de Ioana Repciuc<\/p>\n
\nIn-canta\u0163iile \u015fi in-voca\u0163iile acestei poezii \u00a0sunt supuneri rituale, subjug\u0103ri benevole, lamentationes<\/em> provocatoare ale empatiei proiective. La Brumaru, c\u00e2teodat\u0103, \u00een final de hohot psalmodic, desc\u00e2ntecele sau blestemele apeleaz\u0103 disperat la resursele magice ale formulelor populare care s\u0103 dezlege pe cel care le roste\u015fte, subiectul, nu obiectul; mistogogul e transformat \u00een arlechin \u00eencarcerat. De aici amestecul inform, nea\u015fteptat de receptacole retorice, capcane semantice, diatribe \u015fi perora\u0163ii folosite \u00een r\u0103sp\u0103r, revizuite \u015fi remodelate, cre\u00e2nd \u00eens\u0103 impresia disperatei ajungeri la cuv\u00e2ntul necesar, dezleg\u0103torul, legatarul for\u0163elor oculte: \u201eMelc\u0103, melc\u0103, \/ Codobelc\u0103…\/O dat\u0103 ca niciodat\u0103.\u201d (Desc\u00e2ntec<\/em>, \u00een vol. Dintr-o scorbur\u0103 de morcov<\/em>)<\/p>\n \nDe asemenea, poezia lui Emil Brumaru are acea inten\u0163ie formulist\u0103 de a opera f\u0103r\u0103 re\u0163ineri moderniste, dar nici cu inten\u0163ii ironiste cu cli\u015fee verbale de subcultur\u0103, folosite \u00eens\u0103 \u00een acela\u015fi sens cu al instrumentelor baudelairiene de salon, \u201e\u015fic \u015fi poncif\u201d: \u201eOchii care nu se v\u0103d \/ Se uit\u0103 unii la al\u0163ii…\u201d (Despre ce mai \u015ftiu motanii<\/em>, \u00een vol. Dintr-o scorbur\u0103 de morcov<\/em>)<\/p>\n \nPatosul care-\u015fi angajeaz\u0103 toate armele retorice percutante nu face dec\u00e2t s\u0103 \u00eembrace solipsismul expectativei, \u00een care un al treilea, Cititorul, este captat prin \u00eenv\u0103luire, prin instrumentele de percu\u0163ie liric\u0103 ale versului. Convulsiile viscerale sunt am\u00e2nate, re\u00eentoarse \u00een vasele comunicante, farmazonice, ale unui epos paradisiac, \u00een faza hieratic\u0103 a limbajului, \u00een care povesta\u015ful<\/em> \u2013 scrib, corector, copist, cititor p\u0103tima\u015f \u2013 este prins \u00een propedeutica basmului sau a baladei. De aceea libertatea voluptuoas\u0103 a proscrisului din cele cotidiene se face cunoscut\u0103 \u00een laboratorul extraneu al speciilor galante \u015fi livre\u015fti, ca povestirea, povestea sau \u00een monografii seci, variante flash ale existen\u0163elor lumii-proiectil a poeziei. Este cazul istoriilor de anticariat ale personajelor readuse la via\u0163\u0103, martiri plictisi\u0163i ai literaturii, ca Robinson Crusoe, detectivul Arthur sau Julien Ospitalierul, cavaleri ai cruciadei cotidiene, to\u0163i supu\u015fi gravei insolit\u0103ri casnice, p\u0103str\u0103torii eticii regnurilor inferioare, \u00eenchi\u015fi \u00een imediatul dramelor proprii. Elegiaci ca reminescen\u0163\u0103 a skepsis-ului existen\u0163ial din care se trag, acest trio de manechine lirice<\/strong>, au rolul declarat de a impregna tabloul elegiac al poeziei cu alte tu\u015fe crude, impresioniste, p\u00e2n\u0103 la picturalul gra\u0163ios postmodernist. \u00cen\u00a0 Via\u0163a, M\u0103rirea \u015fi Dec\u0103derea Bul-Bukului Dantelat<\/em> (\u00een vol. Ruina unui samovar<\/em>), cronicarul atoatepovestitor, autoproclamat, asum\u00e2ndu-si arogant drepturi de autor al \u00eencarn\u0103rilor apocrife, acord\u00e2nd ranguri \u015fi proiect\u00e2nd geneze, extrage vanitos \u015fi concluziv esen\u0163a arborelui genealogic al submundiilor intimiste.<\/p>\n \nPove\u015ftile, sublim\u00e2nd \u015fi reinvent\u00e2nd materia apatic\u0103, anticip\u00e2nd repulsiile plonj\u0103rii\u00a0 \u00een cunoscut redau, exorciz\u00e2nd demoniile redundan\u0163ei cotidiene, ritualuri de gra\u0163iere \u2013 salvare a eului condamnat la consuetudinar\u00a0 \u2013 prin gra\u0163iozitatea\u00a0 verbului. Basmele-aperitiv liric re\u00eencarc\u0103 apetitul naivului amator de istorii prin noi audi\u0163ii\u00a0 ale arm\u00f2niilor epice. Brumaru de\u0163ine arta de inoculare \u00een scenarii restr\u00e2nse a germenilor impurific\u0103rii, extrage aluzii epice care s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 \u00een prealabil efluvii condescendente, ora\u0163ii febrile, imnuri ira\u0163ionale, invent\u00e2nd contrapunctic mirabile izvoare lirice din glosare aparent banale de obiecte tensionate de \u00eenc\u0103rc\u0103turi atributive \u015fi gurmande ad\u0103ugiri de mirodenii semantice: \u201eNu trebuie cu s\u00e2nii sau cu guma \/ dac-ai gre\u015fit ceva s\u0103 \u015ftergi…\u201d (Elegie<\/em>, \u00een vol. C\u00e2ntece naive<\/em>). Tangibilul, saturat p\u00e2n\u0103 la indecen\u0163\u0103 de oficiale ambuscade senzorialiste, provoac\u0103 dizloc\u0103rile sintactice \u015fi mai ales\u00a0 tonuri intempestive, contorsionante chem\u0103ri \u00een abis, percut\u00e2nd vocal \u00een scenarii de eglog\u0103 \u015fi \u00een panorame de bucolic\u0103, \u00een artificioase ecouri \u015fi numiri: \u201eMlad\u0103, Mlad\u0103…\u201d, \u201eC\u0103lin\u0103, C\u0103lin\u0103…\u201d<\/p>\n \nFormula arhaicului rogationes<\/em> este, \u00een tiparul codificat ritmic \u015fi configurativ, insensibil la eventuale alternan\u0163e de fond, c\u0103ci intruziunile subiective adresatorii conserv\u0103 modelul: \u201eO, Leopold\u0103, d\u0103-ne nou\u0103 s\u00e2ni…\/ \u015ei nu ne duce \u00een ispit\u0103 \/ Cu ei…\u201d (Elegie<\/em>, \u00een vol. C\u00e2ntece naive<\/em>), a\u015fa cum \u00een explicit intitulata Rug\u0103ciune <\/em>din volumul Poezii<\/em>, tiparul poetic, autosuficient, intimideaz\u0103 \u015fi \u00eenlocuie\u015fte fondul: \u201eCe s\u0103 v\u0103 spun, cum s\u0103 v\u0103 spun…?\u201d (\u00een vol. Versuri<\/em>) sau Rug\u0103ciunea detectivului Arthur<\/em>, care este o declara\u0163ie de independen\u0163\u0103 straniu plasat\u0103 sub specie<\/em>: \u201eNimeni \u015fi nimic nu m\u0103 poate opri…\u201d (\u00een vol. Versuri<\/em>).<\/p>\n \nDin punct de vedere prozodic, efectul sonor al rimelor specifice poeziei lui Emil Brumaru, altern\u00e2nd de la monorima popular\u0103 la tipul prolix concettist, au rolul de a stimula imagina\u0163ia poetic\u0103, p\u00e2n\u0103 la excesele transform\u0103rii elementului sonor \u00een element fizic. Metrul este, a\u015fa cum sublinia Coleridge, \u201eun stimulent al aten\u0163iei\u201d, falsific\u00e2nd \u00een acest consens fonic, fondul; distrage \u015fi distreaz\u0103 cititorul. E cazul \u00a0materializ\u0103rilor for\u0163ate ale fluidului imbold versificator \u00a0din straniul refren-laitmotiv: \u201eTutungerii, tutungerii…\u201d c\u0103ci, a\u015fa cum \u201eexplic\u0103\u201d \u00eensu\u015fi poetul, \u201eCoala continua s\u0103 respire fericit\u0103, indiferent de semnifica\u0163ia cuvintelor!\u201d (Catalog de nimfe<\/em>, \u00een vol. Adio, Robinson Crusoe<\/em>). De fapt, cuv\u00e2ntul \u00eendepline\u015fte\u00a0 \u00een poezia lui Brumaru un dublu rol, \u00een func\u0163ie de contextul formal sau con\u0163inutistic \u00een care acesta este integrat. El are fie func\u0163ia sonor\u0103, evoc\u00e2nd ritmuri muzicale, fie propag\u0103, \u00a0prin apari\u0163ia surprinz\u0103toare a unui context semantic secundar un ecou \u00eendep\u0103rtat de fondul generator. Uneori aceste dou\u0103 motiva\u0163ii, sonor\u0103 \u015fi simbolic\u0103, se reunesc, motiv\u00e2ndu-\u015fi reciproc apari\u0163ia: \u201e\u00cemi tot trece, \u00eemi tot trece \/ Prin fa\u0163\u0103 un flutur rece…\u201d (Bocet de adult<\/em>, \u00een vol. Dintr-o scorbur\u0103 de morcov<\/em>).<\/p>\n \nEfectul dramatic, verosimilitatea<\/strong> este asigurat\u0103 prin \u00a0sunete decorative, care \u00eenso\u0163esc \u015fi sus\u0163in \u201eac\u0163iunile\u201d \u015fi, \u00een context retoric, sunt necesare suspend\u0103ri ale vocii, detension\u0103ri lirice, pauze ale intelectului \u015fi concentr\u0103ri ale afectului: \u201e\u015ei-apoi s\u0103 m\u0103-mpu\u015fc c-un glon\u0163: \/ Piuuuuuuu…\u201d(Bocet de adult<\/em>, \u00een vol. Dintr-o scorbur\u0103 de morcov<\/em>), \u201eDac\u0103 nu: \/ Du-te, pa\u015fte \u015fi f\u0103 muuuuuu…\u201d (Bocet terminat \u00een blestem<\/em>, \u00een vol. Dintr-o scorbur\u0103 de morcov<\/em>), \u201eEt patapi…et patapa…\u201d (Dac\u0103 Verlaine<\/em>…, \u00een vol. Dintr-o scorbur\u0103 de morcov<\/em>). Din acela\u015fi repertoriu teatral fac parte \u015fi exhaustivele p\u0103trunderi regizorale din poezia lui Brumaru, de la recit\u0103rile cu tem\u0103 \u015fi actor \u015fi chiar p\u00e2n\u0103 la categoria monden\u0103 a videoclipului [1]<\/a>, transform\u0103ri ad usum teathri<\/em>, care m\u0103soar\u0103 tendin\u0163ele ego-centrului c\u0103utat al poetului, revendic\u0103 pl\u0103ceri personale, obsesiile perfec\u0163ionistului. Autentice m\u0103rturii regizorale, revendic\u0103ri ale rostului colocvial-recitativ al teatrului cu un singur spectator, aceste mistific\u0103ri dramatice \u00ee\u015fi arog\u0103 dreptul demitiz\u0103rii idolilor actori \u015fi a textului improvizat care-i transform\u0103 \u00een obiecte poetice<\/strong>.<\/p>\n \nJurnalul aduce \u00een prim-plan m\u0103\u015ftile temporare ale melancoliei diurne, dar presupune \u015fi o retoric\u0103 a subtilit\u0103\u0163ilor, a nev\u0103zutului dens manifestat \u00een gesturi repetitive, insondabile, inexplicabile, prilej de povestiri crude \u015fi insolite<\/em>: \u201e O sut\u0103 de ani de r\u0103zboi \/ Amarnic ncepe-ntre-noi …\u201d (Jurnal<\/em>, \u00een vol. Ruina unui samovar<\/em>) sau \u201eMi-s genele c\u00e2rlion\u0163ate \/ \u015ei buzele fin despicate \/ De dragostea unui heruv \/ Ce m\u0103 distruge \u015fi-l distrug…\u201d (Jurnal<\/em>, \u00een vol. Adio, Robinson Crusoe<\/em>). Testamentul detectivului Arthur<\/em> este,\u00a0 \u00een sine, tot un fel de breviar poetic, c\u0103ci las\u0103 mo\u015ftenire \u00eendemnuri stricte de reluare a ceremonialului, ca \u015fi toate pendul\u0103rile fanteziste \u00een jurul existen\u0163ei de h\u00e2rtie a \u201epersonajelor\u201d sale lirice, fie ele intitulate categorial: \u201eAmoruri\u201d, \u201eTangouri\u201d, \u201eElegii\u201d, \u201eCruzimi\u201d, \u201eRavagii ale alcoolismului\u201d sau \u201e\u00censemn\u0103ri despre…\u201d<\/p>\n \n\u00cen acest spa\u0163iu al complacerii, al ambiguiz\u0103rii, al saturei[2]<\/a><\/em> , livrescul \u00a0intervine ca surs\u0103 a trans-form\u0103rilor, ca recitire a fi\u015felor de lectur\u0103 ale v\u00e2rstei cititorului ingenuu, care, dus la limita r\u0103bd\u0103rii de eternul statut \u00a0ante fabula<\/em>, va corija empatic \u201earhitextul\u201d, apropriindu-\u015fi-l senzorial (pip\u0103indu-l, mirosindu-l, gust\u00e2ndu-l, dezechilibr\u00e2ndu-l etc.). Nu este vorba, deci, despre \u201enaivitatea redob\u00e2ndit\u0103, for\u0163at\u0103\u201d (Eugen Negrici) sau de \u201ecopil\u0103rire cu bun\u0103-\u015ftiin\u0163\u0103\u201d (Nicolae Manolescu), ci de aceast\u0103 oscila\u0163ie naiv\u0103 \u00eentre a privi obiectul \u00een sine \u015fi a-l privi \u00eendeaproape, a-l \u00eentoarce pe toate p\u0103r\u0163ile, a-l dezasambla pentru a-i scorni mecanismul secret \u015fi a-\u015fi prelungi pl\u0103cerea contactului nemijlocit, erezie prin care artistul \u015fi copilul se aseam\u0103n\u0103, p\u00e2n\u0103 la variantele extreme ale artistului infantil \u015fi ale copilului estet. Acest livresc, al\u00a0 cititorului proiectat \u00een c\u0103r\u0163i, determin\u0103 o ars combinatoria<\/em> cu fragmente, cum ar fi intruziunile plastice de personaje sau voci recunoscute, sau \u00een cazul \u201eromanului\u201d lui Brumaru, Nemaipomenitul roman<\/em> (vol. Adio, Robinson Crusoe<\/em>), \u00een care romanele pomenite<\/strong> sunt piese senza\u0163ioniste din literatura epic\u0103 de\u00a0 consum, eposul este \u00een fine \u201ene-mai-pomenit\u201d<\/strong>, adic\u0103 inexistent, sursele-sumar fiind titluri-reminescen\u0163e, diluate \u015fi analitice ale subiectului epic. Sunt titluri tematice, care, prin amestecarea lor servesc titlului rematic, c\u0103ci, a\u015fa cum uimit remarc\u0103 un personaj al lui Italo Calvino: \u201eDar acesta nu este un roman,… sunt numai titluri…!\u201d Emil Brumaru nu are inten\u0163ii de prozator, nici m\u0103car \u00een recenziile existen\u0163elor \u201epersonajelor\u201d sale preferate. El nu scrie poeme \u00een proz\u0103, ci aspir\u0103 ca parfumul crinului otravitor de dulce \u201eproza din poem\u201d[3]<\/a>.<\/p>\n \nInvestig\u00e2nd posibilit\u0103\u0163ile jocului poetic, Johan Huizinga arat\u0103 c\u0103: \u201eRima, paralelismul sintactic, distihul, toate acestea nu au sens dec\u00e2t \u00een eternele figuri ludice ale loviturii \u015fi \u00a0contraloviturii, ale ascensiunii \u015fi cob\u0103r\u00e2rii, ale \u00eentreb\u0103rii \u015fi r\u0103spunsului, ale ghicitorii \u015fi solu\u0163iei…\u201d[4]<\/a> La fel, \u00een opsisul[5]<\/a> poetic al lui Emil Brumaru, rima se \u00eencarc\u0103 de valen\u0163ele virtualit\u0103\u0163ilor de rela\u0163ionare \u00eentre sunet \u015fi sens, spre o imperfect\u0103 intelectualizare a expresiei (\u00een C\u00e2nticel<\/em> \u2013 interpreteaz\u0103 Maia Morgenstern<\/em>, \u00een vol. Dintr-o scorbur\u0103 de morcov<\/em>)<\/p>\n \nObiectele nu sunt \u00een poezia lui martori \u00eensufle\u0163i\u0163i prin rico\u015feu sau \u00a0exemplific\u0103ri ale magicului cotidian suprarealist, ci redescoperiri din variate unghiuri. Poetul\u00a0 \u00een\u0163elege aceast\u0103 necesar\u0103 considerare a sensului uzual al obiectelor, voca\u0163ia de \u201eho\u0163\u201d printre obiecte: \u201eDescoperind sensul singular<\/em> al fiec\u0103rui lucru, ideea de numera\u0163ie<\/em> m-a p\u0103r\u0103sit,… important\u0103 devine perceperea elegan\u0163ei \u015fi bizareriei unui mic obiect.\u201d[6]<\/a> sau, a\u015fa cum Paul de Man vorbe\u015fte despre modul \u00een care sunt pervertite obiectele naturale, al c\u0103ror sens este epuizat de apari\u0163iile lor senza\u0163ionale. <\/strong>Obiecte ale recuzitei poetice, \u015firurile de cuvinte, intitulate sugestiv Num\u0103r\u0103toare pentru pu\u015ftoaice \u015fi babal\u00e2ci<\/em>, cu aspect de monosilab, invoc\u0103 de fapt voluptatea a\u015fez\u0103rilor distan\u0163atoare \u015fi a permut\u0103rilor virtuale, puzzle liric dezinhibat.<\/p>\n \n\u201eDeparte de a se constitui \u00een cuv\u00e2nt suficient \u015fi integral, limbajul poemului \u00ee\u015fi proclam\u0103 insuficien\u0163a. \u00cen loc s\u0103 surprind\u0103 \u015fi s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 obiectul, limbajul reveleaz\u0103 pr\u0103pastia dintre sine \u00eensu\u015fi \u015fi ceea ce ar vrea s\u0103 fie \u015fi s\u0103 spun\u0103.\u201d[7]<\/a> Poate c\u0103 de aici, din lupta etern\u0103 dintre formul\u0103 <\/strong>\u015fi esen\u0163\u0103<\/strong>, ambele imprecise c\u0103i de rostire plenitudinar\u0103, provine \u015fi nevoia poetului de \u201esp\u0103lare a cuvintelor\u201d, \u201etentativa nereu\u015fit\u0103 de a scrie o ultim\u0103, final\u0103 poezie \u00een care s\u0103 folosesc toate cuvintele, puse unul l\u00e2ng\u0103 altul f\u0103r\u0103 articula\u0163ii gramaticale…\u201d[8]<\/a> Cu toat\u0103 nevoia aceasta borgesian\u0103 de a \u00eenlocui volumul de poeme cu dic\u0163ionarul, Emil Brumaru este cu siguran\u0163\u0103 un \u201eamator<\/strong> de poeme\u201d (erotiz\u00e2nd sensul primar dat termenului de mai sobrul antecesor Paul Valery!), abandon\u00e2ndu-se de multe, prea multe ori, existen\u0163ei anarhice a cuvintelor, eliber\u0103rii lor juc\u0103u\u015fe, be\u0163iei lor mai mult dec\u00e2t alchimiei; \u00een orice caz, supus unei plonj\u0103ri surde \u00een retortele versului. Citit c\u00e2nd trist, c\u00e2nd vesel de critici, acest Ianus al poeziei contemporane este unul dintre pu\u0163inii poe\u0163i scri\u015fi definitiv, se pare, ca valabilitate poetic\u0103 \u015fi m\u0103sur\u0103 existen\u0163ial\u0103 \u00een tensionata lume antologic\u0103 a literaturii.<\/p>\n \n\u00cen a\u015fteptarea miracolului versului final, \u00eentre poezia de vorbe a unui Apollinaire sau Lorca \u015fi poezia-recitare-conversa\u0163ie a unui Pr\u00e9vert sau Verlaine, poetul Emil Brumaru \u00ee\u015fi cunoa\u015fte mecanismele, \u201ema\u015finile verbale\u201d \u015fi uneori chiar le face publice, cu toate implica\u0163iile nepersuasive ale unui alternant, spus \u015fi nespus, fals sau adev\u0103rat credo <\/em>artistic \u2013 veritabil testament, de data aceasta – \u00a0mai mult profan dec\u00e2t religios:<\/p>\n Despre cum s-a scris poemul<\/em> Bibliografie selectiv\u0103:<\/strong><\/p>\n [1]<\/a> Videoclip cu Maia Morgenstern (regia: Radu Stanca<\/em>), publicat \u00een \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d, nr. 9, 7 martie 2001
\nDar cuvintele se scriu,
\nTrecute din rou\u00e3-n fiu,
\nSingure \u015fi durduliu… [9]<\/a><\/p>\n\n
\n
\n[2]<\/a> Cea consacrat\u0103, a lui Petronius, \u00eens\u0103 opt\u0103m inclusiv pentru modelul \u00een\u00a0 descenden\u0163a sa etimologic\u0103, de amestec de stiluri, arome, virtu\u0163i formale sau semantice.
\n[3]<\/strong><\/a> Titlu de poem, \u00een \u201cRnom\u00e2nia literar\u0103\u201d,\u00a0 nr. 18 din 9 mai 2001
\n[4]<\/a> Johan Huizinga, Homo ludens<\/em>, Humanitas, 1998, Bucure\u015fti, p. 227.
\n[5]<\/a> Opsisul \u2013 ghicitoarea, reprezint\u0103 utilizarea unui obiect al experien\u0163ei senzoriale pentru a stimula o activitate intelectual\u0103 legat\u0103 de aceasta.
\n[6]<\/a> Jean Genet, Jurnalul unui ho\u0163, <\/em>Pandora, 2003, T\u00e2rgovi\u015fte, p. 23.<\/em>
\n[7]<\/a> Murray Krieger, Teoria criticii<\/em>, Univers, 1982, Bucure\u015fti, p. 315.
\n[8]<\/a> Emil Brumaru, Cer\u015fetorul de cafea<\/em>, Polirom, Ia\u015fi, 2004, p. 203.
\n[9]<\/a>\u201eRom\u00e2nia literar\u00e3\u201d,\u00a0 nr. 42 din 25 octombrie 2000<\/p>\n