{"id":5710,"date":"2010-09-19T15:53:00","date_gmt":"2010-09-19T13:53:00","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=5710"},"modified":"2011-02-01T21:27:32","modified_gmt":"2011-02-01T19:27:32","slug":"umberto-eco-o-biografie-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=5710","title":{"rendered":"Umberto Eco. O biografie [I]"},"content":{"rendered":"

[fragment]<\/strong><\/p>\n

de Michael Nerlich
\ntraducere din limba german\u0103 & prezentare de Daniela Micu<\/p>\n

\nMichael Nerlich<\/strong> (n.11 martie 1939 \u00een Germania, la Brandenburg an der Havel) este erudit romanist german, poliglot \u015fi traduc\u0103tor \u00een limba german\u0103 al lui Moli\u00e8re, Diderot, Stendhal, Gide, Aragon etc. A studiat germanistica, romanistica \u015fi istoria artei la Hamburg, K\u00f6ln \u015fi Bonn, dar \u015fi la Paris, Salamanca \u015fi Madrid, unde \u00ee\u015fi sus\u0163ine doctoratul cu o teza despre receptarea poeticii lui Aristotel \u00een Spania. Prima sa publica\u0163ie a fost El Hombre justo y bueno. Inocencia bei Fray Luis de Leon <\/em>(1966), o carte a c\u0103rei tem\u0103 este persecu\u0163ia evreilor de c\u0103tre regii catolici. \u00cen acela\u015fi timp, \u00eempreun\u0103 cu Jakov Lind, s-a pronun\u0163at prin intermediul revistei avangardiste Akzente<\/em> \u00eempotriva experimentelor literare care nu au la baz\u0103 un substrat profund. P\u00e2n\u0103 \u00een prezent \u015fi-a exercitat func\u0163ia de profesor la diferite catedre ale unor universit\u0103\u0163i importante din Germania \u015fi Fran\u0163a. \u00cen 1975, fondeaz\u0103 \u00eempreuna cu so\u0163ia sa, Evelyne Sinnassamy, revista bilingv\u0103 \u201eLendemains\u201d, dedicat\u0103 studiilor comparate despre Fran\u0163a, al c\u0103ror nume aduc un omagiu Rezisten\u0163ei franceze, \u015fi care apar ast\u0103zi la editura Gunter Narr. Revista combin\u0103 abord\u0103rile literare \u015fi filologice cu cercet\u0103ri de istorie \u015fi \u015ftiin\u0163e sociale, dar \u015fi cu articole despre actualitatea francez\u0103 \u015fi rela\u0163iile germano-franceze.<\/p>\n

\nCreator al conceptului de iconotext<\/em>, aplicabil obiectelor hibride \u00een interiorul c\u0103rora interac\u0163iunea dintre text \u015fi imagine este singur\u0103 apt\u0103 s\u0103 produc\u0103 sensul, nara\u0163iunea, emo\u0163ia, valoarea estetic\u0103 etc. Cartea sa Apollon et Dionysos ou la science incertaine des signes <\/em>(1989) a fost punctul de plecare pentru un dialog cu Umberto Eco, ceea ce a dus la realizarea unui proiect foarte important: prima monografie \u00een limba german\u0103 despre Umberto Eco. Umberto Eco. Die Biographie<\/em> a ap\u0103rut anul acesta la editura A. Francke din T\u00fcbingen. Textul de mai jos reprezint\u0103 traducerea primei jum\u0103t\u0103\u0163i a capitolului cu care se deschide aceast\u0103 carte dedicat\u0103 scriitorului italian. [D.M.]<\/p>\n

Copil\u0103rie \u00een Italia fascist\u0103 [I]<\/strong><\/p>\n

\nNa\u015ftere \u015fi familie \u2013 1932. Anul na\u015fterii lui Eco, sau Mussolini, b\u0103rbatul providen\u0163ei divine \u2013 Fascism pentru copii \u2013 Umberto Eco Balilla<\/em><\/p>\n

Na\u015ftere \u015fi familie<\/strong><\/p>\n

\nEste de necontestat c\u0103 Umberto Eco se num\u0103r\u0103 printre cei mai cunoscu\u0163i scriitori \u00een via\u0163\u0103 ai timpului nostru \u015fi, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, Eco nu ezit\u0103 \u015fi nici nu a ezitat vreodat\u0103 s\u0103 apar\u0103 \u00een public, \u00een mijlocul oamenilor, pentru a lua cuv\u00e2ntul \u015fi pozi\u0163ia nep\u0103rtinitor \u015fi bombastic \u00een toate problemele arz\u0103toare, care \u00eel mi\u015fc\u0103. Da, \u00een Italia sute de mii de cititori ai lui Eco a\u015fteptau, la \u00eenceput s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, acum o dat\u0103 la paisprezece zile, s\u0103 apar\u0103 comentariile sale politico-socio-culturale pe teme actuale, sub titlul-glos\u0103 Bustine di Minerva<\/em> \u00een revista L\u2019Espresso<\/em> din Roma. Pe scurt: Eco este indispensabil din con\u015ftiin\u0163a de zi cu zi a contemporanilor italieni, dar \u015fi din cea a publicului din \u00eentreaga lume. Cu at\u00e2t mai impresionant este c\u00e2t de bine a \u00een\u0163eles aceast\u0103 personalitate a vie\u0163ii publice culturale \u015fi politice s\u0103-\u015fi conserve sfera privat\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi fereasc\u0103 familia germano-italian\u0103 de presa de scandal, \u015fi este cu at\u00e2t mai remarcabil cu c\u00e2t, nu rar oameni ca el, care provin din medii simple \u015fi ajung s\u0103 fie celebri, nu pot s\u0103 reziste tenta\u0163iei de a-\u015fi face public\u0103 via\u0163a privat\u0103.<\/p>\n

\nUmberto Eco se na\u015fte pe 5 ianuarie 1932 ca fiu al triplu veteranului de r\u0103zboi Giulio Eco, librar, \u015fi so\u0163ia acestuia Giovanna Bisio, numit\u0103 \u015fi Rita, \u00een Alexandria piemontic\u0103, ora\u015ful p\u0103l\u0103riilor \u201eBorsalino\u201d. Tat\u0103l Giovannei, de profesie croitor, murise deja \u00een 1918 de grip\u0103 spaniol\u0103. Tat\u0103l lui Giulio a fost \u2013 dup\u0103 spusele lui Umberto Eco \u2013 un copil abandonat, care a primit dup\u0103 tradi\u0163ia iezuit\u0103 de la un slujitor al comunit\u0103\u0163ii numele E(x) C(oelo)O(blatus)<\/em> (d\u0103ruit din cer). De profesie tipograf, \u015fi dup\u0103 pensionare leg\u0103tor de c\u0103r\u0163i, tat\u0103l a treisprezece copii, abia a putut s\u0103-\u015fi \u0163in\u0103 familia pe linia de plutire \u015fi a reu\u015fit un timp \u2013 de\u015fi (conform nepotului Umberto) a fost socialist \u2013 cu sprijinul unei fr\u0103\u0163ii catolice. Giulio \u015fi Giovanna, dimpotriv\u0103, au tr\u0103it \u00eentr-o oarecare prosperitate, ceea ce le-a permis s\u0103 le ofere lui Umberto \u015fi surorii sale Emilia, c\u0103reia i se spunea Emi, n\u0103scut\u0103 \u00een 1935, o copil\u0103rie lipsit\u0103 de griji materiale. Pentru c\u0103 se tr\u0103geau din manufacturieri<\/em>, spune Umberto Eco pe 15 decembrie 2002 \u00eentr-un interviu cu Thomas Stauder, tat\u0103l \u015fi mama mea au fost prima genera\u0163ie din familie de mici burghezi purt\u0103tori de p\u0103l\u0103rie. Pe atunci, p\u0103l\u0103ria era un criteriu important de diferen\u0163iere social\u0103. Numai acela care purta o p\u0103l\u0103rie, era un domn sau o doamn\u0103, cine nu, era pur \u015fi simplu un b\u0103rbat sau o femeie <\/em>(Thomas Stauder, Dialoguri cu Umberto Eco<\/em> 118).<\/p>\n

\n1932, anul na\u015fterii lui Eco, sau Mussolini, b\u0103rbatul providen\u0163ei divine<\/strong><\/p>\n

\nAnul na\u015fterii lui Umberto Eco \u00eel g\u0103se\u015fte pe Benito Mussolini la apogeul puterii sale. Plec\u00e2nd de la squadre d\u2019azione<\/em>, trupele sale de atac \u00eembr\u0103cate \u00een c\u0103m\u0103\u015fi negre, ale Fasci di combatimento<\/em> formate \u00een 1919 \u00een Mailand, care \u00een 1921 s-au unit \u00een Partito nazionale fascista<\/em> (PNF), Partidul Na\u0163ional Fascist, venit la putere, acesta ob\u0163ine aprobarea regelui Victor Emmanuel al III-lea, s\u0103-\u015fi formeze un nou cabinet ca viitor premier, inspirat de Machiavelli, Nietzche, Vilfredo Pareto, Charles Sorel, Oswald Spengler, Gabriele d\u2019Annunzio \u015fi de ideea rena\u015fterii Romei ca putere a lumii, ce l-a st\u0103p\u00e2nit pe Mussolini la 29 octombrie 1922, ziua \u00een care zeci de mii de squadre<\/em> ale sale au m\u0103r\u015f\u0103luit \u00een Roma. Ce-i drept, la \u00eenceput Mussolini pare s\u0103 respecte regulile constitu\u0163iei liberale din 1848, \u00eens\u0103 \u00een timp ce PNF-ul elaboreaz\u0103 noi statuturi \u015fi forme de organizare, care \u00eei elibereaz\u0103 func\u0163ii statale executive, instan\u0163ele parlamentare, alte forma\u0163iunii politice \u015fi sindicatele sunt tot mai deposedate de putere, dizolvate, sau refolosite \u00een scopuri fasciste.<\/p>\n

\n\u00cen 1932 partidele democratice sunt interzise, iar alegerile parlamentare sunt \u00eenlocuite prin plebiscit pentru candida\u0163ii PNF-ului. Este anulat\u0103 libertatea presei. Cenzura radio \u015fi video precum \u015fi poli\u0163ia secret\u0103 controleaz\u0103 libertatea de opinie \u015fi via\u0163a privat\u0103. Sindicatele sunt \u00eenlocuite prin acorduri corporatiste \u00eentre uniunea fascist\u0103 a \u00eentreprinderilor \u015fi sindicatul fascist. Grevele sunt interzise. Func\u0163ionarii nepopulari sunt \u00eenlocui\u0163i \u015fi toate pozi\u0163iile statale cheie sunt \u00eemp\u0103r\u0163ite membrilor PNF. Biroul primarului este desfiin\u0163at \u015fi \u00eenlocuit cu un administrator numit de stat, podest\u00e0<\/em>. \u201ePremierul\u201d Mussolini devenit \u201ecapo del governo\u201d, \u201e\u015feful regimului\u201d, \u015fi instan\u0163a conduc\u0103toare a PNF-ului, Marele Consiliu Fascist, care hot\u0103r\u0103\u015fte peste mini\u015ftrii \u015fi deputa\u0163i, ob\u0163ine dreptul de participare la toate hot\u0103r\u00e2rile relevante pentru constitu\u0163ie incluz\u00e2nd aici succesiunea la tron a Italiei, care oficial este \u00eenc\u0103 monarhic\u0103, cu regele ca \u201e\u015fef de stat\u201d. Pe 17 noiembrie 1932, PNF-ul consfin\u0163e\u015fte cu litere mari \u00een statutul s\u0103u formula de adresare a lui Mussolini: DUCE<\/p>\n


\nCu siguran\u0163\u0103, mii de opozan\u0163i ai fascismului erau tortura\u0163i cu b\u00e2te \u015fi ulei de ricin, r\u0103ni\u0163i sau \u2013 ca deta\u015fatul socialist Giacomo Matteotti 1924 sau liberalul de st\u00e2nga Piero Gobetti, care a putut s\u0103 fug\u0103 \u00een 1926 la Paris, unde a murit din cauza r\u0103nilor \u2013 uci\u015fi. Mii de necunoscu\u0163i, dar \u015fi italieni \u00eensemna\u0163i, liberali-conservativi ca Giovanni Amendola, Francesco Nitti, Ernesto Rossi sau Alberto Tarchiani, comuni\u015fti ca Palmiro Togliatti sau Giorgio Amendola, sociali\u015fti ca Giuseppe Saragat, Claudio Treves \u015fi Filippo Turati sau Pietro Nenni, precum \u015fi clerici ca renumitul Luigi Sturzo, \u00eentemeietorul Partito Popolare Italiano<\/em>, au emigrat sau \u2013 ca cel mai important g\u00e2nditor marxist al Italiei, Antonio Gramsci, sau jurnalistul conservativ Ernesto Grossi \u2013 \u00eenchi\u015fi \u00een carcere sau confini<\/em> ale exilului \u00een interiorul Italiei. Ecoul s-a r\u0103sp\u00e2ndit \u00een str\u0103in\u0103tatea zguduit\u0103 de efectele Primului R\u0103zboi Mondial \u015fi al crizelor sociale, dar Mussolini are \u2013 datorit\u0103 unor acte de caritate, \u015fi \u00eenainte de toate datorit\u0103 unui cult pentru geniu \u015fi entuziasmului pentru tehnic\u0103, care au creat o simpatie modern\u0103 pentru mi\u015fcarea fascist\u0103 \u2013 \u015fi \u00een Italia sprijinul intelectualilor \u015fi arti\u015ftilor renumi\u0163i.<\/p>\n

\n\u00cen aprilie 1925, 400 dintre ei au semnat Manifestul Intelectualilor Fasci\u015fti<\/em>, scris de importantul filozof hegelian de dreapta Giovanni Gentile (1875-1944), manifest \u00een care Gentile expune teoria sa despre \u201eactul pur\u201d sau atto puro<\/em>, al procesului de g\u00e2ndire, care preconceput \u00een dialectica liber\u0103 \u015fi independent de un altfel de imaginar \u015fi contingen\u0163\u0103 material\u0103 produce noul creativ, \u015fi transmite aceast\u0103 teorie mi\u015fc\u0103rii fasciste. Fascismul introdus \u00een \u201estructura vie a poporului italian\u201d, este scris \u00een Manifest<\/em>, nu ar fi \u2013 \u201eca fiecare idee adev\u0103rat\u0103, adic\u0103 vie, care este propria ei putere\u201d \u2013 \u201ecreat\u0103 de oameni\u201d, ci acea idee a fascismului \u2013 \u00eentruchipat\u0103 \u00een Duce \u2013 i-ar face pe oamenii fasci\u015fti: \u201e Fascismul este \u00een acela\u015fi timp o mi\u015fcare t\u00e2n\u0103ra \u015fi str\u0103veche a spiritului italian\u201d, explic\u0103 Gentile, ridicat\u0103 pe ideea cezarismului \u015fi a Romei precum \u015fi pe presupusa lor \u00eenviere \u00een entuziasmul tineresc al squadre<\/em>, \u015fi aceast\u0103 \u201emi\u015fcare\u201d ar trebui s\u0103 se adevereasc\u0103 \u00een acela\u015fi timp prin sacrificiul pentru comunitate \u015fi stat ca \u201etradi\u0163ie\u201d \u015fi \u201emisiune\u201d. Din aceasta ar reie\u015fi \u201ecaracterul religios al fascismului\u201d: \u201e Pentru c\u0103 patria fasci\u015ftilor este [\u2026] consacrarea tradi\u0163iilor \u015fi ordon\u0103rilor, care sunt substan\u0163a civiliza\u0163iei \u00een eternitatea fluent\u0103 a transmiterii. \u015ei este o \u015fcoal\u0103 a subordon\u0103rii particularului \u015fi inferiorului fa\u0163\u0103 de universal \u015fi nemuritor, \u00eenseamn\u0103 respect fa\u0163\u0103 de lege \u015fi disciplin\u0103 [\u2026]\u201d. \u00cenv\u0103\u0163\u0103turile acestei \u201e\u015fcoli\u201d erau acum aplicate de Mussolini, \u015fi mul\u0163i str\u0103ini \u201eau \u00eenceput astfel s\u0103 priveasc\u0103 cu invidie, ordinea public\u0103, care ast\u0103zi domne\u015fte \u00een Italia\u201d.<\/p>\n

\nLa ce ar putea ajuta, c\u0103 Benedetto Croce (1866-1952), cel\u0103lalt mare filozof neo-hegelian al epocii, \u00eenrudit spiritual cu Gentile, a dat un r\u0103spuns, care pe 1 mai 1925 a ap\u0103rut \u00een Il Mondo<\/em> \u015fi \u00een care a acuzat glorificarea patetic\u0103 a fascismului prin Gentile ca \u201e amestec incoerent \u015fi bizar de apeluri la autoritate \u015fi de demagogie\u201d \u015fi ca \u201e\u201dreligie\u201d haotic\u0103 \u015fi de ne\u00een\u0163eles\u201d \u015fi a solicitat o \u00eentoarcere ra\u0163ional\u0103 la \u201edispozi\u0163iile \u015fi metodele\u201d democratic-liberale,dac\u0103 Croce a fost totu\u015fi pentru o scurt\u0103 perioad\u0103 de timp de acord cu acapararea puterii de c\u0103tre fasci\u015fti. Desigur, contramanifestul s\u0103u este semnat de Luigi Albertini, Giovanni Amendola, Antonio Banfi, Luigi Einaudi, Giorgio Levi Della Vida, Attilio Momigliano, Eugenio Montale, Gaetano Salvemini \u015fi mul\u0163i al\u0163ii. Totu\u015fi acestor semn\u0103turi li se opun cele date pentru manifestului fascist: a lui Curzio Malaparte de exemplu, Ugo Ojetti, Pirandello, Ardengo Soffici, Ungaretti \u015fi al\u0163i sute, printre care \u2013 pe atunci fascismul italian nu era declarat antisemit \u2013 bogata admiratoare evreic\u0103 a lui Mussolini, Margherita Sarfatti, realizatoarea unei biografii a ducelui, ap\u0103rut\u0103 mai \u00eent\u00e2i \u00een Anglia \u00een 1925 \u015fi devenit\u0103 un bestseller, \u015fi patroan\u0103 a artelor, care a adunat \u00een jurul ei cei mai importan\u0163i arti\u015fti ai avangardei. Printre ace\u015ftia se aflau pictori \u015fi arhitec\u0163i, ce f\u0103ceau parte din gruparea Novecento<\/em> (Secolul al Dou\u0103zecilea<\/em>) \u00eenfiin\u0163at\u0103 de Mario Sironi, dar \u015fi futuri\u015ftii din jurul lui Filippo Tommaso Marinetti, care apoi a semnat \u015fi el Manifestul <\/em>lui Gentile, Giacomo Ball\u00e0, Carlo Carr\u00e0, Fortunato Depero, Gerardo Dottori, Julius Evola, Achille Funi, Enrico Prampolini, \u201eindependen\u0163ii\u201d ca Giorgio De Chirico \u015fi Giorgio Morandi precum \u015fi arhitec\u0163ii ai Movimento Moderno <\/em>\u015fi Razionalismo Italiano<\/em> Giacomo Boni, Adalberto Libera, Marcello Piacentini, Gio Ponti sau Giuseppe Terragni.<\/p>\n

\n\u00cen orice caz, \u00een 1932 fascismul \u015fi Mussolini triumf\u0103 \u00een Mostra della Rivoluzione Fascista <\/em>\u00een Roma, Expozi\u0163ia Revolu\u0163iei Fasciste,<\/em> la care au luat parte Dottori, Libera, Cipriano Efisio Oppo, Prampolini, Sironi \u015fi Terragni, to\u0163i avangardi\u015fti recunoscu\u0163i p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, \u015fi \u00een acela\u015fi an 1932 se deschide \u00een Italia fascist\u0103 un festival, care se \u0163ine \u015fi ast\u0103zi: Mostra Internazionale d\u2019Arte Cinematografica di Venezia, Festivalul de film de la Vene\u0163ia<\/em>, la care \u00een acela\u015fi an 1932 au luat parte, printre al\u0163ii, Ernest Lubitsch cu Trouble in Paradise <\/em>\u015fi Ren\u00e9 Clair cu A nous la libert\u00e9<\/em>. Pe scurt, nu este u\u015for pentru contemporanii anilor dou\u0103zeci \u015fi \u00eenceputul anilor treizeci s\u0103 ajung\u0103 la o concluzie, mai ales pentru Croce, care r\u0103m\u00e2ne \u00een Italia \u015fi are voie s\u0103-\u015fi exprime \u00een continuare critica moderat\u0103 \u015fi, referin\u0163a lui Gentile, c\u0103 admira\u0163ia din str\u0103in\u0103tate nu este nefondat\u0103, de care biserica catolic\u0103 se face vinovat\u0103 \u00eenainte de toate, a acordat \u2013 mai ales dup\u0103 alegerea Cardinalului militant reac\u0163ionar Ratti ca Papa Pius al XI-lea la 6 februarie 1922 \u2013 sprijin necondi\u0163ionat regimului fascist. A fost \u00een interesul ambelor p\u0103r\u0163i, c\u0103ci lui Mussolini i-a fost clar, c\u0103 n-a putut s\u0103 instaureze \u00een Italia o dictatur\u0103 anticatolic\u0103, \u015fi Vaticanului i-a fost clar, c\u0103 n-a putut s\u0103 g\u0103seasc\u0103 nici un alt aliat mai dedicat dec\u00e2t PNF-ul \u015fi DUCELE s\u0103u \u00een lupta \u00eempotriva \u201ebol\u015fevismului\u201d, cum obi\u015fnuiau s\u0103 numeasc\u0103 pe atunci toate ideile socialiste, marxiste sau chiar \u015fi numai laice.<\/p>\n

\nPe 11 februarie 1929 a \u00eenceput \u015fi marele seceri\u015f: a\u015fa numitul Tratat de la Lateran<\/em> a fost semnat pentru Vatican de cardinalul Pietro Gasparri \u015fi pentru statul italian de Mussolini \u00eensu\u015fi, prin acesta \u00eencheindu-se cearta mocnit\u0103 \u00eenc\u0103 din timpul r\u0103zboiul napoleonian pentru ocuparea Romei, capitala Italiei din 1870. Statul Vatican ob\u0163ine suveranitate politic\u0103 \u015fi a fost desp\u0103gubit cu o sum\u0103 \u00een valoare de miliarde pentru pierderile suferite de ocuparea Romei. Pentru a compensa, Vaticanul a recunoscut capo-ul<\/em> oficial al statului fascist, Viktor Emmanuel al III-lea, ca rege al Italiei \u015fi a interzis clericului s\u0103 se implice politic. Statul s-a obligat s\u0103 recunoasc\u0103 valabilitatea legal\u0103 a c\u0103s\u0103toriilor \u00eencheiate religios, \u00een afar\u0103 de aceasta a declarat religia catolic\u0103 la rang de religie statal\u0103 \u015fi a stabilit s\u0103 reintroduc\u0103 \u00een \u015fcoli ora de religie obligatorie, a\u015fa cum era \u00een 1887.<\/p>\n

\nDin acel moment regimul lui Mussolini, pe care Pius al XI-lea l-a numit dup\u0103 semnarea Tratatului \u201eb\u0103rbatul, care ne-a trimis providen\u0163a\u201d, \u00een ciuda diferen\u0163elor ocazionale devine o dictatur\u0103 fascist\u0103 acceptat\u0103 de Vatican, cu religie de stat catolic\u0103, \u015fi Mussolini poate anun\u0163a \u00een 1932: \u201e \u00cen statul fascist religia este una dintre cele mai profunde deschideri ale spiritului; de aceea ea nu va fi numai luat\u0103 \u00een seam\u0103, ci \u015fi ap\u0103rat\u0103 \u015fi protejat\u0103.\u201d Aceasta a creat \u015fi mai mult\u0103 confuzie (nu numai) \u00een str\u0103in\u0103tate \u015fi mi\u015fc\u0103ri de rezisten\u0163\u0103 precum \u2013 cele care s-au \u00eenfiin\u0163at \u00een 1929 \u00een Paris \u00een jurul emigran\u0163ilor fasci\u015fti Carlo Rosseli \u015fi Nitti \u2013 mi\u015fcarea Giustizia e Libert\u00e0, Dreptate \u015fi Libertate<\/em>. C\u0103 un Hitler \u00een 1927 a men\u0163ionat \u00een Mein Kampf <\/em> \u201ecea mai profund\u0103 admira\u0163ie pentru marele om din sudul Alpilor\u201d, era acea parte logic\u0103, \u00een care un Churchill \u00een 1929 a putut s\u0103 vorbeasc\u0103 despre Mussolini ca \u201e\u00eentruchipare a geniului roman\u201d \u015fi \u201ecel mai mare legiuitor\u201d, o parte mai pu\u0163in logic\u0103 este cea a unei fascina\u0163ii, care se las\u0103 \u00een\u0163eleas\u0103, prin faptul c\u0103 romanistul din Bonn, Ernst Robert Curtis, \u00een 1932, poate s\u0103 pledeze \u00een tratatul s\u0103u Spiritul german \u00een pericol<\/em> pentru fascistizarea Germaniei dup\u0103 model italian. Ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 Italia, \u00een istoria sa a primit \u201eafluxuri puternice de s\u00e2nge german\u201d \u015fi \u00een \u201eidealul s\u0103u de formare [\u2026] \u015fi-ar fi p\u0103strat antica \u015fi propria sa tradi\u0163ie na\u0163ional\u0103\u201d, Curtius, care va avea un rol hot\u0103r\u00e2tor \u00een dezvoltarea spiritual\u0103 a lui Eco, spune pentru renun\u0163area la Fran\u0163a modern\u0103, c\u0103 aceasta ar fi tr\u0103dat \u201etradi\u0163ia\u201d \u015fi explic\u0103 \u00een scopul colabor\u0103rii cu Italia lui Mussolini: \u201eDe la victoria fascismului, ideea roman\u0103 a tr\u0103it o rena\u015ftere. [\u2026] Cu c\u00e2t exist\u0103 mai multe lucruri care despart Germania de Fran\u0163a, cu at\u00e2t mai multe leg\u0103turi apar \u00eentre Germania \u015fi Italia\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[fragment] de Michael Nerlich traducere din limba german\u0103 & prezentare de Daniela Micu Michael Nerlich (n.11 martie 1939 \u00een Germania, la Brandenburg an der Havel) este erudit romanist german, poliglot \u015fi traduc\u0103tor \u00een limba german\u0103 al lui Moli\u00e8re, Diderot, Stendhal, Gide, Aragon etc. A studiat germanistica, romanistica \u015fi istoria artei la Hamburg, K\u00f6ln \u015fi Bonn, […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[55,615],"tags":[1120,528,1150,651,72,650],"class_list":["post-5710","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-egophobia-28","tag-articole","tag-daniela-micu","tag-egophobia-28","tag-michael-nerlich","tag-traducere","tag-umberto-eco"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1u6","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5710","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5710"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5710\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6491,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5710\/revisions\/6491"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5710"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5710"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5710"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}