Fizica cuantic\u0103 a demonstrat cum, \u00een pofida a ceea ce dovedise materialismul, exist\u0103 “partea cealalt\u0103”, dar c\u00e2\u0163i au sesizat faptul? Implica\u0163iile sunt evidente. P\u00e2n\u0103 \u015fi poezia, cu accentul mutat de pe fond pe form\u0103 \u00een ultimii 150 \u015fi ceva de ani, va trebui s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 alt\u0103 paradigm\u0103. Ca ni\u015fte l\u0103custe, poe\u0163ii au epuizat resursele formei, ale limbajului – resurse de care doar manieri\u015ftii s-au mai folosit c\u00e2t de c\u00e2t \u00een urm\u0103 cu mai multe secole -, dar acestea \u015fi-au dovedit, totu\u015fi, limitele. De
\nvin\u0103 e credin\u0163a c\u0103 tot materia determin\u0103 spiritul (vai!…), ceea ce explic\u0103 de ce un Paul Val\u00e9ry nota c\u0103 forma poeziei determin\u0103 con\u0163inutul. Dar “fiecare pas\u0103re pre limba ei piere”, iar materia sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een descompunere. Poezia \u00eenvie atunci c\u00e2nd – culmea! – nu mai este scop, ci mijloc, ca \u00eenainte. Blestemul unei “tinere\u0163i secunde” ar fi \u00eens\u0103 nevoia de a face altceva dec\u00e2t o posomor\u00e2t\u0103 \u00eentoarcere la mimesis. Adev\u0103rul este c\u0103 modernismul n-a avut doar p\u0103r\u0163i rele. De fapt, pu\u0163ini (cred) s-au g\u00e2ndit la rarii
\n(e drept) moderni\u015fti cu fa\u0163\u0103 sur\u00e2z\u0103toare (precum, \u00een pictur\u0103, so\u0163ii Delaunay sau – uneori – Mir\u00f3 \u015fi Kandinsky), fiindc\u0103 modernismul a fost \u00een\u0163eles aproape exclusiv \u00een dimensiunea sa tragist\u0103. Avangardele fie \u015fi-au ascuns emo\u0163iile \u00een spatele unor figuri geometrice (evident, nu tot ce a f\u0103cut Mondrian, de pild\u0103, exclude expresivitatea – vezi Broadway Boogie Woogie, o pictur\u0103 care m\u0103 face s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc \u00een acela\u015fi timp la jocurile foarte vechi pe computer \u015fi la motivele de pe costumele populare rom\u00e2ne\u015fti, de asemenea “pixelate”), fie \u015fi-au exprimat (aproape exclusiv) disperarea cu furie sau fronda la adresa canoanelor, standardelor. Tristan Tzara avea preten\u0163ia s\u0103 demoleze ideea de frumuse\u0163e – dar dac\u0103 m\u0103 \u00eentreba\u0163i pe mine, eu cred c\u0103 a contribuit \u015fi el la frumuse\u0163e, doar c\u0103 la o altfel de concep\u0163ie a acesteia.<\/p>\n
![](\"https:\/\/i0.wp.com\/i158.photobucket.com\/albums\/t103\/egophobia\/28\/exp28-02-klee-redballoon.jpg?w=812\")
\n[Paul klee]<\/p>\n
Oricum, “modernismul” e asociat cel mai adesea cu “ur\u00e2tul” sau m\u0103car “dizarmonicul”. Dar s\u0103 trecem mai departe, fiindc\u0103 n-are niciun rost s\u0103-mi exprim aici invectivele la adresa picturii “vechi”… Revenind la “nos oiseaux”*, putem spune c\u0103, de fapt, nu ne mai putem – f\u0103r\u0103 o doz\u0103 mare de naivitate, cel pu\u0163in – permite s\u0103 ne re\u00eentoarcem pur \u015fi simplu la poezia a\u015fa cum era scris\u0103 \u015fi \u00een\u0163eleas\u0103 \u00een epoca lui Eminescu. R\u0103spunsul ar fi tot un echilibru \u00eentre form\u0103 \u015fi fond – ceva ce, de fapt, a fost oricum apanajul “capodoperelor” dintotdeauna. Echilibrul \u00eentre tradi\u0163ie \u015fi modernitate – iat\u0103 \u00eenc\u0103 o coordonat\u0103 demn\u0103 de re\u0163inut. La acest pariu au r\u0103spuns deja unii dintre:
\ng\u00e2ndiri\u015fti, suprareali\u015fti bucovineni, (neo)moderni\u015fti basarabeni precum Grigore Vieru, George Meniuc sau Anatol Codru – un teritoriu marginalizat sau negat de puri\u015ftii care \u00een\u0163elegeau ca modernimul \u015fi tradi\u0163ionalismul s\u0103 fie total separate. \u00cen fond, vorbim tot de o eliberare de elite \u015fi de \u00eencercarea de a g\u0103si un punct unde s\u0103 nu mai
\nfie respin\u015fi, ci atra\u015fi cititorii dintr-o palet\u0103 c\u00e2t de variat\u0103 posibil\u0103. O \u00eencercare \u00eens\u0103 nu \u00een sensul poeziei dou\u0103miiste, care a vrut s\u0103 atrag\u0103 \u00eenspre poezie “tineretul nelini\u015ftit” prin tactica “\u015foc \u015fi groaz\u0103”, eficient\u0103 \u00eens\u0103 doar pentru pu\u0163ini oameni, \u00een plus sunt mul\u0163i dintre tineri care sunt \u00eenc\u0103 \u00eendatora\u0163i vechilor orizonturi de a\u015fteptare \u015fi refuz\u0103 poezia dou\u0103miist\u0103 \u015fi invoc\u00e2nd un Eminescu (\u015fi c\u00e2nd nu este invocat Eminescu, sunt invoca\u0163i Nichita sau Arghezi sau Blaga, \u00een orice caz to\u0163i moderni\u015fti \u00eentr-un fel sau altul!) f\u0103r\u0103 a nutri real\u0103 pasiune nici pentru “poezia clasic\u0103” (ce-i drept, replicile sunt \u00eenv\u0103\u0163ate mai ales de la “cei \u00een v\u00e2rst\u0103”). \u00cen orice caz, dou\u0103miismul \u00eenc\u0103 nu \u015fi-a g\u0103sit poetul\/poe\u0163ii care s\u0103 umple stadioane – “gre\u015feala cea mare”, dac\u0103 este gre\u015feal\u0103, este poate preten\u0163ia dou\u0103mii\u015ftilor de a st\u00e2rni din nou interesul tuturor pentru poezie – de fapt, cicatricea acelei perioade \u00een care partidul avea grij\u0103 ca P\u0103unescu sau un altul s\u0103 fie publica\u0163i \u00een mai mult de 100.000 de exemplare, gener\u00e2ndu-se astfel un paradis artificial al gloriei literare care a dat na\u015ftere la multe nostalgii, prea pu\u0163ini d\u00e2ndu-\u015fi seama c\u0103 poe\u0163ilor li s-a dat aten\u0163ia numai \u00een m\u0103sura \u00een care erau propagandi\u015fti.
\n\u00cen fond, totul e o chestiune de temperatur\u0103 a s\u00e2ngelui. Odat\u0103 ce poe\u0163ii \u00ee\u015fi vor \u00eendeplini nevoia de frond\u0103, dac\u0103 \u00ee\u015fi urm\u0103resc voca\u0163ia p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, alte lucruri vor trece \u00een prim plan…<\/p>\n
*Aluzie la cartea “De nos oiseaux” a sus-men\u0163ionatului Tristan Tzara.<\/p>\n
***<\/p>\n
2. Arta de suprafa\u0163\u0103, echilibristica post-avangardei<\/strong><\/p>\n \nMai \u015ftii br\u0103\u0163ara \u0163ip\u0103tului<\/em> \nEpuizarea artei poetice,\u00a0 contorsionarea vizualului, pixelizarea mentalului de c\u0103tre arte chiar de la \u00eenceputul secolului XXI par st\u0103ri mai amenin\u0163\u0103toare dec\u00e2t neg\u0103sirea pietrei filosofale. Au fost \u015fi se fac \u00eencerc\u0103ri de \u00eentoarcere \u00een timp, la prolifica avangard\u0103, la profe\u0163iile\u00a0 industriale aplicate \u00a0in arta steampunk,\u00a0 la miriade de varia\u0163ii post moderniste dup\u0103 cum\u00a0 dicteaz\u0103 anturajul\u00a0 socio tropic al artistului.<\/p>\n \nA\u015fa au ap\u0103rut pictori \u015fi scriitori (\u00eentr-o desfiin\u0163at\u0103 axa a timpului): minimali\u015fti ca Arikha sau Rothko, noi dadai\u015fti ca Nicolae Tzone ( “am uitat c\u0103 sunt mort \u015fi am \u00eenceput<\/em> s\u0103 r\u00e2d<\/em>“),\u00a0 pictori ai mirajului suprarealist\u00a0 ca Brauner, Ilya Zomb sau Klee sau Calder cu al s\u0103u\u00a0 “Obiect cinetic” ,\u00a0 arti\u015fti ce ne prezint\u0103 un nou parnas, \u00een care muzele\u00a0 se agit\u0103 \u00een culisele digitalului cotidian.\u00a0\u00a0 Arta este omniprezent\u0103 in XXI, metamorfozat\u0103 \u00een reclame, \u00een fa\u0163ade urbane, \u00een statui de pia\u0163\u0103 giratorie , \u00een galeriile de pe marile artere ale capitalelor. O putem consuma, detesta \u00a0sau iubi , dar nu ignora. <\/p>\n \nPoetul circul\u0103 derutat intre noile norme existen\u0163ialiste:\u00a0 arta este \u015fi ea o afacere, reclama este mama tuturor formelor de cultur\u0103 consumerist\u0103, ( ” nu vor mai fi c\u0103r\u0163i\u00a0 ci totul va<\/em> sf\u00e2r\u015fi\u00a0 \u00eentr-o reclam\u0103 frumoas\u0103” \u2013 Breton c\u0103tre Aragon -1919<\/em>),\u00a0 rela\u0163iile \u00ee\u0163i fac bine sau r\u0103u profesional dup\u0103 apartenen\u0163a la grupurile care te includ. O proeminent\u0103 artist\u0103 israelian\u0103 Miriam Gamburd este citit\u0103 cu extaz la Sankt Peterburg dar nu \u015fi \u00een Israel unde cultura nu este un bun de larg consum\u00a0 ci suma unor\u00a0 polemici penibile ca de pild\u0103 dac\u0103 podul Calatrava e necesar Ierusalimului a\u015fa cum zace, tr\u00e2ntit iresponsabil de urbani\u015fti la intrarea \u00een ora\u015f. Genera\u0163ia nou\u0103 se simte frustrat\u0103 de risipirea valorilor. Dac\u0103 a\u015f fi un t\u00e2n\u0103r poet a\u015fa refuza vehement \u00eencercarea de politizare, sau folosirea cinic\u0103 a mediului literar \u00een scopuri ne-armonice. Armonia este acea \u00eendem\u00e2nare hedonist\u0103 de a expune un credo estetic \u00een acordan\u0163\u0103 cu starea lucrurilor, f\u0103r\u0103 a leza consumatorul care \u00eent\u00e2mpl\u0103tor sau nu\u00a0 se nimere\u015fte\u00a0 \u00een\u00a0 forum. Deruta cititorului modern este cu at\u00e2t mai mare cu c\u00e2t \u00een sup\u0103 agorei sunt aruncate “noile forme de expresie” cuprinz\u00e2nd totul de la manele \u015fi p\u00e2n\u0103 la ofurile viscerale, agramatele c\u0103deri ale unor insomniaci\u00a0 poe\u0163i de ocazie.<\/p>\n \nTr\u0103im o art\u0103 de suprafa\u0163\u0103, care produce alergie la geniu \u015fi lips\u0103 de discern\u0103m\u00e2nt. Vizualul a devenit un mediu maleabil, retu\u015fabil, este manipulat cu softuri la care \u015fi un fabricant de vise imposibile ca\u00a0 Dali ar fi r\u00e2vnit. Cultura tribal\u0103 de dup\u0103 anul 2000 a ridicat netul la rang de mentor cultural, este indicatorul nostru de mod\u0103, de gusturi, de direc\u0163ii.. de la ce s\u0103 citim\u00a0 \u015fi\u00a0 p\u00e2n\u0103 la obsesia culinarului \u015fi a reclamelor sordide care\u00a0 lic\u0103resc pe ecrane.<\/p>\n \nNostalgia avangardei r\u0103m\u00e2ne un promotoriu deschis \u015fi \u00eembietor. Ne arata YZ \u00een mostre recursive, acest farmec al scrisului dezl\u0103n\u0163uit , neacademic, experimental.<\/p>\n \u201dsonet\u201d de Louise Lab\u00e9<\/em> ce-<\/em>\u021b<\/em>i caut\u0103 capul \u00een p\u0103trate str\u0103ine<\/em> <\/em>\u0219<\/em>i \u00ee<\/em>\u021b<\/em>i imaginezi \u00ee<\/em>\u021b<\/em>i imaginezi<\/em> asta p\u00e2n\u0103 \u00een acea amiaz\u0103 ochii de pe<\/em>\u0219<\/em>te ai astrelor observ\u0103<\/em> \nDe multe ori\u00a0 aplicarea neconven\u0163ionalului, ne\u00a0 face s\u0103 z\u00e2mbim prin naivitate \u015fi prospe\u0163imea \u00a0metodei propuse. Aici nu g\u0103sim reclame, nici flori de plastic sau carton reciclat.<\/p>\n Numai noroiul c\u00e2nd \u00eei intr\u0103 \u00een gur\u0103<\/em> Artistul care a trecut Hiro\u015fima \u015fi Holocaustul, a asistat la pr\u0103bu\u015firea zidului Berlinului, care a citit Kafka \u015fi Proust est \u00eenh\u0103mat la un ireversibil proces cognitiv. Nu se mai poate scrie azi dadaism. Nici picto-poezie. Absurdul pare inutil, realul \u00eentrece orice imagina\u0163ie sau fantezie. “Tot ce este descriptibil prin cuvinte exist\u0103<\/em> !” scrie undeva\u00a0 Wittgenstein. Dar b\u00e2lb\u00e2iala voit\u0103 sau zgomotul de fond aplicat poeziei ( ca de ex. la Gherasim Luca ) nu mai au efect. Ne-am obi\u015fnuit cu zgomotul de fond cu bioritmul func\u0163iilor cerebrale,\u00a0 cu disperarea \u00een fa\u0163a timpului care ne lipse\u015fte cronic. <\/p>\n \nPoate c\u0103 r\u0103scolirea trecutului este benefic\u0103. Nu ca s\u0103 demonstreze cineva c\u0103 tot ce era de spus s-a spus, ci din contr\u0103, acolo descoperim direc\u0163ii nefinisate, abureala \u00een mesaj, \u00eendr\u0103zneal\u0103, mali\u0163ie, inven\u0163ie \u015fi mirare. Surprinz\u0103tor , la fel ca \u015fi Yigru \u00een blamarea modernismului, depl\u00e2ngea Scarlat Callimachi starea lucrurilor acum \u00a086 de ani :<\/p>\n ” Am rupt orice leg\u0103tur\u0103 cu arta trecutului, c\u0103ci secolul nostru de emo\u0163ii puternice \u015fi fulger\u0103toare are nevoie de forme noi de manifestare\u2026 Pentru a distruge aceast\u0103 plag\u0103 a diferitelor arte trecute nu putem dec\u00e2t uza de mijloacele cele mai violente pentru a <\/em>s\u0103pa o pr\u0103pastie \u00eentre constructivi\u015fti \u015fi operele degenerate ale arti\u015ftilor sterpi\u2026” <\/em><\/p>\n Dar c\u0103dem noi, cei care am p\u0103\u015fit \u00een secolul XXI, \u00een p\u0103catul criticii \u015fi al nemul\u0163umirii?<\/p>\n Scrie un anonim pe net: “Sunt eu mai nobil dec\u00e2t Tolstoi pentru c\u0103 el scrie R\u0103zboi \u015fi<\/em> Pace iar eu cititorul m\u0103 aflu \u00een situa\u0163ia nud\u0103 de a accepta necondi\u0163ionat acest consum<\/em>?<\/p>\n Ne atrage aten\u0163ia tot poetul YZ cu un citat al Iuliei Pan\u0103:<\/p>\n ” ..at\u00e2\u0163ia ani de comentarii nu au f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 ne r\u0103t\u0103ceasc\u0103 “sim\u0163ul” poeziei<\/em>. ”<\/p>\n \nR\u0103m\u00e2ne s\u0103 ne expunem experien\u0163elor, candoarei comunica\u0163ionale, s\u0103 turn\u0103m cafea \u00een c\u0103ni \u015fi s\u0103 l\u0103s\u0103m o lacrim\u0103 s\u0103 curg\u0103 \u00een memoria celor care au b\u0103tut piloni de o\u0163el \u00een cultura noastr\u0103 colectiv\u0103 fie ei Giotto, sau pictori anonimi de icoane, Modigliani \u015fi Br\u00e2ncu\u015fi, St\u0103nescu sau Rilke, Tzara, Breton \u015fi Janis Joplin fiecare cu c\u0103r\u0103mida sa, cu buc\u0103\u0163ica sa de adev\u0103r \u015fi patos,\u00a0 ca un punct de decolare \u00een mare aventur\u0103 ideatic\u0103 pe care arta propune s\u0103 o tr\u0103im cu demnitate de umani, nu de\u00a0 insecte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Yigru Zeltil & Adrian Grauenfels 1. Ploaia de l\u0103custe Fizica cuantic\u0103 a demonstrat cum, \u00een pofida a ceea ce dovedise materialismul, exist\u0103 “partea cealalt\u0103”, dar c\u00e2\u0163i au sesizat faptul? Implica\u0163iile sunt evidente. P\u00e2n\u0103 \u015fi poezia, cu accentul mutat de pe fond pe form\u0103 \u00een ultimii 150 \u015fi ceva de ani, va trebui s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,615],"tags":[87,1113,1150,392],"class_list":["post-5320","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-28","tag-adrian-grauenfels","tag-critica","tag-egophobia-28","tag-yigru-zeltil"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1nO","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5320","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5320"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5320\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5324,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5320\/revisions\/5324"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5320"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5320"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5320"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u00cen pas\u0103re de cerneluri verzi?<\/em>
\nPleoapa \u00een compozi\u0163ie velin\u0103<\/em>
\nInima \u00een fular de m\u0103tase<\/em>
\nUltimul proiector sf\u00e2r\u015fit..<\/em>
\n[Relief – Stephan Roll \u2013fragment<\/em>– Revista Punct 1924]<\/em><\/p>\n![](\"https:\/\/i0.wp.com\/i158.photobucket.com\/albums\/t103\/egophobia\/28\/exp28-02-zomb1.jpg?w=812\")
\nIlya Zomb<\/p>\n
\nde Yigru Zeltil de fapt<\/p>\n
\npr\u0103jit \u00een ne-\u00een\u0103l<\/em>\u021b<\/em>imea ta<\/em>
\ns\u0103 zbori prin <\/em>\u0219<\/em>ifonierele astrelor<\/em>
\nai tot vrea ai tot vrea<\/p>\n
\np\u00e2n\u0103 c\u00e2nd astrele \u00ee<\/em>\u021b<\/em>i v\u0103d imagina<\/em>\u021b<\/em>ia<\/em>
\n\u00een vis elefantul te pedepse<\/em>\u0219<\/em>te cu trompa<\/em>
\n<\/em>\u0219<\/em>i a doua zi te treze<\/em>\u0219<\/em>ti cu urme pe limb\u0103<\/em><\/p>\n
\nc\u00e2nd erai la teras\u0103 <\/em>\u0219<\/em>i sorbeai din cer<\/em>
\ne<\/em>\u0219<\/em>ti subit teleportat \u00een pielea elefantului<\/em><\/p>\n
\nc\u0103 elefantul lor de paz\u0103 le soarbe <\/em>\u0219<\/em>ifonierele<\/em>
\nastrele n-au nici m\u0103car o reac<\/em>\u021b<\/em>ie<\/em><\/p>\n
\nF\u0103cea oac, oac \u015fi devenea broasc\u0103.<\/em>
\nAtunci etajele de la blocuri<\/em>
\nS\u0103reau \u00een lac\u00a0 disperate de insomnie<\/em>
\n\u015ei c\u0103utau nuferi s\u0103-\u015fi calmeze balcoanele..<\/em>
\n(Nora Iuga \u2013 Portret<\/em>)<\/p>\n