here<\/strong><\/a><\/em><\/p>\n\u2013 Venim! Venim! Nu ave\u0163i nici o grij\u0103! spuneau americanii la radioul de noapte. \u201eVenim! Venim!\u201d auzea bunicul instalat \u00een pod.<\/p>\n
Toate aceste lucruri eu nu le-am tr\u0103it, de\u015fi m\u0103 n\u0103scusem; eram prea mic ca s\u0103 pricep ceva. Dar mi s-a povestit at\u00eet de bine, \u00eenc\u00eet le v\u0103d aievea, de fiecare dat\u0103, f\u0103r\u0103 cel mai mic efort de imagina\u0163ie.<\/p>\n
A doua zi, a treia zi, g\u00eenditor, bunicul iar se plimba \u00eembr\u0103cat \u00een pantaloni bufan\u0163i \u2013 termin\u00eendu-se \u00een c\u00ee\u0163iva bumbi auri\u0163i deasupra ciorapilor cadrila\u0163i \u2013, proasp\u0103t ras, de\u015fi nu pleca nic\u0103ieri, \u015fi nervos, prin sufragerie, prin fa\u0163a vitrinei sau pe l\u00eeng\u0103 covorul cu Budha Sakyamuni pe care \u00eel cump\u0103rase de la Constantinopol (era \u0163esut la Brusa \u015fi avea trecut anul \u00eentr-un col\u0163: 1897), deasupra c\u0103ruia trona un Mefisto f\u0103cut din mozaic de lemn – ochii erau de sidef \u015fi, din oricare parte l-ai fi privit, tabloul se uita dup\u0103 tine. Asta a fost una din terorile copil\u0103riei mele. Mai ales c\u00eend \u00eensera, nu \u015ftiam cum s\u0103 trec mai repede prin sufragerie, spre camera copiilor, f\u0103r\u0103 s\u0103-i \u00eencruci\u015fez privirile. Lucrul era de fiecare dat\u0103 imposibil. Iar noaptea visam c\u0103 trec pe l\u00eeng\u0103 el \u015fi, deodat\u0103, nu mai pot mi\u015fca picioarele, senza\u0163ia aceea paralizant\u0103, c\u00eend \u0163i-e imposibil s\u0103 fugi sau s\u0103 strigi. \u015ei el \u00eencepea s\u0103-mi z\u00eembeasc\u0103 \u015fi s\u0103 clipeasc\u0103 ritmic, inuman. (Dup\u0103 ce visam toate astea, fire\u015fte, m\u0103 trezeam. N-am r\u0103mas niciodat\u0103 acolo. Tabloul mai exist\u0103 \u015fi acum, la tata \u00een cas\u0103, dar a murit.)<\/p>\n
Deci, a doua, a treia zi, bunicul se plimba nervos prin sufragerie (nu mai spun exact pe unde, pentru c\u0103 a\u015fa nu mai termin\u0103m niciodat\u0103). Dup\u0103 aceea, scotea o pereche \u2013 nou-nou\u0163\u0103, o s\u0103 vede\u0163i de ce! \u2013 de c\u0103r\u0163i de joc \u015fi f\u0103cea cu ele cea mai simpl\u0103 \u015fi stupid\u0103 pasien\u0163\u0103 din c\u00eete mi-a fost dat s\u0103 v\u0103d. C\u0103r\u0163ile se amestec\u0103, se taie, apoi se pun pe patru grupe. Fiecare grup\u0103 va avea o carte deasupra \u2013 pe spate \u2013 \u015fi una dedesubt. Se ridic\u0103 \u015fi se \u00eentoarce apoi cartea de deasupra fiec\u0103rei grupe. Dac\u0103 se potrivesc dou\u0103 c\u00eete dou\u0103 (sau toate patru \u00eentre ele), atunci pasien\u0163a a ie\u015fit. Dac\u0103 nu, se \u00eentoarce fiecare grup\u0103 de c\u0103r\u0163i, dup\u0103 necesit\u0103\u0163i, \u00eencerc\u00eend mereu potrivirea lor dou\u0103 c\u00eete dou\u0103. Astfel explicat\u0103, pasien\u0163a pare destul de grea; de fapt, e t\u00eempit de simpl\u0103.<\/p>\n
Bunicul era un om cultivat. Acum s\u00eent sigur c\u0103 alesese pasien\u0163a asta stupid\u0103 tocmai ca s\u0103 le sanc\u0163ioneze \u2013 lor, americanilor! \u2013 lipsa de fantezie \u015fi pragmatismul at\u00eet de binecunoscut. Ce s\u0103 v\u0103 spun, \u00eei lovise crunt b\u0103tr\u00eenul, \u00eens\u0103 nici ei nu se l\u0103sau mai prejos. Pasien\u0163a ie\u015fea, dar dup\u0103 c\u00eeteva zile de euforie, agrementat\u0103 cu \u00eendelungi lecturi din Karl May \u2013 bunicul avea toat\u0103 seria, tip\u0103rit\u0103 \u00een nem\u0163e\u015fte la Viena, cu cotoare \u015fi coperte fascinante \u2013, realitatea obiectiv\u0103 nu era cu nimic schimbat\u0103, a\u015fa \u00eenc\u00eet nemernicele de c\u0103r\u0163i de joc erau aruncate \u00een foc. \u015ei se cump\u0103rau altele. \u015ei a\u015fa mai departe.<\/p>\n
Mult\u0103 vreme, noi, copiii, numeam aceast\u0103 pasien\u0163\u0103 \u201epasien\u0163a de americani\u201d, de\u015fi o foloseam din imbolduri mult mai pu\u0163in reac\u0163ionare \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, cu finalitate mai lesne palpabil\u0103: \u201edac\u0103 m\u0103 ascult\u0103 sau nu la \u015fcoal\u0103\u201d, \u201edac\u0103 \u00eemi ia s\u0103niu\u0163\u0103\u201d, \u201edac\u0103 o s\u0103 descopere c\u0103 am spart geamul de la pendul\u0103\u201d, \u201edac\u0103 scap f\u0103r\u0103 s\u0103-mi fac vaccin\u201d…<\/p>\n
De fapt bunicul nu iubea americanii. Bunicul iubea limba greac\u0103 \u015fi limba latin\u0103, care tocmai se scoseser\u0103 din \u015fcoal\u0103. Bunicul, care era profesor, voia ca limba greac\u0103 \u015fi limba latin\u0103 s\u0103 se studieze \u00een \u015fcoal\u0103.<\/p>\n
Povestea asta cu pasien\u0163ele care tot ie\u015feau \u015fi cu \u0103ia care tot nu mai veneau \u00eel f\u0103cea s\u0103-\u015fi \u00eentoarc\u0103 g\u00eendul de la c\u0103r\u0163ile de joc. \u015ei a\u015fa, noaptea, iar urca \u00een pod, iar d\u0103dea drumul la radio \u015fi iar auzea:<\/p>\n
\u2013 Venim! Venim! N-ave\u0163i nici o grij\u0103!<\/p>\n
\u015ei limba greac\u0103, \u015fi limba latin\u0103 tot nu se mai \u00eenv\u0103\u0163au \u00een \u015fcoal\u0103.<\/p>\n
Asta p\u00een\u0103 \u00eentr-o noapte. Nu vreau s\u0103 spun c\u0103 de atunci s-au reintrodus greaca \u015fi latina \u00een \u015fcoal\u0103, dar ceea ce s-a \u00eent\u00eemplat e vrednic de povestit.<\/p>\n
Exasperat de tot \u015fi de toate, b\u0103tr\u00eenul \u2013 v\u00eenjos, de altfel \u2013 a luat aparatul de radio \u015fi l-a aruncat pe fereastra podului, \u00eenso\u0163indu-l de o tripl\u0103 impreca\u0163ie, absolut epocal\u0103:<\/p>\n
– Techerghei! Pezevenchi! Bicisnici!<\/p>\n
\u00a0Urm\u00eend o lege fizic\u0103, se pare nu mai pu\u0163in obiectiv\u0103 dec\u00eet \u00eentreg procesul istoric care suscitase criza de nervi a bunicului, aparatul a pornit spre p\u0103m\u00eent \u00een virtutea accelera\u0163iei gravita\u0163ionale care ac\u0163iona, propor\u0163ional, asupra masei sale. Vreau s\u0103 spun c\u0103 radioul a c\u0103zut vertiginos \u2013 ad\u0103ug\u00eendu-se la asta \u015fi n\u0103duful desc\u0103rcat al bunicului \u2013 \u015fi ar fi atins negre\u015fit suprafa\u0163a Terrei dac\u0103 nu \u015fi-ar fi \u00eencetinit c\u0103derea \u00een contactul cu crengile bradului argintiu ce cre\u015ftea \u00een fa\u0163a casei. De jos privit, spectacolul putea fi de-a dreptul halucinant: \u00eenchipui\u0163i-v\u0103 c\u0103, din cauza \u015focului, carcasa aparatului s-a deschis \u015fi toate piesele s-au risipit prin brad. Cu un pic <\/em>de imagina\u0163ie \u2013 \u015fi pu\u0163in curent remanent \u2013 \u00eenchipui\u0163i-v\u0103 l\u0103mpile aprinse, clipind ici \u015fi colo prin brad, ca \u00eentr-un fantastic \u2013 \u015fi poate chiar sonor: \u201eVenim! Venim!\u201d \u2013 pom de Cr\u0103ciun.<\/p>\nSigur, n-a fost chiar a\u015fa. Dar toat\u0103 ma\u015fin\u0103ria aceea Philips tip 1930 \u2013 se puneau pe atunci piese foarte multe \u2013 era \u00eentr-adev\u0103r risipit\u0103 prin brad.<\/p>\n
A doua zi diminea\u0163a, bunica, \u00eenainte de a pleca la \u015fcoal\u0103, a trecut pe la domnul Zeller, un mecanic neam\u0163 care repara, din c\u00eend \u00een c\u00eend, ma\u015fina de cusut marca Rast & Gasser. Foarte \u00eendatoritor, el a venit \u015fi, dup\u0103 ce a examinat cu aten\u0163ie situa\u0163ia, a luat scara mare \u015fi dubl\u0103 care se folosea la v\u0103ruitul p\u0103r\u0163ilor exterioare ale vilei \u015fi, ajutat de Vera, femeia noastr\u0103 de serviciu, a cules piesele defunctului din brad, mont\u00eendu-le apoi cu grij\u0103 \u00een cutia absolut intact\u0103. P\u00een\u0103 \u015fi scala, din sticl\u0103 foarte groas\u0103, a putut fi pus\u0103 la locul ei.<\/p>\n
\u2013 Hm! Ce mai Philips! exclama \u00eenc\u00eentat domnul Zeller, un adev\u0103rat estet \u00een meseria lui. \u00a0Wirklich ausgezeichnet!<\/em> \u015fi <\/em>lucra febril, lipind cu un letcon care r\u0103sp\u00eendea miros de tigaie \u00eencins\u0103. Cred c\u0103 a mai ad\u0103ugat \u015fi c\u00eeteva piese de rezerv\u0103 de la ma\u015fina de cusut Rast & Gasser sau de pe la alte felurite ma\u015fin\u0103rii pe care le reparase. Fapt este c\u0103, nu dup\u0103 multe zile \u2013 domnul Zeller trecea acum \u00een fiecare diminea\u0163\u0103 pe la noi, f\u0103c\u00eendu-\u015fi din aceast\u0103 repara\u0163ie delicat\u0103 un adev\u0103rat festin \u2013 aparatul a re\u00eenceput s\u0103 func\u0163ioneze. Perfect. Domnul Zeller, vechi om de cas\u0103, n-a vrut s\u0103 accepte nici un ban pentru aceast\u0103 performan\u0163\u0103 care, \u00eentre noi fie vorba, putea s\u0103-i maculeze serios de tot biografia…Pe lumea asta lucrurile s\u00eent \u00eens\u0103 teribil de schimb\u0103toare. Mult mai t\u00eerziu, dup\u0103 ce bunicul murise, aparatul acesta Philips mi-a revenit \u2013 \u015ftiu eu: de drept ori de fapt? \u2013 \u015fi, pentru c\u0103 aveam un radio cu tranzistori, o vreme nici nu l-am folosit. Apoi mi-am luat un pick-up ieftin, f\u0103r\u0103 amplificare, \u015fi am fost sf\u0103tuit s\u0103 utilizez vechiul Philips ca difuzor. Func\u0163iona grozav. Se pare c\u0103 difuzoarele Philips s\u00eent excep\u0163ionale, inegalabile. A\u015fa c\u0103 am bran\u015fat picupul cel nou la radio \u015fi m-am desf\u0103tat ascult\u00eend primul meu disc: \u201cKalinka, Kalinka, Kalinka moia!\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"\u00a0de Dumitru Radu Popa for the English version please click here \u2013 Venim! Venim! Nu ave\u0163i nici o grij\u0103! spuneau americanii la radioul de noapte. \u201eVenim! Venim!\u201d auzea bunicul instalat \u00een pod. Toate aceste lucruri eu nu le-am tr\u0103it, de\u015fi m\u0103 n\u0103scusem; eram prea mic ca s\u0103 pricep ceva. Dar mi s-a povestit at\u00eet de […]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[704,393],"tags":[592,1151,54],"class_list":["post-5760","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-29-30","category-prozascurta","tag-dumitru-radu-popa","tag-egophobia-29-30","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1uU","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5760","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5760"}],"version-history":[{"count":12,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5760\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6350,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5760\/revisions\/6350"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5760"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5760"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5760"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}