{"id":4885,"date":"2010-06-14T07:13:51","date_gmt":"2010-06-14T05:13:51","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=4885"},"modified":"2010-06-14T07:13:51","modified_gmt":"2010-06-14T05:13:51","slug":"the-final-cut","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=4885","title":{"rendered":"The Final Cut"},"content":{"rendered":"<p><strong> (Pink Floyd)<br \/>\n[fragment din romanul &#8220;Playlist&#8221;, publicat <a href=\"http:\/\/mihneablidariu.wordpress.com\" target=\"_blank\">online<\/a>]<br \/>\n<\/strong><\/p>\n<p align=right>de Mihnea Blidariu<\/p>\n<p align=justify>\n\u00cemi aprind o \u0163igar\u0103 \u015fi \u00eencep. Dar \u00eenainte de a \u00eencepe, propriu-zis, m\u0103 delectez cu genialitatea g\u00e2ndului meu de a scrie c\u0103 \u00eemi aprind o \u0163igar\u0103 c\u00e2nd m\u0103 apuc de scris, chiar aprinz\u00e2ndu-mi o \u0163igar\u0103 \u00een acest moment \u015fi tast\u00e2nd prima propozi\u0163ie.<!--more--><\/p>\n<p align=justify>\nA\u015fadar, n-am s\u0103 fiu dur. Nici obscen, nici scabros. Dar nici nu voi scrie ca o mironosi\u0163\u0103 de la cenaclu literar, numa parfum \u015fi tremur \u00een glas. Deci, ceva grosol\u0103nii vor exista. N-am s\u0103 fiu romantic, dar nici realist \u2013 sau am s\u0103 fiu un pic din am\u00e2ndou\u0103. Ni\u015fte doze de cinism se impun, dar c\u00e2t s\u0103 \u00eencap\u0103 \u015fi niscaiva speran\u0163\u0103. F\u0103r\u0103 un limbaj prea elevat, voi \u00eentruni, totu\u015fi, asentimentul cititorilor fini, tocmai prin asemenea cuvinte, ca <em>elevat<\/em> \u015fi <em>asentiment<\/em>. Voi fi pu\u0163in revolu\u0163ionar \u015fi nonconformist, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 uit de norme \u015fi reguli. Pe scurt, voi \u00eencerca s\u0103 nu sup\u0103r pe nimeni \u015fi s\u0103 fiu pe placul tuturor. Pentru c\u0103 asta conteaz\u0103, \u00een lumea de azi, s\u0103 te faci <em>pl\u0103cut<\/em>. Nu iubit, aten\u0163ie, nu adulat, ci pl\u0103cut. Asta \u00ee\u0163i ofer\u0103 <em>lini\u015fte<\/em>, acea lini\u015fte de care avem cu to\u0163ii nevoie pentru a ne duce treaba la bun sf\u00e2r\u015fit, fiecare pe a lui.<\/p>\n<p align=justify>\nBun\u0103oar\u0103, tovar\u0103\u015ful Georgescu \u2013 de\u015fi ar putea la fel de bine s\u0103-l cheme Damigean\u0103, sau P\u0103tr\u0103noiu, sau Sculeru \u2013 de la apartamentul cinci, vecinul nostru de c\u00e2nd eram eu mic, avea nevoie de lini\u015fte pentru a-\u015fi duce la bun sf\u00e2r\u015fit \u00eendatorirea de pre\u015fedinte al asocia\u0163iei de locatari. Nu m-am priceput niciodat\u0103 s\u0103 scriu despre copil\u0103rie, dar voi \u00eencerca \u2013 asta d\u0103 \u00eentotdeauna bine, o confesiune despre anii inocen\u0163ei. A\u015fadar, tovar\u0103\u015ful Georgescu mi-a descris, pentru prima dat\u0103, la v\u00e2rsta de 6 ani, importan\u0163a lini\u015ftii \u00een via\u0163a omului. Nu doar acea lini\u015fte efemer\u0103, impus\u0103 \u015fi exterioar\u0103, dintre orele 14 \u015fi 18 \u015fi 22 \u015fi 6 diminea\u0163a, ci o lini\u015fte izvor\u00e2t\u0103 din respect pentru cel aflat deasupra ta \u00een ierarhia vie\u0163ii. Copiii respect\u0103 lini\u015ftea p\u0103rin\u0163ilor; p\u0103rin\u0163ii respect\u0103 lini\u015ftea tovar\u0103\u015fului Georgescu, a mili\u0163ianului de sector \u015fi, dup\u0103 caz, lini\u015ftea acelor p\u0103rin\u0163i cu o func\u0163ie mai mare dec\u00e2t a lor. Aici, lini\u015ftile se despart: Georgescu \u015fi p\u0103rin\u0163ii cu func\u0163ie respect\u0103 lini\u015ftile \u015fefilor lor, aceia ale altor \u015fefi, aceia ale mini\u015ftrilor \u015fi aceia respect\u0103 lini\u015ftea Tovar\u0103\u015fului Secretar General. Mili\u0163ianul trimite, \u015fi el, respectul lini\u015ftii \u00een sus, ierarhic, la locotenen\u0163i, colonei, ofi\u0163eri, generali, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ajunge tot la Tovar\u0103\u015ful Secretar General. Acolo, lini\u015ftile se \u00eent\u00e2lnesc din nou \u015fi se unesc, pe vecie. \u00cemi pl\u0103cea aceast\u0103 ordine simpl\u0103 a lucrurilor \u015fi m\u0103 uitam fascinat la pre\u015fedintele asocia\u0163iei de locatari, de c\u00e2te ori \u00ee\u015fi expunea teoria. Un singur lucru nu \u00een\u0163elegeam, \u00eens\u0103, cine anume respecta lini\u015ftea copiilor, dar tovar\u0103\u015ful Georgescu m-a l\u0103murit repede: nu exist\u0103 a\u015fa ceva, pentru simplul fapt c\u0103 noi, copiii, <em>nu avem lini\u015fte!<\/em> \u015ei c\u00e2nd spunea asta, \u00eemi arunca o privire \u00eencruntat\u0103, de-mi venea s\u0103 intru \u00een p\u0103m\u00e2nt de ru\u015fine.<\/p>\n<p align=justify>\nAm crescut cu ideea fix\u0103 de a ajunge Tovar\u0103\u015f Secretar General, pentru ca toat\u0103 lumea, dar absolut toat\u0103 lumea s\u0103 \u00eemi respecte lini\u015ftea. S\u0103 \u00eemi pot face treaba. Care treab\u0103? m\u0103 \u00eentrebau ai mei, amuza\u0163i de precocitatea n\u0103zuin\u0163elor mele. S\u0103 conduc \u0163ara! r\u0103spundeam eu, dup\u0103 cum m\u0103 \u00eenv\u0103\u0163ase activistul de la cinci. \u015ei cum conduci \u0163ara? Dau ordine! Ce ordine? Aici m\u0103 \u00eembufnam: p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de ast\u0103zi am r\u0103mas convins c\u0103 puterea e ceva fabulos, magnific, dar abstract, f\u0103r\u0103 obiect. Odat\u0103 ajuns sus, nu po\u0163i dec\u00e2t s\u0103 te bucuri de ea, s-o inhalezi, la \u00een\u0103l\u0163ime, s\u0103 te \u00eembe\u0163i cu aerul ei tare. \u015ei s\u0103 r\u0103m\u00e2i acolo c\u00e2t de mult se poate: nu mai exist\u0103 apoi dec\u00e2t cobor\u00e2rea. La ce bun s\u0103 faci sens, s\u0103 ai o logic\u0103, un program? Stai \u00een lini\u015fte \u015fi \u00ee\u0163i faci treaba: aceea de a fi puternic. \u015ei tu, cu lini\u015ftea ta, prezidezi nelini\u015ftile celor de sub tine. E at\u00e2t de simplu \u015fi frumos.<\/p>\n<p align=justify>\nLa \u015fcoal\u0103 am fost un elev str\u0103lucit: zece pe linie, dintr-a-nt\u00e2ia p\u00e2n\u0103 \u00eentr-a-doi\u015fpea. Un Secretar General, mi se spusese, nu poate avea dec\u00e2t zece pe linie. Bin\u00een\u0163eles, sper c\u0103 nu e nimeni at\u00e2t de naiv s\u0103 cread\u0103 c\u0103 fixa\u0163ia cu Secretarul General m-a \u0163inut mai departe de clasa a noua. \u00cens\u0103 dup\u0103 aceea mi-a fost ru\u015fine s\u0103 m\u0103 lenevesc, plus c\u0103, datorit\u0103 notelor, primeam foarte mult\u0103 aten\u0163ie din partea tuturor. \u015ei asta era o form\u0103 de <em>putere<\/em>. \u015ei aveam parte, deja, de mult\u0103 lini\u015fte&#8230;Mai pu\u0163in din partea fetelor: hai la un ceai, hai la film, nu dans\u0103m \u015fi noi, ce faci disear\u0103, pot s\u0103 vin s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m \u00eempreun\u0103? Haida-de, frumu\u015felelor, mi-a zis mie tata cum trebuie s\u0103 se poarte omul cu voi: scurt \u015fi la obiect, f\u0103r\u0103 vr\u0103jeli inutile, ce mama m\u0103-sii e aici, teatru \u015fi operet\u0103?&#8230;Dar degeaba, se \u0163ineau scai de mine. Cu siguran\u0163\u0103, din cauza poeziilor, a blestematelor de poezii. Scriam versuri, mai mult la gr\u0103mad\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 un stil prea clar: patriotice, roman\u0163e, unele chiar dramatice, altele abstracte, vers alb, a la Nichita. Mai ales astea \u201emoderne\u201d \u00eemi d\u0103deau un aer misterios, de artist ne\u00een\u0163eles. Chiar profesorul de rom\u00e2n\u0103 \u00eemi spunea: b\u0103, ce pa\u015ftele \u015fi dumnezeii scrii tu acolo, numa tu \u015ftii, eu vreau s\u0103-\u0163i zic doar at\u00e2t, cu bazaconii moderniste n-ai s\u0103 ajungi nic\u0103ieri, nici la pizd\u0103, nici la tribun\u0103! (v-am spus c\u0103 vor fi ni\u015fte grosol\u0103nii&#8230;). Era un tip inteligent, C\u0103rbunaru, \u00eens\u0103 \u0163inea mor\u0163i\u015f s\u0103 treac\u0103 drept un b\u0103d\u0103ran \u015fi un incult. Asta cic\u0103, \u00eel ajuta pe dou\u0103 planuri: femeile curgeau g\u00e2rl\u0103 \u015fi era l\u0103sat \u00een pace. Era \u015fi asta o form\u0103 de lini\u015fte, cred, \u00eens\u0103 eu n-am aderat niciodat\u0103 la ea. Mie \u00eemi trebuia controlul absolut, \u015fi asta nu se putea \u00eent\u00e2mpla dec\u00e2t dac\u0103 ajungeam c\u00e2t mai sus. Secretar General nu se putea, asta \u00een\u0163elesesem, \u0103sta vroia s\u0103 stea acolo mult \u015fi bine, dar atunci m\u0103car ministru!<\/p>\n<p align=justify>\n\u00cen 1989 aveam 18 ani, m\u0103 preg\u0103team s\u0103 dau la Facultatea de Drept. A\u015fa hot\u0103r\u00e2se tata \u015fi, spre a nu-i tulbura lini\u015ftea, trebuia s\u0103 \u00eel ascult. Sincer, mi-era totuna unde d\u0103deam, pentru mine <em>student<\/em> \u00eensemna o treapt\u0103 mai sus dec\u00e2t <em>elev<\/em>, o motiva\u0163ie suficient\u0103. Am \u00eenv\u0103\u0163at pe rupte \u015fi am intrat. \u00cens\u0103 nu am intrat primul, ci al doilea. Asta nu a fost bine: lini\u015ftea mea, construit\u0103 cu grij\u0103 \u015fi aten\u0163ie de adolescent egoist, a fost zdruncinat\u0103 serios. Cineva vroia s\u0103 fie deasupra mea, s\u0103 m\u0103 fac\u0103 s\u0103-i respect lini\u015ftea, un necunoscut dorea s\u0103-mi st\u0103p\u00e2neasc\u0103 nelini\u015ftile, s\u0103-mi r\u00e2njeasc\u0103 de sus \u015fi s\u0103-mi ordone: \u015f\u015f\u015ft, deranjezi! Am pl\u00e2ns de furie, am urlat \u00een cas\u0103 ca un bolnav psihic, deranj\u00e2nd pentru prima dat\u0103 lini\u015ftea p\u0103rin\u0163ilor mei. \u00cens\u0103 ei m\u0103 \u00een\u0163elegeau \u2013 a\u015fa m\u0103 crescuser\u0103. Din p\u0103cate, nu era nimic de f\u0103cut. Asta s-o crede\u0163i voi. M-am dus la afi\u015fier \u015fi m-am uitat pe tabel: T\u0103nase, Adrian T\u0103nase. Ei bine, pui\u015forule, n-o s\u0103 ai via\u0163\u0103 u\u015foar\u0103! O s\u0103 te belesc eu c\u00e2nd \u0163i-e via\u0163a mai drag\u0103.<\/p>\n<p align=justify>\nApoi, a urmat nebunia: decembrie, cu un haos de nedescris. M-am \u00eencuiat \u00een cas\u0103, cu mama \u015fi cu tata. Toat\u0103 lini\u015ftea a fost spulberat\u0103, toat\u0103 lumea \u0163ipa, la televizor \u015fi pe strad\u0103. Nu mi-au pl\u0103cut niciodat\u0103 mul\u0163imile dezordonate, valurile umane purtate de colo-colo, f\u0103r\u0103 un scop precis. Colac peste pup\u0103z\u0103, a \u00eenceput s\u0103 se trag\u0103, au fost mor\u0163i \u015fi r\u0103ni\u0163i. Asta era cel mai r\u0103u \u2013 genul \u0103sta de situa\u0163ie poate s\u0103 tulbure lini\u015ftea pentru foart\u0103 mult\u0103 vreme, lumea, mai \u00eent\u00e2i, se sperie, apoi se \u00eenfurie, vrea s\u0103 \u015ftie cine a tras \u015fi tot a\u015fa mai departe. \u00cen cele din urm\u0103, a venit un fost \u015fef de-al tatii, unul mai st\u0103p\u00e2n pe sine \u015fi foarte lini\u015ftit \u015fi hot\u0103r\u00e2t \u015fi a pus cap\u0103t balamucului. \u00cens\u0103, normal, au ap\u0103rut \u015fi al\u0163ii, de teapa lui C\u0103rbunaru, cu cealalt\u0103 lini\u015fte, b\u0103d\u0103rani \u015fi g\u0103l\u0103gio\u015fi, spun\u00e2nd c\u0103 ei n-or s\u0103 aib\u0103 lini\u015fte p\u00e2n\u0103 nu elibereaz\u0103 \u0103sta a lu tata fotoliul! Bine\u00een\u0163eles c\u0103 s-au pocit, \u00een var\u0103, \u00een mijlocul ora\u015fului, \u00eens\u0103 \u015feful a fost mai de\u015ftept: a chemat muncitorii, le-a zis c\u0103 uite, e nevoie de lini\u015fte \u015fi nu se poate, din cauza \u0103stora. At\u00e2ta le-a trebuit: proletariatul \u015ftie o treab\u0103, dup\u0103 program trebuie s\u0103 fie lini\u015fte s\u0103 se poat\u0103 odihni, \u00eenainte de program trebuie s\u0103 fie lini\u015fte, s\u0103 se poat\u0103 preg\u0103ti, \u00een timpul programului trebuie s\u0103 fie lini\u015fte, s\u0103 se poat\u0103 concentra. Altfel nu merge produc\u0163ia! A\u015fa c\u0103 lucrurile s-au calmat definitiv \u015fi am putut \u015fi noi s\u0103 ie\u015fim la plimbare, \u00een parc.<\/p>\n<p align=justify>\nA urmat o perioad\u0103 ciudat\u0103, de c\u0103ut\u0103ri \u015fi dezam\u0103giri. Am f\u0103cut Dreptul, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, \u00eens\u0103 ordinea lucrurilor se stricase definitiv \u015fi p\u0103rea c\u0103 o alt\u0103 ordine nu se poate impune. Cel pu\u0163in asta a fost prima impresie. Mai ales chestia cu \u201elibertatea de exprimare\u201d le-a dezlegat tuturor gura, se \u00eenc\u0103lecau unii pe al\u0163ii \u00een discursuri, \u00eencercau s\u0103 se domine \u015fi, \u00een felul lor primitiv, s\u0103 stabileasc\u0103 o nou\u0103 ierarhie. Era oarecum interesant de observat. \u00cens\u0103 al naibii de frustrant pentru mine, eu, care \u015ftiusem exact ce cale am de urmat \u015fi care m\u0103 g\u0103seam acum \u00een situa\u0163ia de a \u00eencerca s\u0103 m\u0103 adaptez neadaptabilului, de a m\u0103 strecura pe coridoare extrem de str\u00e2mte, de a \u0163ine cont de reguli noi ce se schimbau de la o zi la alta. \u00centr-un final, tot tata m-a salvat: m-a luat deoparte \u00eentr-o zi \u015fi mi-a explicat c\u0103 dracul nu e a\u015fa de negru, c\u0103 au mai r\u0103mas destui oameni de \u00eencredere, pentru care lini\u015ftea \u015fi ordinea de dinainte erau o amintire nepre\u0163uit\u0103 \u015fi cu ajutorul c\u0103rora, prin el, aveam s\u0103 m\u0103 ridic deasupra haosului \u00een care se zb\u0103teau ceilal\u0163i. Trebuia doar s\u0103 am r\u0103bdare s\u0103 termin facultatea. Oricum, \u015fi acolo aveam c\u00e2\u0163iva profesori pe a c\u0103ror fa\u0163\u0103 se citea dezgustul fa\u0163\u0103 de nou inventatul drept la opinie al studen\u0163ilor, drept de care abuzau cu v\u00e2rf \u015fi \u00eendesat, \u00een orice situa\u0163ie. Ce rost aveau opiniile la Drept? Legea e lege \u015fi gata, o aplici \u015fi nimic mai mult!<\/p>\n<p align=justify>\n\u00cen sf\u00e2r\u015fit, facultatea s-a terminat \u015fi oamenii no\u015ftri m-au ajutat s\u0103 intru la o firm\u0103 de avocatur\u0103, una din cele mai bune din \u0163ar\u0103. Ne ocupam numai de cazuri mari, dar mai ales de procesele prin care al\u0163ii de-ai no\u015ftri \u00eencercau s\u0103 se \u00eenfing\u0103 bine \u00een noua ordine, pentru a-i injecta c\u00e2teva din vechile percepte. \u015ei am reu\u015fit de minune: intram \u00een ei ca \u00een br\u00e2nz\u0103. A\u015fa numita economie de pia\u0163\u0103 era un amalgam, un ghiveci de legi str\u00e2mbe \u015fi jocuri politice murdare. \u00cen c\u00e2\u0163iva ani, cu excep\u0163ia pluripartitismului, a presei libere \u015fi a diversific\u0103rii cererii \u015fi ofertei, eram din nou \u00een culcu\u015ful nostru, \u00een lini\u015ftea noastr\u0103 drag\u0103 \u015fi vital\u0103. \u00centr-un fel, era \u015fi mai bine \u2013 cu c\u00e2t aveau mai multe op\u0163iuni, cu at\u00e2t g\u0103l\u0103gio\u015fii \u0103\u015ftia se pierdeau mai tare, cu c\u00e2t mai tare se \u00eentindea mirajul democra\u0163iei, cu at\u00e2t mai ad\u00e2nc se pierdeau \u00een el. \u00centr-un final, au ajuns cu to\u0163ii singuri, preocupa\u0163i doar de p\u0103tr\u0103\u0163ica lor \u015fi ne-au l\u0103sat \u00een pace; lumile noastre au devenit paralele \u015fi nu ne-am mai \u00eent\u00e2lnit dec\u00e2t \u00een rare ocazii, la vot sau c\u00e2nd nu le mai ajungeau banii pentru a-\u015fi satisface iluzia c\u00e2 sunt liberi.<\/p>\n<p align=justify>\nAm intrat \u015fi \u00een partid, \u00eentre timp. Nu se putea altfel. A fost mai greu s\u0103 ajung sus, acolo, to\u0163i aveau preten\u0163ii. \u00cens\u0103 lupta \u00een sine m-a fascinat, \u015fi m-am dedicat ei cu toat\u0103 ardoarea. Era complicat, pentru c\u0103 luptam pe dou\u0103 direc\u0163ii: cu celelalte partide \u015fi cu cei din\u0103untru, care vroiau s\u0103 fie \u015fefi peste lini\u015ftea mea. Am pierdut, uneori, pe ambele fronturi, \u00eens\u0103 \u00een cele din urm\u0103, am reu\u015fit: sunt pre\u015fedintele partidului \u015fi am \u015fi o func\u0163ie important\u0103 \u00een stat. Soarta mi l-a scos \u00een cale \u015fi pe T\u0103nase: a venit \u015fi el \u00een partid \u015fi a fost, o perioad\u0103, chiar deasupra mea. \u00cens\u0103 am jurat s\u0103 m\u0103 r\u0103zbun \u015fi m-am \u0163inut de cuv\u00e2nt \u2013 cuno\u015ftin\u0163ele mele din avocatur\u0103, procuratur\u0103 \u015fi poli\u0163ie i-au pus piedici \u015fi acum se zbate, undeva, jos&#8230;<\/p>\n<p align=justify>\nAm o so\u0163ie frumoas\u0103 \u015fi doi copii. \u00cens\u0103 am \u015fi un secret: un amant transsexual. Adic\u0103, mai pe \u015fleau, o femeie cu penis. A fost una din fantasmele mele din adolescen\u0163\u0103, alimentat\u0103 apoi de o aventur\u0103 \u00een armat\u0103, cu un b\u0103iat din Oradea. Dup\u0103 acea aventur\u0103 mi-a fost extrem de ru\u015fine, m-am g\u00e2ndit chiar s\u0103 m\u0103 sinucid. \u00cens\u0103, cu timpul, m-am lini\u015ftit, am considerat c\u0103 a fost doar un capriciu mai bizar al v\u00e2rstei \u015fi contextul serviciului militar. Apoi, dup\u0103 ce am cunoscut fete \u015fi femei, mi-am alungat cu totul din minte acel episod. M-am c\u0103s\u0103torit \u015fi totul intrase pe un f\u0103ga\u015f normal. E drept, uneori \u00eei mai ceream so\u0163iei s\u0103 m\u0103 penetreze cu degetul, \u00een timpul partidelor de amor, \u00eens\u0103 niciunul dintre noi n-a luat-o altfel dec\u00e2t ca pe o mic\u0103 perversiune. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, acum doi ani, l-am \u00eent\u00e2lnit pe Florin. Sau Naomi, nume de scen\u0103. El era c\u00e2nt\u0103rea\u0163\u0103, ap\u0103rea chiar \u015fi la televizor. Nimeni nu \u015ftia de noi, secretul nostru era foarte bine p\u0103zit. Ne \u00eent\u00e2lneam mar\u0163ea \u015fi vinerea, \u00eentr-o garsioner\u0103 \u00eenchiriat\u0103 special de mine \u00eentr-un cartier de la marginea ora\u015fului. Ne-am cunoscut \u00eent\u00e2mpl\u0103tor: eu trebuia s\u0103 merg la o serat\u0103 a organiza\u0163iei de tineret a partidului \u015fi, cum nu \u015ftiam prea bine cluburile, am intrat \u00een alt local, unde Naomi tocmai se producea pe scen\u0103. N-am putut sta mai mult de c\u00e2teva minute, de fric\u0103 s\u0103 nu fiu recunoscut \u015fi s\u0103 apar\u0103 \u00een ziar c\u0103 frecventez barurile de travesti\u0163i. \u00cens\u0103 imagine lui mi-a r\u0103mas \u00een minte. Dup\u0103 aceea, discret, am cerut informa\u0163ii despre ea \u015fi am reu\u015fit s\u0103-i aflu num\u0103rul de telefon. Restul, vorba ei, \u201ee istorie, pisi\u201d&#8230;<\/p>\n<p align=justify>\nMult\u0103 vreme m-am \u00eentrebat de ce m\u0103 atrage at\u00e2t de mult acest gen de rela\u0163ie. Ru\u015finea chiar a revenit, pentru o perioad\u0103, \u00eens\u0103 dorin\u0163a a fost mai puternic\u0103. Am ajuns la concluzia c\u0103 totul este legat de putere: fiind un om at\u00e2t de puternic, politic \u015fi social, subcon\u015ftientul meu sim\u0163ea nevoia s\u0103 contrabalanseze aceast\u0103 putere printr-un act de supunere total\u0103. \u00centr-un anume plan, trebuia s\u0103 fiu dominat total. So\u0163ia mea nu putea face asta, ea e o femeie bl\u00e2nd\u0103 \u015fi destul de moale. \u00cens\u0103 Naomi m\u0103 lega \u015fi m\u0103 c\u0103l\u0103rea f\u0103r\u0103 mil\u0103, cu pasiune \u015fi dedica\u0163ie. C\u00e2nd \u00eel sim\u0163eam \u00een mine, mi\u015fc\u00e2ndu-se cu agresivitate, m\u0103 f\u0103ceam mic \u015fi neajutorat, cer\u015feam mil\u0103 \u015fi \u00eendurare. Atunci, ca s\u0103 m\u0103 fac\u0103 s\u0103 tac, m\u0103 punea s\u0103 i-o sug \u015fi s\u0103 o privesc \u00een ochii ei mari \u00een timp ce \u00eemi \u015foptea: \u201ee\u015fti un nimic, pui\u015for, e\u015fti juc\u0103ria mea \u015fi pot s\u0103 fac orice cu tine!\u201d.<\/p>\n<p align=justify>\n\u201eE\u015fti un nimic, pui\u015for, e\u015fti juc\u0103ria mea \u015fi pot s\u0103 fac orice cu tine!\u201d le spuneam \u015fi eu, \u00een g\u00e2nd, oamenilor din fa\u0163a mea, care \u00eemi sorbeau cuvintele \u015fi care a\u015fteptau de la mine s\u0103 \u00eei duc mai sus, spre mai mult\u0103 lini\u015fte \u015fi putere. Le spuneam a\u015fa chiar \u015fi celor care, la mitinguri, m\u0103 priveau cu ne\u00eencredere sau cu ur\u0103. Cu c\u00e2t Naomi mi-o tr\u0103gea mai tare, cu at\u00e2t aveam chef s\u0103 le-o trag \u015fi eu lor mai tare.<\/p>\n<p align=justify>\nAm fost at\u00e2t de aproape de v\u00e2rf. Urmau alegerile preziden\u0163iale. Tot partidul m\u0103 sus\u0163inea. Promisiunile noastre \u00eembl\u00e2nziser\u0103 g\u0103l\u0103gio\u015fii, \u00eei transformaser\u0103 \u00een mas\u0103 de manevr\u0103. Plus c\u0103 erau semnale c\u0103 \u00eencepuser\u0103 s\u0103 se \u00eenmul\u0163easc\u0103 cei care, ca \u015fi noi, t\u00e2njeau la lini\u015ftea de pe vremuri, la ordine \u015fi ierarhie. Sondajele ne erau favorabile. Devenisem mai ferm, mai \u015farmant, mai st\u0103p\u00e2n pe mine. Naomi \u00ee\u015fi m\u0103rise s\u00e2nii \u015fi ar\u0103ta fabulos. \u015ei atunci s-a produs nenorocirea cu meteoritul. \u00cen mai pu\u0163in de 24 de ore, totul s-a pr\u0103bu\u015fit. M-am trezit \u00eentr-un co\u015fmar imposibil, ceva peste puterile mele. \u015ei de data aceasta, nu mai puteam da vina pe nimeni \u2013 \u015fi noi, \u015fi g\u0103l\u0103gio\u015fii eram \u00een aceea\u015fi oal\u0103. Sf\u00e2r\u015fitul lumii a fost \u015fi sf\u00e2r\u015fitul puterii. Naomi a ap\u0103rut la u\u015fa mea, bocind, murdar de fard, cu peruca pe-o parte, desfigurat de disperare. N-am fost capabil s\u0103-i dau neveste-mii o explica\u0163ie coerent\u0103: oricum, nu mai conta. Am aflat c\u0103 s-a sp\u00e2nzurat \u00een aceea\u015fi sear\u0103. Taic\u0103-meu a aflat de secretul meu \u015fi a refuzat s\u0103 m\u0103 mai vad\u0103. Mare parte a colegilor de partid s-a evaporat, pur \u015fi simplu, totul s-a dezintegrat. M-am refugiat, cu amantul meu, \u00een garsoniera noastr\u0103. Am f\u0103cut provizii \u015fi am a\u015fteptat, \u00eentr-o stare de prostra\u0163ie din care ea s-a chinuit, tot acest timp, s\u0103 m\u0103 scoat\u0103. N-a reu\u015fit nicicum, \u00eens\u0103. Ast\u0103-sear\u0103, \u00een ultima sear\u0103 a omenirii, \u015fi-a t\u0103iat venele \u00een baie \u015fi a murit. Eu eram \u00een buc\u0103t\u0103rie, fumam \u015fi m\u0103 g\u00e2ndeam. N-am auzit nimic. Dup\u0103 vreo dou\u0103 ore am realizat c\u0103 \u00een jurul meu e un fel de lini\u015fte la care n-am r\u00e2vnit niciodat\u0103: lini\u015ftea mor\u0163ii. Am g\u0103sit-o plutind \u00een cad\u0103, dragul meu st\u0103p\u00e2n, jum\u0103tatea balan\u0163ei mele interioare&#8230;Ultima f\u0103r\u00e2m\u0103 de echilibru se stinsese. I-am \u0163inut o vreme, cu evlavie, penisul \u00een m\u00e2n\u0103, ca un omagiu adus acelui imbold care \u00eemi proiectase ambi\u0163iile at\u00e2t de sus, apoi am ie\u015fit pe strad\u0103.<\/p>\n<p align=justify>\nAm r\u0103t\u0103cit o vreme printre lumini \u015fi umbre. Erau c\u00e2\u0163iva oameni pe str\u0103zi, \u00eens\u0103 to\u0163i p\u0103reau ni\u015fte fantome. Nu era nic\u0103ieri triste\u0163e, doar un sentiment de neputin\u0163\u0103. La un semafor, nu \u015ftiu de ce, m-am oprit. A\u015fteptam s\u0103 se fac\u0103 verde, pentru c\u0103 asta urmeaz\u0103 dup\u0103 ro\u015fu \u2013 verde. Pentru c\u0103 asta m\u0103 lini\u015fte\u015fte. Pentru c\u0103 asta \u00eenseamn\u0103 ordine. Din dep\u0103rtare, de pe bulevard, s-a apropiat o ma\u015fin\u0103. A \u00eencetinit \u015fi \u015foferul a cobor\u00e2t geamul. Figura lui exprima acela\u015fi lucru cu a mea: vroia ordine \u00een lucruri, vroia un sens, vroia lini\u015fte \u00een suflet. M-a privit, a scos un pistol \u015fi m-a \u00eempu\u015fcat \u00een cap. Am murit pe loc.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>(Pink Floyd) [fragment din romanul &#8220;Playlist&#8221;, publicat online] de Mihnea Blidariu \u00cemi aprind o \u0163igar\u0103 \u015fi \u00eencep. Dar \u00eenainte de a \u00eencepe, propriu-zis, m\u0103 delectez cu genialitatea g\u00e2ndului meu de a scrie c\u0103 \u00eemi aprind o \u0163igar\u0103 c\u00e2nd m\u0103 apuc de scris, chiar aprinz\u00e2ndu-mi o \u0163igar\u0103 \u00een acest moment \u015fi tast\u00e2nd prima propozi\u0163ie.<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[585,15],"tags":[1149,595,1115,588],"class_list":["post-4885","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-27","category-proza","tag-egophobia-27","tag-mihnea-blidariu","tag-proza","tag-special-proza-sf"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1gN","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4885","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4885"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4885\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4886,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4885\/revisions\/4886"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4885"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4885"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4885"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}