u00een afara sa, poetul se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2neaz\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 prizonier al spa\u0163iului exterior, con\u015ftientiz\u00e2nd cu spaim\u0103 c\u0103 \u201c\u00een noi e locul\u201d.Trecerea de la prima la a doua parte a volumului, intitulat\u0103 \u201e\u00cen dosul unei pojghi\u0163e\u201d, se face discret, firesc, p\u0103str\u00e2nd aceea\u015fi tonalitate a confesiunii sincere de care pomene\u015fte \u015fi poetul Ioan Moldovan. Spa\u0163iul pe care \u00eel experimenteaz\u0103 acum este \u201ecamera noastr\u0103 \/ \u00eenchiriat\u0103 de la etajul trei\/ unde cuplul Silviu-Elena \u015fi-a pus toat\u0103 dragostea. Pentru un moment acest spa\u0163iu intim pare s\u0103-i ofere poetului senza\u0163ia de lini\u015fte si de echilibru dup\u0103 care nutre\u015fte \u00een prima parte a volumului. Aici se simte protejat. Spa\u0163iul este dominat de prezen\u0163a iubitei: \u201eGesturi care \u00eemi umplu ziua \/ m\u0103run\u0163i\u015furi bune de p\u0103strat: \/ \u00eemi \u00eencal\u0163\u0103 \u015fosetele, \/ \u00eemi \u00eembrac\u0103 \/ ajung\u00e2ndu-i p\u00e2n\u0103 la genunchi tricoul second-hand.pe el \/ st\u0103 scris \/ cu litere de o \u015fchioap\u0103\u201d. O senza\u0163ie de claustrare \u00eel p\u00e2nde\u015fte \u00eens\u0103 \u015fi aici, \u00een ceasurile c\u00e2nd iubita anun\u0163\u0103 c\u0103 vrea s\u0103 doarm\u0103: \u201eoric\u00e2t vom ap\u0103sa \/ cu fa\u0163a \u00een geam \/ tot nu o s\u0103 ie\u015fim. mirosul \/ ne taie respira\u0163ia\u201d. \u00cen aceste momente eul poetic se camufleaz\u0103 \u00een toate dimensiunile spa\u0163iului exterior, \u201e\u00eemi trag pielea peste un or\u0103\u015fel \/ bolnav, \/ ridurile se \u00eentind \u201c, rememor\u00e2ndu-l \u00een cuv\u00e2nt. : \u201e\u00cen ultimul ceas \/ a\u015f vrea s\u0103 nu existe gre\u015feli. Pornesc, verific, \/ rememorez. A\u015f vrea \/ s\u0103 nu \u00eemi fi sc\u0103pat nimic \/ c\u00e2t stau cu mine. \u00cen \u00eentuneric \/ vorbesc \u00eencet, \/ aprind becul cel mic. \/ pielea de pe fa\u0163\u0103 \/ pe v\u00e2rfuri \/ trage u\u015fa din dos\u201d .<\/p>\n

\nSilviu Gongonea este un poet care \u00ee\u015fi urm\u0103re\u015fte pa\u015fii cu mare aten\u0163ie, \u015ftie exact cum trebuie \u015fi ce trebuie s\u0103 scrie. Fiecare etap\u0103 a liricii sale este o permanent\u0103 c\u0103utare a unui ritm interior care s\u0103 se plieze perfect pe structura versului. T\u00e2n\u0103rul poet trebuie s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la tot \u201eca la un cuv\u00e2nt care m-a s\u0103rutat \u00een somn\u201d. C\u0103ci mai \u00eent\u00e2i de toate, Silviu Gongonea \u00ee\u015fi viseaz\u0103 poemele, acele \u201ebuc\u0103\u0163i de carne bine tran\u015fate \/ pe oasele albe\u201d. Spa\u0163iul exterior \u00ee\u015fi pierde claritatea, fiin\u0163a poetului se exileaz\u0103 \u00een spa\u0163iul oniric al unor multiple posibilit\u0103\u0163i de a fi: \u201eStau pe scaun \u00een dosul unei pojghi\u0163e, privesc. \/ a\u015f putea s\u0103 \u00eencap \u00eentr-un bec. Simt asta \/ c\u00e2nd se zguduie geamurile \/ de la motoarele camioanelor. \/ deschid gura \/ s\u0103 nu mi se \u00eenfunde urechile\u201d Cu acest ultim poem se face trecerea fireasca la ultima parte a volumului, intitulat\u0103 \u201eUn loc mic\u201d. Aici se percepe cel mai bine ambivalen\u0163a \u00eenlauntru-afar\u0103. \u00centr-o prim\u0103 faz\u0103 eul poetic \u00eencearc\u0103 o ie\u015fire fizic\u0103 din spa\u0163iul c\u0103minului actual care \u00eel sufoc\u0103 \u201esimt c\u0103 locul \u0103sta m\u0103 str\u00e2nge. \/ o s\u0103 ne g\u0103sim altul\u201d. Un spa\u0163iu care str\u00e2nge nu-\u0163i mai las\u0103 posibilitatea de mi\u015fcare. Poetul \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 mai viseze. Reveria lui se opre\u015fte din dispre\u0163 pentru vechiul loc. Schimbarea lui este vital\u0103. \u201ene c\u0103utam o locuin\u0163\u0103 \/ \u015fi ce r\u0103m\u00e2ne acolo se face mic si dispare\u201d\u2026 viata noastr\u0103 tr\u0103ie\u015fte \u00een alt\u0103 parte\u201d. Aici se produce ruptura eului.\u00a0 Casa actual\u0103 nu mai corespunde cu cea oniric\u0103. Retragerea \u00een sine este inevitabil\u0103 \u00een acest caz: \u201em\u0103 separ de tot \/ ce nu \u00eencape \u00een camer\u0103\u201d . Spa\u0163iul \u00een care viseaz\u0103 poetul este \u201eun loc mic, \/at\u00e2t de mic \/ \u00eenc\u00e2t s\u0103-l po\u0163i ascunde \/ \u00een cutele creierului \u201c.\u00a0\u00a0 \u00cen acest loc oniric eul se simte \u00een sf\u00e2r\u015fit la el acas\u0103. Abia acum este posibil\u0103 \u00eemp\u0103carea cu sine \u00eensu\u015fi. Ie\u015firea din spa\u0163iul fizic are mai totdeauna un factor extern: \u201cc\u00e2nd nu \u00eemi merge bine \/ m\u0103 retrag \u00eentr-un col\u0163 al min\u0163ii \/ o fereastr\u0103 prin care \/ intra mult soare\u201d. \u00a0Retragerea \u00een sine \u00eensu\u015fi poart\u0103 pecetea unui negativism inevitabil. Poetul restr\u00e2nge via\u0163a, o ascunde, neg\u00e2nd astfel universul. Fiin\u0163a, \u00een interiorul ei, \u00ee\u015fi diger\u0103 \u00eencet neantul: \u201etrebuie s\u0103 te descurci singur cu vidul acesta \/ cine \u015ftie de ce fiar\u0103 p\u0103zit\u201d. Toate spaimele, nemul\u0163umirile de peste zi dispar. Fiin\u0163a ezit\u0103 \u201eposibilitatea de a fi\u201e \u00eentr-un spa\u0163iu fizic \u00eenchiz\u00e2ndu-se \u00een amintirea unor momente de retragere \u00een sine. \u00cen astfel de momente, Silviu Gongonea \u00ee\u015fi poate asculta cel mai bine t\u0103cerea g\u00e2ndurilor: \u201eam t\u0103cut ca s\u0103 putem auzi, \/ am \u00eencuiat u\u015file \/ s\u0103 nu sc\u0103pam ceva\u201d.<\/p>\n

\n<\/p>\n

\nSilviu Gongonea se dovede\u015fte a fi un poet extrem de curios, un poet c\u0103ruia \u00eei place s\u0103 se mi\u015fte printre lucruri, s\u0103 le \u00een\u0163eleag\u0103 mecanismul de formare \u015fi apoi s\u0103 le dea un nume \u00een poezia sa. \u00cen fond, Dr\u0103g\u0103\u015faniul, numele spa\u0163iului \u00een care a luat na\u015ftere, locul\u00a0 aceasta care a devenit \u00eenchisoarea fiin\u0163ei sale, \u00eenchisoare din care \u201ecuv\u00e2ntul s-a ridicat\u00a0 \u00eentr-o beregat\u0103 t\u0103iat\u0103\u201d \u015fi a prins via\u0163\u0103 \u00een vers, r\u0103m\u00e2ne legat de poet ca o supersti\u0163ie. Am apreciat la Silviu Gongonea \u00een special acea curiozitate provocatoare de a putea s\u0103-\u015fi citeasc\u0103 ora\u015ful \u00een versul altui poet: \u201eE 16.20, c\u00e2nd b\u0103rba\u0163ii sunt neaten\u0163i\/ exist\u0103 dou\u0103 c\u00e2rciumi,\/ vinul se scurge direct de pe deal,\/ hop \u00een tertecu\u0163a semiurban\u0103.\/ iar eu trebuie s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la tot\/ ca la un cuv\u00e2nt care m-a s\u0103rutat \u00een somn.\/ drag\u0103\u015fanicity, zi cenu\u015fie.\/ vom r\u0103m\u00e2ne lega\u0163i ca o supersti\u0163ie.\/ m\u0103 tot \u00eentreb ce ar fi putut scrie un poet\/ adev\u0103rat\/ despre un asemenea loc,\/ un poet plin de sim\u0163ul m\u0103surii\/ exaltat sau nu\/ de tobele ploii \u00een burlanul de tabl\u0103,\/ vis\u00e2nd la ceva mai curat \u015fi mai uscat\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Luiza Mitu Am citit poezia lui Silviu Gongonea ca pe un joc al spa\u0163ialit\u0103\u0163ii, ca pe o lupt\u0103 continu\u0103 a sinelui de a \u201erespira\u00a0 ce vine din rest\u201d, de a-\u015fi g\u0103si \u201elini\u015ftea aceea \u00eemp\u0103turit\u0103\u201d \u00eentr-o intimitate care s\u0103 echilibreze cele dou\u0103 pendul\u0103ri ale eului poetic: \u00eentre un \u201e\u00eenl\u0103untru\u201d \u015fi un \u201eafar\u0103\u201d. Silviu Gongonea recurge […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,507],"tags":[1113,1147,546,529],"class_list":["post-4290","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-26","tag-critica","tag-egophobia-26","tag-luiza-mitu","tag-silviu-gongonea"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-17c","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4290","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4290"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4290\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4292,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4290\/revisions\/4292"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4290"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4290"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4290"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}