{"id":459,"date":"2009-06-17T18:46:07","date_gmt":"2009-06-17T16:46:07","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/revista\/?p=459"},"modified":"2009-06-18T14:43:45","modified_gmt":"2009-06-18T12:43:45","slug":"necesitatea-universului-compensatoriu-don-quijote-de-la-mancha-de-miguel-de-cervantes-si-cum-mi-am-petrecut-vacanta-de-vara-de-t-o-bobe","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=459","title":{"rendered":"Necesitatea universului compensatoriu"},"content":{"rendered":"<p>[<em>Don Quijote de la Mancha<\/em> de Miguel de Cervantes \u015fi <em>Cum mi-am petrecut vacan\u0163a de var\u0103<\/em> de T.O. Bobe] <\/p>\n<p align=\"right\">de Yussuf Khalid  <\/p>\n<p align=\"right\"> \u201eDin punct de vedere logic, e vorba despre un paradox, c\u0103ci cum ar putea fi o con\u015ftiin\u0163\u0103 luminat\u0103 \u015fi fals\u0103 \u00een acela\u015fi timp? Tocmai despre asta va fi vorba. [&#8230;] Limba, pare-se, p\u0103streaz\u0103 cu greu deosebirea dintre ceea ce doar \u00ab arat\u0103 a\u015fa \u00bb \u015fi ceea ce \u00ab este a\u015fa \u00bb cu adev\u0103rat. \u00cens\u0103 experien\u0163a arat\u0103 cum toate se \u015fterg. Totul arat\u0103 precum.\u201d [Peter Sloterdijk, <em>Critica ra\u0163iunii cinice<\/em>]<\/p>\n<p align=\"justify\">\nAlonzo Quijano, cel cunoscut \u00een \u00eentregul univers literar sub numele lui fabulatoriu de Don Quijote, este un \u201ehidalgo\u201d, pasionat al romanelor de cavalerie, a\u015fadar, sclav al unei \u00eentregi istorii literare care l-a determinat s\u0103-\u015fi piard\u0103 judecata \u00eentr-o asemenea m\u0103sur\u0103, \u00eenc\u00e2t \u00ee\u015fi dore\u015fte s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 propriile lecturi. <!--more--><br \/>\nLuca e un copil aflat \u00een vacan\u0163a de var\u0103, iar marea lui \u00eencercare este compunerea obligatorie pe care trebuie s\u0103 o scrie p\u00e2n\u0103 la 15 septembrie. O compunere de clasa a patra cu ajutorul c\u0103reia Luca sper\u0103 s\u0103 \u201erup\u0103 gura t\u00e2rgului\u201d pentru a fi \u201eluat de bun\u201d \u00eenc\u0103 din prima zi de \u015fcoal\u0103 \u015fi pentru a-i \u201elua fa\u0163a\u201d colegei sale Nahabetian Miruna, vedeta clasei, autoare de faimoase compuneri cu extratere\u015ftri, un fel de prin\u0163es\u0103 \u00eendep\u0103rtat\u0103 \u015fi inaccesibil\u0103, un fel de\u2026 etalon literar \u00eendep\u0103rtat, dar demn de urmat \u015fi, vom vedea, de tr\u0103it, \u00een cele din urm\u0103, \u00een acel moment hot\u0103r\u00e2tor \u00een care fic\u0163iunea literar\u0103 \u015fi realitatea ce suport\u0103 consisten\u0163a fictivului nu mai pot fi deosebite de mintea copilului, dar, surpriz\u0103, nici de idiosincraziile literare ale cititorului postmodern.<br \/>\nLiteratura de cavalerie este p\u0103zit\u0103 cu \u00eenver\u015funare de o \u00eentreag\u0103 tradi\u0163ie, chiar dac\u0103 ea a fost interzis\u0103 la 50 de ani de la scrierea romanului lui Cervantes (\u00een 1552, are loc interzicerea romanului cavaleresc \u00een Indii, iar, \u00een 1555, este interzis oficial \u00een \u00eentreaga Spanie prin Cortesurile de la Valladolid). Nahabetian Miruna este pazit\u0103 de domnul Buliga, un tip uria\u015f, cu ochelari de soare \u015fi care nu vorbe\u015fte niciodat\u0103, un bodyguard-zmeu de care \u201ecavalerul\u201d de 10 ani nu are nicio \u015fans\u0103 s\u0103 scape, dar c\u0103ruia i se poate \u00eempotrivi prin ironie.<br \/>\n***<br \/>\nAceast\u0103 pseudointroducere a eseului meu, despre care p\u00e2n\u0103 \u015fi Caesar ar spune c\u0103 este prea \u201eex abrupto\u201d, \u00een ciuda recomand\u0103rilor sale retorice, nu are alt rol dec\u00e2t acela de a stabili o linie de demarca\u0163ie necesar\u0103 pentru eseul de fa\u0163\u0103. Domeniul comparatismului este pe c\u00e2t de fascinant \u015fi provocator uneori, pe at\u00e2t de instabil sau neproductiv alteori. \u00cen fa\u0163a legilor obiective ale Spiritului, un demers comparativ aproximativ ce are \u00een vedere romanul lui Cervantes, Aventurile iscusitului hidalgo Don Quijote de la Mancha, \u015fi romanul lui T.O.Bobe, Cum mi-am petrecut vacan\u0163a de var\u0103, pare a trece f\u0103r\u0103 urm\u0103ri \u015fi poate fi considerat lipsit de concluzii sau descoperiri revelatoare ori m\u0103car notabile. Cu toate acestea, transferul \u015fi resemnificarea temelor, motivelor sau a personajelor din Don Quijote \u00een literatura rom\u00e2n\u0103 urmeaz\u0103 un drum care \u00eencepe cu Hoga\u015f (sau chiar mai devreme) \u015fi continu\u0103, apoi, cu operele unor G. C\u0103linescu sau Marin Sorescu.1 Cu toate acestea, o asemenea tradi\u0163ie nu este suficient\u0103; \u00een definitiv, Don Quijote a devenit un mit care, asem\u0103n\u0103tor celor antice, transgreseaz\u0103 literaturile f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0163in\u0103 seama de nicio grani\u0163\u0103 na\u0163ional\u0103, metodologic\u0103, stilistic\u0103, tematic\u0103 sau de orice alt\u0103 piedic\u0103 ce s-ar putea a\u015feza \u00een fa\u0163a schimburilor interculturale. Din acest punct de vedere, Miguel de Unamuno a gre\u015fit atunci c\u00e2nd a spus c\u0103 Don Quijote este pandantul unui soi de na\u0163ionalism spaniol. Cavalerul tristei figuri apar\u0163ine, mai degrab\u0103, \u00eentregii literaturi europene dec\u00e2t spa\u0163iului limitat al Spaniei. A\u015fadar, eseul de fa\u0163\u0103, care porne\u015fte de la premisa c\u0103 exist\u0103 o anume leg\u0103tur\u0103 \u00eenvestit\u0103 cu semnifica\u0163ie \u00eentre cele dou\u0103 opere de mai sus, trebuie s\u0103 precizeze cum anume se realizeaz\u0103 aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103, care sunt constantele ei \u015fi care sunt diferen\u0163ierile de nuan\u0163\u0103 ce pot fi stabilite. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, prezentarea influen\u0163elor, \u00een sensul cel mai larg al termenului, va fi dinamic\u0103, at\u00e2t de la predecesor (Cervantes) la contemporan (T.O.Bobe), c\u00e2t \u015fi \u00een sens invers, de la antecesor (Bobe) la model (Cervantes), deoarece, dup\u0103 cum sus\u0163ine Irina Mavrodin \u00een eseul intitulat Modernii, precursori ai clasicilor, operele clasice sunt, de multe ori, rescrise de moderni nu numai \u00een sensul \u00eengust, ca opere de metanara\u0163iune sau ca prelucr\u0103ri de teme \u015fi motive, ci \u015fi \u00een sensul sporirii sau redescoperirii de semnifica\u0163ii. De altfel, acest proces este inerent, \u00eentotdeauna \u00eentre un autor clasic \u015fi contemporaneitate exist\u00e2nd secole de critic\u0103 \u015fi literatur\u0103 care, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, rescriu opera. F\u0103r\u0103 a mai intra \u00een detalii, marile curente \u015fi perioade culturale \u015fi literare \u2013 iluminismul, romantismul, realismul, modernismul, postmodernismul etc. \u2013 au privit capodopera lui Cervantes din unghiuri care ast\u0103zi ni se par fie datate, fie interesante, dar, mai ales, dihotomice.<br \/>\nPentru a stabili coresponden\u0163ele dintre cele dou\u0103 opere, este, \u00eens\u0103, necesar s\u0103 revenim la cele trei paragrafe de la \u00eenceputul eseului. Sunt acolo, prezentate pe scurt, cele dou\u0103 personaje ale romanelor, doi \u201ebuni prieteni\u201d, dup\u0103 cum le-ar spune Borges2, referindu-se la capacitatea unor anume eroi de a fi construi\u0163i \u00een asemenea fel, \u00eenc\u00e2t cititorul are impresia c\u0103 \u00eei cunoa\u015fte de undeva, din propria lui via\u0163\u0103. \u00cen stilul s\u0103u caracteristic, Bloom ar spune c\u0103 motivul acestei apropieri personaj-cititor se datore\u015fte faptului c\u0103 marii autori ne-au creat pe to\u0163i. Dincolo de aceast\u0103 formulare metaforic\u0103, \u00eens\u0103, putem g\u0103si, \u00een cazul anumitor opere, o anumit\u0103 modalitate de realizare a structurii discursive care faciliteaz\u0103 contactul direct dintre personajul-erou \u015fi lector. Este vorba despre acele texte \u00een care personajul ocup\u0103 locul central, el este cel care inventeaz\u0103 evenimentele \u015fi tot el cel care le suport\u0103 (\u00eentr-o alt\u0103 terminologie, este actant \u015fi pacient), si, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, toate aceste evenimente nu au loc dec\u00e2t pentru a realiza portretul personajului. Situa\u0163iile \u015fi conflictele literare provin, oarecum, din interiorul personajului pentru a ni-l face cunoscut, accesibil, prieten. Bun\u0103oar\u0103, Alonzo Quijano \u00ee\u015fi schimb\u0103 numele, deci identitatea, anun\u0163\u00e2ndu-ne inten\u0163iile sale. Iar ac\u0163iunile sale nu sunt create de ceea ce a fost numit nebunia lui, ci, dimpotriv\u0103, aceasta din urm\u0103 apare ca rod al ac\u0163iunilor sale. Don Quijote este un nebun prin propria voin\u0163\u0103, liber\u0103, neagasat\u0103, nelimitat\u0103 de vreo afec\u0163iune psihic\u0103. Este un nebun voluntar, dac\u0103 \u00eel putem numi a\u015fa. El \u201eare crize ale no\u0163iunii de real pe care le \u00eenlocuie\u015fte cu un ideal\u201d, c\u0103ci \u201ecrede \u00een tradi\u0163ia cavalereasc\u0103, a\u015fa cum un om de \u015ftiin\u0163\u0103 modern crede \u00een legile naturii\u201d3. \u00cen definitiv, este un inadaptat, iar, la \u00eenceputul romanului, chiar un sceptic, un scolastic pentru care ceea ce st\u0103 scris r\u0103m\u00e2ne inatacabil. \u00cen acela\u015fi timp, nu este mul\u0163umit de prezent \u015fi, \u00eentruc\u00e2t are \u00een minte o imagine utopic\u0103 a lumii, o proiecteaz\u0103 asupra realului. Privit dintr-un asemenea unghi, Don Quijote \u201ene apare ca \u00eencorporarea simbolic\u0103 a unei imperioase necesit\u0103\u0163i de iluzie\u201d4. Iar iluzia sa nu st\u0103 \u00een literatur\u0103 sau, altfel spus, \u00een fic\u0163iune, ci \u00een via\u0163a \u00eens\u0103\u015fi. Personajul lui Cervantes nu este atras de fabulos, de fantastic, pentru el nu exist\u0103 mistere sau himere, tot ce scrie \u00een \u201eliteratura de cavalerie\u201d este real pentru c\u0103 are consisten\u0163a cuv\u00e2ntului scris. Ceea ce face din el nu un vis\u0103tor, un \u201enebun romantic\u201d, ci un personaj pur iluminist, realist aproape, \u00eens\u0103, atunci c\u00e2nd sursele nu sunt cele potrivite, c\u00e2nd sistemul de referin\u0163\u0103 este cel dintr-o alt\u0103 epoc\u0103, dintr-o alt\u0103 lume, realismul lui devine o form\u0103 a naivit\u0103\u0163ii. Asemenea unui copil, el nu face diferen\u0163a dintre real \u015fi ceea ce ia forma realului, imaginarul verosimil, dar nu veridic. \u00cen romanul lui Cervantes este vorba \u201ede o tr\u0103ire \u00een iluzie ca \u00eentr-o realitate, de o transformare a imaginarului \u00een real, prin exercitarea voin\u0163ei\u201d5.<br \/>\nLuca lui T.O.Bobe este un copil \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului. Dar este un copil care seam\u0103n\u0103, mai degrab\u0103, cu eroul lui Cervantes dec\u00e2t cu prototipul copilului din literatura rom\u00e2n\u0103 \u015fi m\u0103 refer aici la Nic\u0103 al lui Creang\u0103. La fel ca \u00een cazul cavalerului, Luca are un sistem de referin\u0163\u0103 care nu \u00eei apar\u0163ine, nu \u0163ine de realitatea lui, ci provine dintr-o alt\u0103 sfer\u0103, despre care a primit o sumedenie de informa\u0163ii, dar pe care este incapabil s\u0103 o cunoasc\u0103, s\u0103 o recepteze corect. Lumea oamenilor mari, c\u0103ci despre aceasta este vorba, reprezint\u0103 pentru el o provocare continu\u0103, dar incon\u015ftient\u0103 \u015fi neasimilat\u0103, o form\u0103 de mimesis incapabil de selec\u0163ie, specific\u0103 oric\u0103rui copil. De-a lungul compunerii sale, Luca se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu terori\u015fti care \u00eel urm\u0103resc peste tot \u015fi care \u00eei implanteaz\u0103 \u201ecipi\u201d, cu pira\u0163i, extratere\u015ftri, vede oameni mor\u0163i, omoar\u0103 chiar el pe cineva, cu aceea\u015fi naivitate cu care Don Quijote se lupt\u0103 cu morile de v\u00e2nt. Nu simte niciun regret pentru c\u0103 nu pare con\u015ftient de fapta sa, \u00eens\u0103 ne \u00eentreb\u0103m mereu dac\u0103 nu cumva face anumite lucruri de dragul Compunerii, a\u015fa cum Don Quijote le f\u0103cea de dragul institu\u0163iei romanului cavaleresc. Atunci c\u00e2nd se hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 scrie, s\u0103 fac\u0103 cea mai interesant\u0103 compunere, Luca scrie \u00een stilul lui Nahabetian Miruna, un stil asem\u0103n\u0103tor cu ceea ce Doubrovsky a numit autofic\u0163iune: \u201ea \u00eenceput s\u0103-mi explice c\u0103 dac\u0103 e cineva care s-a lovit la picior zice c\u0103 este \u015fchiop de tot \u015fi i l-a t\u0103iat ca s\u0103 fie mai interesant\u201d.6 Bunica lui \u201escorpie\u201d, care nu-l las\u0103 s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u015fi s\u0103 se uite la film \u015fi care amenin\u0163\u0103 s\u0103-i strice vacan\u0163a, moare dup\u0103 ce trusa de scule \u00eei cade \u00een cap atunci c\u00e2nd sfoara care o sus\u0163inea este ars\u0103 de lupa pe care Luca o uit\u0103 (sau nu?) \u00een copac, ceea ce pentru eroul nostru nu reprezint\u0103 altceva dec\u00e2t o nou\u0103 \u00eent\u00e2mplare, fericit\u0103 sau nefericit\u0103, nu are importan\u0163\u0103, la cap\u0103tul c\u0103reia simte nevoia s\u0103 spun\u0103 tabla \u00eenmul\u0163irii (\u201eM-am a\u015fezat pe bordur\u0103 \u00een curtea \u015fcolii \u015fi am \u00eenceput s\u0103 repet \u00een minte tabla \u00eenmul\u0163irii. Nu c\u0103 nu o \u015ftiu c\u0103 de \u015ftiut o \u015ftiu. Dar a\u015fa fac c\u00e2nd m\u0103 enerveaz\u0103 cineva de c\u00e2nd eram \u00een clasa a II-a.\u201d), tot a\u015fa cum cavalerul cere ajutorul muzei sale, Dulcineea, dup\u0103 fiecare boac\u0103n\u0103 sau aventur\u0103 nereu\u015fit\u0103. De altfel, toate aventurile sale sunt un \u201esimplu\u201d complot galactic ca s\u0103-i fie furat\u0103 Compunerea \u015fi s\u0103 i se pun\u0103 lui be\u0163e \u00een roate s\u0103 nu mai ajung\u0103 pre\u015fedintele \u00eentregii lumi. Nu cred c\u0103 trebuie s\u0103 mai amintesc aici reflexia \u00een oglind\u0103 din romanul lui Cervantes.<br \/>\nLuca nu ezit\u0103 s\u0103 spun\u0103 cum \u00ee\u015fi scrie el povestea \u015fi ce \u00eent\u00e2rzieri are firul pove\u015ftii fa\u0163\u0103 de realitate. Pe final chiar, de team\u0103 c\u0103 \u00een ultimele zile de vacan\u0163\u0103 i se vor \u00eent\u00e2mpla \u015fi alte lucruri pe care nu va mai avea timp s\u0103 le scrie, se hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103-\u015fi imagineze viitorul. La un moment dat, ne explic\u0103 exact cum face: \u00eei p\u00e2nde\u015fte pe Terori\u015ftii \u201ecare se uit\u0103 la Ecrane ca s\u0103 vad\u0103 la ce m\u0103 G\u00e2ndesc eu s\u0103 fac\u201d \u015fi, ca s\u0103 nu-i afle g\u00e2ndurile adev\u0103rate, \u201eam \u00eenceput s\u0103 m\u0103 G\u00e2ndesc cum s\u0103 mai fac la Compunere\u201d &#8211; dup\u0103 care \u00ee\u015fi imagineaz\u0103 cu lux de am\u0103nunte o scen\u0103 de furt dintr-un magazin. Am\u0103nuntele \u015fi absurdul din scena \u201efictiv\u0103\u201d sunt o dovad\u0103 ca Luca e capabil s\u0103 inventeze orice. Dac\u0103, p\u00e2n\u0103 la aceast\u0103 scen\u0103, p\u0103rea improbabil ca el s\u0103 fi fost \u00een stare s\u0103 inventeze, de exemplu, ritualul de \u00eenmorm\u00e2ntare a bunicii, acum nimic din ce a scris el nu se mai afl\u0103 \u00een totalitate \u00een afara \u00eendoielii.<br \/>\nDin p\u0103cate, Luca nu are un Sancho Panza care s\u0103-i traseze grani\u0163a dintre fantezie \u015fi realitate. Chiar \u015fi a\u015fa, \u00eens\u0103, similitudinea dintre modurile de manifestare a celor dou\u0103 personaje este greu de neluat \u00een seam\u0103. Don Quijote, spre exemplu, este \u015fi el urm\u0103rit pe ni\u015fte \u201eecrane\u201d de cronicarul acela plagiator care \u00eei scrie povestea. \u015ei, la fel ca Luca, chiar dac\u0103 nu cu aceea\u015fi vehemen\u0163\u0103, ar vrea s\u0103-l cunoasc\u0103 \u015fi s\u0103-l pedepseasc\u0103 \u00eentr-un anume fel. Pove\u015ftile celor doi eroi devin publice. Aici, \u00eens\u0103, T.O.Bobe remodeleaz\u0103 mitul don quijotesc. Eroul s\u0103u tr\u0103ie\u015fte \u015fi scrie el \u00eensu\u015fi, \u00een acela\u015fi timp, povestirea, acesta fiind unul dintre apanajele postmodernismului, la fel ca amestecul de nedeosebit dintre realitate \u015fi fic\u0163iune, specific aceleia\u015fi opere culturale, dup\u0103 cum bine observa Matei C\u0103linescu atunci c\u00e2nd sus\u0163inea c\u0103 \u201eo problem\u0103 important\u0103 a postmodernismului este reprezentarea, raportul dintre fic\u0163iune \u015fi realitate. [&#8230;] Cum se poate spune c\u0103 literatura reprezint\u0103 realitatea, c\u00e2nd \u00eens\u0103\u015fi aceast\u0103 realitate este impregnat\u0103 de fic\u0163iune?\u201d7 Putem s\u0103 spunem, cel pu\u0163in metaforic, c\u0103 Luca este un Don Quijote aflat la v\u00e2rsta copil\u0103riei culturale\uf02a, suferind, astfel, \u00een termenii lui Pascal Bruckner, de \u201er\u0103ul secolului, dorin\u0163a de a fi artist\u201d.<br \/>\nIat\u0103 c\u0103, \u00een acest moment, comparatismul are un efect practic \u015fi nu este doar o form\u0103 de cercetare realizat\u0103 de dragul activit\u0103\u0163ii intelectuale. Prin urm\u0103rirea traseului unor teme, el eviden\u0163iaz\u0103 anumite particularit\u0103\u0163i de con\u0163inut al unei scrieri singulare. Astfel, Cum mi-am petrecut vacan\u0163a de var\u0103 dob\u00e2nde\u015fte o dimensiune nou\u0103, simbolic\u0103, dac\u0103 nu parabolic\u0103 de-a dreptul, pe care o \u00eemprumut\u0103 din cercet\u0103rile anterioare realizate asupra romanului lui Cervantes. A\u015fadar, se poate spune despre opera lui Bobe c\u0103 este mai mult dec\u00e2t o alt\u0103 carte despre copil\u0103rie. Ea are \u015fi dimensiunea simbolic\u0103 a unei copil\u0103rii culturale care \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi scrie Compunerea cu diversele tehnici pe care le are la \u00eendem\u00e2n\u0103: autobiografia, jurnalul, autofic\u0163iunea etc.<br \/>\nDar Don Quijote? El nu voia s\u0103 scrie nimic. Valorile sale culturale erau altele. El dorea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, s\u0103 fie viu \u015fi \u00een mijlocul evenimentelor, literatura nu-i era suficient\u0103 \u015fi nici m\u0103car nu-l interesa ca produs estetic, ci ca oglindire exemplar\u0103 a faptelor de vitejie ale unor oameni care au existat cu adev\u0103rat. Pentru cavaler, literatura este un fel de document istoric, o dovad\u0103 de net\u0103g\u0103duit a existen\u0163ei eroicului. Desigur, acesta este jocul s\u0103u \u015fi este inutil s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m dac\u0103 Don Quijote credea cu adev\u0103rat \u00een acele aventuri sau dac\u0103 numai dorea s\u0103 le fac\u0103 reale prin puterea propriului exemplu. Oricum ar fi, cartea lui Cervantes poate fi considerat\u0103 o parabol\u0103 \u015fi a\u015fa a fost socotit\u0103 adesea. Cavalerul tristei figuri, cu toat\u0103 obsesia lui pentru romanul cavaleresc, nu este un contemplativ, ci un om de ac\u0163iune \u015fi tocmai de aici se declan\u015feaz\u0103 nebunia aventurii sale, din aceast\u0103 nepotrivire dintre inten\u0163ie \u015fi sistemul ei de referin\u0163\u0103, care, paradoxal sau nu, creeaz\u0103 veridicitatea acestei figuri. Iar din acest punct de vedere, capacitatea parabolic\u0103 a celor dou\u0103 romane nu se afl\u0103 \u00een prim-planul cititorului, ci undeva la un nivel secund de semnificare \u00een asemenea fel, \u00eenc\u00e2t, dac\u0103 lectura este total non-parabolic\u0103, pl\u0103cerea estetic\u0103 nu dispare. Printr-o compara\u0163ie cu pictura, am putea spune c\u0103 nu este vorba despre o parabol\u0103-alegorie a la D\u00fcrer, necesar\u0103, \u00een mod intrinsec, \u00een\u0163elegerii operei, ca \u00een Melancolia, bun\u0103oar\u0103, ci de o parabol\u0103 de tipul celei a lui Leonardo din Sf\u00e2ntul Ieronim \u00een pustie, unde pictura are concrete\u0163ea necesar\u0103, dar \u015fi gradul de ambiguitate tipic unei opere complexe \u00een capacit\u0103\u0163ile ei semantice.<br \/>\nO analiz\u0103 \u00een aceea\u015fi direc\u0163ie realizeaz\u0103 \u015fi Ortega y Gasset \u00eentr-unul dintre cele mai interesante studii asupra lui Don Quijote. Poetul \u015fi criticul spaniol sus\u0163ine c\u0103, \u00een Don Quijote, epica se clatin\u0103 din temelii, cu aspira\u0163ia ei de a sus\u0163ine o lume mitic\u0103, vecin\u0103 cu lumea fenomenelor naturale, dar deosebit\u0103 de ea. \u00cen urma lecturii, \u201eam ajuns s\u0103 \u00een\u0163elegem c\u0103 lucrurile au dou\u0103 fa\u0163ete\u201d. Una este \u00een\u0163elesul, semnifica\u0163ia lor, ceea ce sunt atunci c\u00e2nd le interpret\u0103m. Cealalt\u0103 este materialitatea lucrurilor, substan\u0163a lor sigur\u0103, ceea ce intr\u0103 \u00een alc\u0103tuirea lor dincolo de orice interpretare. Prin urmare, \u201er\u0103d\u0103cina eroismului se afl\u0103 \u00eentr-un act real de voin\u0163\u0103\u201d8. De aceea, Don Quijote nu este o figur\u0103 epic\u0103, ci un erou, deoarece Ahile face epopeea, iar eroul cervantesc o dore\u015fte, tot a\u015fa cum Luca o caut\u0103 \u015fi o scrie. Mai mult, voin\u0163a este un obiect paradoxal care \u00eencepe \u00een realitate \u015fi se termin\u0103 \u00een ideal, \u00eentruc\u00e2t nu po\u0163i dori dec\u00e2t ceea ce nu ai, aceasta fiind o tem\u0103 tragic\u0103 prin excelen\u0163\u0103. Don Quijote \u00ee\u015fi dore\u015fte aventurile din c\u0103r\u0163ile de cavalerie, Luca \u00ee\u015fi dore\u015fte \u00eent\u00e2mpl\u0103ri demne de povestit \u00een Compunerea lui, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri care s\u0103 le dep\u0103\u015feasc\u0103 \u00een inedit pe cele ale colegei, rivalei, idealului estetic Nahabetian Miruna. Dou\u0103 contexte culturale diferite care creeaz\u0103 manifest\u0103ri deosebite, determinate de aceea\u015fi problem\u0103. O criz\u0103 a identit\u0103\u0163ii, un neajuns ontologic, o lips\u0103 a experien\u0163ei alterit\u0103\u0163ii care determin\u0103 aceast\u0103 criza a con\u015ftiin\u0163ei ce trebuie, cu orice pre\u0163, s\u0103 genereze un univers compensatoriu absolut indispensabil psihologiei eroilor.<br \/>\nIar c\u00e2nd aceast\u0103 \u201ealt\u0103 lume\u201d nu se formeaz\u0103 singur\u0103, cei mai mari dintre eroii literaturii universale o creeaz\u0103 din propria lor voin\u0163\u0103. A\u015fa face Don Quijote \u015fi \u015ftim foarte bine cum, s-au scris zeci, sute de volume referitoare la acest aspect, la fel \u015fi s\u0103rmanul domn Stiller, Peer Gynt sau, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, chiar Hamlet.<br \/>\nDar \u015fi Luca, simpaticul copil al lui T.O.Bobe. Obligat s\u0103 \u0163in\u0103 seama de sfaturile fetei premiante pentru a lua o not\u0103 mare, dar mai ales fascinat de ele, \u201eLuca se gr\u0103be\u015fte s\u0103 \u201einventeze\u201c literar \u00een cursul compunerii, imagin\u00e2nd fel de fel de pira\u0163i, terori\u015fti \u015fi, \u00een final, extratere\u015ftri ca protagoni\u015fti ai aventurilor ciudate al c\u0103ror martor \u015fi, uneori, actor este. Literatura apare \u00een ipostaza ei otr\u0103vitoare (cum erau alt\u0103dat\u0103 romanele cavalere\u015fti pentru Alonso Quijano), c\u0103ci, absorbit de realitatea textului, Luca nu mai are puterea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een realitate, alien\u00e2ndu-se. Delirul de persecu\u0163ie \u015fi suspendarea treptat\u0103 a comunic\u0103rii cu cei ce-l \u00eenconjoar\u0103 \u015focheaz\u0103 mai mult dec\u00e2t orice cruzime autofic\u0163ionalist\u0103, dar ambiguitatea persist\u0103, pentru c\u0103 nu se \u015ftie dac\u0103 sursa alien\u0103rii lui Luca este chiar compunerea pe care se str\u0103duie\u015fte s-o fac\u0103 de nota 10 (mise en abyme textuelle) sau via\u0163a familial\u0103 bizar\u0103 \u015fi traumatizant\u0103 pe care o duce (mise en abyme r\u00e9f\u00e9rentielle), ori dac\u0103 alienarea \u00eens\u0103\u015fi nu e jucat\u0103 de Luca din dorin\u0163a compulsiv\u0103 de a \u015foca auditoriul \u2013 respectiv pe doamna \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare \u2013 pentru a o obliga s\u0103-i acorde nota maxim\u0103.\u201d9<br \/>\nNu ne intereseaz\u0103 aici niciun fel de ierarhizare valoric\u0103 a operei lui T.O.Bobe, ci un alt aspect, revelator pentru eseul de fa\u0163\u0103. Pu\u0163in modificat\u0103, aceast\u0103 nel\u0103murire ternar\u0103 pe care o are Alexandru Matei este problema \u00een jurul c\u0103reia s-a \u00eenv\u00e2rtit \u00eentreaga receptare a lui Don Quijote, \u00eencep\u00e2nd de la cea contemporan\u0103 lui Miguel de Cervantes Saavedra p\u00e2n\u0103 la cea din zilele noastre. Mai exact, care este cauza nebuniei cavalerului tristei figuri? Pentru ce a \u00eenceput el acea c\u0103l\u0103torie care a amuzat sau pus pe g\u00e2nduri genera\u0163ii \u00eentregi? Unii au spus c\u0103 sursa \u201enebuniei\u201d sale este reprezentat\u0103 de romanele cavalere\u015fti, al\u0163ii au opinat c\u0103 via\u0163a plictisitoare \u015fi trist\u0103 pe care o ducea l-a determinat pe Alonso Quijano s\u0103 devin\u0103 Don Quijote. Ultima categorie de critici a sus\u0163inut c\u0103 Don Quijote nu era deloc nebun, ci, dimpotriv\u0103, era cel mai s\u0103n\u0103tos dintre oamenii pe care \u00eei \u00eent\u00e2lnea, iar \u00eentreaga aventur\u0103 provine din dorin\u0163a f\u0103r\u0103 margini de a re\u00eenvia o institu\u0163ie a moralit\u0103\u0163ii \u015fi a curajului de mult apuse. Pun\u00e2nd oglinda distorsionat\u0103 \u00een fa\u0163a lumii, Don Quijote sper\u0103 s\u0103-\u015fi \u015focheze interlocutorii \u00een asemenea m\u0103sur\u0103, \u00eenc\u00e2t s\u0103-i trezeasc\u0103 din nebunia normalit\u0103\u0163ii de care sufereau.<br \/>\nA\u015fadar, imposibilitatea de a alege motiva\u0163ia eroului pentru faptele sale, comun\u0103 acestor dou\u0103 opere, indic\u0103 nu doar o asem\u0103nare arbitrar\u0103, ci un transfer efectiv de motive, de tehnici discursive, o adev\u0103rat\u0103 filia\u0163ie at\u00e2t \u00een grad, c\u00e2t \u015fi \u00een natura pe care am \u00eencercat s\u0103 o prezint aici \u00een anumite puncte mai interesante. Desigur c\u0103 ar mai fi \u015fi altele despre care nu am avut timp s\u0103 scriu \u015fi m\u0103 refer, mai ales, la motivul fascinant al drumului care, f\u0103r\u0103 a duce undeva, reprezint\u0103 o real\u0103 aventur\u0103 a sinelui \u015fi a cunoa\u015fterii de sine, inutil\u0103 practic, este adev\u0103rat, dar la sf\u00e2r\u015fitul c\u0103reia personajele re\u00eentoarse \u00een realitate pot afirma: \u201ece frumoas\u0103 a fost vacan\u0163a de var\u0103!, nu conteaz\u0103 c\u0103 acum sunt mai singur dec\u00e2t eram la \u00eenceput\u201d. \u00centr-adev\u0103r, aceast\u0103 filia\u0163ie pare greu de observat la prima vedere pentru c\u0103 T.O.Bobe nu rescrie \u015fi nici nu reinventeaz\u0103 opera originar\u0103 a\u015fa cum fac Sorescu sau Unamuno cu Don Quijote, Handke cu Don Juan sau Ji\u0159i Marek cu Tristan \u015fi Isolda. Cu toate acestea, Don Quijote este un model pentru Luca, unul cultural, bine\u00een\u0163eles, provenit nu dintr-o influen\u0163\u0103 direct\u0103 \u2013 cei doi autori sunt desp\u0103r\u0163i\u0163i de patru secole \u2013 , ci dintr-o redescoperire.<br \/>\nAlexandru Matei sus\u0163inea c\u0103, odat\u0103 cu romanul lui T.O.Bobe, tema copil\u0103riei \u00een literatura rom\u00e2n\u0103 va fi \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 \u00een dou\u0103 perioade: p\u00e2n\u0103 la apari\u0163ia Cum mi-am petrecut vacan\u0163a de var\u0103 \u015fi dup\u0103 apari\u0163ia romanului. Aceast\u0103 afirma\u0163ie un pic cam brutal\u0103 ar putea fi, totu\u015fi, \u00eentemeiat\u0103 pe oarece explica\u0163ii. Cel pu\u0163in la fel de important, \u00eens\u0103, mi se pare apropierea acestei opere de donquijotism, un fenomen rar \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, deosebit de greu de controlat, un fel de joc cu morile de v\u00e2nt, \u015fi este cu at\u00e2t mai l\u0103udabil demersul lui Bobe, cu c\u00e2t romanul s\u0103u pare, la o prim\u0103 lectur\u0103, a nu avea nimic \u00een comun cu romanul genial al lui Cervantes. Leg\u0103tura tainic\u0103 dintre ele este de necontestat, tot a\u015fa cum de necontestat este \u015fi latura imuabil\u0103 a naturii umane care \u00ee\u015fi va dori \u00eentotdeauna pove\u015fti, indiferent dac\u0103 sunt scornite \u015fi tr\u0103ite de un hidalgo spaniol de la \u00eenceputul secolului al XVII-lea sau scrise, tr\u0103ite \u015fi povestite de un copil rom\u00e2n de la \u00eenceputul secolului al XXI-lea.<br \/>\n***<br \/>\n\u00cen finalul acestei expuneri, vreau numai s\u0103 amintesc dou\u0103 chestiuni pe care simt c\u0103 nu le-am discutat suficient.<br \/>\nLa \u00eenceputul lucr\u0103rii, spuneam, urm\u00e2ndu-l pe Borges, c\u0103 anumite personaje literare sunt un fel de prieteni vechi, de cunoscu\u0163i care nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 ne uimeasc\u0103 ori de c\u00e2te ori i-am \u201eciti\u201d. De altfel, o bun\u0103 parte din \u00eentregul meu eseu s-a bazat pe aceast\u0103 viziune critic\u0103. Dar analiza ar r\u0103m\u00e2ne incomplet\u0103 dac\u0103 n-a\u015f recunoa\u015fte c\u0103, \u00een definitiv, niciun personaj literar nu este, dup\u0103 cum afirm\u0103 Stevenson \u015fi dup\u0103 cum las\u0103 s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 formali\u015ftii \u015fi structurali\u015ftii, \u201ealtceva dec\u00e2t o leg\u0103turic\u0103 de cuvinte\u201d. Afla\u0163i \u00een fa\u0163a acestei presupozi\u0163ii, eroii no\u015ftri \u00ee\u015fi pierd din concrete\u0163ea realului, \u00eens\u0103 c\u00e2\u015ftig\u0103 \u00een capacitatea de reprezentare. Cu alte cuvinte, ei pot fi analiza\u0163i mai u\u015for, ca ni\u015fte constructe narative ce sunt considera\u0163i a fi. Exist\u0103, \u00een acest sens, o enorm\u0103 terminologie formalist-structuralist\u0103 la \u00eendem\u00e2n\u0103.<br \/>\nDon Quijote \u015fi Luca sunt dou\u0103 personaje caracterizate, mai degrab\u0103, indirect, prin ac\u0163iunile lor despre care spuneam, mai devreme, c\u0103 sunt un fel de atribute ale eroilor. Astfel, totalitatea \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor, care, dup\u0103 cum am v\u0103zut, sunt rodul voin\u0163ei personajelor, reprezint\u0103 o form\u0103 de \u015flefuire ontologic\u0103 a acestora, de unde caracterul de erou care creeaz\u0103 \u015fi controleaz\u0103 evenimentele prin simpla sa voin\u0163\u0103. A\u015f putea, desigur, s\u0103 vorbesc aici despre felul \u00een care este construit discursul narativ \u00een cele dou\u0103 romane, \u00een general \u00een trepte, dar \u015fi ca o anexare de nuvele. La fel ar putea fi urm\u0103rite tehnicile narative sau compozi\u0163ia, care este baroc\u0103 \u00een ambele cazuri. M\u0103 voi mul\u0163umi, \u00eens\u0103, s\u0103 le amintesc.<br \/>\nCel de-al doilea aspect la care vreau s\u0103 m\u0103 refer, fie \u015fi numai \u00een treac\u0103t, este capacitatea romanului lui Cervantes de a trimite la diverse conven\u0163ii literare nu numai din trecutul s\u0103u, ci \u015fi din viitor, a\u015fa cum afirma L.P. P\u00e2rvan : \u201e\u00centr-adev\u0103r, ca semn literar cu valoare mitic\u0103, romanul lui Cervantes trimite la alte semne literare, nu numai \u00eenapoi (texte antice, medievale, renascentiste), dar \u015fi \u00eenainte, eventuala parodiere a romanului poli\u0163ist\u201d.10 Iat\u0103 de ce Cum mi-am petrecut vacan\u0163a de var\u0103, cu toate accidentele sau crimele sale nerezolvate, care \u00eei propune cititorului \u015fi o astfel de lectur\u0103, poate fi considerat (\u00eenc\u0103 o dat\u0103) parte a aceleia\u015fi familii cu Aventurile iscusitului hidalgo Don Quijote de la Mancha.<\/p>\n<p>Note:<\/p>\n<p align=\"justify\">\n1 Lorina Ghi\u0163u, Quijotismul \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, Universitatea de Stat din Moldova, Chi\u015fin\u0103u, 2008, cu titlu de manuscris CZU: 821.135.1.09-39+821(100).09-39<br \/>\n2 Borges, Prietenul Don Quijote, Magazin bibliologic, nr4\/2003<br \/>\n3 Matei C\u0103linescu, Eseuri critice, E.P.L., Bucure\u015fti, 1967<br \/>\n4 idem<br \/>\n5 idem<br \/>\n6 T.O. Bobe, Cum mi-am petrecut vacan\u0163a de var\u0103, Polirom, Ia\u015fi, 2004<br \/>\n7 Matei C\u0103linescu, Cinci fe\u0163e ale modernit\u0103\u0163ii, Polirom Ia\u015fi, 2005<\/p>\n<p align=\"justify\"># am folosit termenul de copil\u0103rie cultural\u0103 \u00een sensul \u00een care postmodernismul este considerat o nou\u0103 paradigm\u0103 a culturii, o reorganizare social\u0103, politic\u0103, estetic\u0103, aflat\u0103 la \u00eenceput. \u00cen plus, metafora \u015fablonizat\u0103 deja, dar continuu discutat\u0103, a piticului care st\u0103 pe umerii uria\u015fului sau a copilului care st\u0103 pe umerii b\u0103tr\u00e2nului pare foarte potrivit\u0103 \u00een acest caz.<br \/>\n8 Jos\u00e9 Ortega y Gasset, Medita\u0163ii despre Don Quijote, Univers, Bucuresti 1973<br \/>\n9 Alexandru Matei, Darul pervers al lui Mos Craciun, Observator cultural, nr. 295\/ noiembrie 2005<br \/>\n10 L.P. Parvan, Don Quijote un metaroman, Universitas, Pite\u015fti-Bra\u015fov-Cluj-Napoca, 2000 <\/p>\n<p>Bibliografie:<br \/>\nBobe, T.O., Cum mi-am petrecut vacan\u0163a de var\u0103, Polirom, Ia\u015fi, 2004<br \/>\nBorges, Jorge Luis, Prietenul Don Quijote, Magazin bibliologic, nr.4\/2003<br \/>\nC\u0103linescu, Matei, Eseuri critice, E.P.L., Bucure\u015fti, 1967<br \/>\nC\u0103linescu, Matei, Cinci fe\u0163e ale modernit\u0103\u0163ii, Polirom Ia\u015fi, 2005<br \/>\nCervantes, Miguel de, Don Quijote de la Mancha, Leda, Bucure\u015fti, 2005<br \/>\nCristea, Valeriu, Pe urmele lui Don Quijote, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, 1974<br \/>\nOrtega y Gasset, Jos\u00e9, Medita\u0163ii despre Don Quijote, Univers, Bucure\u015fti, 1973<br \/>\nGhi\u0163u, Lorina, Quijotismul \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, Universitatea de Stat din Moldova, Chi\u015finau, 2008, http:\/\/www.cnaa.acad.md\/files\/theses\/2008\/8094\/lorina_ghitu_abstract.pdf<br \/>\nIonescu, C.M., Don Quijote, mit modern, \u00een Studii de literatur\u0103 universal\u0103, VIII, Bucure\u015fti, 1966<br \/>\nMatei, Alexandru, Darul pervers al lui Mo\u015f Cr\u0103ciun, Observator cultural, nr. 295\/ noiembrie 2005<br \/>\nP\u00e2rvan, L.P., Don Quijote un metaroman, Universitas, Pite\u015fti-Bra\u015fov-Cluj-Napoca, 2000<br \/>\nUnamuno, Miguel de, Despre sentimentul tragic al vie\u0163ii, Ia\u015fi, Institutul European, 1995<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>[Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes \u015fi Cum mi-am petrecut vacan\u0163a de var\u0103 de T.O. Bobe] de Yussuf Khalid \u201eDin punct de vedere logic, e vorba despre un paradox, c\u0103ci cum ar putea fi o con\u015ftiin\u0163\u0103 luminat\u0103 \u015fi fals\u0103 \u00een acela\u015fi timp? Tocmai despre asta va fi vorba. [&#8230;] Limba, pare-se, p\u0103streaz\u0103 [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,7],"tags":[1113,9,95,96,85],"class_list":["post-459","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-7","tag-critica","tag-egophobia-22","tag-miguel-de-cervantes","tag-t-o-bobe","tag-yussuf-khalid"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-7p","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/459","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=459"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/459\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":637,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/459\/revisions\/637"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=459"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=459"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=459"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}