{"id":5548,"date":"2010-09-20T15:58:00","date_gmt":"2010-09-20T13:58:00","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=5548"},"modified":"2010-09-21T08:28:51","modified_gmt":"2010-09-21T06:28:51","slug":"fotografii-de-nunta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=5548","title":{"rendered":"Fotografii de nunt\u0103"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: right\">de\u00a0R\u0103zvan Petrescu [Rom\u00e2nia]<\/p>\n<p style=\"text-align: right\"><em>for the English version, click <strong><a href=\"http:\/\/egophobia.ro\/?p=5546\">here<\/a><\/strong><\/em><\/p>\n<p>Cu exact dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00eeni \u00eenainte s\u0103 m\u0103 c\u0103s\u0103toresc, vecinul care locuie\u015fte deasupra mea a uitat apa deschis\u0103 la buc\u0103t\u0103rie. \u00cen urma inunda\u0163iei, pe tavan mi-a ap\u0103rut un desen abstract, de mari dimensiuni, cu o dominant\u0103 verde. Tencuiala s-a umflat. Am fost nevoit s\u0103 zugr\u0103vesc camera. \u015ei asta c\u00eend eram mai prins cu preg\u0103tirile pentru nunt\u0103. Vecinul cu pocinogul s-a oferit s\u0103 m\u0103 ajute, dar cum era \u00een permanen\u0163\u0103 beat, iar eu prea obosit ca s\u0103 mai fiu atent, a zugr\u0103vit alt\u0103 camer\u0103.<!--more--> Dormitorul. Inclusiv dulapul din lemn de nuc. Nu mai r\u0103m\u0103seser\u0103 dec\u00eet trei zile p\u00een\u0103 la cel mai fericit eveniment din via\u0163a mea \u015fi apartamentul ar\u0103ta spectaculos. Am adormit cu coiful de h\u00eertie pe cap \u015fi bidineaua \u00eentr-o m\u00een\u0103. \u00cen cealalt\u0103 m\u00een\u0103 am uitat \u0163igara aprins\u0103. A c\u0103zut, cum era de a\u015fteptat. Covorul a luat foc. Eu am sc\u0103pat u\u015for desfigurat, \u00eens\u0103 pe vecin l-au dus la spital, unde medicii au cl\u0103tinat din cap. Nu credeau c\u0103 mai apuc\u0103 nunta mea. Cu o zi \u00eenainte de c\u0103s\u0103torie au venit tata \u015fi mama \u015fi s-au schimbat la fa\u0163\u0103 c\u00eend au v\u0103zut \u00een ce stare se afla casa. Mama a f\u0103cut o scen\u0103. Apoi m-au ajutat, cum s-au priceput, s\u0103 mut ni\u015fte rafturi, reu\u015find s\u0103 sparg\u0103 fereastra de la dormitor.<br \/>\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00cen diminea\u0163a cu pricina, cu p\u0103rul zburlit, cearc\u0103ne ad\u00eenci \u015fi o curioas\u0103 dorin\u0163\u0103 de-a face r\u0103u, m-am trezit cu o jum\u0103tate de or\u0103 mai t\u00eerziu dec\u00eet trebuia. Am privit de\u015ftept\u0103torul. Era oprit. M-am calmat, l-am \u00eentors p\u00een\u0103 dincolo de refuz, i-a plesnit arcul \u015fi am intrat \u00een sufragerie. Mama \u00eemi aranjase cu grij\u0103 costumul de haine pe scaun. Tata, emo\u0163ionat, uit\u00eendu-se mereu la ceas \u015fi \u00eendemn\u00eendu-m\u0103 s\u0103 m\u0103 gr\u0103besc, s-a a\u015fezat, cu toat\u0103 greutatea. Tata e foarte gras. Scaunul s-a rupt, la fel \u015fi costumul. Mama a-ncercat s\u0103 coas\u0103 ce se mai putea coase, dar pata pe care mi-am f\u0103cut-o pe reverul st\u00eeng, atunci c\u00eend mi-a sc\u0103pat cea\u015fca de cafea din m\u00een\u0103, n-a mai putut-o scoate. Cei doi prieteni, pe care-i trimisesem s\u0103 cumpere flori, n-au g\u0103sit. Flor\u0103riile erau \u00eenchise, tig\u0103ncile disp\u0103ruser\u0103 \u00een chip misterios. \u00cen cele din urm\u0103 au rupt c\u00eeteva dintr-un p\u0103rcule\u0163, nu \u015ftiu cum se numeau, erau galbene, iar unul dintre ei a reu\u015fit s\u0103 fure dou\u0103 garoafe dintr-un cimitir. Paznicul alerga iute. C\u00eend au sosit, plini de s\u00eenge, mama se afla din nou pe pragul unei crize, tata pl\u00eengea c\u0103 mi-a distrus costumul, iar eu \u00eencercam s\u0103-l conving pe administratorul blocului c\u0103 \u0163ipetele pe care le auzea erau de bucurie. L-am convins, a \u0163ipat \u015fi el, dar nu de bucurie \u015fi, dup\u0103 ce-a plecat tr\u00eentind u\u015fa c\u0103reia i-a s\u0103rit vizorul, am \u00eendesat cu gesturi dezordonate, sub pat, o bun\u0103 parte din ziarele cu care acoperisem mobila cu ocazia zugr\u0103vitului. \u00cempreuna cu ele, \u015fi cadoul de nunt\u0103, care s-a spart. Dulapul l-am l\u0103sat a\u015fa cum era. \u00cencepea sa se usuce.<br \/>\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00cent\u00eerziasem deja doua ore. Am coborit \u00een strad\u0103 \u015fi n-am g\u0103sit taxi. Unul dintre prietenii mei a aruncat cu o pietricic\u0103 \u00eentr-un taximetru gol care nu voise s\u0103 opreasc\u0103. Atunci, \u015foferul s-a oprit, s-a dat jos \u015fi l-a b\u0103tut pe tata. Am prins p\u00een\u0103 la urm\u0103 o ocazie, o ma\u015fina frumoas\u0103, stil dric, un Mercedes din anii \u201970 f\u0103r\u0103 parbriz, care a avut pan\u0103 la \u00eentretaierea lui Baba Novac cu Brejnev. Avea din fericire \u015fi roat\u0103 de rezerv\u0103, e drept c\u0103 mai mic\u0103 dec\u00eet celelalte, \u015fi a mers a\u015fa. Prietenii mei s-au suit \u00eentr-un camion care i-a dus \u00een alt\u015f parte. Pe drum ne-am intersectat cu un convoi mortuar ce-a reu\u015fit s\u0103 ne-o ia \u00eenainte \u015fi-am fost astfel nevoi\u0163i s\u0103 mergem \u00een urma lui \u00eenapoi spre cas\u0103, \u0103sta \u00eei era drumul. Orchestra c\u00eenta nu \u015ftiu de ce <em>Hai s\u0103-\u0163i ar\u0103t Bucure\u015ftiul noaptea<\/em>. Am v\u0103zut Bucure\u015ftiul, precum \u015fi cimitirul de unde proveneau garoafele mele. La cimitir ne-au rugat s\u0103 ne punem banderole negre.<\/p>\n<p>\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0C\u00eend am ajuns la primaria sectorului 3, pe Parfumului, nu s-au deschis portierele din spate, unde st\u0103teau p\u0103rin\u0163ii mei. Eu st\u0103team \u00een fa\u0163\u0103, \u00een m\u00een\u0103 cu buche\u0163elul de mireas\u0103 ce mirosea ur\u00eet, \u015fi nu mai doream s\u0103 cobor. A trebuit, totu\u015fi, deoarece nu se deschidea nici portiera \u015foferului. Dup\u0103 extrac\u0163ia acestuia, \u00eencheiat\u0103 pe asfalt cu o ran\u0103 la cap prin \u00een\u0163epare, ne-am opintit am\u00eendoi la u\u015file din spate. Ne-au s\u0103rit \u00een ajutor \u015fi al\u0163i oameni care doreau s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103. Singurul rezultat al eforturilor noastre combinate a fost smulgerea unei clan\u0163e. Mama \u015fi tata s-au v\u0103zut sili\u0163i s\u0103 ias\u0103 \u00eenc\u0103lec\u00eend scaunele din fa\u0163\u0103. Tata n-a putut cobor\u00ee p\u00een\u0103 n-a d\u0103r\u00eemat scaunul mortului. I-am dat \u015foferului f\u0103r\u0103 s\u0103 cr\u00eecnim aproape-un sfert din pret\u0163ul ini\u0163ial al ma\u015finii \u015fi am intrat \u00een sf\u00eer\u015fit \u00een curte. Viitoarea mea soacr\u0103 mi-a smuls buche\u0163elul de mireas\u0103 \u015fi a vrut s\u0103 m\u0103 plesneasc\u0103 cu el peste fa\u0163\u0103. M-am aplecat la timp \u015fi mi s-a descheiat fermoarul de la pantaloni. N-am mai izbutit s\u0103-l \u00eenchid, de\u015fi am \u00eencercat s-o fac timp de vreo trei minute, \u00een toaleta prim\u0103riei, ajutat de v\u0103rul meu care a f\u0103cut sport \u015fi e foarte puternic. For\u0163a nu i-a folosit \u00eens\u0103 la nimic, pentru c\u0103 din grab\u0103 intrasem la \u201eFemei\u201d, de unde-am fost alunga\u0163i cu \u0163ipete, etichet\u0103ri nedrepte \u2013 porci \u015fi homosexuali \u2013, plus lovituri de po\u015fete grele, cu \u00eenchiz\u0103tori de metal. Un incisiv a zburat pe deasupra capetelor noastre \u015fi a aterizat cu un clipocit \u00eentr-o cabin\u0103 goal\u0103. Era incisivul meu. V\u0103ru-miu a-ncercat s\u0103-l recupereze \u015fi s-a ales cu o nou\u0103 lovitur\u0103, de data asta bine \u0163intit\u0103, ce i-a f\u0103cut zob ceasul de m\u00een\u0103 anti\u015foc. Apoi cineva ne-a zg\u00eeriat pe am\u00eendoi pe fa\u0163\u0103. Am ie\u015fit de-acolo nelini\u015fti\u0163i. Mariana m\u0103 a\u015ftepta, cuminte, \u00een curte. Era cuminte fiindc\u0103 nu m\u0103 recunoscuse. Pierdusem ora la care fuseser\u0103m programa\u0163i, a\u015fa c-am intrat ultimii. M\u0103 s\u00eec\u0103ia chestia cu fermoarul, c\u00eet \u015fi faptul c\u0103 viitoarea mea so\u0163ie nu purta sutien, rochia fiind, \u00een schimb, complet transparent\u0103. Cei ce a\u015fteptau \u00een curte transpiraser\u0103 de-at\u00eeta privit, \u015fi p\u0103reau c\u0103 doresc acum s\u0103-\u015fi uneasc\u0103 destinul cu Mariana, pentru totdeauna, sau m\u0103car pentru o vreme. Am rugat-o \u00een \u015foapt\u0103 s\u0103-\u015fi pun\u0103 o batist\u0103 pe decolteu, dup\u0103 care, sub un pretext str\u0103veziu, m-am ascuns, jenat, printre tufe. Mai ales ca mama soacr\u0103 m\u0103 c\u0103uta, probabil ca s\u0103-mi dea lovitura de gra\u0163ie.<\/p>\n<p>\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0Se f\u0103cuse trei f\u0103r\u0103 cinci c\u00eend ne-a venit \u015fi nou\u0103 r\u00eendul. Am p\u0103truns \u00eenfiora\u0163i \u00een sala de oficiere. Se vorbea pe un ton cobor\u00eet. Ofi\u0163erul st\u0103rii civile era deja cherchelit \u015fi z\u00eembea cu gura p\u00een\u0103 la urechi \u00eentr-o direc\u0163ie unde nu se afla nimeni. C\u00eend a sunat ceasul de perete, omul s-a mo\u015fmondit ceva timp cu e\u015farfa tricolor\u0103 \u015fi-n cele din urm\u0103 \u015fi-a pus-o pe dos. Asisten\u0163a a\u015ftepta \u00eencordata. A-nceput s\u0103-\u015fi spun\u0103 textul cu o voce pi\u0163ig\u0103iat\u0103, \u015fi la fraza cu \u201efamilia din \u0163ara noastra este\u201d, s-a oprit. Uitase ce este. A \u00eentrebat-o pe secretar\u0103, dar nici ea nu \u015fi-a adus aminte. Ca s\u0103-\u015fi stimuleze memoria, femeia a mu\u015fcat dintr-un pi\u015fcot r\u0103mas de la o c\u0103s\u0103torie precedent\u0103. Nici a\u015fa nu \u015fi-a amintit. \u00cen schimb, s-a \u00eenecat cu pi\u015fcotul. A fost scoas\u0103 din sal\u0103 ro\u015fie la fa\u0163\u0103 \u015fi b\u0103t\u00eend aerul cu picioarele. \u00cen timpul \u0103sta eu st\u0103team nemi\u015fcat, ascunz\u00eendu-mi \u015fli\u0163ul cu o m\u00een\u0103. Na\u015ful ne f\u0103cea fotografii color. C\u00eend a vrut s\u0103 schimbe filmul, a constatat ca n-avusese film \u00een aparat. Tata a dat drumul la casetofon, muzica n-a pornit, \u015fi cu toate c\u0103 i-a ars un pumn, l-a zg\u00eel\u0163\u00eeit, l-a scos \u015fi l-a b\u0103gat de mai multe ori \u00een priz\u0103, nu s-a auzit nimic. Uitase s\u0103 apese pe <em>play<\/em>. Abia acas\u0103 \u015fi-a adus aminte, \u015fi a ap\u0103sat, \u015fterg\u00eendu-\u015fi pe furi\u015f o lacrim\u0103 c\u00eet \u015fi \u00eentreaga caset\u0103, deoarece ac\u0163ionase simultan \u015fi clapa <em>record<\/em>. Fusesem \u00eens\u0103 prev\u0103z\u0103tor, adusesem \u015fi-un al doilea casetofon, ceva mai uzat, cu motorul tur\u00eend imprevizibil, dar, oricum, mergea. I-am f\u0103cut semn unui unchi al Marianei, care-a pus imediat \u00een func\u0163iune obiectul, un Philips din primele genera\u0163ii. A r\u0103sunat vivace <em>Mar\u015ful nup\u0163ial<\/em>, cu o vitez\u0103 considerabil mai mare dec\u00eet cea prev\u0103zut\u0103. Gesturile tuturor s-au acordat cu tempoul \u015fi au devenit febrile. Am f\u0103cut doi pa\u015fi \u00eenainte \u015fi am semnat, emo\u0163iona\u0163i, \u00een registrul st\u0103rii civile. Mariana a semnat din gre\u0103eal\u0103 cu numele de fat\u0103. C\u00eend mi-a venit r\u00eendul am sc\u0103pat stiloul \u015fi socrul meu a c\u0103lcat pe el. Era un Pelikan. A urmat \u00eemp\u0103r\u0163irea bomboanelor \u015fi a paharelor de \u015fampanie. Ofi\u0163erul a b\u0103ut dou\u0103 pe ner\u0103suflate \u015fi-a inceput s\u0103 r\u00eed\u0103-n hohote. Am f\u0103cut \u00een g\u00eend socoteala, doi \u00eenmul\u0163it cu paisprezece c\u0103s\u0103torii, dou\u0103zeci \u015fi opt de pahare. Era cui. S-a pr\u0103bu\u015fit peste birou, \u00eencerc\u00eend \u00een ultimul moment s-o prind\u0103 pe na\u015f\u0103 de rochie. Na\u015fa s-a enervat \u015fi, \u00een ciuda v\u00eerstei, i-a sf\u00ee\u015fiat e\u015farfa tricolor\u0103 dintr-o mi\u015fcare. \u00centre timp au ap\u0103rut alterca\u0163ii \u00een privin\u0163a bomboanelor. \u201eAdic\u0103 de ce-mi d\u0103 mie numai una, \u015fi aia f\u0103r\u0103 ciocolat\u0103, \u015fi aleia-n verde, trei?\u201d s-a auzit o voce de sopran\u0103. \u201eZi mersi, c\u0103 eu nici n-am mai apucat\u201d, a r\u0103spuns o <strong>contralt\u0103<\/strong>. A fost ca un semnal. Au prins imediat s\u0103 se \u00eembrinceasc\u0103 \u015fi s\u0103 arunce cu bomboane unii-n al\u0163ii. Pe mine m-a nimerit una drept \u00een ochi. N-a\u015f putea spune c\u00eet era de gustoas\u0103, \u00eens\u0103 era tare. Dup\u0103 ce lumea s-a potolit din lips\u0103 de muni\u0163ie \u015fi socrul meu mi-a promis un stilou nou, de plastic, am ie\u015fit in curtea din spatele prim\u0103riei. Aici am facut fotografiile oficiale. Ni le-a executat fotograful prim\u0103riei, cu un <strong>Hasellblat<\/strong> mare, negru, ce deconcerta doar prin faptul c\u0103 nu scotea fum. Totu\u015fi pocnea. B\u0103tr\u00eenii ambelor familii s-au amuzat. Am z\u00eembit, am stat \u0163epeni, am \u00eenghe\u0163at, era \u00eengrozitor de frig. Fotograful ne-a cerut o suma exorbitant\u0103, cam c\u00eet c\u00ee\u015ftigam eu \u00een cinci luni, spun\u00eend c\u0103 ni le d\u0103 gata \u00eenr\u0103mate. Ne-a ar\u0103tat ramele. \u00cens\u0103, cu toate c\u0103 era clar un profesionist, una din pozele de grup a ie\u015fit mi\u015fcat\u0103, fiindc\u0103-n clipa \u00een care a strigat \u201ep\u0103s\u0103rica\u201d cineva s-a apucat s\u0103 bat\u0103 covoarele pe maidanul \u00eenvecinat \u015fi toat\u0103 lumea a \u00eentors privirea \u00een acea direc\u0163ie. Un copil purt\u00eend dou\u0103 v\u00eertelni\u0163e de h\u00eertie deasupra capului a trecut trop\u0103ind m\u0103run\u0163el prin fa\u00e2\u0163a noastr\u0103 \u015fi a c\u0103zut \u00eentr-o groap\u0103. L-am scos greu de-acolo, pentru c\u0103 se prinsese \u00eentr-o s\u00eerm\u0103, murd\u0103rindu-ne de var \u015fi, cred, de rahat, din fericire congelat. Copilul, cum s-a v\u0103zut afar\u0103 din groap\u0103, a-nceput s\u0103 zbiere \u00een vreme ce v\u00eertelni\u0163ele i se roteau ame\u0163itor. A ap\u0103rut mama lui, o femeie distins\u0103, ce-a pornit s\u0103 ne injure de lucruri ireproductibile \u015fi cas\u0103 de piatr\u0103. Ne-am luat la revedere \u00een grab\u0103, din nou pup\u0103turi, unii s-au ciupit pe furi\u015f, cu ur\u0103, amintindu-\u015fi de bomboane \u015fi de altele, \u015fi-am ie\u015fit \u00een strad\u0103 s\u0103 c\u0103ut\u0103m un taxi. De data asta am avut noroc. Am pus florile \u015fi cadourile \u00een portbagajul ma\u015finii \u015fi, p\u00een\u0103 ne-am mai f\u0103cut semne cu m\u00eena, taxiul a plecat f\u0103r\u0103 noi. A\u015fa c-am luat troleibuzul. Dup\u0103 o sta\u0163ie i-au s\u0103rit troleele. \u015eoferul le-a pus, blestem\u00eend din greu, \u00een aproape trei sferturi de ceas. Din p\u0103cate n-am mai mers dec\u00eet dou\u0103 sta\u0163ii, deoarece o gospodin\u0103 cu un aer dinamic s-a uitat la rochia Marianei, a scos un sunet sever, \u015fi ne-a somat \u00een numele moralei s\u0103 cobor\u00eem pe loc. Am cobor\u00eet, dar nu to\u0163i, pentru c\u0103 soacr\u0103-mea a r\u0103mas s\u0103 se lupte cu gospodina. Pe jos, p\u00een\u0103 acas\u0103, prin z\u0103pad\u0103, am f\u0103cut numai dou\u0103 ore \u015fi jum\u0103tate. \u00cen fa\u0163a blocului am alunecat pe ghea\u0163\u0103 \u015fi mi-am scr\u00eentit un deget.\u00a0<\/p>\n<p>\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0Am reu\u015fit s\u0103 ne adun\u0103m cu to\u0163ii \u00een apartament dup\u0103 vreo trei ore, obosi\u0163i \u015fi mor\u0163i de foame. Aragazul devenise \u00eens\u0103 inutilizabil. Gazul fusese oprit. Am m\u00eencat a\u015fadar ni\u015fte c\u00eern\u0103ciori reci, cu mur\u0103turi portugheze. O m\u0103tu\u015f\u0103 a f\u0103cut indigestie \u015fi-a vomat neb\u0103nuit de mul\u0163i c\u00eern\u0103ciori, uit\u00eend s\u0103 trag\u0103 apa la toalet\u0103. Lucru ce-a dus la provocarea unui acces identic singurei familii din \u00eenalta societate pe care reu\u015fiser\u0103m s-o invit\u0103m. S-a b\u0103ut, s-a c\u00eentat. Caloriferul s\u00ees\u00eeia. Pe la miezul nop\u0163ii, cu degetul bandajat \u015fi fa\u0163a p\u0103m\u00eentie, m-am dus s\u0103 m\u0103 odihnesc. Nu m-am odihnit, pentru c\u0103 m-a trezit dup\u0103 c\u00eeteva minute Mariana. Na\u015ful se \u00eemb\u0103tase \u015fi scria porc\u0103rii pe pere\u0163i. Pere\u0163ii mei proasp\u0103t zugr\u0103vi\u0163i ! Am scos un urlet fin. C\u00eend am intrat \u00een sufragerie hot\u0103r\u00eet s\u0103 pun lucrurile la punct, nu mai era nimic de f\u0103cut. Se pare c\u0103 jocul pl\u0103cuse tuturor. Le aducea aminte de copil\u0103rie. To\u0163i scriau acum pe pere\u0163i cu carioca, pixuri ro\u015fii, verzi, albastre, creioane \u015fi furculi\u0163e. Doar unul dormea dus, \u00eenf\u0103\u015furat \u00een covor.<br \/>\n\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0Nu mai spun c\u0103 am ascultat ore-ntregi, cu volumul la maximum, <em>Recviemul<\/em> lui Mozart, un obsedat de muzic\u0103 clasic\u0103 \u00eel punea mereu de la cap\u0103t, p\u0103zind pick-up-ul cu o privire fioroas\u0103. Ini\u0163ial s-au mai g\u0103sit unii ce-au \u00eencercat s\u0103 protesteze, s\u0103 schimbe discul, dar, fiind agresa\u0163i fizic de meloman, au renun\u0163at \u015fi-au dansat \u00een cele din urm\u0103 pe <em>Dies Irae.<\/em><br \/>\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<br \/>\n\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0Noaptea nun\u0163ii nu a fost cu nimic ie\u015fit\u0103 din comun. Am d\u00eerd\u0103it tot timpul, se f\u0103cuser\u0103 minus zece grade afar\u0103, iar fereastra dormitorului o sp\u0103rsesera p\u0103rin\u0163ii mei, cum am povestit. Am pus \u00een cadru o folie de celofan, dar s-a rupt, c\u0103 b\u0103tea v\u00eentul. Am discutat apoi cu minu\u0163iozitate \u015fi-am decis s\u0103 \u00eencerc\u0103m ceva mai ac\u0103t\u0103rii, care s\u0103 ne r\u0103m\u00een\u0103 gravat \u00een minte p\u00een\u0103 la ad\u00eenci b\u0103tr\u00eene\u0163i, \u00eens\u0103 ne-a fost imposibil s\u0103 reu\u015fim ca la carte babarishkrata, pozi\u0163ia aceea amoroas\u0103 \u00een care ambii parteneri trebuie s\u0103 stea \u00een cap, cu ochii \u00eenchi\u015fi, bra\u0163ele r\u0103sucite la spate, coloana flectat\u0103 \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00eet s\u0103-\u0163i po\u0163i atinge buricul cu v\u00eerful nasului, \u015fi picioarele \u00eempletite-n sus, cu degetele r\u0103\u015fchirate. S-ar putea s\u0103 nu ne fi izbutit figura \u015fi din cauz\u0103 c\u0103 r\u0103m\u0103seser\u0103m cu paltoanele pe noi. Dup\u0103 mai bine de patruzeci de minute \u00een care n-am putut s\u0103 ne apropiem unul de altul ca so\u0163 \u015fi so\u0163ie, Marianei i s-a pus un c\u00eercel, iar eu am \u00een\u0163epenit. Ne-am g\u00eendit c\u0103 poate traduseser\u0103 gre\u015fit din indian\u0103 \u015fi-am adormit cu degetele de la picioare r\u0103\u015fchirate. Diminea\u0163a, foarte devreme, ne-a trezit un vecin care b\u0103tea \u00een \u0163eav\u0103. Am b\u0103tut \u015fi noi. Apoi vecinul ars, care-a venit de la spital, a\u015fa aproape carbonizat cum era, ca s\u0103 ne ureze casa de lemn \u015fi-un incendiu mare. Eram complet degera\u0163i, astfel \u00eenc\u00eet am g\u0103sit urarea destul de inspirat\u0103. L-am rugat chiar s\u0103 ne fac\u0103 o poz\u0103.<\/p>\n<p>\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u015ei-acum e frig. N-am s\u0103 aflu niciodat\u0103 de ce nu ne \u00eengroap\u0103 cu paltoanele pe noi, iarna. Privesc cl\u0103n\u0163\u0103nind din din\u0163i fotografiile de nunt\u0103, una c\u00eete una, \u015fi m\u0103 \u00eenduio\u015feaz\u0103 culorile \u015fi chipurile expirate, aerul lor de teatralitate accentuat de lumina cvasi-absent\u0103, oarecum interioar\u0103. Le completez cu fotograme inexistente, surprinse \u00eenainte \u015fi dup\u0103 momentul ap\u0103s\u0103rii pe declan\u015fator, incomodat pu\u0163in doar de pozi\u0163ia mea perfect orizontal\u0103 \u015fi de faptul c\u0103 abia-mi pot mi\u015fca m\u00eeinile. A fost o nunt\u0103 frumoas\u0103, dac\u0103 m\u0103 g\u00eendesc bine, greu de uitat, dovada cea mai buna fiind c\u0103 m\u0103 g\u00eendesc la ea chiar \u015fi acum, pe \u00eentuneric, de\u015fi au trecut at\u00ee\u0163ia ani. Aici unde s\u00eent am remarcat un fenomen interesant, anume c\u0103 viermii nu vin din p\u0103m\u00eent, adic\u0103 din afar\u0103, pentru a te coloniza, este exact invers, se formeaza-n propriu-\u0163i trup \u015fi \u0163\u00eesnesc spre exterior, g\u0103urind lemnul. \u00cen primele zile \u00eei sim\u0163i ca pe ni\u015fte minuscule explozii sub piele, \u015fi m\u00eenc\u0103rimea este intens\u0103. Pe urm\u0103 trece, odat\u0103 cu pielea. \u00cen ce m\u0103 prive\u015fte, autoliza a \u00eenceput de mult \u015fi, cu toate c\u0103 nu cred \u00een via\u0163a de apoi, b\u0103nuiesc c\u0103 Mariana este undeva pe l\u00eeng\u0103 mine, pe-aproape, sau, c\u00eend va veni, am putea s\u0103 ne atingem m\u00eeinile, cumva, dac\u0103 am face un mic efort.\u00a0<\/p>\n<p>(Din volumul <em>Eclipsa<\/em>, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1993)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de\u00a0R\u0103zvan Petrescu [Rom\u00e2nia] for the English version, click here Cu exact dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00eeni \u00eenainte s\u0103 m\u0103 c\u0103s\u0103toresc, vecinul care locuie\u015fte deasupra mea a uitat apa deschis\u0103 la buc\u0103t\u0103rie. \u00cen urma inunda\u0163iei, pe tavan mi-a ap\u0103rut un desen abstract, de mari dimensiuni, cu o dominant\u0103 verde. Tencuiala s-a umflat. Am fost nevoit s\u0103 zugr\u0103vesc camera. \u015ei [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[615,393],"tags":[1150,54,568],"class_list":["post-5548","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-28","category-prozascurta","tag-egophobia-28","tag-proza-scurta","tag-razvan-petrescu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1ru","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5548","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5548"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5548\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5648,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5548\/revisions\/5648"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5548"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5548"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5548"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}