{"id":5130,"date":"2010-06-16T16:13:19","date_gmt":"2010-06-16T14:13:19","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=5130"},"modified":"2010-06-16T21:35:30","modified_gmt":"2010-06-16T19:35:30","slug":"despre-adevarul-propozitiilor-matematicii-si-logicii-la-l-wittgenstein-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=5130","title":{"rendered":"Despre adev\u0103rul propozi\u0163iilor matematicii \u015fi logicii la L. Wittgenstein [III]"},"content":{"rendered":"

[fragment din dizerta\u0163ia Natura necesit\u0103\u0163ii propozi\u0163iilor matematicii la L. Wittgenstein<\/em>]<\/strong><\/p>\n

de Cristina Nemerovschi<\/p>\n

2. Consecin<\/strong>\u0163e ale conven<\/strong>\u0163ionalismului wittgensteinian<\/strong><\/p>\n

Consecin\u0163ele pozi\u0163iei wittgensteiniene din filosofia matematicii sunt multe. Putem include aici respingerea, \u00een primul r\u00e2nd, a existen\u0163ei \u201ereale\u201d a entit\u0103\u0163ilor despre care trateaz\u0103 enun\u0163urile matematice, apoi respingerea teoriei adev\u0103rului-coresponden\u0163\u0103 \u015fi a teoriei referen\u0163iale a \u00een\u0163elesului (despre care am vorbit \u00een capitolul anterior), op\u0163iunea pentru \u201cfinitism\u201d (sau \u201estrict finitism\u201d). O alt\u0103 consecin\u0163\u0103 direct\u0103 ar fi o pozi\u0163ie pragmatist\u0103 \u00een filosofia matematicii. \u00cen acest capitol ne vom ocupa de prezentarea pozi\u0163iei lui Wittgenstein fa\u0163\u0103 de trei concepte despre care filosoful vorbe\u015fte detaliat \u015fi explicit \u015fi care au leg\u0103tur\u0103 cu tot ce ar putea fi inclus \u00een mul\u0163imea consecin\u0163<\/em>elor conven\u0163<\/em>ionalismului wittgensteinian<\/em>. Este vorba despre no\u0163iunile de demonstra<\/strong>\u0163ie<\/strong>, regul\u0103<\/strong> \u015fi axiom\u0103<\/strong>. Analiza acestor trei concepte este interesant\u0103 nu doar pentru c\u0103 ele stau la intersec\u0163ia direc\u0163iilor care pot fi trasate \u00een filosofia matematicii a lui Wittgenstein, c\u00e2t \u015fi pentru c\u0103 sunt un exemplu al modului \u00een care filosoful austriac analizeaz\u0103 un concept.<\/p>\n

2. 1. No\u0163iunile de demonstra\u0163<\/strong>ie<\/strong> \u015fi regul\u0103<\/strong><\/p>\n

Conceptul de demonstra\u0163<\/em>ie<\/em> este considerat de Wittgenstein esen\u0163ial \u00een matematic\u0103, deoarece este str\u00e2ns legat de conceptul de adev\u0103r<\/em>. Nu putem \u015fti cu exactitate ce \u00een\u0163elegea filosoful prin \u201cmatematic\u0103\u201c \u2013 \u00een mai multe locuri pe parcursul lucr\u0103rii Remarci asupra fundamentelor matematicii<\/em> afirm\u0103 c\u0103 matematica este \u201ccalculare\u201d, \u00een altele c\u0103 este un concept vag \u015fi c\u0103 el are \u00een vedere, c\u00e2nd vorbe\u015fte despre matematic\u0103, \u201cceea ce fac matematicienii acum\u201d. Indiferent la ce se refer\u0103 Wittgenstein atunci c\u00e2nd vorbe\u015fte despre matematic\u0103, acesta consider\u0103 c\u0103 demonstra\u0163ia este \u201cun model\u201d, \u201cparadigm\u0103\u201d, a modului \u00een care stabilim adev\u0103rul sau falsitatea unui enun\u0163.<\/p>\n

Un enun\u0163 matematic, spune Wittgenstein, se \u201cconstruie\u015fte\u201d conform anumitor reguli. Demonstra\u0163ia ne arat\u0103 cum a fost construit enun\u0163ul conform acestor reguli; c\u00e2nd regulile r\u0103m\u00e2n acelea\u015fi, \u015fi modul \u00een care le folosim (demonstra\u0163ia) va fi de fiecare dat\u0103 aceea\u015fi. Faptul c\u0103 demonstra\u0163ia nu se schimb\u0103, date fiind acelea\u015fi condi\u0163ii de operare, nu este contingent, ci reprezint\u0103 o necesitate. Spre deosebire de demonstra\u0163ie, care are un caracter necesar atunci c\u00e2nd regulile de operare nu sunt schimbate<\/em>, experimentul poate avea rezultate identice de mai multe ori, dar asta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een mod contingent. Dac\u0103 adun 200 de mere cu alte 200 de mere \u015fi ob\u0163in de mai multe ori 400 de mere, aceast\u0103 adunare nu este o demonstra\u0163ie, ci un experiment. Demonstra\u0163ia trebuie s\u0103 fie \u00een stare s\u0103 explice de ce am ob\u0163inut un anumit rezultat, cu alte cuvinte ce regul\u0103 am folosit. Aceasta, spune Wittgenstein, ne arat\u0103 despre un enun\u0163 \u201ccum este \u00eentr-un anumit fel\u201d, adic\u0103 pe ce baz\u0103 este a\u015fa cum este, \u00een timp ce experimentul ne spune doar ce este sau c\u00e2t este.<\/p>\n

\u201cConstruim demonstra\u0163ia odat\u0103 pentru totdeauna\u201d, spune Wittgenstein. Demonstra\u0163ia nu se va schimba at\u00e2ta timp c\u00e2t condi\u0163iile de ra\u0163ionare, adic\u0103 regulile, r\u0103m\u00e2n acelea\u015fi. \u00cen acest sens, este o paradigm\u0103, iar acceptarea ei implic\u0103 acceptarea prealabil\u0103 a regulilor pentru care st\u0103 demonstra\u0163ia, a c\u0103ror \u201cimagine\u201d este ea. \u201cO procedur\u0103 desf\u0103\u015furat\u0103 \u00een acest<\/em> fel va duce \u00eentotdeauna la aceast\u0103 configura\u0163ie\u201d, adic\u0103 urm\u00e2nd acelea\u015fi reguli vom ob\u0163ine de fiecare dat\u0103 o demonstra\u0163ie identic\u0103.<\/p>\n

Acceptarea demonstra\u0163iei unui enun\u0163 sau a unei teoreme reprezint\u0103 acceptarea caracterului necesar al acelui enun\u0163 sau al acelei teoreme. Odat\u0103 acceptat\u0103 respectiva demonstra\u0163ie, ceea ce a fost demonstrat \u00ee\u015fi pierde caracterul contingent. Acest lucru nu este deloc surprinz\u0103tor dac\u0103 avem \u00een vedere c\u0103 a accepta o demonstra\u0163ie echivaleaz\u0103 cu a accepta regulile care stau la baza acesteia \u015fi dac\u0103 avem \u00een vedere c\u0103, la Wittgenstein, necesitatea nu este dec\u00e2t o consecin\u0163<\/em>\u0103 a accept\u0103rii unor anumite reguli lingvistice<\/em>. Ideea c\u0103 necesitatea provine din acceptarea unor reguli lingvistice de care \u0163inem cont este prezent\u0103, cum am mai spus, \u015fi \u00een Tractatus Logico-Philosphicus<\/em>. Spre deosebire de enun\u0163urile \u015ftiin\u0163elor empirice, care sunt contingente deoarece refer\u0103 la realitatea pe care o percepem prin experien\u0163\u0103 \u015fi care este supus\u0103 schimb\u0103rii, enun\u0163urile logicii \u015fi matematicii au un caracter necesar ce provine din faptul c\u0103, \u00een formularea lor, ne supunem unor reguli. Nu este vorba despre o necesitate de tip ontologic<\/em>, sus\u0163ine Wittgenstein \u00een Tractatus Logico-Philosphicus <\/em>\u015fi Remarci asupra fundamentelor matematicii<\/em>, ci despre o necesitate lingvistic\u0103, \u00eentemeiat\u0103 pe acceptarea unor reguli. Propozi\u0163iile matematicii sunt necesare pentru c\u0103 noi le facem s\u0103 fie a\u015fa, prin simplul fapt c\u0103 ne supunem unor reguli pe care tot noi le alegem. Apare aici o presupozi\u0163ie strict constructivist\u0103, anume importan\u0163a alegerii, deciziei \u00een favoarea unui cadru lingvistic sau a altuia. Putem s\u0103 alegem orice cadru dorim, consider\u0103 Wittgenstein \u015fi constructivi\u015ftii, dar trebuie s\u0103 ne putem justifica decizia. De asemenea, putem opta pentru orice tip de sistem formal, care satisface cerin\u0163ele de completitudine \u015fi consisten\u0163\u0103 (non-contradic\u0163ie), spun constructivi\u015ftii.<\/p>\n

Chiar dac\u0103 rezultatul experimentului ar fi de fiecare dat\u0103 acela\u015fi, el ar r\u0103m\u00e2ne tot un experiment; nu ar ar\u0103ta dec\u00e2t c\u0103 lucrurile \u201cs-au comportat normal\u201d. Experimentul nu \u00eentemeiaz\u0103 un enun\u0163, vrea s\u0103 spun\u0103 Wittgenstein.<\/p>\n

Demonstra\u0163ia, mai spune Wittgenstein, ne poate face s\u0103 credem c\u0103 adev\u0103rul enun\u0163ului demonstrat exist\u0103 \u00een virtutea unei realit\u0103\u0163i obiective, independente de demonstra\u0163ie. Aceasta este \u00eens\u0103 o iluzie, spune filosoful, \u015fi ea a fost perpetuat\u0103 prin confuzii care s-au n\u0103scut din formalizarea mult prea insistent\u0103 a demonstra\u0163iei. Intruziunea simbolismului russellian, este de p\u0103rere Wittgenstein, \u201ca provocat un r\u0103u considerabil\u201d, deoarece acoper\u0103, ascunde prin simboluri formele importante ale demonstra\u0163iei, f\u0103c\u00e2ndu-le de nerecunoscut.<\/p>\n

Forma demonstra\u0163iei poate fi \u00eens\u0103 \u00een\u015fel\u0103toare adeseori, a\u015fa cum consider\u0103 Wittgenstein c\u0103 sunt multe aspecte ale limbajului natural, motiv pentru care o formalizare este totu\u015fi util\u0103. Ea nu trebuie s\u0103 fie \u00eens\u0103 excesiv\u0103 \u015fi nu trebuie s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 uit\u0103m punctul de pornire, acela c\u0103 adev\u0103rul enun\u0163<\/em>ului se construie<\/em>\u015fte \u00een timpul demonstra\u0163<\/em>iei<\/em>, el nu exist\u0103 independent de aceasta. Wittgenstein, pe considerente similare, obiecteaz\u0103 nu numai \u00eempotriva formaliz\u0103rii excesive, ci \u015fi \u00eempotriva logicismului care se face vinovat de popularea matematicii cu entit\u0103\u0163i metafizice, platoniste. Logicismul a deformat g\u00e2ndirea at\u00e2t a matematicienilor c\u00e2t \u015fi a filosofilor, care nu mai pot s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 valoarea de adev\u0103r o conferim noi<\/em> enun\u0163urilor, nu o posed\u0103 acestea a priori<\/em>, spune el. Valoarea de adev\u0103r este ceva conven\u0163ional, perspectiv\u0103 ce o contrazice pe cea platonist\u0103. Wittgenstein exprim\u0103 cu claritate aceast\u0103 idee: \u201cchiar dac\u0103 propozi\u0163ia matematic\u0103 demonstrat\u0103 pare s\u0103 indice o realitate \u00een afara demonstra\u0163iei \u00eens\u0103\u015fi, este totu\u015fi doar expresia accept\u0103rii unei noi dimensiuni (a realit\u0103\u0163ii)\u201d.<\/p>\n

Demonstra\u0163ia se desf\u0103\u015foar\u0103 pe baza lu\u0103rii de decizii; odat\u0103 demonstrat\u0103, o propozi\u0163ie are statut de regul\u0103. Esen\u0163ial este procesul prin care demonstra\u0163ia construie\u015f<\/em>te<\/em> o propozi\u0163ie, spune Wittgenstein, c\u0103ci demonstra\u0163ia ne arat\u0103 \u015fi cum<\/em> se construie\u015fte.<\/p>\n

Odat\u0103 demonstrat\u0103 o propozi\u0163ie, demonstra\u0163ia va constitui \u00een\u0163elesul propozi\u0163iei.<\/p>\n

O demonstra\u0163ie nu este o descriere a unui procedeu matematic \u2013 ea are un caracter normativ. Spune c\u0103 trebuie s\u0103 fie a<\/em>\u015fa<\/em>, nu doar c\u0103 este a<\/em>\u015fa<\/em> \u2013 acest lucru \u00eel face experimentul. Ea introduce paradigme noi. Nu putem spune c\u0103 demonstra\u0163ia descoper\u0103 ceva ce era existent, ci mai degrab\u0103 c\u0103 inventez\u0103 o nou\u0103 paradigm\u0103. \u00cen acest sens, ea este normativ\u0103 \u015fi nu descriptiv\u0103.<\/p>\n

Wittgenstein accentueaz\u0103 ideea c\u0103 matematica reprezint\u0103 o crea\u0163ie uman\u0103 continu\u0103, \u00een care matematicianul ia permanent decizii. Din acest motiv, noi studiem matematica a\u015fa cum este ea acum, nu cum va fi \u00een viitor, pentru c\u0103 nu putem anticipa deciziile pe care le vor lua matematicienii de acum \u00eenainte, dac\u0103 vor inventa \u015fi apoi accepta alte reguli, etc. Wittgenstein respinge categoric metafora matematicianului ca descoperitor, propus\u0103 de Frege, care afirmase: \u201cMatematicianul nu poate crea mai mult dec\u00e2t geograful \u2013 el poate numai s\u0103 descopere ce exist\u0103 \u015fi s\u0103-i dea un nume\u201d.<\/p>\n

2. 2. No\u0163iunea de axiom\u0103 <\/strong><\/p>\n

Axiomele unui sistem matematic sunt propozi\u0163iile pe care le consider\u0103m adev\u0103rate, f\u0103r\u0103 a le demonstra. Pozi\u0163ia tradi\u0163ional\u0103 era aceea c\u0103 dintre propozi\u0163iile unui sistem le vom considera axiome pe cele autoevidente.\u00a0 Wittgenstein consider\u0103, \u00een acord cu teoria empiri\u015ftilor logici (sus\u0163inut\u0103, spre exemplu, de Hempel) c\u0103 orice propozi\u0163a sistemului poate fi luat\u0103 ca axiom\u0103 \u015fi c\u0103 totul depinde de alegerea pe care o face matematicianul. Este evident aici constructivismul radical al lui Wittgenstein \u2013 nimic nu este dinainte dat, matematicianul construie\u015fte dup\u0103 propria voin\u0163\u0103, \u0163\u00e2nd seama doar ca sistemul s\u0103u s\u0103 fie complet \u015fi non-contradictoriu.<\/p>\n

Axioma, spune Wittgenstein, nu are caracter necesar pentru c\u0103 ceea ce sus\u0163ine ea este mai probabil dec\u00e2t ceea ce sus\u0163ine o propozi\u0163empiric\u0103, ci pentru c\u0103 noi \u00eei oferim o func\u0163ie diferit\u0103 de cea a unei propozi\u0163ii empirice, ba chiar \u00een conflict cu func\u0163ia acesteia din urm\u0103.<\/p>\n

Rolul propozi\u0163iei empirice este de a ne informa \u00een leg\u0103tur\u0103 cu realitatea pe care o percepem prin sim\u0163uri. De aceea, ea nu poate fi dec\u00e2t contingent\u0103, nu \u00een sensul c\u0103 sim\u0163urile ne pot \u00een\u015fela, ci prin faptul c\u0103 realitatea empiric\u0103 \u00eens\u0103\u015fi este contingent\u0103, deoarece noi o cunoa\u015ftem a\u0219a cum este \u00eentr-un anumit moment, f\u0103r\u0103 a putea spune ceva necesar despre cum va fi \u00een viitor. Propozi\u0163ia matematic\u0103 are un caracter anticipativ \u00een sensul c\u0103, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd sunt urma\u0163i anumi\u0163i pa\u015fi, vom ob\u0163ine acela\u015fi rezultat. Propozi\u0163ia matematic\u0103, \u00een schimb, nu ne d\u0103 informa\u0163ii despre realitatea empiric\u0103. Tot ce ne poate spune o astfel de propozi\u0163ie se refer\u0103 la reguli lingvistice, la conven\u0163ii. \u00cen acest sens, func\u0163ia unei propozi\u0163ii matematice este \u00een conflict cu cea a unei propozi\u0163ii empirice.<\/p>\n

C\u00e2nd \u201ccuvintele unei axiome sunt date\u201d, sensul axiomei este \u00eenc\u0103 indeterminat, spune Wittgenstein. Sensul va fi fixat abia dup\u0103 ce matematicianul decide care este statutul propozi\u0163iei respective, dac\u0103 o accept\u0103 ca axiom\u0103 a sistemului sau ca propozi\u0163ie ce urmeaz\u0103 a fi demonstrat\u0103 (caz \u00een care aceast\u0103 opera\u0163ie \u00eei va fixa \u00een\u0163elesul). Revine aici echivalarea \u00een\u0163elesului cu modul de folosire a unei propozi\u0163ii. Este o pozi\u0163ie apropiat\u0103 de pragmatism, pe care o va \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa Wittgenstein pe tot parcursul lucr\u0103rii Remarci asupra fundamentelor matematicii<\/em>. Analog, sensul unui termen este dat numai odat\u0103 cu folosirea lui \u00eentr-o propozi\u0163ie. \u00cen concluzie, stabilirea \u00een\u0163elesului unui termen este tot o activitate de crea\u0163ie liber\u0103 a matematicianului.<\/p>\n

\u00cen ce prive\u015fte a\u015fa-numita autoeviden<\/em>\u0163\u0103<\/em> a axiomelor matematice, realismul matematic consider\u0103 c\u0103 ea este rezultatul faptului c\u0103 enun\u0163urile matematice exprim\u0103 adev\u0103ruri \u00eenn\u0103scute, pe care noi nu le cunoa\u015ftem prin experien\u0163\u0103, ci le recunoa<\/em>\u015ftem<\/em> cu ajutorul intui\u0163iei. Wittgenstein adopt\u0103 \u015fi aici o pozi\u0163ie pragmatist\u0103: autoeviden\u0163a este \u201ecel mai simplu mod \u00een care \u00eemi pot imagina acele axiome\u201d. Nu autoeviden\u0163a, ci faptul c\u0103 folosim o axiom\u0103 ca pe o axiom\u0103 o fac s\u0103 fie axiom\u0103. Dac\u0103 din motive de simplificare a exprim\u0103rii, alegem s\u0103 recunoa\u015ftem o axiom\u0103 dup\u0103 caracterul ei autoevident, nu trebuie s\u0103 uit\u0103m c\u0103 am operat acest lucru \u00een virtutea unei conven\u0163<\/em>ii<\/em>. \u201cNu faptul c\u0103 noi g\u0103sim propozi\u0163ia adev\u0103rat\u0103 \u00een mod autoevident, ci faptul c\u0103 noi facem ca autoeviden\u0163a s\u0103 conteze, o face s\u0103 fie propozi\u0163ie matematic\u0103\u201d, spune Wittgenstein.<\/p>\n

Autoeviden\u0163a unei propozi\u0163ii const\u0103 \u00een imposibilitatea de a ne imagina contrariul acelei propozi\u0163ii. Este \u00eens\u0103 mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, spune Wittgenstein. Dac\u0103 acesta ar fi unicul criteriu, nu am putea distinge prea bine caracterul diferit al axiomei fa\u0163\u0103 de cel al propozi\u0163iei empirice. Este vorba despre faptul c\u0103 propozi\u0163ia matematic\u0103 nu poate fi dec\u00e2t adev\u0103rat\u0103<\/em> dac\u0103 noi alegem s\u0103 respect\u0103m regulile. Este exact ceea ce o deosebe\u015fte de un experiment. Dac\u0103, efectu\u00e2nd un experiment, constat\u0103m \u00een mod gre\u015fit c\u0103 2+2=5, opusul acestei propozi\u0163ii (2+2 nu fac 5) nu este infirmat, pentru c\u0103 adev\u0103rul propozi\u0163iei a fost stabilit \u00een mod contingent, pe baze empirice.<\/p>\n

Wittgenstein face \u015fi c\u00e2teva remarci legate de modul de exprimare a axiomelor \u2013 pentru c\u0103 axioma este o parte special\u0103 a discursului, ar trebui s\u0103 fie precedat\u0103 de un semn de aser\u0163iune special, pentru a \u015fti c\u0103 avem de-a face cu o propozi\u0163ie care are o func\u0163ie diferit\u0103 de cea a unei propozi\u0163ii empirice. \u0218i \u00een cazul axiomelor, suntem du\u015fi de multe ori \u00een eroare de exprimarea vag\u0103 a limbajului. Clarificarea confuziilor de limbaj este valabil\u0103 \u015fi \u00een ce prive\u015fte axiomele.<\/p>\n

Afirma\u0163ia lui Wittgenstein cum c\u0103 o propozi<\/em>\u0163ie matematic\u0103 se sprijin\u0103 pe patru picioare, nu pe trei \u2013 este supradeterminat\u0103<\/em> poate fi interpretat\u0103 \u00een sensul sugerat anterior. Spre deosebire de propozi\u0163ia empiric\u0103, propozi\u0163ia matematic\u0103 este determinat\u0103 de reguli lingvistice. Chiar dac\u0103 acestea creeaz\u0103 uneori confuzii, nefiind suficient de explicite \u015fi univoce, ele stabilesc valoarea de adev\u0103r a propozi\u0163iei matematice \u00eentr-un mod necesar, deoarece nu au nimic de-a face cu empiricul. Propozi\u0163ia matematic\u0103 este adev\u0103rat\u0103 \u00een virtutea limbajului \u00een care este formulat\u0103, iar adev\u0103rul ei este necesar at\u00e2ta timp c\u00e2t nu schimb\u0103m cadrul lingvistic. Fiind adev\u0103rat\u0103 \u00een virtutea unei conven\u0163ii, adev\u0103rul ei este unul pe care \u00eel stabilesc matematicienii.<\/p>\n

Bibliografie:<\/strong><\/p>\n

Baker & Hacker, Wittgenstein. Rules, Grammar and Necessity<\/em>, Basil Blackwell, Oxford, 1985
\nDeloche C., La Philosophie Des Mathematiques chez Wittgenstein<\/em>, CNRS Editions, Paris, 1995
\nDummett M, Wittgenstein\u2019s Philosophy Of Mathematics<\/em>, Harvard University Press, 1978
\nHempel C, On The Nature Of Mathematical Truth<\/em>, American Philosophical Review, nr. 25, 1945
\n\u0162urlea M., Filosofia Matematicii<\/em>, Ed. Univ. Bucure\u015fti, Bucure\u015fti, 2002
\nWittgenstein L., Caietul albastru<\/em>, Ed. Humanitas, Bucure\u015fti, 1993
\nWittgenstein L., Remarks on the Foundations of Mathematics<\/em>, Penguin Books, Londra, 1965
\nWittgenstein L., Tractatus Logico-Philosophicus<\/em>, Ed. Humanitas, Bucure\u015fti, 2001<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[fragment din dizerta\u0163ia Natura necesit\u0103\u0163ii propozi\u0163iilor matematicii la L. Wittgenstein] de Cristina Nemerovschi 2. Consecin\u0163e ale conven\u0163ionalismului wittgensteinian Consecin\u0163ele pozi\u0163iei wittgensteiniene din filosofia matematicii sunt multe. Putem include aici respingerea, \u00een primul r\u00e2nd, a existen\u0163ei \u201ereale\u201d a entit\u0103\u0163ilor despre care trateaz\u0103 enun\u0163urile matematice, apoi respingerea teoriei adev\u0103rului-coresponden\u0163\u0103 \u015fi a teoriei referen\u0163iale a \u00een\u0163elesului (despre care […]<\/p>\n","protected":false},"author":5,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[585,27],"tags":[516,1149,1117,32],"class_list":["post-5130","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-27","category-filosofie","tag-cristina-nemerovschi","tag-egophobia-27","tag-filosofie","tag-morgothya"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1kK","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5130","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/5"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5130"}],"version-history":[{"count":9,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5130\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5144,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5130\/revisions\/5144"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5130"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5130"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5130"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}