{"id":5799,"date":"2010-12-29T06:41:06","date_gmt":"2010-12-29T04:41:06","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=5799"},"modified":"2011-02-26T22:48:24","modified_gmt":"2011-02-26T20:48:24","slug":"matrioshka","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=5799","title":{"rendered":"Matrioshka"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: right\">de\u00a0\u00a0Bogdan Mure\u015fanu\u00a0[Rom\u00e2nia]<\/p>\n<p style=\"text-align: right\"><em>for the English version click <strong><a href=\"http:\/\/egophobia.ro\/?p=5792\">here<\/a><\/strong><\/em><\/p>\n<p align=justify>\nDac\u0103 aveam pumnii mari c\u00e2t c\u0103r\u0103mida, dar \u00eei am mici \u015fi moi ca de plastilin\u0103, doamne c\u00e2t \u00eei ur\u0103sc!, m\u0103 loveam cu ei \u00een cap, direct, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai fie nevoie s\u0103 m\u0103 izbesc de ziduri, de garduri, de mai \u015ftiu eu ce. Ce m\u0103 enerveaz\u0103 la mine e c\u0103, de fapt, eu nu rezist la durere, ba nici s\u0103 m\u0103 uit la s\u00e2nge nu pot atunci cand e al meu, dar, slav\u0103 domnului!, niciodat\u0103 nu e al meu. \u00centotdeauna e al lui, numai al lui.<!--more-->\u00a0Suferin\u0163a e a mea, dar s\u00e2ngele \u015fi trupul \u0103sta m\u0103t\u0103h\u0103los nu sunt ale mele. M\u00e2na t\u0103iat\u0103 de lam\u0103 nu e a mea, lama da, am cump\u0103rat-o de la col\u0163, pielea ars\u0103 de \u0163igar\u0103 nu e a mea, \u0163ig\u0103rile le g\u0103sesc pe jos, nici ochii vine\u0163i, mereu umfla\u0163i de lovituri, nici degetele strivite cu ciocanul ori unghiile rupte, nici ele nu sunt ale mele, sunt ale lui, \u015fi le ur\u0103sc c\u00e2t pot. Capul \u0103sta imens, parc\u0103 ar fi al unui cal b\u0103tr\u00e2n, acoperit de o coam\u0103 de p\u0103r alb g\u0103lbui, slinos \u015fi \u00eenc\u00e2lcit, e al lui, dar g\u00e2ndurile \u00eemi apar\u0163in doar mie. Oric\u00e2t l-a\u015f izbi cu capul de ziduri, tot \u00eemi mai r\u0103m\u00e2n g\u00e2ndurile \u015fi amintirile de dinainte. \u00cemi amintesc de pild\u0103 c\u0103 eram copil \u015fi m\u0103 duceam la bunici la \u0163ar\u0103; aveau o mic\u0103 cas\u0103 pe uli\u0163a bisericii. \u00cen fiecare sear\u0103 el, singurul vagabond din \u00eemprejurimi, trecea pe uli\u0163\u0103, st\u00e2rnind praful \u00een sus cu pa\u015fii lui t\u00e2r\u015f\u00e2i\u0163i, \u00eendrept\u00e2ndu-se c\u0103tre cimitir unde dormea \u00eentr-un cavou p\u0103r\u0103sit. I se spunea Garoiu\u2019 \u015fi era o matahal\u0103 b\u0103rboas\u0103, sem\u0103n\u00e2nd izbitor cu Sf\u00e2ntul Petru dintr-o icoan\u0103 pe care bunica o \u0163inea ag\u0103\u0163at\u0103 deasupra patului ei. Umbla ziua de de colo-colo imbracat in haine rupte si descult, doar iarna purta o pereche de incaltari stalciate direct pe piciorul gol. Tinea mereu la piept o traista in care strangea colturi de paine veche de la sateni sau felurite alte resturi de mancare adunate cine stie de pe unde. Il urmaream cu spaima trecand prin fata portii, in vreme ce se lovea in cap cu niste pumni mici, nepotriviti cu statura lui de parca i-ar fi crescut la marginea bratelor prin cine stie ce accident; atat de tare se lovea incat ma durea sa-l privesc dar ceva ma impiedica sa-mi desprind privirea de la el. In linistea aia a serii, rascolita doar de latratul cainilor, mi se parea ca il aud vorbind, de fapt nu vorbea, ci bolborosea tot felul de sunete neomenesti. Stiam cand urma sa apara pentru ca se auzeau cainii latrand de la celalalt capat al ulitei si in latratul lor descopeream atat ura, cat si frica, o frica care imi intrase si mie in suflet intai, apoi in sange si oase. Imi era atat de frica de el incat tremuram ca varga cand bunica mea imi spunea \u201cte dau lui Garoiu\u2019 daca nu te cumintesti\u201d. Inainte de a ma culca, intorceam icoana cu Sfantul Petru cu fata catre perete, dimineata bunica ma certa si imi spunea ca icoana avea sa-mi apere somnul de visele rele. Stia bunica ca somnul imi era tulburat de unul si acelasi cosmar. Se facea ca era luna plina pe cer si nori de praf se ridicau la cer si o intunecau incet, semn ca el avea sa vina curand. Cainii latrau sinistru si el isi facea aparitia pe ulita, doar ca, in dreptul portii noastre, se oprea brusc din drumul lui catre cimitir. Se posta neclintit de cealalalta parte a ulitei, uitandu-se in curte dupa mine, ascuns pe oriunde as fi fost. Dupa minute bune de asteptare, se misca lent prin norii de praf stravezii catre poarta noastra si pe masura ce se apropia, cateodata drumul lui putea dura si o noapte intreaga de cosmar, simteam ca se petrec tot soiul de lucruri neobisnuite cu trupul meu de copil. Mainile mi se faceau tot mai grele si mai noduroase, fata mi se acoperea de o barba deasa si murdara, mintea imi devenea tot mai cleioasa si gandirea tot mai nelamurita, hainele imi erau zdrentuite si puteau a urina, iar talpile picioarelor deveneau tot mai zdrelite de pietrele ulitelor. Atunci, la capatul noptii, tipam de spaima in somn, trezind-o pe bunica, si in starea aia de semitrezie ma repezeam tremurand la mica oglinda de pe hol unde imi cercetam fata minute bune cu ochii si cu degetele. Ma linisteam cat de cat numai dupa ce ma asiguram ca totul era ca inainte. Bunica imi dadea o cana cu apa si ma culca din nou, inchinandu-mi fruntea pana ce reuseam sa adorm. Dupa moartea bunicii, cativa ani mai tarziu, somnul meu a ramas far\u00e1 aparare, la voia aceluiasi vis rau.<\/p>\n<p align=justify>\nIntr-o noapte, se facea ca Garoiu\u2019 s-a apropiat de poarta ca si pana atunci, numai ca, pentru prima data, a deschis-o si a intrat in curte. A inchis poarta in urma lui cu cheia iar cheia a aruncat-o departe, in praful ulitei. Se facea ca eram ascuns in magazia de lemne dar in visul meu magazia era de sticla si Garoiu\u2019 putea vedea unde ma aflam. S-a apropiat de stiva de lemne dupa care ma pitisem si m-a prins in imbratisarea lui. De atunci, cand ma uit in oglinda ii vad numai chipul barbos de care imi este atat de teama. Vreau sa-i smulg chipul de pe fata mea. Vreau sa-i indepartez chipul cu cutitul de pe adevarata mea fata. Adevarata mea fata e ascunsa in spatele acestei fete de vagabond murdar, asa cum trupul meu adevarat este prins in colivia acestui trup de suprafata pe care il urasc din tot sufletul. Stiu ca am sa reusesc incetul cu incetul, cu fiecare gaura pe care o dau in pielea lui ajung la mine, cu fiecare taietura pe care o fac pe bratele lui ajung la bratele mele. Un gand nu-mi da pace, totusi. Daca voi reusi sa-l indepartez pe acest Garoiu\u2019 in care sunt prins, nu cumva cineva din adancul meu ma va uri si va vrea sa ma inlature de pe adevarata lui fata si adevaratul lui trup?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de\u00a0\u00a0Bogdan Mure\u015fanu\u00a0[Rom\u00e2nia] for the English version click here Dac\u0103 aveam pumnii mari c\u00e2t c\u0103r\u0103mida, dar \u00eei am mici \u015fi moi ca de plastilin\u0103, doamne c\u00e2t \u00eei ur\u0103sc!, m\u0103 loveam cu ei \u00een cap, direct, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai fie nevoie s\u0103 m\u0103 izbesc de ziduri, de garduri, de mai \u015ftiu eu ce. Ce m\u0103 enerveaz\u0103 la [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[704,393],"tags":[509,1151,54],"class_list":["post-5799","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-29-30","category-prozascurta","tag-bogdan-muresanu","tag-egophobia-29-30","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1vx","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5799","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5799"}],"version-history":[{"count":11,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5799\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6690,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5799\/revisions\/6690"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5799"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5799"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5799"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}