here<\/a><\/strong><\/em><\/p>\nOri de c\u00eete ori treceam cu bicicleta pe strada aceea lini\u015ftit\u0103, casele pitite pe sub castanii cu trunchiuri v\u0103ruite se aliniau cumin\u0163i de-a lungul trotuarului, \u00eel vedeam pe Guido st\u00eend la fereastr\u0103.\u00a0\u00cen acea perioad\u0103 nu-i \u015ftiam numele, m\u0103 frapase doar paloarea nefireasc\u0103 a fe\u0163ei sale, o lividitate de h\u00eertie imaculat\u0103, care prin contrast cu ochii \u00eentuneca\u0163i \u015fi \u00eenvolburarea de antracit a p\u0103rului tuns scurt, p\u0103rea \u015fi mai alb\u0103, aproape aerian\u0103 \u00een reflexia geamului.<\/p>\n
Strada se-nclina \u00eentr-o pant\u0103 lin\u0103, m\u0103 opream din pedalat, iar \u00een dreptul casei \u00een care locuia, fr\u00eenam u\u015for pentru c\u0103 asfaltul pavajului era v\u0103lurit\u00a0 de r\u0103d\u0103cinile castanului care crescuser\u0103 dedesubt. El deschidea cu mi\u015fc\u0103ri lente fereastra \u015fi de fiecare dat\u0103, m\u00eena sa palid\u0103 cu degete lungi \u015fi sub\u0163iri lua de pe pervaz un fruct: un m\u0103r ro\u015fu \u015fi rece, o par\u0103 aurie, o renglot\u0103 cu luciri de purpur\u0103 imperial\u0103 , \u00een pragul iernii chiar c\u00eete o portocal\u0103 mic\u0103, \u00eenmiresmat\u0103 \u015fi mi-l \u00eentindea. Eu desc\u0103lecam bicicleta, \u00eel salutam, luam fructul \u015fi m\u0103 \u00eendep\u0103rtam urm\u0103rit de una dintre cele mai triste priviri pe care am v\u0103zut-o vreodat\u0103.<\/p>\n
La at\u00eet se reduceau \u00eent\u00eelnirile noastre, eu primeam fructele vii, parfumate, c\u0103rnoase, \u00eentinse de\u00a0 m\u00eena aceea de cear\u0103, iar el z\u00eembea \u015fi m\u0103 privea cum m\u0103 \u00eendep\u0103rtam cu pa\u015fi s\u0103lta\u0163i, \u00eemping\u00eend bicicleta. \u00cen timp ce m\u00eencam fructele lui Guido, \u00eemi promiteam c\u0103 data viitoare, c\u00eend voi trece pe l\u00eeng\u0103 fereastr\u0103, s\u0103 renun\u0163 la timiditate \u015fi s\u0103-i vorbesc, dar de fiecare dat\u0103 ceva m\u0103 oprea, \u00eel salutam, apoi luam m\u0103rul, para sau pruna \u015fi plecam.<\/p>\n
\u00centr-o zi, era o diminea\u0163\u0103 timpurie de octombrie, Guido st\u0103tea la fereastr\u0103 ca de obicei, dar pe pervaz nu era niciun fruct. L-am salutat \u015fi el mi-a spus cu o voce alb\u0103:<\/p>\n
\u201eNu vrei s\u0103 intri? U\u015fa e deschis\u0103, trebuie doar s\u0103 ape\u015fi de dou\u0103 ori tare clan\u0163a, fiindc\u0103 broasca e veche \u015fi ruginit\u0103, iar limba se \u00eempiedic\u0103 pu\u0163in\u201d<\/p>\n
Am privit bur\u0163ile umflate de ploaie ale norilor, poligonul nisipos al furnicilor m\u0103 a\u015ftepta, dac\u0103 nu m\u0103 gr\u0103beam tunelurile subterane vor fi inundate, dar privirea lui p\u0103trunz\u0103toare \u015fi trist\u0103 m-a f\u0103cut s\u0103 renun\u0163. Am tras cu putere m\u00eenerul de alam\u0103 al clan\u0163ei \u00een jos, ap\u0103s\u00eend exact a\u015fa cum \u00eemi indicase el, u\u015fa a sc\u00eer\u0163\u00eeit ca o poart\u0103 de fort\u0103rea\u0163\u0103 \u015fi m-am pomenit \u00een golul unui gang. De o parte \u015fi de alta a coridorului, la \u00een\u0103l\u0163imea cre\u015ftetul meu, zidurile erau acoperite cu desene \u00eenc\u00eelcite, s\u0103pate cu v\u00eerful unui creion negru \u00een tencuiala de var. Trei u\u015fi vopsite \u00een nuan\u0163a filde\u015fului vechi d\u0103deau \u00een acel culoar, a patra era larg deschis\u0103 \u015fi dincolo de ea am auzit vocea lui Guido:<\/p>\n
\u201e Hai vino, sunt aici, \u00een camera mea!\u201d<\/p>\n
Am p\u0103\u015fit \u00een patrulaterul de lumin\u0103, soarele inunda o camer\u0103 complet alb\u0103 cu pere\u0163i orbitori. Aerul mirosea a z\u0103pad\u0103 topit\u0103, parfumul acela de ghea\u0163\u0103, umed \u015fi rece, amestecat cu izul dulceag al r\u0103d\u0103cinilor, bulbilor, frunzelor putrede \u015fi a p\u0103m\u00eentului reav\u0103n de sub ea. \u00centr-un fotoliu a\u015fezat sub fereastr\u0103, st\u0103tea cel mai palid b\u0103iat pe care-l v\u0103zusem \u00een via\u0163a mea, mai palid dec\u00eet petalele uscate de brebenel presate \u00eentre paginile unei c\u0103r\u0163i.<\/p>\n
\u201e Eu sunt Guido\u201d, a spus el \u015fi vocea lui a plutit \u00eentre noi ca fluturarea unei aripi transparente, pe tine cum te cheam\u0103\u201d?<\/p>\n
L-am privit \u00een t\u0103cere, era mai \u00eenalt dec\u00eet mine, aproape la fel de\u00eenalt cum sunt eu acum, dar membrele lui fragile p\u0103reau strivite degravita\u0163ie, iar via\u0163a p\u0103rea s\u0103 palpite doar \u00een ochii mari, de un negru intens, lucio\u015fi \u015fi febrili.<\/p>\n
\u00cen s\u0103pt\u0103m\u0103na aceea numele meu era Fabre, iar cu dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00eeni \u00eenainte m\u0103 chema Nansen. Nu r\u00eede\u0163i, fiindc\u0103 numele nu st\u0103teau \u00een vremea aceea prea mult cu mine, la \u00eenceputul verii, c\u00eend expedi\u0163iile prin jungla fanteziei erau \u00een toi, mi se spunea simplu Stanley, iar \u00een urm\u0103 cu un an \u00een urm\u0103 eram doar Robinson. Nu \u015ftiu de ce, dar\u00a0 ivirea lui Guido \u00eemi inspira o \u00eencredere f\u0103r\u0103 limite, a\u015fa c\u0103 i-am spus numele meu adev\u0103rat.<\/p>\n
\u201e Filip, mi-a spus el cu vocea ca un v\u00eent care love\u015fte u\u015for \u00een fereastr\u0103, \u00ee\u0163i mul\u0163umesc pentru c\u0103 m-ai ajutat s\u0103 m\u0103n\u00eenc toate fructele alea!\u201d<\/p>\n
Am avut\u00a0 impresia c\u0103-\u015fi r\u00eede de mine, dar el a continuat:<\/p>\n
\u201e Trebuie s\u0103 m\u0103n\u00eenc multe fructe, enorm de multe, din cauza vitaminelor care lipsesc din corpul meu…uite vreau s\u0103-\u0163i ar\u0103t cel mai ciudat fruct pe care l-am v\u0103zut p\u00een\u0103 acum!\u201d<\/p>\n
A \u00eenceput s\u0103 se ridice \u00eencet din fotoliu, \u00eenl\u0103n\u0163uirea mi\u015fc\u0103rilor lui era at\u00eet de lent\u0103 \u015fi de st\u00eengace ca \u015fi mersul unui lene\u015f amazonian de-a lungul unei crengi. C\u00eend \u00een sf\u00eer\u015fit a fost \u00een picioare, s-a \u00eendreptat spre o mas\u0103 joas\u0103, plin\u0103 de c\u0103r\u0163i, din sertarul c\u0103reia a scos o cutiu\u0163\u0103 de carton. \u00cen culcu\u015ful ei de vat\u0103 st\u0103tea jum\u0103tatea unui\u00a0 pericarp c\u00eet un pumn de copil, uscat \u015fi plin de \u0163epi, care ad\u0103postea sub coaja maronie, trei s\u00eemburi lucio\u015fi, de un violaceu intens punctat cu alb.<\/p>\n
\u201e Ce e asta, l-am \u00eentrebat curios, unde l-ai g\u0103sit?\u201d<\/p>\n
\u201e E un caracuas, m-a l\u0103murit el z\u00eembind at\u00eet de sigur de spusele sale, \u00eenc\u00eet nu am \u00eendr\u0103znit s\u0103-l mai \u00eentreb nimic, dar nu te sf\u0103tuiesc s\u0103-l gu\u015fti, este foarte toxic!\u201d<\/p>\n
A scos una din boabele de m\u0103rimea unei castane din l\u0103ca\u015ful ei triseptic \u015fi mi l-a pus \u00een palm\u0103:<\/p>\n
\u201e Sim\u0163i c\u0103 e cald? Un fractal din energia lui Mu este \u00eenmagazinat\u0103 \u00een el…\u201d<\/p>\n
Vroiam s\u0103-l \u00eentreb despre Atlantis \u015fi despre continentele disp\u0103rute, dar a sunat telefonul, cineva din cas\u0103 a \u00eenceput s\u0103 vorbeasc\u0103 cu o voce puternic\u0103, sup\u0103rat\u0103, iar eu stingherit de prezen\u0163a aceea nea\u015fteptat\u0103 i-am spus c\u0103 trebuie s\u0103 plec.<\/p>\n
\u201e S\u0103 mai treci pe la mine, mi-a spus din pragul camerei, \u00eentr-una din zilele \u00een care nu plou\u0103 sau plou\u0103 prea tare!\u201d<\/p>\n
\u201e Sigur, voi veni, \u00eentr-una din zilele s\u0103pt\u0103m\u00eenii, mai pu\u0163in miercurea \u015fi vinerea c\u00eend am antrenament la baschet!\u201d i-am spus \u015fi am ie\u015fit repede \u00een strad\u0103, convins c\u0103 nu \u00eel mai voi vizita niciodat\u0103 pe Guido.<\/p>\n
*<\/p>\n
\u00cen s\u0103pt\u0103m\u00eena care a urmat nu am mai trecut, venind de la \u015fcoal\u0103, pe l\u00eeng\u0103 casa \u00een care locuia. Eram ocupat, aruncam ghiozdanul dup\u0103 u\u015f\u0103, m\u00eencam \u00een grab\u0103 ceva \u015fi alergam la ferma de furnici. Vremea era neobi\u015fnuit de cald\u0103, pe str\u0103zile calme r\u0103sufla un v\u00eent cald cu arome de scor\u0163i\u015foar\u0103, polen pr\u0103fuit de ciulini \u015fi castane crude, care m\u0103tura covorul ruginiu de frunze spre rigole \u015fi col\u0163urile cl\u0103dirilor.<\/p>\n
Aplecat peste patrulaterul de nisip, urm\u0103ream ore-n \u015fir truda continu\u0103 a lucr\u0103toarelor m\u0103runte cu trupuri ro\u015fii, vigilen\u0163a amazoanele \u00eenarmate cu mandubule zim\u0163ate, care p\u0103zeau mar\u0163iale intrarea \u00een galerii \u015fi admiram alaiul monarhelor \u00eenve\u015fm\u00eentate \u00een aripi translucide, lungi ca ni\u015fte mantii de funigei. Via\u0163a metropolei, cu zecile de camere s\u0103pate \u00een p\u0103m\u00eentul sf\u0103r\u00eemicios m\u0103 acapara at\u00eet de mult, \u00eenc\u00eet \u00eemi petreceam ore-n \u015fir acolo, departe de lumea supradimensionat\u0103 din jur.<\/p>\n
\u00centr-o dup\u0103-amiaz\u0103, tocmai priveam agonia unui paianjen \u00eencol\u0163it de un batalion de lupt\u0103toare negre \u00een arena amfiteatrului de nisip, c\u00eend au \u00eenceput s\u0103 cad\u0103 picuri grei \u015fi calzi, care g\u0103ureau praful ca ni\u015fte bombe lichide. \u00cen timp ce acopeream repede furnicarul cu frunze de brusture care s\u0103-l salveze de la potop, mi-am amintit de promisiunea pe care i-o f\u0103cusem lui Guido.<\/p>\n
Ploaia se \u00eente\u0163ise, rafalele loveau cu plesnituri seci pavajul, acoperi\u015furile, castanii dezgoli\u0163i , iar \u015firoaiele adunate-n stre\u015fini g\u00eelg\u00eeiau ca ni\u015fte torente prin burlane,\u00a0\u00a0 rev\u0103rs\u00eendu-se \u00een strad\u0103.<\/p>\n
Am \u00eenc\u0103lecat bicicleta f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 sinichisesc de furtun\u0103 \u015fi am spintecat perdele cenu\u015fii de ap\u0103, ca un nautillus \u00eentinderea unei m\u0103ri ie\u015fite la suprafa\u0163\u0103.<\/p>\n
Am \u015fov\u0103it c\u00eeteva minte \u00een fa\u0163a por\u0163ii masive de lemn cu modele din triunghiuri \u015fi romburi t\u0103iate de-a curmezi\u015ful fibrei . Broasca era \u00eencuiat\u0103, dar \u00een dreapta tocului am z\u0103rit butonul unei sonerii. Mi-a deschis o femeie \u00eenalt\u0103, cu fa\u0163a spuzit\u0103 de pistrui ar\u0103mii, cu p\u0103rul lung, blond \u015fi c\u00eerlion\u0163at, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00eentr-o rochie ro\u015fie, \u00eencheiat\u0103 cu nasturi p\u00een\u0103-n talie care,\u00a0 dup\u0103 ce mi-a f\u0103cut loc s\u0103 intru, m-a anun\u0163at:<\/p>\n
\u201e Eu sunt Angela…Guido te a\u015fteapt\u0103, dar s\u0103 nu stai prea mult, ast\u0103zi e foarte obosit!\u201d<\/p>\n
Am salutat-o \u00een timp\u00a0 ce ea z\u00eembea \u015fters \u015fi am r\u0103mas \u00een gura coridorului, a\u015ftept\u00eend s\u0103 se scurg\u0103 apa de pe \u00eenc\u0103l\u0163\u0103rile melen\u0103cl\u0103ite de praful furnicarului. Un candelabru de bronz cu trei bra\u0163e arunca o lumin\u0103 galben\u0103 de-a lungul holului \u015fi de data asta am privit cu aten\u0163ie desenele de pe pere\u0163i. Erau \u00eenf\u0103\u0163i\u015fate acolo scene de v\u00een\u0103toare cu animale fantastice, lei cu fe\u0163e de om, dragoni cu limbi \u00een fl\u0103c\u0103ri, c\u0103mile cu membre \u015fi gheare de acvil\u0103, elefan\u0163i \u00eenaripa\u0163i ataca\u0163i de v\u00een\u0103tori c\u00eet unghia, care-i asaltau cu arcuri \u015fi suli\u0163e minuscule.\u00a0 Mi-a atras privirea mai ales un desen mare, \u00een care un \u015farpe gigantic, lung c\u00eet jum\u0103tate din perete, se strecura printr-un inel lat, gros ca o st\u00eenc\u0103, ornat cu arabescuri de litere \u015fi semne ciudate. Femeia m\u0103 privea, z\u00eembind \u00een continuare f\u0103r\u0103 motiv:<\/p>\n
\u201eGuido le-a f\u0103cut , dar pentru c\u0103 \u0163ine foarte mult la ele nu putem zugr\u0103vi holul!\u201d<\/p>\n
Apoi, f\u0103r\u0103 nicio leg\u0103tur\u0103, m-a \u00eentrebat:<\/p>\n
\u201ePlou\u0103 tare afar\u0103? Vai, dar e\u015fti leoarc\u0103, \u00ee\u0163i aduc imediat un prosop ca s\u0103 te usuci!\u201d<\/p>\n
\u00cen timp ce ea a disp\u0103rut \u00eentr-una din \u00eenc\u0103peri, eu am intrat \u00een camera lui Guido. Era la fel de palid ca \u015fi ultima dat\u0103 c\u00eend \u00eel v\u0103zusem, cearc\u0103ne vinete \u00eei acopereau pleoapele \u015fi pielea de sub ochi, dar c\u00eend m-a v\u0103zut s-a \u00eenviorat. S-a ridicat cu greu din fotoliu \u015fi ne-am str\u00eens m\u00eeinile. Palmele lui erau fierbin\u0163i \u015fi uscate ca \u015fi frunzele p\u0103lite de brum\u0103.<\/p>\n
Femeia \u00eenalt\u0103 \u015fi blond\u0103, acum privind-o atent, am v\u0103zut c\u0103 \u015fuvi\u0163ele p\u0103rului ei c\u00eerlion\u0163at erau \u00eenc\u0103run\u0163ite, s-a ivit \u00eentinz\u00eendu-mi un prosop \u015fi o pulover mare, din l\u00een\u0103, cu nasturi.<\/p>\n
\u201eUsuc\u0103-te repede ca s\u0103 nu r\u0103ce\u015fti…nu mi-a\u015f ierta-o niciodat\u0103 dac\u0103 te-ai \u00eemboln\u0103vi!\u201d<\/p>\n
Vocea lui Guido, incolor\u0103 \u015fi u\u015for g\u00eef\u00eeit\u0103, a intervenit t\u0103ios:<\/p>\n
\u201eMam\u0103, las\u0103-l \u00een pace pe Filip, nu-l mai cocolo\u015fi!\u201d<\/p>\n
Am r\u0103mas singuri, iar eu stingherit, cu jacheta care mirosea slab\u00a0 a naftalin\u0103 \u00een m\u00een\u0103, l-am \u00eentrebat ca s\u0103 abat discu\u0163ia despre r\u0103ceal\u0103:<\/p>\n
\u201eLa ce \u015fcoal\u0103 mergi?\u201d<\/p>\n
Mi-a r\u0103spuns ar\u0103t\u00eend caietele \u015fi manualele \u00eempr\u0103\u015ftiate pe mas\u0103:<\/p>\n
\u00a0\u201e \u00cenv\u0103\u0163 acas\u0103…ai mei au c\u0103zut la \u00een\u0163elegere\u00a0 cu directorul\u00a0 liceului ca s\u0103 dau separat toate extemporalele \u015fi tezele…\u201d<\/p>\n
Pe pervazul ferestrei trona un ghiveci de lut cu o mu\u015fcat\u0103 alb\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 miros. A scurmat cu un creion p\u0103m\u00eentul reav\u0103n \u015fi a dat la iveal\u0103 o cutiu\u0163\u0103, din care a scos un inel de bronz cu sigiliu.<\/p>\n
\u201e E inelul ultimului mare Arhonte…dac\u0103-l prive\u015fti atent o s\u0103 observi stema cu acvila \u00eencoronat\u0103 \u015fi delfinul care poart\u0103 un cristal rombic \u00een gur\u0103!\u201d<\/p>\n
Liniile s\u0103pate \u00een metalul \u00eennegrit erau at\u00eet de \u015fterse, \u00eenc\u00eet nu am putut s\u0103-l contrazic. I l-am \u00eenapoiat \u015fi l-a \u00eengropat la loc \u00eentre r\u0103d\u0103cinile mu\u015fcatei.<\/p>\n
\u201e Stai…ca s\u0103 \u00een\u0163elegi mai bine o s\u0103-\u0163i ar\u0103t harta!\u201d<\/p>\n
Din sertarul biroului a scos o carte voluminoas\u0103, iar de sub coperta lucioas\u0103, cafenie, o coal\u0103 \u00eemp\u0103turit\u0103. Pe toat\u0103 \u00eentinderea foii erau desenate cu minu\u0163iozitate contururile unei insule, sem\u0103n\u00eend vag cu un marsuin cambrat, cu \u0163\u0103rmurile, golfurile \u015fi peninsulele ei, cu r\u00eeurile sinuoase colorate \u00een albastru care traversau c\u00eempiile verde-pal, dealurile g\u0103lbui \u015fi culmile colorate \u00een trei nuan\u0163e de cafeniu.<\/p>\n
\u201e Nu e \u00eenc\u0103 terminat\u0103…mi-e foarte greu s\u0103-mi amintesc toate am\u0103nutele topografice din vis!\u201d<\/p>\n
L-am \u00eentrebat ce \u0163ar\u0103 este \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat\u0103 \u00een harta aceea \u015fi el a z\u00eembit misterios:<\/p>\n
\u201eE\u015fti prietenul meu, a\u015fa c\u0103 o s\u0103-\u0163i spun secretul: e o insul\u0103 pe care n-o s-o g\u0103se\u015fti \u00een niciun atlas, nici \u00een cele mai am\u0103nun\u0163ite, e un t\u0103r\u00eem care a existat aievea, dar care continu\u0103 s\u0103 existe doar \u00een mintea mea!\u201d<\/p>\n
\u201eInteresant, am b\u00eeiguit nedumerit, dar cum se nume\u015fte?\u201d<\/p>\n
\u201eGuidonia, bine\u00een\u0163eles! m-a l\u0103murit \u015fi a \u00eenceput s\u0103-mi explice fiecare am\u0103nunt al h\u0103r\u0163ii.<\/p>\n
Eram curios ce reprezint\u0103 desenul cu \u015farpele de pe peretele coridorului \u015fi atunci a \u00eenceput s\u0103-mi povesteasc\u0103 despre continentele scufundate, despre lumea Mu \u015fi despre puterea cristalelor pure. Ascult\u00eendu-l, cuno\u015ftin\u0163ele lui despre lumile de dincolo de real\u00a0 p\u0103reau inepuizabile, mi-am dat seama c\u0103 nu v\u0103zuse niciodat\u0103 un escadron de libelule verzi<\/p>\n
atac\u00eend larvele de mu\u015fte, cruzimea viespilor canibale sau fo\u015fg\u0103iala c\u0103r\u0103bu\u015filor de noroi construindu-\u015fi canale \u015fi bazine de m\u00eel, \u00eent\u0103rite cu fire de iarb\u0103 uscat\u0103 \u015fi mi-am propus ca data viitoare s\u0103-i aduc un leu al furnicilor. Aveam un exemplar fioros, cu plato\u015f\u0103 l de un albastru lucios, metalic, pe care-l \u0163ineam \u00eentr-un borcan mare umplut cu nisip. \u00cel urm\u0103ream ore \u00eentregi, cum \u00ee\u015fi sap\u0103 capcanele \u00een form\u0103 de p\u00eelnie \u015fi cum \u00ee\u015fi a\u015fteapt\u0103 prada, cl\u0103n\u0163\u0103nind ritmic din<\/p>\n
mandibulele enorme \u00een form\u0103 de secer\u0103.<\/p>\n
C\u00eend maic\u0103-sa a ap\u0103rut aduc\u00eend o tav\u0103 cu pr\u0103jituri, am pretextat c\u0103 am lec\u0163ii de f\u0103cut pentru a doua zi \u015fi m-am preg\u0103tit s\u0103 plec. Totu\u015fi nu am putut refuza o felie de cozonac auriu garnisit cu nuci \u015fi stafide \u015fi un pahar cu limonad\u0103 fad\u0103. Dup\u0103 ce i-am promis c\u0103 o s\u0103 ne vedem<\/p>\n
peste trei zile, am ie\u015fit, nu \u015ftiu de ce brusc u\u015furat, \u00een strad\u0103. Ploaia se oprise, p\u00eer\u00eeia\u015fe tulburi br\u0103zdau trotuarul, crengile castanilor l\u0103crimau, iar bicicleta m\u0103 a\u015ftepta, arm\u0103sar credincios<\/p>\n
legat\u0103 de un trunchi gros, neajutorat\u0103 ca un misionar legat de s\u0103lbatici la st\u00eelpul torturii.<\/p>\n
C\u00eend am ajuns acas\u0103, soarele r\u0103zb\u0103tea triumf\u0103tor printre zdren\u0163ele norilor \u015fi am fost bucuros s\u0103 constat c\u0103 metropola furnicilor sc\u0103pase, cu pagube ne\u00eensemnate, din diluviu.<\/p>\n
**<\/p>\n
Am \u00eenceput s\u0103-l v\u0103d zilnic pe Guido. Treceam cu bicicleta pe subfereastra lui, m\u0103 opream \u015fi discutam \u00eendelung, iar dac\u0103 nu era la postul lui de observa\u0163ie, \u00eel avertizam prin clinchete repetate ale soneriei-clopo\u0163el de pe ghidon. Am reluat obiceiul \u00eemp\u0103r\u0163irii fructelor, dar \u00eentr-un nou ritual, am reu\u015fit s\u0103-l fac s\u0103 m\u0103 m\u0103n\u00eence \u015fi el c\u00eete o jum\u0103tate de m\u0103r sau de par\u0103, pe care o t\u0103iam cu briceagul meu cu pl\u0103sele \u00een form\u0103 de pe\u015fte. Poate c\u0103 m\u0103 obi\u015fnuisem eu cu paloarea lui, dar mi se p\u0103rea c\u0103 \u00een ultimul timp, obrajii s\u0103i nu mai aveau culoarea petalelor de brebenel uscate, presate \u00eentre paginile unei c\u0103r\u0163i, parc\u0103 ceva din s\u00eengele lui anemiat circula mai alert pe sub piele.<\/p>\n
\u00cemi mai f\u0103cusem un obicei, s\u0103-i aduc de fiecare dat\u0103 ceva de afar\u0103, chiar dac\u0103 era doar o cochilie goal\u0103 de melc, o pan\u0103, o frunz\u0103 \u00eens\u00eengerat\u0103 de brum\u0103 sau c\u00eete o piatr\u0103 cu o form\u0103 mai ciudat\u0103,toate se ad\u0103ugau colec\u0163iei sale de obiecte stranii.<\/p>\n
\u00centr-o zi, c\u00eend m-am oprit \u00een fa\u0163a ferestrei, toamna se retr\u0103gea \u00een fa\u0163a gerului \u015fi m\u00eeinile \u00eemi \u00eenghe\u0163aser\u0103 ro\u015fii pe ghidon, mi-a \u00eentins o bucat\u0103 de h\u00eertie \u00eeng\u0103lbenit\u0103 plin\u0103 cu semne ciudate scrise m\u0103runt cu tu\u015f negru.<\/p>\n
\u201e Am inventat un limbaj codificat, un alfabet nou \u00een ca s\u0103 ne scriem mesajele, dar promite-mi c\u0103 nu \u00eel vei dezv\u0103lui nim\u0103nui \u015fi vei arde aceast\u0103 h\u00eertie dup\u0103 ce vei \u00eenv\u0103\u0163a semnele!\u201d<\/p>\n
A fost una dintre pu\u0163inele promisiuni f\u0103cute lui Guido pe care nu mi-am respectat-o, iar acum, dup\u0103 dou\u0103zeci \u015fi cinci de ani, m\u0103 bucur c\u0103 nu am f\u0103cut-o \u015fi pot s\u0103 reproduc acel alfabet. Era de fapt o gril\u0103 simpl\u0103, format\u0103 din 16 p\u0103trate, numerotat\u0103 pe orizontal\u0103 cu cifre arabe, iar pe vertical\u0103 cu numerale latine, fiecare p\u0103trat con\u0163in\u00eend o consoan\u0103 de la B la Z, \u00een timp ce vocalele aveau semne diferite: A =\u039b, E=#, I=~, O= \u00d0 iar U=\u03a0<\/p>\n
Pe bilet era scris\u0103 \u015fi o propozi\u0163ie \u00een alfabetul lui Guido, care ar\u0103ta cam a\u015fa:<\/p>\n
I4 ~ II 4~III3\u00a0\u00a0\u00a0 III3 \u039b IV1 IV2 III4 # \u039b IV4 \u039b 3 IV1# I2 III4 # IV2\u03a0<\/p>\n
II4 .\u00a0\u00a0 II1 \u03a0 ~ I3\u00d0<\/p>\n
Ceea ce ,decriptat, \u00eensemna: \u201cFilip pastreaza secretul. Guido\u201d<\/p>\n
\u00cen col\u0163ul exterior al ferestrei de la camera lui, anii s\u0103paser\u0103 o cr\u0103p\u0103tur\u0103 ad\u00eenc\u0103 \u00eentre tocul de lemn \u015fi zid\u0103rie. Am acoperit-o cu o piatr\u0103 \u015fi am stabilit s\u0103 ne strecur\u0103m acolo mesajele. Ideea era practic\u0103, m\u00eena lui slab\u0103 putea deschiz\u00eend fereastr\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la acea ascunz\u0103toare, iar eu \u00eentorc\u00eendu-m\u0103 de la \u015fcoal\u0103 puteam s\u0103 g\u0103sesc biletul \u015fi s\u0103 las un r\u0103spuns.<\/p>\n
Primul mesaj al lui Guido m-a surprins \u015fi m-a bucurat:<\/p>\n
IV 2#\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 ~III2IV3~IV2\u00a0\u00a0\u00a0 IV3~III2#III4~\u00a0\u00a0\u00a0 II4\u039b\u00a0\u00a0\u00a0 IV4~\u03a0\u039b\u00a0\u00a0\u00a0 III1#\u039b<\/p>\n
I-am r\u0103spuns imediat:<\/p>\n
IV3~III2\u00a0\u00a0\u00a0 III2#II1III4# IV1~IV2<\/p>\n
\u015etiam c\u0103 se n\u0103scuse la sf\u00eer\u015fitul lui noiembrie, dar nu-mi spusese niciodat\u0103 data exact\u0103, iar faptul c\u0103 m\u0103 considera prietenul lui \u015fi eram invitat \u00eemi d\u0103dea griji \u00een plus. G\u00eeng\u0103niile mele dormeau amor\u0163ite \u00een borcane, intr\u0103rile \u00een mu\u015furoi erau sigilate cu praf cimentat cu acid formic, a\u015fa c\u0103 mi-am fr\u0103m\u00eentat mult\u0103 vreme mintea ce cadou s\u0103-i duc. Mi-am amintit c\u0103-mi ar\u0103tase printre lucrurile din colec\u0163ia sa, o piatr\u0103 mare, discoidal\u0103, g\u0103urit\u0103 \u00een mijloc.<\/p>\n
\u201c E inelul lui Mu, mi-a spus el, poarta astral\u0103 c\u0103tre Atlantis! Din p\u0103cate lipse\u015fte cheia, un spat, cristalul cel pur din Islanda care s\u0103 reflecte o raz\u0103 de lumin\u0103 spectral\u0103 exact \u00een centru!\u201d<\/p>\n
Singurul spat de Islanda din ora\u015f, pe care-l \u015ftiam se afla \u00een vitrina cabinetului de \u015ftiin\u0163e ale naturii din \u015fcoal\u0103.<\/p>\n
Dac\u0103 Guido nu ar fi fost at\u00eet de bolnav, nu mi-ar fi trecut niciodat\u0103 prin minte idea s\u0103-l fur. Cu o sear\u0103 \u00eenainte de aniversare, mi-am ascuns bicicleta \u00een tufele tunse geometric care \u00eemprejmuiau gardul \u015fcolii. M-am furi\u015fat, mai t\u0103cut ca un sioux, p\u00een\u0103 la poarta din spate care d\u0103dea \u00een sala de sport, dar u\u015fa era \u00eencuiat\u0103. Atunci mi-a venit idea s\u0103 urc p\u00een\u0103 la etaj, unde erau laboratoarele \u015fi cabinetul de \u015ftiin\u0163e naturale, folosind scara de incendiu. Sufla un v\u00eent cu miros de z\u0103pad\u0103 , corpul \u00eemi tremura de emo\u0163ia aventurii \u015fi de frig, dar imaginea cristalului odihnind \u00een l\u0103ca\u015ful lui de catifea de catifea \u00eentunecat\u0103 \u00eemi d\u0103dea curaj. M-am c\u0103\u0163\u0103rat precaut, pas cu pas, sper\u00eend c\u0103 una dintre ferestre s\u0103 fie \u00eentredeschis\u0103, dar n-am avut noroc. Am \u00eenceput s\u0103 for\u0163ez\u00a0 canatul unui geam, folosind lama briceagul meu cu pl\u0103sele \u00een form\u0103 de pe\u015fte ca pe o p\u00eergie \u015fi deodat\u0103 m-am dezechilibrat, t\u0103lpile au c\u0103utat inutil fu\u015fteii sc\u0103rii \u015fi m-am pr\u0103bu\u015fit \u00een gol. M-am ridicat ame\u0163it, mi-am pip\u0103it fruntea, genunchii, bra\u0163ele, eram \u00eentreg, dar c\u00eend am vrut s\u0103 p\u0103\u015fesc\u00a0 mi-am mu\u015fcat buzele ca s\u0103 nu \u0163ip .. Un piron ad\u00eenc de durere \u00eemi sfredelea c\u0103lc\u00eeiul drept, \u015font\u00eec\u0103iam ca un ho\u0163 \u00eempu\u015fcat \u00een picior \u015fi-mi venea s\u0103 pl\u00eeng de ciud\u0103 pentru c\u0103 spatul de Islanda st\u0103tea \u00een suportul s\u0103u, iar poarta astral\u0103 r\u0103m\u00eenea ferecat\u0103.<\/p>\n
Nu am ajuns la aniversarea lui Guido, \u00eentre timp se a\u015fternuse o ninsoare deas\u0103, fulguise toat\u0103 noaptea cu mici cristale de ghea\u0163\u0103\u00a0 \u015fi m-am t\u00eer\u00eet cu greu sprijinindu-m\u0103 de \u015faua bicicletei p\u00een\u0103 acas\u0103. Ai mei m-au dus repede p\u00een\u0103 la spital, \u00eemi fracturasem un os cu denumire<\/p>\n
misterioas\u0103, astragalul mi se pare c\u0103-i zice, iar doctorul de gard\u0103 de la spital mi-a confec\u0163ionat o gheat\u0103 din gips pe care am purtat-o dou\u0103 luni.<\/p>\n
A fost cea mai ur\u00eet\u0103 iarn\u0103 tr\u0103it\u0103 de mine p\u00een\u0103 atunci, vremea alterna \u00eentre ninsori bezmetice \u015fi dezghe\u0163uri nea\u015fteptate, z\u0103pada gri, maculat\u0103 de ploaie se-ntindea printre petice de iarb\u0103 palid\u0103 \u015fi \u015fanturi noroioase, iar eu \u015fchiop\u0103tam, folosind un baston cu m\u00eenerul curbat, \u00een spa\u0163iul dintre pat, fotoliu, u\u015f\u0103 \u015fi geam, trist pentru c\u0103 nu am avut ocazia s\u0103-i urez la mul\u0163i ani lui Guido. \u00cei explicasem la telefon, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 aud\u0103 ai mei, ce se \u00eent\u00eemplase, vocea lui suna \u00eenfundat, mai \u00eendep\u0103rtat\u0103 dec\u00eet prim\u0103vara \u015fi \u00eemi era team\u0103 c\u0103 nu m\u0103 crede, chiar dac\u0103 eu, prietenul lui, i-am jurat c\u0103 vroisem s\u0103 deschid poarta lui Mu.<\/p>\n
*<\/p>\n
C\u00eend am avut voie s\u0103 ies din cas\u0103, primul meu drum a fost spre casa lui Guido. Fereastra lui era oarb\u0103. Am c\u0103utat \u00een cr\u0103p\u0103tura ad\u00eenc\u0103 dintre canatul geamului \u015fi zid \u015fi am g\u0103sit dou\u0103 sau trei bilete scrise \u00een limbajul nostru secret. Umezeala \u00eenmuiase h\u00eertia, cifrele \u015fi semnele se amestecau \u00eentr-un ghemotoc albastru pal \u015fi nu am putut descifra nimic. Am sunat la u\u015f\u0103, mi-a deschis un b\u0103rbat \u00eenalt, slab, palid, cu p\u0103rul sur. Purta ochelari \u015fi avea o fa\u0163\u0103 foarte trist\u0103, care sem\u0103na ca expresie cu a lui.<\/p>\n
\u201cGuido nu e acas\u0103, mi-a spus el, a trebuit s\u0103-l intern\u0103m \u00eentr-un spital din alt ora\u015f. Nu \u015ftiu s\u0103-\u0163i spun c\u00eend se va \u00eentoarce, doctorii sunt evazivi\u2026\u201d<\/p>\n
Am plecat urm\u0103rit de privirea lui care \u015fchiop\u0103ta \u015fi care m\u0103 durea mai tare dec\u00eet astragalul.<\/p>\n
Dup\u0103 ce doctorul mi-a scos gipsul am \u00eenceput s\u0103 construiesc insula lui Guido.<\/p>\n
Am ales locul dup\u0103 o \u00eendelung\u0103 cercetare. E un t\u0103p\u015fan aproape dreptunghiular, cuprins \u00eentre gardul viu al cimitirului, aleea betonat\u0103 dintre blocuri \u015fi liziera de plopi care \u00eenconjoar\u0103 tot cvartalul. E un spa\u0163iu aproape plan \u015fi destul de ferit de privirile trec\u0103torilor. \u00cent\u00eei am trasat contururile, exact a\u015fa cum erau ele pe hart\u0103: \u0163\u0103rmurile dantelate, golfurile ad\u00eenci care crestau capricioase linia \u0163\u0103rmului, peninsula ca o m\u00een\u0103 cu trei degete. Noaptea \u00eemi r\u0103s\u0103reau \u00een minte cele mai ne\u00eensemnate am\u0103nunte, iar ziua le le desenam cu un h\u00eerle\u0163 \u00een p\u0103m\u00eentul ce r\u0103s\u0103rea jilav \u015fi nud de sub z\u0103pada murdar\u0103. Lutul scos din \u015fan\u0163ul care o delimita de restul lumii, \u00eel cl\u0103deam \u00een coline, podi\u015furi \u015fi culmi r\u0103sfirate pe \u00eentreg perimetrul.<\/p>\n
\u00cen fiecare zi, dup\u0103 ce veneam de la \u015fcoal\u0103, m\u00eencam \u00een fug\u0103 ceva \u015fi alergam pe maidan, Guidonia m\u0103 a\u015ftepta ca s\u0103 o ajut s\u0103 se nasc\u0103. P\u0103rin\u0163ii nu m\u0103 \u00eentrebau nimic, seara m\u0103 \u00eentorceam murdar de noroi \u015fi rupt de oboseal\u0103, poate au priceput c\u0103 am o misiune important\u0103, mai presus de \u00een\u0163elegerea lor.<\/p>\n
Am c\u0103rat mai multe roabe pline cu pietre \u015fi buc\u0103\u0163i de beton de pe un \u015fantier din apropiere \u015fi am ridicat scheletul ramificat al mun\u0163ilor. O avers\u0103 toren\u0163ial\u0103 a umplut albiile sinuoase ale r\u00eeurilor, care curg acum \u00eenspumate spre oceanul certitudinii cotidiene, exact ca r\u00eeurile de pe hart\u0103. V\u00eentul, ploaia \u015fi soarele au modelat \u015fi ele \u00een mod natural contururile Guidoniei. \u00cen martie,\u00a0 c\u00eend a r\u0103s\u0103rit timid\u0103 o iarb\u0103 fraged\u0103 care a \u00eembr\u0103cat c\u00eempiile, am plantat tufe de s\u00eenger \u015fi de alun \u015fi am sem\u0103nat boabe de gr\u00eeu, av\u00eend senza\u0163ia c\u0103 insula s-a n\u0103scut singur\u0103 din mijlocul apelor. Mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 r\u0103s\u0103desc semin\u0163ele de caracuas \u015fi s\u0103 urm\u0103resc zi de zi cum r\u0103sar din ele ml\u0103di\u0163ele unui arbore necunoscut.<\/p>\n
Deocamdat\u0103 singurii ei locuitori, \u00eenafar\u0103 de mine, sunt c\u00eeteva familii de r\u00eeme care au migrat dinspre noroaiele maidanului, ni\u015fte g\u00eendaci negri, m\u0103run\u0163i care \u015fi-au construit ad\u0103posturi sub st\u00eenci \u015fi colonia de furnici transbordat\u0103 aici.<\/p>\n
Zilele \u015fi-au l\u0103\u0163it trupul, o r\u0103suflare cald\u0103 cu arome de fructe dulci m\u00eeng\u00eeie aerul. Se apropie vara. \u00cen\u00a0 fiecare sear\u0103 stau tol\u0103nit pe iarba fraged\u0103 din centrul insulei, contururile ei familiare \u00eemi \u00eenconjoar\u0103 prietenoase umbra. Stau \u015fi a\u015ftept. \u00cel a\u015ftept pe Guido ca s\u0103 vin\u0103 s\u0103-\u015fi viziteze\u00a0 insula.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de\u00a0\u00a0Gheorghe Reche\u015fan ( Romania) Finalist al competitiei HBO-Tiff 2010 for the English version, click here Ori de c\u00eete ori treceam cu bicicleta pe strada aceea lini\u015ftit\u0103, casele pitite pe sub castanii cu trunchiuri v\u0103ruite se aliniau cumin\u0163i de-a lungul trotuarului, \u00eel vedeam pe Guido st\u00eend la fereastr\u0103.<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[585,393],"tags":[570],"class_list":["post-4569","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-27","category-prozascurta","tag-gheorghe-rechesan"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1bH","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4569","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4569"}],"version-history":[{"count":17,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4569\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5050,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4569\/revisions\/5050"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4569"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4569"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4569"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}