{"id":5071,"date":"2010-06-15T22:20:31","date_gmt":"2010-06-15T20:20:31","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=5071"},"modified":"2010-07-03T21:02:19","modified_gmt":"2010-07-03T19:02:19","slug":"impotriva-previzibilului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=5071","title":{"rendered":"\u00cempotriva previzibilului"},"content":{"rendered":"

[Gelu Vla\u015fin – Don Quijote R\u0103t\u0103citorul<\/i>, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009]<\/strong><\/p>\n

de Patrick C\u0103linescu<\/p>\n<\/div>\n

\nDe regul\u0103, jocul intertextual, dintre c\u0103r\u0163ile \u201ecervante\u015fti\u201d \u015fi cele ale lui Cervantes \u00eensu\u015fi, se men\u0163ine \u00een parametrii s\u0103i ludici \u015fi func\u0163ioneaz\u0103 astfel numai dac\u0103 respect\u0103 dou\u0103 reguli fundamentale. Prima constr\u00e2nge jocul intertextual s\u0103 fie direct<\/em>: leg\u0103tura dintre textele \u201ecervante\u015fti\u201d \u015fi cele scrise de Cervantes trebuie s\u0103 fie nemijlocit\u0103. A doua impune jocului intertextual s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, pe toat\u0103 durata sa textual\u0103, contextualizat<\/em> \u00een \u00eensu\u015fi contextul \u00een care l-a fixat Cervantes \u00eensu\u015fi. Astfel, c\u0103r\u0163ile \u201ecervante\u015fti\u201d, pentru a fi percepute \u00een continuare drept \u201ec\u0103r\u0163i cervante\u015fti\u201d, trebuie at\u00e2t s\u0103 p\u0103streze o linie direct\u0103 cu cele scrise de Cervantes c\u00e2t \u015fi s\u0103 nu fie de-contextualizate \u00een trecerea de la Cervantes la autorii lor.<\/p>\n

\nAceste dou\u0103 reguli, elementare, ale jocului intertextual au fost aplicate \u015fi \u00een una dintre cele mai importante \u201ec\u0103r\u0163i cervante\u015fti\u201d ne<\/em>scrise vreodat\u0103, dar care, totu\u015fi, este men\u0163ionat\u0103, afl\u00e2ndu-se \u00een idee, \u00een Pierre Menard, autorul lui Don Quijote<\/em> a lui Borges. Regula leg\u0103turii directe \u015fi cea a p\u0103str\u0103rii contextului produs de Cervantes au fost respectate cu mare stricte\u0163e de Borges. Cartea \u201ecervantesc\u0103\u201d a lui Borges intr\u0103 nemijlocit \u00een jocul intertextual cu romanul cel mai cunoscut al lui Cervantes, pe care, \u00een ciuda abaterilor de imagina\u0163ie fire\u015fti \u00eentr-o oper\u0103 de fic\u0163iune, \u00eel las\u0103 exact \u00een contextul originar produs de \u00eensu\u015fi Cervantes. Dimpotriv\u0103, Pierre Menard, acest Cide Hamete Benengeli borgesian, avea o singur\u0103 ambi\u0163ie: \u201eEl nu voia s\u0103 scrie un alt Quijote \u2013 ceea ce ar fi simplu \u2013 ci pe Quijote\u201d. […] Admirabila sa ambi\u0163ie era s\u0103 produc\u0103 ni\u015fte pagini care s\u0103 coincid\u0103 \u2013 cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt \u015fi r\u00e2nd cu r\u00e2nd \u2013 cu cele ale lui Miguel de Cervantes\u201d. (1999: 284) (1)<\/strong><\/p>\n


[Gelu Vla\u015fin, Ioan Bogdan Lefter, Cecilia Ştefănescu & Simona Popescu]<\/p>\n

\nPractic, aceste dou\u0103 reguli de baz\u0103 ale jocului intertextual, dintre c\u0103r\u0163ile \u201ecervante\u015fti\u201d \u015fi cele ale lui Cervantes \u00eensu\u015fi, fac mai mult dec\u00e2t s\u0103 nu permit\u0103 jocului intertextual \u00een sine s\u0103 \u00ee\u015fi piard\u0103 coeren\u0163a ludic\u0103 sau s\u0103 se denatureze. De fapt, acest binom regulamentar, ce men\u0163ine at\u00e2t c\u0103r\u0163ile \u201ecervante\u015fti\u201d, c\u00e2t \u015fi pe cele ale lui Cervantes, \u00een limitele jocului intertextual care le pune pe ambele \u00een contact unele cu altele, instaureaz\u0103 ceea ce a\u015f numi legea, dar \u015fi logica previzibilului \u00een materie de intertextualitate, \u015fi nu doar cervantesc\u0103 sau legat\u0103 de Cervantes \u00eensu\u015fi. F\u0103r\u0103 aceste dou\u0103 reguli minimale, jocul intertextual, \u00een general, nu ar mai fi posibil. \u00cen afara acestor dou\u0103 reguli ale jocului intertextual, indiferent de marca auctorial\u0103 pe care o poart\u0103, previzibilul ar fi anulat \u015fi chiar aruncat \u00een plin imprevizibil.<\/p>\n

\nOdat\u0103 suspendat, previzibilul nu mai are nicio putere de a-\u015fi impune propriile reguli asupra jocului textual \u00een sine. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, jocul intertextual, chiar \u015fi cel dintre c\u0103r\u0163ile \u201ecervante\u015fti\u201d \u015fi cele ale lui Cervantes \u00eensu\u015fi, se democratizeaz\u0103 \u015fi, democratiz\u00e2ndu-se, \u00ee\u015fi d\u0103 sie\u015fi posibilitatea s\u0103 fie, p\u00e2n\u0103 la ultima consecin\u0163\u0103, ludic.<\/p>\n

\nEu m\u0103 \u00eenscriu \u00een aceast\u0103 lupt\u0103 \u00eempotriva previzibilului, dar \u015fi pentru afirmarea, \u00een func\u0163ionarea jocului intertextual, a imprevizibilului. \u00cen plus, am impresia c\u0103 am g\u0103sit \u015fi o carte, ap\u0103rut\u0103 \u00een 2009, care m-ar putea ajuta \u00een acest demers al meu de marginalizare, dac\u0103 nu de \u00eenl\u0103turare total\u0103, a previzibilului \u015fi de punere \u00een locul s\u0103u a imprevizibilului ludic al jocului intertextual \u00een general.<\/p>\n

\nAceast\u0103 carte se nume\u015fte Don Quijote r\u0103t\u0103citorul<\/em> \u015fi a fost scris\u0103 de Gelu Vla\u015fin. Volumul este, de fapt, o colec\u0163ie (sau o antologie) de eseuri dedicate unor teme culturale, \u015fi nu doar, ale contemporaneit\u0103\u0163ii noastre eterogene \u015fi heteroclite. Exact la fel sunt \u015fi eseurile ce compun acest \u201eJurnal iberic\u201d, cum este subintitulat\u0103 cartea, iar o asemenea alc\u0103tuire a volumului vine, \u015fi ea, \u00een sprijinirea ascensiunii imprevizibilului care ar trebui s\u0103 dicteze jocul intertextual, chiar dac\u0103, \u00eentr-un fel, \u00een subsidiar.<\/p>\n

\n\u00cen schimb, ce e cu adev\u0103rat important \u015fi esen\u0163ial \u00een aceast\u0103 carte, din perspectiva luptei \u00eempotriva previzibilului, nu e cuprinsul s\u0103u, ci \u00eens\u0103\u015fi vocea ludic\u0103 ce o str\u0103bate, intertextual, de la un cap\u0103t la altul. Dup\u0103 cum am zis, tr\u0103iesc, \u00eenc\u0103, sub impresia c\u0103 aceast\u0103 carte m-ar putea ajuta \u00een efortul meu de afirmare a imprevizibilului care ar trebui s\u0103 fie norma oric\u0103rei m\u0103rci auctoriale a jocului intertextual.<\/p>\n

\nAjutorul concret pe care aceast\u0103 carte de eseuri cred s\u0103 mi-l fi \u015fi dat const\u0103 \u00een descoperirea, \u00een paginile sale, a ambian\u0163ei corespunz\u0103toare pentru infirmarea celor dou\u0103 reguli ale jocului intertextual, c\u0103ruia, \u00een cazul jocului intertextual dintre c\u0103r\u0163ile \u201ecervante\u015fti\u201d \u015fi cele ale lui Cervantes, Borges nu a f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103-i dea o aparen\u0163\u0103 de imuabilitate.<\/p>\n

\n\u00cen primul r\u00e2nd, \u00eentre Don Quijote r\u0103t\u0103citorul<\/em> \u015fi Don Quijote<\/em> nu mai exist\u0103 nicio leg\u0103tur\u0103 direct\u0103, a\u015fa cum exist\u0103 \u00eentre cartea \u201ecervantesc\u0103\u201d a lui Borges \u015fi romanul \u00eensu\u015fi al lui Cervantes. Don Quijote nu mai este un personaj, fie \u015fi central, \u00een cartea lui Vla\u015fin. Dimpotriv\u0103, cavalerul r\u0103t\u0103citor al lui Cervantes a ajuns, la Vla\u015fin, un simplu r\u0103t\u0103citor prin diferite ora\u015fe \u015fi prin tot felul de muzee \u015fi alte locuri ale elitei culturalo-turistice, \u00eens\u0103 lipsit de futilitatea, aproape mistic\u0103, a originalului. Iar leg\u0103tura dintre cei doi Don Quijote devine \u015fi mai indirect\u0103: cel al lui Vla\u015fin, la apogeul peregrin\u0103rilor sale iberice, se transform\u0103 \u00een turistul ideal: \u201eCa s\u0103-i mai treac\u0103 sup\u0103rarea, Don Quijote face turul ora\u015fului Madrid \u00eentr-un autobus special: MADRID VISION\u201d. (2009: 24) Practic, Don Quijote ajunge un fel de arhetip al lumii moderne: un martor t\u0103cut al ei. Un adev\u0103rat arheu.<\/p>\n

\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, acest Don Quijote al lui Vla\u015fin, spre deosebire de cel spre care aspira Pierre Menard al lui Borges, este complet de-contextualizat. \u00centre el \u015fi cel al lui Cervantes exist\u0103 o ruptur\u0103 total\u0103. \u00cen fond, ruperea lui Don Quijote din contextul originar este anun\u0163at\u0103, ca un fel de art\u0103 poetic\u0103 valabil\u0103 pentru toate eseurile \u00een care va fi redus la un simplu invariant al tipului modern de peregrinare cultural-turistic\u0103, \u00een chiar a cincea propozi\u0163ie cu care \u00ee\u015fi \u00eencepe Vla\u015fin cartea: \u201eDon Quijote f\u0103r\u0103 Sancho Panza, Rocinante \u015fi mai ales f\u0103r\u0103 Dulcineea\u201d. (2009: 7) De-contextualizat \u00een \u00eentregime, \u00eenstr\u0103inat, p\u00e2n\u0103 la ultima consecin\u0163\u0103, de contextul \u2013 lumea \u2013 care l-a consacrat, Don Quijote r\u0103m\u00e2ne, cine \u015ftie c\u00e2t\u0103 vreme, arhetipul inevitabil al modernit\u0103\u0163ii: un martor t\u0103cut al ei. Un adev\u0103rat arheu.<\/p>\n

\nA\u015fadar, imprevizibilitatea funciar\u0103 a noului joc intertextual pare s\u0103-\u015fi fi c\u00e2\u015ftigat, \u00een \u015fi prin cartea lui Gelu Vla\u015fin, un punct de plecare \u015fi de rezisten\u0163\u0103, \u00een fa\u0163a tradi\u0163ionalei previzibilit\u0103\u0163i a jocului intertextual, mai mult dec\u00e2t necesar \u015fi de bine-venit.<\/p>\n


[Gelu Vla\u015fin, Stoian G. Bogdan & Livia Ştefan]<\/p>\n

\nP\u0103cat, doar, c\u0103 \u00eentreaga erudi\u0163ie, pus\u0103 de autor la dispozi\u0163ia combaterii previzibilului jocului textual \u00eempotriva c\u0103ruia a luptat \u015fi Don Quijote r\u0103t\u0103citorul<\/em>, e oarecum s\u0103r\u0103cit\u0103, \u00een str\u0103lucirea ei ini\u0163ial\u0103, de asemenea sc\u0103p\u0103ri nefericite:<\/p>\n

Se a\u015feaz\u0103<\/em> [sublinierea mea] pe o b\u0103ncu\u0163\u0103 din fa\u0163a muzeului \u015fi r\u0103m\u00e2ne a\u015fa, nemi\u015fcat, minute \u015fi minute \u00een \u015fir. (2009: 28)<\/p>\n

\nDon Quijote R\u0103t\u0103citorul \u00ee\u015fi ia delirul \u015fi-l \u00eembrac\u0103 \u00een haine noi, apoi se a\u015feaz\u0103<\/em> [sublinierea mea] \u00een fa\u0163a Palatului Regal \u00een a\u015fteptarea ceremoniei de schimbare a G\u0103rzii Regale. (2009: 57)<\/p>\n

\nP\u0103i cu asmenea<\/em> [sublinierea mea] cifre \u2013 cuget\u0103 Don Quijote, \u00eentr-adev\u0103r c\u0103 se poate tr\u0103i numai din scris. (2009: 94)<\/p>\n

\nDon Quijote ar mai putea vorbii<\/em> [sublinierea mea] \u015fi despre fra\u0163ii Richard \u015fi Maurice McDonald… (2009: 105)<\/p>\n

\nCiti\u0163i poemele Norei Iuga sau [?] Angelei Marinescu… (2009: 151)<\/p>\n

(1)<\/strong> Jorge Luis Borges, Opere 1<\/em>, Univers, Bucure\u015fti, 1999.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[Gelu Vla\u015fin – Don Quijote R\u0103t\u0103citorul, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009] de Patrick C\u0103linescu De regul\u0103, jocul intertextual, dintre c\u0103r\u0163ile \u201ecervante\u015fti\u201d \u015fi cele ale lui Cervantes \u00eensu\u015fi, se men\u0163ine \u00een parametrii s\u0103i ludici \u015fi func\u0163ioneaz\u0103 astfel numai dac\u0103 respect\u0103 dou\u0103 reguli fundamentale. Prima constr\u00e2nge jocul intertextual s\u0103 fie direct: leg\u0103tura dintre textele \u201ecervante\u015fti\u201d \u015fi cele scrise […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[585,125],"tags":[1149,609,1129,4],"class_list":["post-5071","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-27","category-invitat","tag-egophobia-27","tag-gelu-vlasin","tag-invitat","tag-patrick-calinescu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1jN","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5071","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5071"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5071\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5236,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5071\/revisions\/5236"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5071"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5071"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5071"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}