{"id":5348,"date":"2010-09-18T10:07:55","date_gmt":"2010-09-18T08:07:55","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=5348"},"modified":"2010-09-18T10:08:33","modified_gmt":"2010-09-18T08:08:33","slug":"anunt-la-rubrica-matrimoniale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=5348","title":{"rendered":"Anun\u0163 la rubrica matrimoniale"},"content":{"rendered":"

[fragment de roman]<\/strong><\/p>\n

de Amelia Mociulschi<\/p>\n

Anica pornise diminea\u0163a devreme cu primul autobuz. Trenul personal avea un traseu ocolit \u015fi prea multe sta\u0163ii unde trebuia s\u0103 opreasc\u0103. Nu vroia s\u0103 mai piard\u0103 timpul, pierduse deja destul, \u00een a\u015ftept\u0103ri. A\u015ftept\u0103rile nu sunt \u00eentotdeauna roditoare; \u00ee\u0163i usuc\u0103 r\u0103d\u0103cinile. Visele f\u0103r\u0103 r\u0103d\u0103cini pleac\u0103. Ea dorea s\u0103 ajung\u0103 c\u00e2t mai repede acolo. La acel acolo care f\u0103cea s\u0103-i zburde inima printre g\u00e2nduri, \u00eentr-un joc ca la dou\u0103zeci de ani. G\u00e2ndurile se lipiser\u0103 de speran\u0163\u0103. Speran\u0163a ce o determinase s\u0103 porneasc\u0103 la drum, spre locul unde urma s\u0103-l \u00eent\u00e2lneasc\u0103 pe El, pe necunoscutul ce d\u0103duse anun\u0163ul de la rubrica matrimoniale. O cea\u0163\u0103 matinal\u0103\u00a0se a\u015fezase peste ora\u015f, ca o g\u0103in\u0103 pe cuibar. Oamenii p\u0103reau c\u0103 ies dintre pene; un cap, un picior, o m\u00e2n\u0103\u00a0\u00eenc\u0103rcat\u0103\u00a0 cu saco\u015fe, bulucindu-se s\u0103\u00a0urce \u00een autobuz. To\u0163i aveau bagaje, semn distinctiv al continuit\u0103\u0163ii vie\u0163ii lor de zi cu zi. Anica avea doar \u00eenceputul, adic\u0103 nimic. Avea totu\u015fi ceva: \u00eencrederea pe care \u0163i-o d\u0103 speran\u0163a. \u00cencrederea poate fi \u00een\u015felat\u0103 uneori de speran\u0163e, dar speran\u0163elor nu le pas\u0103; ele sunt \u00eentotdeauna de bun\u0103 credin\u0163\u0103.
\nMergea departe, la cel\u0103lalt cap\u0103t al \u0163\u0103rii. \u00centreaga durat\u0103 a drumului a visat, f\u0103r\u0103 s\u0103 doarm\u0103. Dac\u0103 ar fi dormit, nu ar mai fi putut visa; ori ea dorea s\u0103 viseze. Te sim\u0163i bine c\u00e2nd visezi, totul \u00ee\u0163i pare posibil. Anica visa o c\u0103su\u0163\u0103 \u00eenvelit\u0103 \u00een ieder\u0103 verde, verde, f\u0103r\u0103 anotimp. \u015ei mult\u0103 lumin\u0103 \u00een cas\u0103. Avusese parte mai mult de \u00eentuneric \u00een locuin\u0163ele umede \u015fi \u00eentunecoase \u00een care locuise; subsoluri de bloc \u015fi o cocioab\u0103 igrasioas\u0103 \u00een mahalaua Bucure\u015ftiului. \u00centuneric \u015fi mucegai. Mucegaiul se strecura peste tot. De duhoarea lui nu sc\u0103pai cu toat\u0103 colonia pe care ai fi turnat-o pe tine. Anic\u0103i i-ar fi pl\u0103cut s\u0103 fi fost ceva \u015fi de capul ei. S\u0103-\u015fi fi terminat \u015fi ea liceul; ar mai fi avut doi ani. Dar, dup\u0103 moartea p\u0103rin\u0163ilor, fra\u0163ii deveniser\u0103 ca dul\u0103ii, coco\u0163a\u0163i pe gard, ce latr\u0103 la toat\u0103 lumea. Cumnatele se uitau ur\u00e2t pe sub basmaua tras\u0103 strea\u015fin\u0103 pe frunte \u015fi-i ziceau direct, pro\u0163\u0103pindu-\u015fi m\u00e2inile \u00een \u015fold:
\n– De ce nu te duci tu, f\u0103i fat\u0103, la ora\u015f s\u0103 \u00eenve\u0163i o meserie; nu s\u0103 stai pe capul fra\u0163ilor, s\u0103 te \u0163in\u0103 \u00een liceu. Te pomene\u015fti c\u0103 o s\u0103 vrei \u015fi la facultate! Z\u0103u a\u015fa! Auzi f\u0103, vrei s\u0103 faci pe doamna?! Pune fat\u0103 m\u00e2na \u015fi munce\u015fte la c\u00e2mp. Dac\u0103 nu, valea de aici! \u015ei a\u015fa suntem prea \u00eenghesui\u0163i. Dup\u0103 care urma \u015fi un semn f\u0103cut cu m\u00e2na, ca \u015fi cum ar fi gonit un pui r\u0103t\u0103cit printre straturile de castrave\u0163i.
\nAnica ar fi dorit s\u0103-\u015fi fi terminat liceul \u015fi de ce nu, s\u0103 fi mers \u015fi la facultate. I-ar fi pl\u0103cut s\u0103 ajung\u0103 \u015fi ea o doamn\u0103, profesoar\u0103 sau m\u0103car \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare. S\u0103 fie \u015fi ea respectat\u0103 \u015fi s\u0103 primeasc\u0103 flori… \u00cenv\u0103\u0163ase la ora\u015f ceva croitorie. Lucrase \u015fi-n fabric\u0103; a\u015fa \u00eel cunoscuse \u015fi pe r\u0103posatul ei so\u0163. Dar tot o s\u0103r\u0103cie r\u0103m\u0103sese. Nu avusese noroc, asta e, considera ea. Anica visa. Anica visa o gr\u0103din\u0103 plin\u0103 de flori; flori de toate culorile \u015fi de toate felurile \u015fi mul\u0163i copaci. Mul\u0163i copaci… \u015fi brazi. Mai ales brazi. S\u0103 aib\u0103 ce \u00eempodobi iarna, la ea \u00een curte, pentru copii. Puteau fi \u015fi copiii altora, nu conta. Nu avusese parte de copii, doar de lovituri, din acelea ale c\u0103ror urme se f\u0103ceau vinete \u015fi rotunde. Asta-i f\u0103cea b\u0103rbat-su, c\u00e2nd venea acas\u0103 beat; nicidecum copii. \u015ei venea des, foarte des, Dumnezeu s\u0103-l ierte \u015fi s\u0103-l odihneasc\u0103. Da de ce s\u0103 se odihneasc\u0103, s\u0103 se r\u0103suceasc\u0103-n morm\u00e2nt cum se r\u0103sucise \u015fi ea sub pumnii lui. C\u00e2nd era prea beat, \u00ee\u015fi v\u0103rsa \u015fi borhotul stomacal, peste pieptul ei; ce sc\u00e2rbo\u015fenie! Doar amintindu-\u015fi, \u00eei venea \u015fi ei s\u0103 vomite. \u015ei-ar mai fi dorit Anica o alee printre trandafiri, pres\u0103rat\u0103 cu pietri\u015f. Pietri\u015ful c\u00e2nt\u0103 sub t\u0103lpi, c\u00e2nd este m\u00e2ng\u00e2iat, sc\u00e2r\u0163\u00e2ie dac\u0103 \u00eel strive\u015fti cu piciorul; sufer\u0103, dar nu va fi niciodat\u0103 noroi. De noroi se s\u0103turase. Scurta conversa\u0163ie cu necunoscutul, la telefon, fusese banal\u0103: ia acolo c\u00e2teva cuvinte pe care ea le spusese cu vocea pi\u0163ig\u0103iat\u0103 de emo\u0163ie:
\nEa: – M\u0103 numesc Anica \u015fi sunt din Bucure\u015fti. \u015eti\u0163i, am citit anun\u0163ul…
\nEl: – Da.
\nEa: – M-ar interesa…
\nEl: – Da.
\nEa: – Unde locui\u0163i dumneavoastr\u0103? \u00cemi pute\u0163i da adresa?
\nEl: – Da. Localitatatea X. Po\u0163i veni cu trenul sau cu autobuzul. Vezi c\u0103 sunt dou\u0103 autobuze. Ia-l pe al doilea.
\nEa: – V\u0103 mul\u0163umesc! Am s\u0103 vin m\u00e2ine.
\nEl: – Da.
\nRepetase convorbirea \u00een minte p\u00e2n\u0103 la obsesie. Obsesia nu se las\u0103 mult a\u015fteptat\u0103 c\u00e2nd dore\u015fti prea mult ceva; obsesia pune repede st\u0103p\u00e2nire pe tine. Anica \u00ee\u015fi dorea s\u0103 aib\u0103 o cas\u0103 \u015fi un so\u0163. O dorin\u0163\u0103 cu dou\u0103 capete bine legate \u00eentre ele. Nu considera important fizicul omului pe care urma s\u0103 \u00eel \u00eent\u00e2lneasc\u0103. \u00cenalt, scund, slab sau gras, dac\u0103 sufletul lui era capabil de iubire… Aici era problema, Anica \u00ee\u015fi mai dorea \u015fi iubire, pe deasupra. O cas\u0103, fie ea \u015fi la soare \u015fi un b\u0103rbat \u00een pat, nu \u00eei erau suficiente. Nu prea avea ea multe cuno\u015ftiin\u0163e despre iubire, noroc cu telenovelele. C\u00e2te o str\u00e2ngere de inim\u0103, c\u00e2nd se f\u0103cea noapte, b\u0103rbatul la cr\u00e2\u015fm\u0103 \u015fi ea, singur\u0103. Visa atunci la un t\u00e2n\u0103r care-i f\u0103cuse avansuri, c\u00e2nd fusese ea servant\u0103 la familia lui. Maic\u0103-sa era o cuciumea, dar el era dr\u0103gu\u0163 \u015fi manierat. Dar nu s-ar fi \u00eensurat cu ea, nici vorb\u0103. Nu l-ar fi l\u0103sat mami\u0163ica s\u0103 fac\u0103 a\u015fa o \u201eprostie\u201d. Urm\u0103rea o partid\u0103 bun\u0103, fata unui prim secretar. Ea nu era nici frumoas\u0103, nici cu situa\u0163ie \u015fi nici cine \u015ftie ce de\u015fteapt\u0103, dup\u0103 cum \u00eei spuseser\u0103 \u015fi cumnatele. Visele nu erau pentru ea; pentru ea, fusese doar munca. Acum credea c\u0103 venise \u015fi r\u00e2ndul ei s\u0103 viseze, pentru c\u0103 nu mai avea nimic, nici m\u0103car de munc\u0103. Tocmai de aceea, de ce n-ar fi visat \u015fi ea un so\u0163 bun, cum viseaz\u0103 unii s\u0103 c\u00e2\u015ftige la loterie! \u00cencerca s\u0103-\u015fi imagineze primele cuvinte pe care \u015fi le vor spune unul altuia, ea \u015fi necunoscutul, c\u00e2nd vor fi fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103. Se fr\u0103m\u00e2nta n\u0103scocind o mul\u0163ime de fraze. Cuvintele erau lunecoase \u015fi le pl\u0103cea s\u0103 se joace. Anic\u0103i \u00eei pl\u0103cea jocul cuvintelor. Cuvintele construiau vise. Ea nu dormea, dar sur\u00e2dea \u00een vis.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0
\n Ajunse \u00eentr-o localitate \u00een plin c\u00e2mp. Era singura persoan\u0103 care a cobor\u00e2t acolo. Localitatea era mic\u0103, imensitatea c\u00e2mpiei \u00een mijlocul c\u0103reia se g\u0103sea, o f\u0103cea s\u0103 par\u0103 \u015fi mai mic\u0103. Un c\u00e2mp p\u00e2rjolit, p\u0103m\u00e2nt ars; p\u0103m\u00e2nt. Casele erau ghemuite \u00een praful alburiu al drumului, f\u0103r\u0103 flori, f\u0103r\u0103 arbori \u00eenal\u0163i. Doar c\u00e2\u0163iva copaci st\u00e2rci\u0163i de soare \u015fi v\u00e2nt, cu pu\u0163ine frunze \u015fi crengi, se chirceau pe ici colo pe l\u00e2ng\u0103 drum. Acoperi\u015furile p\u0103reau strivite sub c\u0103ldura ro\u015fie a cerului \u00een asfin\u0163it. Nu se vedea nici un locuitor. Poate c\u0103 nici nu locuia nimeni pe acolo. Poate satul fusese p\u0103r\u0103sit sau poate c\u0103 ar\u015fi\u0163a \u00eei \u00eenchisese pe oameni \u00een locuin\u0163ele lor v\u0103ruite. Merg\u00e2nd pe strada principal\u0103, arunc\u0103 o privire \u00een geamul unei vitrine. Geamul a reflectat pe cenu\u015fiul sticlei imaginea unei femei destul de corpolent\u0103, nici frumoas\u0103, nici prea t\u00e2n\u0103r\u0103. Nu-i pl\u0103cu ce a v\u0103zut. Geamului \u00eens\u0103 nu \u00eei p\u0103sa; el oglindea doar imaginea, nu \u015fi iluzia din mintea fiec\u0103ruia. Imaginea femeii din fa\u0163a ei, cu tr\u0103s\u0103turi banale \u015fi rotunde, cu ochii la fel de rotunzi \u015fi cam mici raportati la l\u0103\u0163imea fe\u0163ei, o \u00eentrist\u0103. Asta-s eu, \u00ee\u015fi spune. Nu ar fi fost r\u0103u s\u0103 fi ar\u0103tat ceva mai bine. O u\u015f\u0103 se deschise, un b\u0103rbat \u00eenalt, puternic bronzat, pe cap cu o p\u0103l\u0103rie de pai, probabil de aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103 cu Anica, ie\u015fii. V\u0103z\u00e2nd-o \u00een fa\u0163a casei, ce era de fapt un fel de c\u00e2rcium\u0103, avea \u015fi o firm\u0103 pe care scria \u201eBirt\u201d, o \u00eentreb\u0103:
\n– Dori\u0163i ceva? C\u0103uta\u0163i pe cineva?
\n– Nu, se b\u00e2lb\u00e2i ea. \u2013 Sunt \u00een trecere. Am adormit \u00een autobuz \u015fi nu am cobor\u00e2t unde trebuia. La ce or\u0103 mai trece altul?
\n– P\u0103i…, mai ave\u0163i ceva de a\u015fteptat. \u00cei spuse b\u0103rbatul d\u00e2ndu-\u015fi cu un deget p\u0103l\u0103ria mai spre ceaf\u0103, ca s\u0103 o poat\u0103 vedea pe femeie mai bine. O c\u00e2nt\u0103ri din ochi: or\u0103\u015feanc\u0103, cam gr\u0103sun\u0103, dar merge. Apoi cu voce tare continu\u0103: – Nu este nimic de v\u0103zut \u00een aceast\u0103 localitate \u015fi \u00eenc\u0103-i foarte cald; a\u015fa c\u0103 pute\u0163i intra aici. Nu-i un restaurant de ora\u015f, dar e acceptabil, \u00eei spuse ca s\u0103 se arate cunosc\u0103tor \u015fi umblat pe la ora\u015f. – M\u0103car e c\u00e2t de c\u00e2t mai r\u0103coare; pute\u0163i s\u0103 \u015fi be\u0163i ceva, continu\u0103 el, f\u0103c\u00e2ndu-i complice cu ochiul, – tot ca s\u0103 v\u0103 r\u0103cori\u0163i. M\u00e2ncare nu-i la ora asta. M\u0103 rog, m\u0103car sta\u0163i jos.
\nA intrat \u00een sala scund\u0103, mobilat\u0103 cu c\u00e2teva mese acoperite cu \u015ftergare \u00een carouri, ro\u015fu cu alb. \u015ei fe\u0163ele clien\u0163ilor erau ro\u015fii, p\u0103l\u0103riile de pe cap, din pai. O bodeg\u0103 de \u0163ar\u0103, se g\u00e2ndi, – pentru be\u0163ivani. Un bar, mai bine zis o tejghea, \u00een fundul od\u0103ii. Un barman cu musta\u0163a ivit\u0103 printre obrajii gr\u0103suni, ca o coad\u0103 de pe\u015fte dintre valuri, sta de vorb\u0103 cu cei c\u00e2\u0163iva clien\u0163i. Anica avea impresia c\u0103 to\u0163i seam\u0103nau \u00eentre ei, ca o turm\u0103 de berbeci, poate din cauza p\u0103l\u0103riilor pe care le purtau. C\u00e2te unii \u00ee\u015fi \u015ftergeau fruntea \u015fi g\u00e2tul cu vreo batist\u0103 mototolit\u0103, \u0163inut\u0103 str\u00e2ns \u00een pumn. M\u00e2inile aveau pielea ca o coaj\u0103 de p\u00e2ine neagr\u0103. Erau m\u00e2ini puternice prinse de spin\u0103ri tari. Cu to\u0163ii aveau p\u0103l\u0103riile \u00een\u0163epenite pe cap. Probabil c\u0103 nu \u015fi le scoteau dec\u00e2t duminica la biseric\u0103, dac\u0103 se duceau. Pe fa\u0163a barmanului curgea sudoarea. P\u0103l\u0103ria lui p\u0103rea c\u0103-i curge \u015fi ea pe ceaf\u0103, dar se proptise \u00een gulerul c\u0103m\u0103\u015fii. Gulerul era b\u0103\u0163os \u015fi \u00eenalt; c\u0103ma\u015f\u0103 din p\u00e2nz\u0103 groas\u0103, lucrat\u0103 \u00een cas\u0103. Nici nu au observat femeia care se strecurase \u00een\u0103untru \u015fi r\u0103m\u0103sese la o mas\u0103 l\u00e2ng\u0103 u\u015f\u0103, ascuns\u0103 de un st\u00e2lp. De fapt, nici nu dorea s\u0103 comande ceva, vroia doar s\u0103 chibzuiasc\u0103 ce are de f\u0103cut. Vocile puternice ale b\u0103rba\u0163ilor se auzeau foarte clar, ca \u015fi scr\u00e2\u015fnirea sticlelor cu b\u0103utur\u0103 ciocnite repetat. Li se auzea r\u00e2sul, r\u00e2s de oameni care nu aveau prea des motive de distrac\u0163ie. La cap\u0103tul lor de lume, imaginile de la televizor se stingeau deseori; radioul emitea doar \u015ftiri regionale, iar noaptea era lung\u0103, t\u0103cut\u0103 \u015fi neagr\u0103, chiar \u015fi vara. C\u00e2te un scandal la cr\u00e2\u015fm\u0103, uneori terminat \u00een cu\u0163it, mai \u00eenviora fonic spa\u0163iul. De obicei era pres\u0103rat doar cu l\u0103tratul c\u00e2inilor, c\u00e2ntecele coco\u015filor sau sbieretele jivinelor ce-\u015fi cereau por\u0163ia de m\u00e2ncare sau protestau la t\u0103iere. Dar cu\u0163itul nu se scotea pentru vreo femeie; muieri erau destule, a\u015fa c\u0103 n-aveai de ce s\u0103 te cer\u0163i pentru ele. Pentru o palm\u0103 de p\u0103m\u00e2nt dat\u0103 mai la dreapta sau mai la st\u00e2nga, cu vreun gard, \u00een curtea vecinului, da. \u00ce\u015fi propteau cu\u0163itele \u00een spate \u015fi fra\u0163ii \u00eentre ei, pentru vreun hectar de p\u0103m\u00e2nt cu ciulini sau un loc de cas\u0103. De\u015fi satul se tot golea, oamenii se duceau s\u0103 munceasc\u0103 p\u0103m\u00e2ntul altora, prin alte \u0163\u0103ri, unde ar fi c\u00e2\u015ftigat mai bine.
\n– Ion a g\u0103sit o nou\u0103\u00a0 pretendent\u0103\u00a0de m\u0103riti\u015f!\u00a0zise unul, m\u00e2ng\u00e2indu-\u015fi burdihanul rotund peste care se lipise c\u0103ma\u015fa transpirat\u0103.
\n– \u00cenc\u0103\u00a0una? Au mai fost vreo trei. Cu anun\u0163ul \u0103la, parc\u0103 e concurs de miss.
\n– Concurs de m\u00e2\u0163e, ce miss! Miss cocean poate.
\n\u015ei to\u0163i izbucnir\u0103 \u00een hohote de r\u00e2s. R\u00e2setele erau grele, se rostogoleau ca \u015fi cum s-ar fi v\u0103rsat un sac cu pietre pe drum; pe un drum pustiu cu p\u0103m\u00e2ntul uscat \u015fi tare. Min\u0163ile dublau imagini excitante \u00een ochii tulbura\u0163i de alcool, \u00een timp ce mirosul de b\u0103utur\u0103 se pulveriza prin gurile deschise a vorb\u0103, ca un sprai de insecticid.
\n– Una mai nasoal\u0103\u00a0ca alta. Pe dou\u0103\u00a0le-a c\u0103l\u0103rit bine ca s\u0103\u00a0nu le par\u0103\u00a0r\u0103u c\u0103\u00a0au f\u0103cut drumul degeaba. \u015ei apoi, valea!… zise unul ce-\u015fi \u00eencovoiase spinarea \u015fi cu palmele se \u0163inea de mas\u0103, ca s\u0103 se poat\u0103 scutura mai demonstrativ.
\n– Iar a treia era o be\u0163iv\u0103, o cer\u015fetoare. Pe aia a luat-o la goan\u0103\u00a0de la \u00eenceput. \u201eCe, la el e azil pentru s\u0103raci?!\u201d i-a zis baborni\u0163ei. – complet\u0103 altul f\u0103c\u00e2nd un semn obscen.
\n– Asta care vine azi, \u015fi pe care s-a dus s\u0103\u00a0o a\u015ftepte, crede c\u0103\u00a0e o g\u00e2sculi\u0163\u0103 tineric\u0103. Avea la telefon o voce sub\u0163ire \u015fi emo\u0163ionat\u0103 foarte. Mam\u0103, ce o s\u0103-i mai fac\u0103… Dac\u0103 o fi bun\u0103, o \u0163ine. Iar r\u00e2d to\u0163i.
\n– \u015ei ce a zis, b\u0103,\u00a0c\u0103-i face?
\n– Dar ce a zis c\u0103\u00a0nu-i face!
\nR\u00e2setele nu mai conteneau. Fiecare debita\u00a0pornografii, care mai de care mai dezgust\u0103toare, despre ce ar trebui s\u0103-i fac\u0103\u00a0Ion prostovanei \u0103leia \u015fi ce ar trebui s\u0103\u00a0o pun\u0103\u00a0pe ea s\u0103-i fac\u0103 lui, ca s\u0103 corespund\u0103. Sim\u0163i c\u0103\u00a0i se face r\u0103u. Se ridic\u0103\u00a0\u015fi ie\u015fi pe nesim\u0163ite afar\u0103. Era \u00eengrozit\u0103\u00a0de tot ce a auzit. Era descump\u0103nit\u0103, nu \u015ftia \u00eencotro s\u0103 se \u00eendrepte. \u00centr-un final, dup\u0103 ce se r\u0103suci de c\u00e2teva ori privind \u00een jur, v\u0103zu gara, pu\u0163in mai departe. Se \u00eendrept\u0103\u00a0spre ea. Voia s\u0103\u00a0fug\u0103 c\u00e2t mai repede din acest loc. S\u0103 ia trenul \u015fi s\u0103 se duc\u0103 departe, la cap\u0103tul lumii, dac\u0103 se poate; \u015fi de acolo, o mai vedea.
\n Era o gar\u0103 mic\u0103. Ni\u015fte flori firave, pe trei sferturi uscate, se chinuiau s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103 \u00een dou\u0103 ronduri situate \u00eentre trei b\u0103nci. Pe una din b\u0103nci dormea o femeie zgribulit\u0103. Avea o rochie sub\u0163ire de p\u00e2nz\u0103 ieftin\u0103, decolorat\u0103, sub care \u00ee\u015fi ghemuise picioarele. L\u00e2ng\u0103 banc\u0103, la nivelul capului, o sticl\u0103 de votc\u0103 de un litru, pe jum\u0103tate goal\u0103. Femeia dormea profund, sfor\u0103ind \u00eenceti\u015for. Se apropie de ea \u015fi o privi. De unde o veni \u015fi unde s-o duce? P\u0103rea o cer\u015fetoare. Parc\u0103 \u00eei era figura cunoscut\u0103; o mai v\u0103zuse poate pe undeva sau poate c\u0103 sem\u0103na cu cineva… Ah, da, sem\u0103na cu o cer\u015fetoare prip\u0103\u015fit\u0103 c\u00e2ndva, pe strad\u0103 la doamna Ana. Fusese un maidan acolo, \u00een cap\u0103tul str\u0103zii, vizavi de blocul doamnei. \u00cei v\u0103zuse \u015fi ea de la fereastr\u0103, de at\u00e2tea ori, pe cer\u015fetorii prip\u0103\u015fi\u0163i acolo, c\u00e2nd scutura c\u0103rpele de praf. Nu \u015ftia nimeni de unde au venit. Au ap\u0103rut pur \u015fi simplu \u00eentr-o diminea\u0163\u0103, instala\u0163i \u00een mijlocul mald\u0103rului de gunoaie aruncate pe maidan. Ad\u0103postul lor era improvizat din resturi de covoare, buc\u0103\u0163i de mobil\u0103, sc\u00e2nduri, cutii de carton. Folii de plastic \u00eencercau s\u0103 formeze un acoperi\u015f, iar altele at\u00e2rnate lateral de ni\u015fte stinghii, pere\u0163ii. Un ad\u0103post mizer \u015fi stupid \u00eencropit. O \u00eengr\u0103m\u0103dire de lucruri f\u0103r\u0103 rost, justific\u00e2nd mai cur\u00e2nd tendin\u0163a de a aduna orice, numai s\u0103 aduni. \u00cen mijloc trona un fotoliu desfundat pe care un cer\u015fetor st\u0103tea picior peste picior, \u00eentr-o pozi\u0163ie degajat\u0103 de domn. Parc\u0103 era o fotografie dintr-o revist\u0103 de art\u0103 contemporan\u0103 sau cam a\u015fa ceva. O revist\u0103 plin\u0103 cu stupidit\u0103\u0163i pe care o r\u0103sfoise \u015fterg\u00e2nd praful din biblioteca doamnei Ana. C\u00e2te c\u0103r\u0163i mai avea \u015fi femeia asta… \u015ei aici un alt mod de a aduna pove\u015fti.
\nDe ce naiba \u00ee\u015fi amintise toate astea acum? Se \u00eentreba Anica. Nici m\u0103car nu erau amintirile ei personale. Pove\u015ftile altora \u00eei mai trebuiau! Privi ceasul de pe peron: slav\u0103 Domnului c\u0103 nu au trecut dec\u00e2t cinci minute. Locul \u0103sta este vinovat. Locul \u0103sta unde nu exist\u0103 nimic altceva \u00een afar\u0103 de un cer apocaliptic. P\u0103m\u00e2ntul pare doar spa\u0163iul ocupat de umbra ta rotit\u0103 \u00een jur, circular; asta p\u00e2n\u0103 se \u00eentunec\u0103. Atunci te sim\u0163i ca un g\u00e2ndac de buc\u0103t\u0103rie b\u00e2jb\u00e2ind \u00eentr-un co\u015fmar de noapte. Piei drace! Al naibii loc! Trebuie s\u0103 plece c\u00e2t mai repede de aci. Anica o mai privi, totu\u015fi, \u00eenc\u0103 o dat\u0103 pe cer\u015fetoare, \u00eentreb\u00e2ndu-se curioas\u0103, dac\u0103 o fi sau nu cea de pe strada doamnei Ana; o chema Eva. Seam\u0103nau foarte bine. Ar fi putut s\u0103 o scoale \u015fi s\u0103 o \u00eentrebe. Dar la ce i-ar fi folosit? \u015ei apoi se gr\u0103bea, nu avea chef s\u0103 asculte alte pove\u015fti. O privi cu mil\u0103: \u00eei e frig, s\u0103rmana, indiferent cine o fi. \u00ce\u015fi scoase \u015falul ei vi\u015finiu din geant\u0103 \u015fi vru s\u0103 o acopere cu el. Ei ce-i mai trebuia?! M\u0103car ar face \u015fi ea o poman\u0103 pentru so\u0163ul ei mort. Dar gestul \u00eei r\u0103mase nehot\u0103r\u00e2t; parc\u0103 \u00eenc\u0103 nu se \u00eendura. Prea \u00ee\u015fi dorise \u015falul \u015fi nu vedea de ce ar face poman\u0103 pentru cel pe care \u00eel slug\u0103rise, iar el o b\u0103tuse toat\u0103 via\u0163a. Ce, aia a fost via\u0163\u0103 ce a dus-o ea l\u00e2ng\u0103 el? Dup\u0103 ce c\u0103 murise o l\u0103sase \u015fi pe drumuri. Un be\u0163iv; ca \u015fi nepricopsi\u0163ii \u0103\u015ftia de aici.
\n Era de acum \u00eentuneric \u015fi se r\u0103corise. Arunc\u0103 neglijent \u015falul pe un um\u0103r, se uit\u0103 apoi la mersul trenurilor afi\u015fat pe panoul de pe zidul g\u0103rii, dar \u00ee\u015fi aminti c\u0103 se f\u0103cuse ora c\u00e2nd ar fi sosit autobuzul al doilea, cel cu care ar fi trebuit s\u0103 vin\u0103 ea, dac\u0103 nu s-ar fi gr\u0103bit at\u00e2t. Foarte bine, se g\u00e2ndi, \u00eel va lua pe acela mai departe. Nu se mai putea \u00eentoarce \u00eenapoi. Ar fi fost de r\u00e2sul lumii. Le spusese la to\u0163i vecini c\u0103 se m\u0103rit\u0103 cu un fermier \u015fi se mut\u0103 la el. Atunci? Se putea duce oriunde, era acela\u015fi lucru. A\u015fa c\u0103 va lua autobuzul, f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 importan\u0163\u0103 unde merge. Dac\u0103 se gr\u0103be\u015fte, \u00eel va prinde.
\nA pornit-o \u00een mers rapid spre sta\u0163ie. Aproape alerga pe l\u00e2ng\u0103 calea ferat\u0103 pe care trebuia la un moment dat s\u0103 o traverseze pentru a ajunge la \u015fosea. Autobuzul putea sosi \u00een orice clip\u0103 \u015fi cu siguran\u0163\u0103, dac\u0103 nu era nimeni s\u0103 se urce sau s\u0103 coboare, va pleca imediat. Trebuia s\u0103 se gr\u0103beasc\u0103. Un tren de undeva din noapte, se n\u0103pustea cu vitez\u0103 \u015fi de-abia l\u00e2ng\u0103 ea a \u015fuierat asurzitor…<\/p>\n

\nAnica a ajuns \u00een sta\u0163ia de autobuz \u00een acela\u015fi timp cu autobuzul. \u00cen sta\u0163ie \u00eel v\u0103zu a\u015ftept\u00e2nd pe individul \u00eent\u00e2lnit la intrarea \u00een c\u00e2rcium\u0103. Care va s\u0103 zic\u0103, \u0103sta-i Ion, g\u00e2ndi ea. Cel pentru care b\u0103tuse at\u00e2ta drum. Avea \u00een m\u00e2n\u0103 un buche\u0163el de flori de gr\u0103din\u0103, doar \u00ee\u015fi a\u015ftepta femeia visurilor sale. Una t\u00e2n\u0103r\u0103, sub\u0163ire, frumoas\u0103\u2026 mai ales t\u00e2n\u0103r\u0103. \u00cel privi mai atent. Un b\u0103rbat oarecare. Un necunoscut. Nu ar putea\u00a0avea nimic \u00een comun. El \u00eenalt, ea scund\u0103. El slab, ea gras\u0103…Ce vise de viitor? Nu! Nu \u00eel putea vedea pentru nimic \u00een lume al\u0103turi de ea. I se f\u0103cu lehamite de prostia ei. Un str\u0103in. \u015ei se sim\u0163i cuprins\u0103 de o disperare ad\u00e2nc\u0103. Ce \u00eei mai r\u0103m\u0103sese? Doar moartea. At\u00e2t! Doar moartea mai era pentru ea, \u00ee\u015fi zise \u00een timp ce o mil\u0103 ad\u00e2nc\u0103 fa\u0163\u0103 de propria ei persoan\u0103 o f\u0103cu s\u0103-\u015fi smiorc\u0103e nasul \u015fi s\u0103 cotrob\u0103ie \u00een geant\u0103 dup\u0103 batist\u0103.
\nAutobuzul oprise \u00een sta\u0163ie. \u00cen zadar b\u0103rbatul se str\u0103dui s\u0103 z\u0103reasc\u0103 printre pasageri f\u0103tuca frumoas\u0103 pe care o a\u015ftepta. Din autobuz nu a mai cobor\u00e2t nimeni. Era \u00eentuneric bezn\u0103 de acum, a\u015fa c\u0103 Anica se putu urca repede, f\u0103r\u0103 ca el s\u0103 o recunoasc\u0103. \u015ei ma\u015fina plec\u0103 \u00een vitez\u0103. Se f\u0103cuse t\u00e2rziu \u015fi drumul era lung… p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t.\u00a0\u00cen autobuz constat\u0103 c\u0103 \u015fi-a pierdut \u015falul. Alt ghinion; dup\u0103 ce c\u0103 nu mai avea nimic, pierduse \u015fi ultimul lucru frumos pe care \u00eel avusese \u015fi ea. \u015ealul \u0103sta o f\u0103cuse \u015fi pe ea s\u0103 se simt\u0103 o adev\u0103rt\u0103 doamn\u0103. Blestemat ceas \u015fi ce idioat\u0103 s\u0103 vin\u0103 ea p\u00e2n\u0103 aici. Nu mai avea ce face, doar nu avea s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 pentru un am\u0103r\u00e2t de \u015fal. G\u0103si un loc liber l\u00e2ng\u0103 un domn rotofei cu o figur\u0103 jovial\u0103. Amabil, acesta \u00eei oferi locul s\u0103u de l\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103. Un b\u0103rbat cam gras, cu o chelie mai mult sau mai pu\u0163in ascuns\u0103 sub c\u00e2teva fire lungi de p\u0103r, bine piept\u0103nate \u015fi lipite de cap cu fixativ. Era \u00eembr\u0103cat \u00eentr-un costum de sear\u0103, de parc\u0103 s-ar fi dus sau, poate individul se \u00eentorcea de la vreo nunt\u0103. Omul avea chef de vorb\u0103. \u00cent\u00e2i obi\u015fnuitul \u00eenceput al conversa\u0163iilor banale c\u00e2nd, neav\u00e2nd ce s\u0103 spui, comentezi starea vremii de afar\u0103; ca s\u0103 nu taci. Apoi f\u0103cu leg\u0103tura cu ni\u015fte \u00eent\u00e2mpl\u0103ri hazlii petrecute pe o vreme asem\u0103n\u0103toare. Omul era amuzant, \u015fi a\u015fa, din una \u00een alta, starea de spirit a femeii se mai detension\u0103. Prezen\u0163a lui era ca un anestezic ce o f\u0103cea s\u0103 uite, pentru moment, decep\u0163iile. Disperarea \u015fi g\u00e2ndul mor\u0163ii se ascunser\u0103 \u00eentr-un col\u0163, a\u015ftept\u00e2nd\u2026\u015ei se p\u0103rea c\u0103 vor mai avea de a\u015fteptat mult\u0103 vreme\u2026 Omul \u00eei relat\u0103 apoi cum are el un atelier pentru confec\u0163ionat haine de nunt\u0103.
\n– Ar fi profitabil, \u00eei spuse, sunt destule nun\u0163i f\u0103r\u0103 mari preten\u0163ii de vestimenta\u0163ie, pe la \u0163ar\u0103. Dar am r\u0103mas f\u0103r\u0103 croitoreas\u0103. Poftim poveste! Toate au plecat, domnule, la cules de c\u0103p\u015funi \u00een Spania! Fir-ar s\u0103 fie! Am plecat \u015fi eu s\u0103 caut. Poate voi g\u0103si vreo am\u0103r\u00e2t\u0103 pe undeva. Am \u015fi unde s\u0103 o cazez. O c\u0103m\u0103ru\u0163\u0103 chiar la atelier, unde au dormit \u015fi celelalte. Am avut trei lucr\u0103toare \u015fi nu mai pridideau cu lucrul. Dar vezi, \u0163\u0103c\u0103neal\u0103, cu moda asta cu c\u0103p\u015funile… Zice-se c\u0103 se c\u00e2\u015ftig\u0103 bine. A\u015fa o fi. Dar le pl\u0103team \u015fi eu destul de bine, pentru Rom\u00e2nia\u2026
\nO nou\u0103 speran\u0163\u0103 \u00eencol\u0163i pentru ea, nea\u015fteptat\u0103: s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 de lucru! Era mai simplu dec\u00e2t s\u0103 fie la m\u00e2na \u015fi la cheremul unui nepricopsit de b\u0103rbat. Aproape uitase c\u0103 \u015ftie s\u0103 coase \u015fi c\u0103 lucrase \u00eentr-o fabric\u0103 de confec\u0163ii. Bucuroas\u0103, i-ar fi m\u0103rturisit c\u0103 fusese croitoreas\u0103 \u015fi nu avea nici un chef s\u0103 se duc\u0103 s\u0103 culeag\u0103 c\u0103p\u015funi sau altceva prin str\u0103in\u0103tate. Nu era r\u0103u dac\u0103 \u015fi-ar fi g\u0103sit de lucru.\u00a0Autobuzul rula pe \u015fosea. Ar fi fost bine s\u0103 existe un loc unde s\u0103 doreasc\u0103 s\u0103 ajung\u0103\u2026\u00a0Nu \u00eendr\u0103zni s\u0103 zic\u0103 nimic. De fapt nici nu vroia s\u0103 se mai pripeasc\u0103 cu hot\u0103r\u00e2rile. O s\u0103 se mai g\u00e2ndeasc\u0103, o s\u0103 vad\u0103, oricum, p\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul drumului mai era. Omul adormise \u015fi sfor\u0103ia zdrav\u0103n. P\u0103rul de pe chelie se dezlipise \u015fi st\u0103tea ridicat ca o pan\u0103 de la o p\u0103l\u0103rie imaginar\u0103. Anica \u00eel privea; ma\u015fina o leg\u0103na u\u015for, monoton… I se f\u0103cu somn… \u015fi totu\u015fi, chiar a\u015fa aproape adormit\u0103, se g\u00e2ndea la zicala aia popular\u0103, cu ce-i \u00een m\u00e2n\u0103 nu-i minciun\u0103.
\n Ion r\u0103m\u0103sese furios \u00een sta\u0163ia goal\u0103. Din autobuz nu cobor\u00e2se nimeni. Nici urm\u0103 de tinerica pe care o a\u015ftepta. \u015ei-a b\u0103tut joc de el! Asta e! \u00cen fond, la ce putea s\u0103 se a\u015ftepte de la o tineric\u0103?! Toate-s pe acela\u015fi calapod: vor bani \u015fi situa\u0163ie. De ce ar fi venit o f\u0103tuc\u0103 aici, \u00een pustietatea asta, s\u0103 mai \u015fi munceasc\u0103, c\u00e2nd la ora\u015f putea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 mai u\u015for! B\u0103rba\u0163ii sunt peste tot amatori de distrac\u0163ie. O buc\u0103\u0163ic\u0103 bun\u0103 place oricui. Da\u2019 de ce s\u0103-\u015fi bat\u0103 joc de el, om serios care \u00ee\u015fi c\u0103uta o nevast\u0103\u2026 \u00cen momentul acela era convins c\u0103 \u00ee\u015fi c\u0103uta serios o nevast\u0103, de\u015fi fusese mai mult o dorin\u0163\u0103 de a face ceva care s\u0103 \u00eel scoat\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, printre tovar\u0103\u015fii lui de b\u0103utur\u0103. Acum \u00eel priveau cu admira\u0163ie. Muncise ani buni la ora\u015f, \u00eenainte de a se \u00eentoarce aici. \u00cei intrase \u015fi lui \u00een s\u00e2nge \u015fmecheria or\u0103\u015fenilor. P\u0103i \u015fi femeile din sat \u00eel priveau altfel, cu ciud\u0103, putea zice. Le sc\u0103pase printre degete. Ce dracu s\u0103 fac\u0103 cu ele? Toate erau proaste\u00a0\u015fi toate gata s\u0103 te \u00een\u015fele, dac\u0103 li se ivea ocazia. \u015ei se iveau destule ocazii… C\u0103pi\u0163e pe c\u00e2mp, c\u00e2te vrei, \u00een care puteai tr\u00e2nti o muiere care nu-\u015fi avea b\u0103rbatul prin preajm\u0103. C\u00e2te una se mai lupta cu tine. Dar asta, mai mult ca s\u0103 te \u00eencing\u0103 \u015fi, la o adic\u0103, s\u0103 ias\u0103 basma curat\u0103. C\u0103 ea n-a vrut, c\u0103 tu ai for\u0163at-o… basme muiere\u015fti. Muierea asta de la ora\u015f putea s\u0103 \u00eei spun\u0103 c\u0103 este prea departe pentru ea. C\u0103 nu vrea s\u0103 stea la \u0163ar\u0103. Nu ar fi fost nicio sup\u0103rare, ar fi \u00een\u0163eles. A\u015fa era \u015fi civilizat. \u015ei el se plictisise la \u0163ar\u0103, dar nu avea ce face. Aici avea casa \u015fi p\u0103m\u00e2ntul de la \u0103i b\u0103tr\u00e2ni, pentru asta se \u00eentorsese \u015fi el aici. Nu putuse s\u0103-\u015fi fac\u0103 nici un rost la ora\u015f. \u015ei s\u0103 v\u00e2nd\u0103, iar ar fi fost o prostie. Mai bine om de vaz\u0103 \u00een satul t\u0103u, dec\u00e2t un nimeni la ora\u015f. Aici urma s\u0103 candideze \u015fi la Prim\u0103rie; a\u015fa c\u0103 nu-i strica o nevast\u0103 mai reprezentativ\u0103, mai or\u0103\u015fanc\u0103. Dar ea, nu! Asta a vrut s\u0103-\u015fi r\u00e2d\u0103 de el, ce mai\u00a0
\ncalea-valea! O fi fost \u015fi vreun haidamac l\u00e2ng\u0103 ea, care se amuza. Mam\u0103, ce o mai fi r\u00e2s \u0103la de prostia lui! Parc\u0103-l auzea cum se pr\u0103p\u0103de\u015fte de r\u00e2s, \u0163in\u00e2ndu-se cu m\u00e2inile de burt\u0103: \u201eh\u0103, h\u0103, prostul! T\u00e2mpitul de \u0163\u0103ran. Credea c\u0103 o or\u0103\u015feanc\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103 \u015fi frumoas\u0103 o s\u0103 vin\u0103 la cap\u0103tul \u0163\u0103rii, \u00een am\u0103r\u00e2tul lui de sat, ca s\u0103 se m\u0103rite cu un pr\u0103p\u0103dit de bo\u015forog?”. A\u015fa o fi zis derbedeul, mai mult ca sigur. A crezut c\u0103 e b\u0103tr\u00e2n \u015fi s\u0103r\u0103ntoc. Poate o fi fost si vreunul care \u00eel cunoa\u015ftea. Cine \u015ftie… Unul plecat din sat, care a vrut s\u0103-\u015fi bat\u0103 joc de el. Sau poate dintre fo\u015ftii lui colegi de munc\u0103; o fi vrut careva s\u0103-i fac\u0103 o glum\u0103 proast\u0103, din invidie c\u0103-i mai bogat. Probabil tot \u0103la i-a trimis \u015fi be\u0163iva aia… Cer\u015fetoarea care i-a venit la u\u015f\u0103. Poate c\u0103 i-a trimis cer\u015fetoarea special, \u015ftiind c\u0103 f\u0103tuca o s\u0103 vin\u0103 s\u0103 \u00eel caute. O s\u0103 dea peste cer\u015fetoare, o s\u0103 se simt\u0103 jignit\u0103 \u015fi o s\u0103 plece. Asta era! O fi venit cu trenul\u2026Ia s\u0103 fug\u0103 la gar\u0103\u2026 O lu\u0103 la goan\u0103 spre gar\u0103. Pe peron i se \u00eempiedic\u0103 piciorul de ceva moale. Se aplec\u0103 \u015fi \u00eel ridic\u0103. Iete, un \u015fal!- zise. Mam\u0103, ce frumos e! \u0102sta trebuie s\u0103 fie sigur al cuiva de la ora\u015f \u015fi nu fi\u015ftecine, una \u00een\u0163olit\u0103, nu glum\u0103. Te pomene\u015fti c\u0103 o fi fost al ei! Dar nu e nimeni pe peron. Unde s-o fi dus, c\u0103 doar nu s-a urcat \u00eenapoi \u00een tren. Alerg\u0103 de colo-colo strig\u00e2nd:
\n– Fatoo, domni\u015foar\u0103, sunt aici! Am venit! Prea t\u00e2rziu, \u00ee\u015fi zise. Era trist \u015fi totodat\u0103 furios de-a binelea. Deodat\u0103, v\u0103zu cer\u015fetoarea care se ridicase de pe banca pe care dormise \u015fi venea spre el. Asta-i vinovata, \u00ee\u015fi spuse. Ea a gonit-o. Sigur i-a spus c\u0103 sunt un mitocan, un neam prost, un meschin interesat, un be\u0163ivan \u015fi cine mai \u015ftie ce! \u00cei ar\u0103t eu ei, de pa\u0163achin\u0103!\u00a0 Trebuia s\u0103 se care de aici. De ce n-a plecat? Desigur, pentru c\u0103 \u015ftia c\u0103 vine domni\u015foara! Haidamacul a trimis-o special, deoarece era gelos. Domni\u015foara vroia s\u0103 se m\u0103rite cu mine \u015fi el nu vroia s\u0103 o piard\u0103! \u00a0Asta era! A pl\u0103tit pu\u015flamaua asta, ca s\u0103 m\u0103 saboteze!
\nCer\u015fetoarea se cl\u0103tina pe picioare. Nu vedea limpede. Nu \u015ftia spre cine se \u00eendreapt\u0103. Era ame\u0163it\u0103 \u015fi se sim\u0163ea r\u0103u. Capul \u00eei v\u00e2j\u00e2ia \u015fi \u00eei \u0163iuiau strident urechile. Omul \u0103sta \u0163ipa la ea \u015fi o scutura zdrav\u0103n:
\n– Unde e, nenorocito?! De ce ai gonit-o? Ce i-ai spus? De ce, f\u0103, de ce? \u2013 url\u0103 el cu ochii ie\u015fi\u0163i din orbite.
\nEva nu pricepea \u015fi\u00a0\u00eencerc\u0103\u00a0s\u0103\u00a0scape din str\u00e2nsoare. \u00cen zbaterea ei se ag\u0103\u0163\u0103 cu m\u00e2inile de ceva moale \u015fi vi\u015finiu pe care reu\u015fi s\u0103\u00a0\u00eel smulg\u0103\u00a0\u015fi o lu\u0103 la goan\u0103\u00a0peste \u015fine, \u00een timp ce \u0103la urla\u00a0\u00een spatele ei:
\n– Stai, stai!
\nDe ce o \u0163ipa \u0103la a\u015fa dup\u0103 ea, c\u0103 doar n-a furat nimic. Dar brusc v\u0103zu c\u0103\u00a0are \u00een m\u00e2n\u0103\u00a0un \u015fal. Se opri buimac\u0103\u00a0s\u0103\u00a0\u00eel priveasc\u0103. Un \u015fal moale \u015fi delicat, aproape transparent, de\u015fi era de l\u00e2n\u0103. \u00cen lumina lunii prindea sclipiri de nisip \u015fi de cer f\u0103r\u0103 nori \u015fi de apusuri peste o p\u0103dure de s\u0103lc\u00e2mi… Sim\u0163ea \u015fi mirosul de salc\u00e2m \u00een floare… B\u0103rbatul \u0103la continua s\u0103 zbiere\u00a0la ea; r\u0103m\u0103sese pe loc \u015fi continua\u00a0s\u0103\u00a0\u0163ipe, gesticul\u00e2nd. Nu auzea ce zice. Dar \u00ee\u015fi aduse aminte de sticla cu votc\u0103 ce r\u0103m\u0103sese sub banc\u0103. \u0102sta vroia s\u0103-i fure b\u0103utura. De aia zbiar\u0103\u2026 \u015ei, dintr-un salt, se repezi spre peron,\u00a0\u00een timp ce un \u015fuierat puternic, violent, trecea ca o s\u0103geat\u0103…\u00a0Era rapidul de Bucure\u015fti ce nu oprea \u00een satul acela insignifiant. Gara era goal\u0103.
\nPeste c\u00e2mp alerga o femeie cu o sticl\u0103 de votc\u0103 la subsuoar\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[fragment de roman] de Amelia Mociulschi Anica pornise diminea\u0163a devreme cu primul autobuz. Trenul personal avea un traseu ocolit \u015fi prea multe sta\u0163ii unde trebuia s\u0103 opreasc\u0103. Nu vroia s\u0103 mai piard\u0103 timpul, pierduse deja destul, \u00een a\u015ftept\u0103ri. A\u015ftept\u0103rile nu sunt \u00eentotdeauna roditoare; \u00ee\u0163i usuc\u0103 r\u0103d\u0103cinile. Visele f\u0103r\u0103 r\u0103d\u0103cini pleac\u0103. Ea dorea s\u0103 ajung\u0103 c\u00e2t […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[615,15],"tags":[634,1150,1115],"class_list":["post-5348","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-28","category-proza","tag-amelia-mociulschi","tag-egophobia-28","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1og","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5348","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5348"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5348\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5351,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5348\/revisions\/5351"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5348"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5348"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5348"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}