{"id":4458,"date":"2010-12-29T06:21:11","date_gmt":"2010-12-29T04:21:11","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=4458"},"modified":"2011-02-26T22:52:55","modified_gmt":"2011-02-26T20:52:55","slug":"dead-end","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=4458","title":{"rendered":"Dead end"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: right\">de Cristina Nemerovschi (Morgothya)\u00a0[Rom\u00e2nia]<\/p>\n<p style=\"text-align: right\"><em>for the English version, click <strong><a href=\"http:\/\/egophobia.ro\/?p=4465\">here<\/a><\/strong><\/em><\/p>\n<p>Nu-\u015fi mai amintea dec\u00e2t c\u0103 ast\u0103zi trebuia s\u0103 fie ziua \u00een care urma s\u0103 moar\u0103.<\/p>\n<p>Alese o c\u0103ma\u015f\u0103 la repezeal\u0103 din dulap, \u015ftiind c\u0103 oricum este \u00een \u00eent\u00e2rziere. Renun\u0163\u0103 la semiritualul pe care \u00eel urma \u00een majoritatea zilelor c\u00e2nd avea \u00eent\u00e2lnire cu clien\u0163ii \u2013\u00a0 alese doar un b\u0103rbierit rapid \u015fi un sp\u0103lat pe din\u0163i de m\u00e2ntuial\u0103. Ie\u015fi \u00een fug\u0103 din apartament.<!--more--><\/p>\n<p>Ploua \u015fi se g\u00e2ndi c\u0103 se va murd\u0103ri de noroi pe pantaloni. S\u0103-mi bag pula, \u00ee\u015fi zise \u015fi opri un taxi. \u00cei l\u0103s\u0103 prea pu\u0163in bac\u015fi\u015f \u015fi avu imediat un sentiment acut de nepl\u0103cere, pe care \u00eel resim\u0163i ca pe o pietricic\u0103 \u00een pantof. F\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, se g\u00e2ndi c\u0103 poate a fost ultimul bac\u015fi\u015f \u015fi ultimul drum cu taxiul.<\/p>\n<p>Portarul \u00eei d\u0103du un bun\u0103-ziua indiferent, apatic. Chem\u0103 liftul.<\/p>\n<p>P\u00e2n\u0103 la etajul 11 se g\u00e2ndi c\u0103, \u00een general, nu credea \u00een profe\u0163ii, \u00een chestii paranormale de citit viitorul. Fusese la \u0163iganca aia care ghicea \u00een palm\u0103 dintr-o dorin\u0163\u0103, pe care acum o dispre\u0163uia, de a-i face pe plac lui V. Ea g\u0103sea rahatul \u0103sta ca fiind amuzant \u015fi instructiv. N-a crezut-o nici atunci, c\u00e2nd a auzit-o din gura \u015ftirb\u0103 a babei, \u015fi nu o crede nici acum. Ce prostie. Baba aia nu \u015ftia nimic despre el. Nu avea nici cea mai mic\u0103 idee. Era o bab\u0103 toant\u0103, c\u0103reia i se n\u0103z\u0103rise \u00een minte o dat\u0103 la nimereal\u0103, \u015fi se g\u00e2ndise s\u0103 o arunce pe mas\u0103, printre c\u0103r\u0163ile de tarot, ca s\u0103 o impresioneze pe V. Pizdele pun mereu botul. C\u00e2nd ie\u015fise din co\u015fmelia babei, se g\u00e2ndi totu\u015fi cumva cu u\u015furare c\u0103 data pe care o prezisese baba urma s\u0103 vin\u0103 abia peste doi ani \u015fi ceva. &#8220;P\u00e2n\u0103 atunci sunt \u00een regul\u0103&#8221;, \u00ee\u015fi spusese, dup\u0103 care, fire\u015fte, r\u00e2sese de naivitatea \u015fi de ridicolul g\u00e2ndului.<\/p>\n<p>\u015eeful \u00eei d\u0103du bun\u0103-diminea\u0163a \u015fi \u00eei aminti de \u015fedin\u0163a ce urma s\u0103 aib\u0103 loc la ora 10. Intr\u0103 la el \u00een birou \u015fi deschise laptopul. Cea mai familiar\u0103 priveli\u015fte, se g\u00e2ndi, \u00een timp ce \u00ee\u015fi d\u0103dea seama c\u0103 nu mai f\u0103cuse de mult schimb\u0103ri \u00een apartamentul s\u0103u. Le punea pe seama lipsei de timp, a oboselii, a blaz\u0103rii, dar \u015fi pe seama faptului c\u0103 de \u015fase luni r\u0103m\u0103sese singur. Avusese doar aventuri de c\u00e2teva nop\u0163i, pentru care nu s-ar fi deranjat nici m\u0103car s\u0103 lase jos capacul budei dup\u0103 ce se pi\u015fa.<\/p>\n<p>Sau poate, \u015fi asta era o explica\u0163ie destul de plauzibil\u0103, st\u0103tea mai mult timp la birou dec\u00e2t \u00een apartament.<\/p>\n<p>\u00cei mai spusese baba c\u0103 va veni \u00eentr-o zi obi\u015fnuit\u0103. C\u0103 nu va avea nimic \u00eenfrico\u015f\u0103tor.<\/p>\n<p>Ce prostie, se g\u00e2ndi pentru a treia oar\u0103 pe ziua de azi. Ghicitoarele astea ar trebui exterminate. \u00ce\u0163i bag\u0103 numai b\u0103\u015fini \u00een cap.<\/p>\n<p>Intr\u0103 pe mail. Ca de obicei, nimic interesant, \u015feful \u00eei trimisese un reminder cu \u015fedin\u0163a de la ora 10. Era devreme, iar chestiile un pic mai interesante urmau s\u0103 apar\u0103, ca de obicei, dup\u0103 pauza de mas\u0103. O invita\u0163ie la o partid\u0103 de c\u0103r\u0163i, la bowling, la sal\u0103, la ziua cuiva sau pur \u015fi simplu o ie\u015fire la o bere. \u00ce\u015fi lu\u0103 o cafea cu lapte, f\u0103r\u0103 zah\u0103r.<\/p>\n<p>V., evident, crezuse. \u00cencepuse s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 \u015fi fusese tulburat\u0103 tot restul zilei. \u00cencercase s\u0103 afle mai mult de la vr\u0103jitoare, dar baba se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nase s\u0103 refuze s\u0103-i mai r\u0103spund\u0103. Ei \u00eei prezisese c\u0103 va avea cinci copii. Jum\u0103tate de an mai t\u00e2rziu, \u00een urma unui control ginecologic dup\u0103 o infec\u0163ie la ovare, aflase c\u0103 nu poate r\u0103m\u00e2ne gravid\u0103. E clar ce le mai avea baba&#8230;<\/p>\n<p>Poate c\u0103 baba venit\u0103 din iad fusese chiar motivul pentru care rela\u0163ia cu V. \u00eent\u00e2i o luase razna dup\u0103 care se dusese dracului de tot. Cine \u015ftie? Dac\u0103 ar mai \u00eent\u00e2lni-o, i-ar sparge cel mai probabil un scaun \u00een cap. Babei, adic\u0103. Ghionoaie cheal\u0103.<\/p>\n<p>\u00cencepea \u015fedin\u0163a \u00een c\u00e2teva minute. \u00ce\u015fi lu\u0103 laptopul \u015fi ie\u015fi din birou.<\/p>\n<p>\u00cen sala de sedin\u0163\u0103 nu ap\u0103ruse \u00eenc\u0103 nimeni, a\u015fa c\u0103 se g\u00e2ndi c\u0103 are timp s\u0103 se \u015fi pi\u015fe, \u00een cazul \u00een care rahatul \u0103sta va \u0163ine mai mult de dou\u0103 ore, nu se \u015ftie niciodat\u0103. L\u0103s\u0103 laptopul deschis pe masa de conferin\u0163\u0103, \u00een dreptul c\u0103r\u0163ii sale de vizit\u0103 (G. D. &#8211; consultant financiar) \u015fi intr\u0103 \u00een bud\u0103. La u\u015f\u0103 fu c\u00e2t pe ce s\u0103 alunece. Imbecila de femeie de serviciu udase din nou pe jos. Mai grav, era \u00eenc\u0103 \u00een bud\u0103, sp\u0103l\u00e2nd cu mopul \u015fi boscorodind. S\u0103 m\u0103 fut \u00een ele de babe, \u00ee\u015fi spuse. Nu fac dec\u00e2t s\u0103 \u00eencurce lumea, se mai g\u00e2ndi, \u00een timp ce \u00ee\u015fi d\u0103dea seama c\u0103 inten\u0163ia de a-\u015fi goli vezica va r\u0103m\u00e2ne doar un vis. Niciodat\u0103 nu se putuse pi\u015fa cu altcineva \u00een \u00eenc\u0103pere. Mai ales c\u0103, nici nu apucase s\u0103-\u015fi descheie \u015fli\u0163ul, \u015fi baba intrase \u00een vorb\u0103 cu el, de dincolo de u\u015fa budei. &#8220;Cine las\u0103 at\u00e2ta p\u0103r pe jos, m\u00e2nca-le-a\u015f inima s\u0103 le-o m\u0103n\u00e2nc, s\u0103 le stea \u00een g\u00e2t, s\u0103 se \u00eenece cu el! Ia uite aici ce a f\u0103cut dobitocii, a inundat! Vai de capu\u2019 meu, tre&#8217; s\u0103 cur\u0103\u0163 dup\u0103 ei ca dup\u0103 porci, mai bine m\u0103 duceam la cocin\u0103!&#8221;. Nu-i r\u0103spunse, evident. Trase apa f\u0103r\u0103 s\u0103 se fi pi\u015fat vreun strop. O \u00eenjur\u0103 \u00een g\u00e2nd. \u00cei trecu prin cap s\u0103 mearg\u0103 la 10, sub ei, s\u0103 se pi\u015fe, acolo probabil nu va fi nicio imbecil\u0103 care s\u0103 spele \u00een bud\u0103 la ora asta, mama lor de retardate, nu pot veni cu o jum\u0103tate de or\u0103 \u00eenainte de \u00eenceperea programului s\u0103-\u015fi fac\u0103 treaba, mama lor de lene\u015fe \u00eempu\u0163ite. Stau p\u00e2n\u0103 noaptea t\u00e2rziu \u015fi se uit\u0103 pe acas\u0103 la lacrimogene.<\/p>\n<p>Hot\u0103r\u00ee c\u0103 se va pi\u015fa cel mai probabil \u00een pauza \u015fedin\u0163ei. Se opri \u00een fa\u0163a oglinzii \u015fi \u00eencepu s\u0103 se spele pe m\u00e2ini. \u00ce\u015fi arunc\u0103 o privire distrat\u0103. Era ciudat, dar parc\u0103 de fiecare c\u00e2nd se privea \u00een oglind\u0103 r\u0103m\u00e2nea surprins de faptul c\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2nise. Nu neaparat surprins, c\u00e2t mai degrab\u0103 nedumerit, de parc\u0103 s-ar fi \u00eemb\u0103tat seara \u015fi ar fi adormit, iar diminea\u0163a s-ar fi trezit cu zece ani mai \u00een v\u00e2rst\u0103. \u015ei acum r\u0103mase pu\u0163in \u015focat. Ca \u015fi cum uitase tot ce f\u0103cuse anii \u0103\u015ftia. Ca \u015fi cum se a\u015ftepta s\u0103 fi r\u0103mas undeva, \u00eentr-un trecut mai cunoscut, mai intim. \u00ce\u015fi d\u0103du seama \u015fi c\u0103, dac\u0103 profe\u0163ia babei nebune ar fi fost \u00eentr-adev\u0103r s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103, nici m\u0103car nu ar mai fi reprezentat un fapt tragic. S\u0103 mori la 35 de ani e aproape ceva normal. Mul\u0163i mor la 35 de ani. Practic, e\u015fti deja trecut de jum\u0103tatea vie\u0163ii, pentru c\u0103 anii de dup\u0103 60 \u015fi ceva nu prea se mai pun. \u00ce\u015fi usc\u0103 m\u00e2inile \u015fi privi cu sc\u00e2rb\u0103 la femeia de serviciu care continua s\u0103 boscorodeasc\u0103: &#8220;Pi\u015fat pe jos! C\u0103cat peste tot&#8230; ia uite, a \u00eenfundat \u015fi veceu\u2019, nenoroci\u0163ii dracu&#8217;!&#8221;.<\/p>\n<p>Sala se umpluse. \u00ce\u015fi g\u0103si locul s\u0103u unde, de\u015fi l\u0103sase laptopul deschis \u015fi de\u015fi avea eticheta cu numele, se \u015fi pusese o proast\u0103. \u00cei spuse cam nepoliticos s\u0103 se dea la o parte. \u00ce\u015fi d\u0103dea seama, cu diferite ocazii, c\u0103 spiritul misogin din prima tinere\u0163e \u00eenc\u0103 mai persista. Detesta de obicei gagicile la prima vedere, nu le acorda niciun fel de credit p\u00e2n\u0103 la proba contrarie. Proba contrarie nici nu prea venea, de cele mai multe ori. V. fusese una dintre pu\u0163inele care reu\u015fiser\u0103 s\u0103 treac\u0103 dincolo de zidul \u0103sta cinic cu care le \u00eent\u00e2mpina pe toate. Una dintre pu\u0163inele sau singura? se g\u00e2ndi, \u00een timp ce \u00eent\u00e2lni privirea \u00eencruntat\u0103 a \u015fefului. Da, iar am exagerat, \u00ee\u015fi spuse. \u00cencerc\u0103 s\u0103-i ignore pe to\u0163i \u015fi s\u0103 se concentreze doar asupra prezent\u0103rii.<\/p>\n<p>Se \u00eentrebase, fire\u015fte, de multe ori, cum avea s\u0103 fie. Citise multe c\u0103r\u0163i despre moarte, \u00een adolescen\u0163\u0103 fusese fan heavy metal \u015fi scrisese poezii despre iad, damnare \u015fi nefiin\u0163\u0103. Cum avea s\u0103 fie \u00eens\u0103 \u00een realitate? Imaginea romantic\u0103 cu r\u00e2uri de foc \u015fi cazane de smoal\u0103 se estompase \u00een mintea lui. Cu siguran\u0163\u0103, urma s\u0103 fie mult mai concret. Inclina s\u0103 cread\u0103 c\u0103 va fi ceva dureros, nu moartea \u00een sine ci momentele de dinaintea ei.<\/p>\n<p>\u015eeful \u00eei ceru pe un ton t\u0103ios s\u0103 prezinte graficele. Se ridic\u0103 \u015fi se \u00eendrept\u0103 spre panou. \u00cei cuprinse pe to\u0163i dintr-o privire. Aveau aerul \u0103la inconfundabil pe care-l au copiii c\u00e2nd \u00eei duci s\u0103 viziteze o m\u0103tu\u015f\u0103 nesuferit\u0103, care vorbe\u015fte pi\u0163ig\u0103iat \u015fi pute, \u015fi c\u0103rora p\u0103rin\u0163ii le-au f\u0103cut un instructaj sever \u00eenainte. Ca \u015fi cum le-ar fi interzis s\u0103 se ridice \u015fi s\u0103 plece, pentru c\u0103 asta ar jigni-o pe pi\u0163ig\u0103iata \u00eempu\u0163it\u0103. Doar c\u0103 ei nu mai erau copii. Ni\u015fte loseri, se g\u00e2ndi, de\u015fi nu realiz\u0103 chestia asta explicit, de prima dat\u0103. Priveau spre el cu ochii lipsi\u0163i de expresie, f\u0103r\u0103 s\u0103 par\u0103 a \u015fti ce c\u0103utau \u00een sala aia; veniser\u0103 din iner\u0163ie \u015fi nu a\u015fteptau nimic. Proasta blond\u0103 care se a\u015fezase pe locul lui pu\u0163in mai devreme se uita pe ascuns \u00eentr-o oglinjoar\u0103 pe care o \u0163inea \u00een palm\u0103, aranj\u00e2ndu-\u015fi cerceii. Vita. Probabil avea impresia c\u0103 este seduc\u0103toare.<\/p>\n<p>Oare cum s-ar sim\u0163i dac\u0103 ar str\u00e2nge-o de g\u00e2t? I-ar pl\u0103cea? S\u0103 \u00ee\u015fi \u00eenfig\u0103 din ce \u00een ce mai ad\u00e2nc degetele \u00een carnea ei moale, s\u0103-i simt\u0103 tremuratul, spaima, s\u0103 o priveasc\u0103 \u00een ochi \u00een tot timpul \u0103sta, p\u00e2n\u0103 ce via\u0163a va ie\u015fi din corpul ei hidos \u015fi va r\u0103m\u00e2ne doar o juc\u0103rie h\u00e2d\u0103, a\u015fa cum este \u00een realitate, de\u015fi \u00eencearc\u0103 s\u0103-i p\u0103c\u0103leasc\u0103 pe to\u0163i c\u0103 e vie, c\u0103 simte.<\/p>\n<p>Se \u00eentreba, a\u015fa cum n-o mai f\u0103cuse de mult, ce c\u0103uta el \u00een tot rahatul \u0103sta. Dac\u0103 ceilal\u0163i erau loserii, unde \u00eel plasa pe el chestia asta? Cu ce era diferit? Nu se mai \u00eentrebase de c\u00e2\u0163iva ani lucrul \u0103sta, cam din clipa \u00een care \u00eencepuse s\u0103 ignore c\u0103 ar putea exista \u015fi un altfel de via\u0163\u0103, cu alte preocup\u0103ri, al\u0163i prieteni, alte&#8230; pasiuni, dar cuv\u00e2ntul \u0103sta suna deja aproape pervers \u015fi f\u0103r\u0103 rost.<\/p>\n<p>V. se g\u00e2ndea mereu la moarte, la un moment dat ajunsese chiar pu\u0163in cam obsedat\u0103. \u00ce\u015fi f\u0103cea toate imbecilit\u0103\u0163ile de teste pe care le g\u0103sea pe net, ce promiteau s\u0103 \u00ee\u0163i spun\u0103 exact ziua \u00een care urma s\u0103 mori. Lui i se p\u0103reau o t\u00e2mpenie. Pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 nu avea \u00eencredere \u00een ele, nici nu \u015fi-ar fi dorit s\u0103 \u015ftie. Obsesia asta a ei, dar \u015fi alte manii, au dus p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 la desp\u0103r\u0163ire. Dup\u0103 numai c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, i se p\u0103rea c\u0103 nu o iubise niciodat\u0103, fusese doar o rela\u0163ie comod\u0103.<\/p>\n<p>Uit\u0103 de prezentare. \u00cencepu s\u0103 priveasc\u0103 pe geam frunzele zbur\u00e2nd, haotic, \u015fi \u00ee\u015fi imagin\u0103 c\u0103 \u00een locul frunzelor cad colegii lui, de la diferite etaje, c\u0103 zboar\u0103 \u00eempreun\u0103 cu foile inutile pe care le au pe birou, \u00eentr-un v\u00e2rtej de dosare si pixuri, \u015fi agende pline cu adrese, \u015fi capsatoare \u015fi clame de prins colile, \u015fi post-it-uri cu numere de telefon de unde po\u0163i comanda pizza; se rotesc un timp \u00een aer, cad \u015fi se bu\u015fesc de caldar\u00e2m unul c\u00e2te unul. Se \u00eempr\u0103\u015ftie \u00eentr-un fel de firimituri. Din nou nu reu\u015fi s\u0103-\u015fi dea seama ce c\u0103uta el acolo, \u0163in\u00e2nd stupid un pix \u00een m\u00e2n\u0103, ar\u0103t\u00e2nd cu el \u00eenspre grafice. \u015etia c\u0103 nimeni nu este interesat, c\u0103 to\u0163i sunt acolo din convenien\u0163\u0103, pentru a-\u015fi p\u0103stra joburile, pentru a se t\u00e2r\u00ee \u00eenc\u0103 o lun\u0103, f\u0103r\u0103 tragere de inim\u0103, pentru a-\u015fi pl\u0103ti \u00eentre\u0163inerea \u015fi ratele la banc\u0103. S\u0103 m\u0103 fut \u00een ei, \u00eei trecu brusc prin cap. Mai avusese accese rebele, dar de fiecare dat\u0103 se resemnase \u015fi \u00ee\u015fi ceruse scuze. Acum era altfel. F\u0103r\u0103 niciun cuv\u00e2nt, p\u0103r\u0103si sala de sedin\u0163e, l\u0103s\u00e2ndu-i pe to\u0163i cu gura c\u0103scat\u0103, iar pe \u015fef cu o expresie de m\u00e2nie pe chip pe care nu \u015fi-o putea deloc ascunde.<\/p>\n<p>Urc\u0103 \u00een fug\u0103 sc\u0103rile p\u00e2n\u0103 la ultimul etaj al cl\u0103dirii \u015fi ie\u015fi pe teras\u0103. Se vedea parcul \u015fi o bun\u0103 parte din ora\u015f, p\u00e2n\u0103 spre mihai bravu. Ce mor\u0163ii mamelor voastre caut eu aici, cum am ajuns ca voi, \u00eei veni din nou \u00een minte, brusc, ca o lovitur\u0103 imposibil de parat. \u00ce\u015fi amintea de el, din adolescen\u0163\u0103, din facultate. Singurul eu adev\u0103rat, singura perioad\u0103 din via\u0163a sa \u00een care putea comunica cu sine, se \u00een\u0163elegea, \u015ftia ce vrea \u015fi de ce vrea, \u015ftia c\u0103tre ce se \u00eendreapt\u0103. Acum pur \u015fi simplu nu mai reg\u0103sea nimic din asta \u015fi nu \u015ftia cine este. Posibilitatea s\u0103 fi tr\u0103it \u00een ultimii zece ani via\u0163a altcuiva \u00eel lovi cu brutalitatea \u015fi siguran\u0163a unui atac de panic\u0103. Nu mai avea nimic, pierduse tot, \u015fi nu trebuia s\u0103 fii o fire prea reflexiv\u0103 ca s\u0103 \u00een\u0163elegi asta.<\/p>\n<p>\u00cei trecu prin cap c\u0103 ar fi un moment destul de bun ca s\u0103 se sinucid\u0103. Nu mai vedea posibilitatea de a se \u00eentoarce \u00eenapoi \u015fi de a o lua de la cap\u0103t. Era prea t\u00e2rziu. Zece ani \u00ee\u015fi puseser\u0103 amprenta asupra lui, \u00eenstr\u0103in\u00e2ndu-l, pr\u0103d\u00e2ndu-l. Nu mai r\u0103m\u0103sese nimic. F\u0103cu c\u00e2\u0163iva pa\u015fi c\u0103tre marginea terasei. Jos se vedea parcarea, se vedeau ma\u015finile aliniate una l\u00e2ng\u0103 alta, de culori diferite \u015fi totu\u015fi p\u0103r\u00e2nd cumva identice. Sem\u0103nau cu oamenii din birouri. \u00cen fiecare zi se \u00eembr\u0103cau cu haine de culori diferite, \u015fi totu\u015fi duceau o via\u0163\u0103 care nu se deosebea prin nimic. Acelea\u015fi zile, aceia\u015fi oameni. Mai f\u0103cu un pas. \u015etia c\u0103 nu s-ar putea sinucide. \u015etia c\u0103 ar fi putut-o face \u00een urm\u0103 cu zece ani, dar c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi asta pierduse. Acum nu mai era liber. Via\u0163a \u00eei devenise str\u0103in\u0103, pierduse orice fel de control asupra ei. Nu mai era a lui. Sc\u0103parea trebuia s\u0103 vin\u0103 din alt\u0103 parte.<\/p>\n<p>Colegii \u00eencepuser\u0103 s\u0103 ias\u0103 \u00een c\u00e2rduri din cl\u0103dire. Venise pauza de mas\u0103. I se f\u0103cu dintr-o dat\u0103 foame, \u015fi \u00ee\u015fi d\u0103du seama c\u0103 nu este altceva dec\u00e2t un c\u00e2ine dresat s\u0103 saliveze atunci c\u00e2nd se confrunt\u0103 cu anumi\u0163i stimuli, \u00een cazul \u0103sta, c\u00e2rduri de oameni cu bur\u0163ile chior\u0103ind care se \u00eendreptau spre satisfacerea poftelor culinare. Cobor\u00ee.<\/p>\n<p>\u00cen strad\u0103, \u00eel lovi acela\u015fi sentiment de inutilitate. \u00ce\u015fi d\u0103du seama c\u0103 poate nu va putea supravie\u0163ui \u00eenc\u0103 o zi, \u015ftiind ceea ce \u015ftia. \u015etiind \u00een acela\u015fi timp c\u0103 e prea t\u00e2rziu s\u0103 mai scape. \u015etiind c\u0103 este prins pentru totdeauna aici, \u00eentr-o capcan\u0103 care func\u0163ioneaz\u0103 at\u00e2ta timp c\u00e2t nu \u00ee\u0163i dai seama c\u0103 e o capcan\u0103. Da, fusese chiar fericit, pentru scurt timp, \u00een capcana asta, ca orbii care stau \u00eentr-o groap\u0103 \u00eempu\u0163it\u0103, c\u0103rora li s-a \u015fters memoria \u015fi care cred c\u0103 asta este singura lume posibil\u0103. Acum, nu mai era lumea lui.<\/p>\n<p>Dintr-o dat\u0103, \u00ee\u015fi dori s\u0103 se \u00eent\u00e2mple ceva \u015fi \u015ftiu c\u0103 avea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple. Sim\u0163ea ceva \u00een aer, ca atunci c\u00e2nd se apropie furtuna. Venea \u00eentr-adev\u0103r o furtun\u0103, dar una cum nu mai v\u0103zuse vreodat\u0103. Merse spre ea cu tot corpul frem\u0103t\u00e2nd, cu n\u0103rile \u00een v\u00e2nt, adulmec\u00e2nd, cu to\u0163i porii deschi\u015fi, a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 primeasc\u0103 de undeva, de oriunde, sc\u0103parea. Mirosea a ie\u015fire, a sc\u0103pare, a ceva atemporal pe care \u0163i l-ai dorit dintotdeauna. Ca atunci c\u00e2nd e\u015fti copil \u015fi niciun cadou nu te satisface, pentru c\u0103 nu \u015ftii de fapt exact ce a\u015ftep\u0163i, dar \u00een momentul \u00een care \u00een sf\u00e2r\u015fit \u00eel prime\u015fti, \u00eel recuno\u015fti. C\u00e2nd s\u0103 traverseze, o observ\u0103 pe partea cealalt\u0103 a trotuarului, ie\u015find at\u00e2t de mult \u00een eviden\u0163\u0103 din restul oamenilor \u2013 restul muritorilor, \u00eei veni de niciunde pe limb\u0103 \u2013 \u015fi atunci \u015ftiu.<\/p>\n<p>St\u0103tea acolo, \u00eembr\u0103cat\u0103 cu o rochie alb\u0103 \u015fi lung\u0103, \u00eenc\u0103l\u0163at\u0103 cu o pereche de sandale romane, cu \u015fireturi pe picior care \u00eei str\u00e2ngeau carnea alb\u0103 \u015fi pufoas\u0103 de deasupra gleznei. Avea p\u0103rul lung \u015fi ro\u015fu \u015fi flutura \u00een v\u00e2ntul care se \u00eente\u0163ise parc\u0103 brusc. Fuma o \u0163igar\u0103 f\u0103r\u0103 filtru. Ar fi ar\u0103tat pu\u0163in hippie, dac\u0103 nu ar fi fost machiat\u0103 at\u00e2t de puternic. Privea prin oameni, pe deasupra lor, de parc\u0103 nu ar fi a\u015fteptat pe nimeni \u015fi cu toate astea \u015ftia at\u00e2t de bine de ce este acolo.<\/p>\n<p>Vru s\u0103-i fac\u0103 cu m\u00e2na, dar se ab\u0163inu. Travers\u0103 cu grij\u0103 intersec\u0163ia, atent s\u0103 nu cumva s\u0103 fie lovit de una dintre ma\u015finile care circulau mai haotic ca niciodat\u0103. Chiar dac\u0103 era prea t\u00e2rziu \u015fi nu mai conta. \u00cen clipa aia \u00ee\u015fi d\u0103du seama c\u0103 ar\u0103ta a\u015fa cum \u015fi-o imaginase dintotdeauna.<\/p>\n<p>&#8220;Mor\u0163ii m\u0103-tii, p\u0103pu\u015f\u0103, c\u00e2t te-am a\u015fteptat&#8221;, \u00eei zise, u\u015for emo\u0163ionat, \u00een timp ce ea stingea \u0163igara fumat\u0103 numai pe jum\u0103tate \u00een praful de pe bordur\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de Cristina Nemerovschi (Morgothya)\u00a0[Rom\u00e2nia] for the English version, click here Nu-\u015fi mai amintea dec\u00e2t c\u0103 ast\u0103zi trebuia s\u0103 fie ziua \u00een care urma s\u0103 moar\u0103. Alese o c\u0103ma\u015f\u0103 la repezeal\u0103 din dulap, \u015ftiind c\u0103 oricum este \u00een \u00eent\u00e2rziere. Renun\u0163\u0103 la semiritualul pe care \u00eel urma \u00een majoritatea zilelor c\u00e2nd avea \u00eent\u00e2lnire cu clien\u0163ii \u2013\u00a0 alese [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[704,393],"tags":[516,1151,54],"class_list":["post-4458","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-29-30","category-prozascurta","tag-cristina-nemerovschi","tag-egophobia-29-30","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-19U","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4458","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4458"}],"version-history":[{"count":19,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4458\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6692,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4458\/revisions\/6692"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4458"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4458"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4458"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}