{"id":5474,"date":"2010-09-19T16:22:38","date_gmt":"2010-09-19T14:22:38","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=5474"},"modified":"2010-09-20T10:38:44","modified_gmt":"2010-09-20T08:38:44","slug":"caruselul-vrajit","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=5474","title":{"rendered":"Caruselul vr\u0103jit"},"content":{"rendered":"

[Augustin Cup\u015fa – Perforatorii<\/em>, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2006]<\/strong><\/p>\n

de Cristina Nemerovschi<\/p>\n

\u201cV\u0103 place literatura?\u201d \u2013 cu aceast\u0103 \u00eentrebare se \u00eencheie romanul Perforatorii<\/em> \u015fi \u00een acela\u015fi timp m\u0103rturisirea doctorului, unul dintre personajele interesante \u015fi greu de \u201eprins\u201d ale c\u0103r\u0163ii. \u00centrebarea las\u0103 impresia unui pariu pe care t\u00e2n\u0103rul autor l-ar face cu cititorii, \u00eendemn\u00e2ndu-i pe potecile mai pu\u0163in umblate ale literaturii. Nu este \u00eens\u0103 vorba neap\u0103rat despre un pariu, c\u0103ci Augustin Cup\u015fa \u015ftie foarte bine ce face. \u00ce\u015fi alege c\u00e2teva personaje neobi\u015fnuite, le construie\u015fte abil dar f\u0103r\u0103 a l\u0103sa s\u0103 se vad\u0103 prea mult din ele, cel pu\u0163in nu dintr-o dat\u0103, \u015fi apoi le arunc\u0103 \u00eentr-un joc ale c\u0103rui reguli sunt greu \u2013 dac\u0103 nu imposibil \u2013 de ghicit. Ca un pasionat spectator al introspec\u0163iilor c\u00e2t mai pu\u0163in obi\u015fnuite, autorul Perforatorilor<\/em> \u00eembina luciditatea cu ludicul, pasajele ironice cu cele pline de reflec\u0163ii lirice \u2013 din personajele sale, Colonelul, Robert, Ta, doctorul, Clara vedem fr\u00e2nturi pe parcursul c\u0103r\u0163ii. Cititorul mai clasic se poate pierde \u00een tot acest h\u0103\u0163i\u015f de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri absurde (unele pasaje au fost pe bun\u0103 dreptate comparate cu Kafka \u2013 memorabil cel \u00een care doctorul scoate un greier din incizia f\u0103cut\u0103 unui pacient), de incoren\u0163e \u015fi monologuri, dar farmecul c\u0103r\u0163ii lui Cup\u015fa este tocmai lipsa unui fir al \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor u\u015for de prins. Chiar nu pot s\u0103-mi imaginez cum ai putea \u201cpovesti\u201d cuiva Perforatorii<\/em>…<\/p>\n

\nCe \u00eenseamn\u0103 de fapt titlul? Romanul debuteaz\u0103 cu un rezumat, \u00een care afl\u0103m de pasiunea pentru g\u0103urit a unui personaj ce nu va mai reveni \u00een scen\u0103 pe parcursul romanului, \u201ctata\u201d. Cum ajunge acesta perforator? \u201cAjunsese la concluzia c\u0103 lumea e o uria\u015f\u0103 p\u00e2nz\u0103 de cort \u00eentins\u0103 peste un vid. Dac\u0103 o perforezi, (cu ajutorul ploii) ea se va destr\u0103ma \u015fi noi ne vom dizolva \u00een cosmos. Mai departe nu mai conta.\u201d \u00cencepe s\u0103 g\u0103ureasc\u0103 at\u00e2t lucruri, c\u00e2t \u015fi oameni \u2013 \u201cMie nu mi-a f\u0103cut dec\u00e2t o gaur\u0103 \u00een burt\u0103. Pentru c\u0103 eram cam sl\u0103b\u0103nog \u015fi boln\u0103vicios. M\u0103 destr\u0103mam u\u015for\u201d. Tema \u201cfisur\u0103rii\u201d corpului, a incompletitudinii fizice, revine \u015fi \u00een capitolul ulterior \u2013 \u201cUite c\u0103 \u015fi solu\u0163ia salvatoare vine tot de la el. S\u0103 m\u0103 taie pe mine \u00een dou\u0103 \u015fi s\u0103 lipeasc\u0103 jum\u0103tatea st\u00e2ng\u0103 la mort. Cu o sutur\u0103 minu\u0163ioas\u0103 nici nu se cunoa\u015fte. Nici eu nu p\u0103\u0163esc cine \u015ftie ce. [\u2026] Opera\u0163ia decurge \u00eentr-adev\u0103r f\u0103r\u0103 complica\u0163ii, \u00eentr-un pavilion al\u0103turat \u015fi c\u00e2nd doctorul \u00eemi spune c\u0103 deja pot s\u0103 plec acas\u0103, nu-mi vine s\u0103-mi cred urechilor.\u201d Toate personajele perforeaz\u0103 ceva, de altfel \u2013 lumi, corpuri, min\u0163i, inimi. Absurdul atinge punctul maxim chiar din acest al doilea capitol \u015fi va continua pe tot parcursul romanului, \u00eembin\u00e2ndu-se extrem de reu\u015fit cu ironia ce \u015fficiuie\u015fte lumea \u201creal\u0103\u201d, evenimentele ce se deruleaz\u0103 \u00een paralel cu umbrele din interiorul personajelor.<\/p>\n

\n\u00centreaga construc\u0163ie a Perforatorilor<\/em> las\u0103 senza\u0163ia unui obiect colorat care se \u00eenv\u00e2rte cu repeziciune, \u015fi de fiecare dat\u0103 po\u0163i observa \u00een structura lui alte culori, alte linii. Personajele lui Cup\u015fa sunt \u015fi nu sunt acelea\u015fi, cu fiecare apari\u0163ie. Vocile lor se suprapun peste cea a naratorului, schimb\u00e2nd adesea planul \u2013 la un moment dat cititorul are impresia c\u0103 sunt cu to\u0163ii doar voci ale acestuia din urm\u0103, ca \u015fi cum naratorul ar avea c\u00e2te un nume propriu sau o porecl\u0103 pentru fiecare sentiment al s\u0103u. \u201cM\u0103rturisirile\u201d finale ale celor 4 las\u0103 senza\u0163ia unei ie\u015firi din scen\u0103, ca \u015fi cum, la finalul piesei, fiec\u0103rui actor i se d\u0103 \u015fansa de a ap\u0103rea pentru ultima dat\u0103 \u00een fa\u0163a publicului \u015fi de a rosti cea mai memorabil\u0103 replic\u0103 de care este \u00een stare. Ultimul cuv\u00e2nt \u00eei revine doctorului, alter-ego-ul oric\u0103ruia dintre cei pe care \u00eei \u00eentrez\u0103rim \u00een roman, un \u201cperforator\u201d profesionist, obsedat, ca \u015fi personajul din rezumat, de salvare prin ceva: \u201cG\u00e2ndul acestei salv\u0103ri totale, absolute (am fost un avid c\u0103ut\u0103tor de absolut, mai ales prin tinere\u0163ea mea zbuciumat\u0103) mi se pare minunat, doar el m\u0103 mul\u0163ume\u015fte. Aceast\u0103 salvare \u00eemi apare, atunci c\u00e2nd \u00eencerc s\u0103 o reprezint, ca o trezire. \u00centr-o zi m\u0103 voi trezi.\u201d Personajul las\u0103 senza\u0163ia c\u0103 este at\u00e2t un perforator c\u00e2t \u015fi un reparator. Iar dac\u0103 salvarea nu este posibil\u0103, po\u0163i oric\u00e2nd crea o lume nou\u0103: \u201cAcas\u0103, printre foile \u015fi c\u0103r\u0163ile mele sensul reap\u0103rea cu repeziciune \u015fi disp\u0103rea la fel c\u00e2nd ie\u015feam \u00een public. Vroiam s\u0103 scriu despre absurditatea faptului dar al\u0163ii o f\u0103cuser\u0103 deja. Mult\u0103 vreme nu am mai g\u0103sit nici o ie\u015fire. Nu puteam s\u0103 renun\u0163 pentru c\u0103 iubeam foarte literatura \u015fi cuv\u00e2ntul scris. A\u015f fi suferit enorm s\u0103 trec prin fa\u0163a unei libr\u0103rii, s\u0103 v\u0103d miile de interviuri cu scriitori \u015fi s\u0103 \u015ftiu c\u0103 am renun\u0163at. [\u2026] Voi \u00eenchide ochii \u015fi voi r\u0103m\u00e2ne o vreme a\u015fa, suspendat \u00eentre imaginea timpului \u015fi timpul \u00eensu\u015fi. M\u0103 voi g\u00e2ndi la tot, la nimic pur \u015fi simplu, cred c\u0103 se va produce o ardere lent\u0103 \u015fi at\u00e2t. Nu trebuie s\u0103 aprind lum\u00e2n\u0103ri, nu mai trebuie s\u0103 fac m\u0103rturisiri, nu trebuie s\u0103 m\u0103 \u00eempac cu nimeni. Voi sta \u00eenchis, g\u00e2ndul meu va str\u0103bate m\u0103ri de \u00eentuneric f\u0103r\u0103 s\u0103 scoat\u0103 un zgomot.\u201d Dac\u0103 lumii i-au fost reparate g\u0103urile \u00een final, pariul s-a \u00eencheiat.<\/p>\n

\u2026\u201dV\u0103 place literatura?\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[Augustin Cup\u015fa – Perforatorii, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2006] de Cristina Nemerovschi \u201cV\u0103 place literatura?\u201d \u2013 cu aceast\u0103 \u00eentrebare se \u00eencheie romanul Perforatorii \u015fi \u00een acela\u015fi timp m\u0103rturisirea doctorului, unul dintre personajele interesante \u015fi greu de \u201eprins\u201d ale c\u0103r\u0163ii. \u00centrebarea las\u0103 impresia unui pariu pe care t\u00e2n\u0103rul autor l-ar face cu cititorii, \u00eendemn\u00e2ndu-i pe potecile mai pu\u0163in […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[615,125],"tags":[558,516,1150,1129],"class_list":["post-5474","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-28","category-invitat","tag-augustin-cupsa","tag-cristina-nemerovschi","tag-egophobia-28","tag-invitat"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1qi","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5474","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5474"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5474\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5476,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5474\/revisions\/5476"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5474"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5474"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5474"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}