here<\/a><\/strong><\/em><\/p>\n\u00a0<\/p>\n
Gata, a zis omule\u0163ul. Gata. S-a \u00eentors \u015fi a plecat. Era \u00eenceputul spectacolului. Filigranul copacilor s-a umplut de o u\u015foar\u0103 nuan\u0163\u0103 de \u00eentuneric ro\u015fiatic. Pun\u00e2nd punctele pe I, acesta s-a jucat \u00een p\u0103rul str\u00e2ns \u00een coc al doamnelor, a ascultat vocile copiilor care se jucau \u00een dep\u0103rtare, apoi a absorbit sunetul \u00een sine \u00eensu\u015fi, suspin\u00e2nd.<\/p>\n
La echinox, Soarele aproape disp\u0103ruse, l\u0103s\u00e2nd loc Lunii pline. De\u015fi nimeni nu ne adunase \u00een acel loc, cumva, \u00eentr-o alt\u0103 dimensiune a min\u0163ilor noastre, ne pusesem de accord s\u0103 ne uit\u0103m la Lun\u0103. Dac\u0103 am fi fost \u00een Hong Kong, \u00een seara asta am fi transportat felinare de h\u00e2rtie pentru s\u0103rb\u0103toarea vizion\u0103rii Lunii. Dar, \u00een loc s\u0103 facem asta, ne-am uitat la locul scufundat \u00een t\u0103cere \u00een care a disp\u0103rut omule\u0163ul, p\u0103\u015find \u00eentr-un mod ce \u00eembina calmul inten\u0163ionat \u015fi hot\u0103r\u00e2rea puternic\u0103, m\u00e2ndria, \u015fi con\u015ftiin\u0163a m\u00e2ndriei ce fusese spulberat\u0103. Au \u00eenceput sunetele.<\/p>\n
Greieri, greiera\u015fi, broa\u015fte, lilieci. \u015ei, pe m\u0103sur\u0103 ce briza se \u00eente\u0163ea, cum era \u015fi normal la acea or\u0103 din noapte, insectele ie\u015feau afar\u0103, p\u0103s\u0103rile \u00eencepeau s\u0103 le v\u00e2neze \u015fi s\u0103 ciripeasc\u0103. Ce e cu adev\u0103rat magic e faptul c\u0103 trilurile p\u0103s\u0103rilor sunt integrate a\u015fa de bine \u00een via\u0163a frunzelor. Dup\u0103 cum se \u015ftie, sunetele dilate stomatele, micile g\u0103uri de pe suprafa\u0163a frunzelor, care permit plantelor s\u0103 absoarb\u0103 ele \u00eensele mineralele din aer. \u015ei apa. Guri\u0163ele plantelor se deschid, precum puii de pas\u0103re ce a\u015fteapt\u0103 s\u0103 fie hr\u0103ni\u0163i, iar aerul \u00eensu\u015fi le hr\u0103ne\u015fte, \u00een timp ce p\u0103s\u0103rile c\u00e2nt\u0103 pentru ele.<\/p>\n
Ne relax\u0103m \u015fi mai mult, rezema\u0163i unul de cel\u0103lalt, capul fiec\u0103ruia cade pe umerii celuilalt, suspin\u00e2nd. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, ne-am a\u015fezat direct pe p\u0103m\u00e2nt, la \u00eenceput un cuplu, apoi cu to\u0163ii. \u020amprejurimile ne ap\u0103reau vagi, \u00eentunecate pe margini, lipsite de sim\u0163ul localiz\u0103rii, de parc\u0103 Luna ar fi ap\u0103rut de la o clip\u0103 la alta, iar oamenii ar fi v\u0103zut-o peste tot.<\/p>\n
Din g\u0103urile \u00een epidermele frunzelor enorme din jurul nostru intrau \u015fi ie\u015feau gaze. G\u0103urile sunt \u00eenchise \u015fi deschise de c\u0103tre celulele gardiene, una de fiecare parte a stomatei, care are o form\u0103 asem\u0103n\u0103toare cu buzele vulvei. Fermecate de frumuse\u0163ea c\u00e2ntecelor, permit intrarea, penetrarea nutrien\u0163ilor lumii \u00eense\u015fi, spre a se uni cu ei. Pentru c\u0103 este un anotimp destul de umed, r\u0103m\u00e2n mai deschise dec\u00e2t atunci c\u00e2nd sunt uscate, c\u00e2nd s-ar \u00eenchide pentru a re\u0163ine umiditatea.<\/p>\n
Tr\u0103iam clipa, f\u0103r\u0103 ca nimic s\u0103 ne distrag\u0103 aten\u0163ia de la frunzele din jurul nostru, de la Lun\u0103, de la r\u0103ceala p\u0103m\u00e2ntului de sub noi. Nu ne aminteam trecutul, nu ne imaginam viitorul, nu ne certam, nu ne g\u00e2ndeam la certuri pe care s\u0103 le continu\u0103m mai t\u00e2rziu. Nu era nevoie s\u0103 se \u00eent\u00e2mple nimic dramatic, \u00een afar\u0103 de inspira\u0163ia \u015fi expira\u0163ia de dioxid de carbon din jurul nostru, \u015fi modificarea sursei de lumin\u0103 de la str\u0103lucitoare, cu multe explozii solare zilele astea, la reflectat\u0103, \u015fi gigantic\u0103.<\/p>\n
Stomatele zemoase se deschideau. Intra \u00een ele \u00eentunericul. Spectacolul \u00eencepea s\u0103 se desf\u0103\u015foare ca nimic. Plecarea omule\u0163ului adusese pacea. Se prevedea o Lun\u0103 portocalie, uria\u015f\u0103, la recoltarea frunzelor. P\u0103s\u0103rile erau fericite. \u015ei mai eram \u015fi noi. Nu mai aveam nimic de spus unul altuia, ce ar fi putut declan\u015fa un conflict. Nu aveam chef s\u0103 vorbim \u015fi s\u0103 anul\u0103m miracolul c\u00e2ntecului de pas\u0103re, odat\u0103 ce am ar\u0103tat cu degetul stomatele. Nu doream ca mul\u0163imea cuvintelor noastre s\u0103 \u00eenece armonia sunetului necesar s\u0103 deschid\u0103 micile g\u0103uri, chestiu\u0163e inocente \u015fi credule.<\/p>\n
T\u0103cerea ne-a f\u0103cut s\u0103 intr\u0103m \u00een trans\u0103, de parc\u0103 visam cu ochii deschi\u015fi. Subcon\u015ftientul nostru permitea unor fugare imagini colorate s\u0103 pluteasc\u0103 printre noi, ciupindu-ne de obraji, dans\u00e2nd peste capetele noastre. Copiii aveau st\u0103ri de hipnagogie, imagini ce apar \u00eenainte de somn, care ar putea fi considerate vise, dac\u0103 am fi de cealalt\u0103 parte a undelor cerebrale alfa, la undele theta. Destul de pu\u0163ini oameni acord\u0103 suficient\u0103 aten\u0163ie acestui moment, \u00eenc\u00e2t s\u0103-\u015fi dea seama c\u00e2nd se petrece. Al\u0163ii, precum subsemnata, se bucur\u0103 de el, \u00eel fac s\u0103 dureze, \u00eei pun \u00eentreb\u0103ri, noteaz\u0103 imaginile, povestioare luminoase \u015fi pline de culoare, ce devin bizare \u015fi incandescente pe m\u0103sur\u0103 ce ne g\u00e2ndim la ele.<\/p>\n
Stomatele permit dioxidului de carbon s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een frunze, pentru a realiza procesul de fotosintez\u0103. \u015ei, deoarece planeta con\u0163ine prea mult dioxid de carbon la ora actual\u0103, doar o parte dintre stomata se simt bine \u00een p\u0103r\u0163ile de jos ale frunzelor.<\/p>\n
Hipnagogia copiilor \u00eencepea s\u0103 ne infecteze pe to\u0163i, de \u00eendat\u0103 ce capetele lor \u00eencepeau s\u0103 cad\u0103 \u015fi s\u0103 \u00ee\u015fi revin\u0103, la fel de contagioas\u0103 precum c\u0103scatul.<\/p>\n
Pe c\u0103ldura aceea, plantele expirau ap\u0103 ziua \u00eentreag\u0103, spre a se r\u0103cori, prin stomate. G\u00e2f\u00e2iau, asudau. Pentru prima dat\u0103 \u00een dou\u0103zeci de ani, toamna \u00eencepe cu o Lun\u0103 plin\u0103, Luna care r\u0103sare odat\u0103 ce apune Soarele.<\/p>\n
De fapt, sunt singur\u0103. De fapt, sunt \u00een prezent. Nu s-a organizat nicio adunare \u00een seara asta. Totul e \u00een mintea mea, de\u015fi p\u0103s\u0103rile chiar au c\u00e2ntat ast\u0103 sear\u0103 spre a deschide stomatele. Iar micile g\u0103uri se vor \u00eenchide mai t\u00e2rziu, re\u0163in\u00e2nd umezeala. Demult nu am mai v\u0103zut oameni. \u00cei inventez ca s\u0103 v\u0103 spun pove\u015fti, de parc\u0103 ar fi existat, dar nu sunt sigur\u0103 c\u0103 a\u015fa este. Au trecut luni de zile. C\u00e2nt c\u00e2ntecele p\u0103s\u0103rilor pentru copaci, \u015fi nimeni nu \u015ftie. Dar acum \u015fti\u0163i voi. Voi, care sunte\u0163i sau nu \u00een Rom\u00e2nia.<\/p>\n
Visez la Capidava, \u00eemi doresc s\u0103 fiu iar\u0103\u015fi acolo, pe Dun\u0103re, \u00eentr-o b\u0103rcu\u0163\u0103, cu vacile rom\u00e2ne\u015fti pe marginea apei, uit\u00e2ndu-se la mine. Vacile m\u0103 priveau, eterne, \u015fi eu le priveam pe ele. Dar, c\u00e2nd un om s-a apropiat de noi, s-au \u00eentors cu spatele, \u00een t\u0103cere, nemi\u015fcate. Nici m\u0103car nu se g\u00e2ndeau s\u0103 se uite la el. Probabil deoarece el m\u00e2nca vaci, iar eu nu. M\u0103 g\u00e2ndesc la trecut, nu la prezent. Vreau ca acesta s\u0103 fie viitorul.<\/p>\n
De\u015fi sunt singur\u0103 aici, \u00eemi fac s\u00e2nge r\u0103u, pentru c\u0103-mi este dor. Vreau s\u0103 v\u0103d animalele merg\u00e2nd pe str\u0103zi, printre ma\u015fini, f\u0103r\u0103 s\u0103-I pese nim\u0103nui, pentru c\u0103 ele \u015ftiu drumul spre cas\u0103. Vreau s\u0103 beau palinca f\u0103cut\u0103 \u00een cas\u0103, pe care cineva mi-a oferit s\u0103 o beau dintr-un borcan, sub Luna rom\u00e2neasc\u0103. Vreau s\u0103 m\u0103n\u00e2nc ciorb\u0103 din coad\u0103 de pe\u015fte, chiar dac\u0103 atunci nu mi-a pl\u0103cut. Imaginea \u00eemi vine mereu \u00een minte, \u015fi m\u0103 \u00eenvesele\u015fte.<\/p>\n
Nu m-a atins nimeni de multe luni. Nu am auzit dec\u00e2t vocile p\u0103s\u0103rilor. Am r\u0103t\u0103cit singur\u0103 \u00een noapte. N-am dormit prea mult. Dar, \u00een loc de somn, visez cu ochii deschi\u015fi pove\u015fti pentru voi.
\nDe fapt, locuiesc cu bunicul meu paralizat la pat, \u015fi cu \u00eengrijitoarea lui, care are 75 de ani. \u00cen visurile mele, sunt singur\u0103, complet singur\u0103. Singurele atingeri de care am parte sunt c\u00e2nd o ajut s\u0103 \u00eei schimbe scutecele, \u00eel r\u0103sucesc pe marginea patului \u015fi \u00eel sus\u0163in deasupra h\u0103ului ce se casc\u0103 de cealalt\u0103 parte a gratiilor de la pat, gata s\u0103-l \u00eenghit\u0103. Sunt curajoas\u0103. \u00cel ajut s\u0103 nu cad\u0103 \u00een uitare. Sunt vocea concretului. \u015ei, totu\u015fi, eu cred c\u0103 sunt vocea nimicului. Plutesc de la unul la cel\u0103lalt prin sfor\u0103itul bunicului.<\/p>\n
Le aud vocile, pe a bunicului \u015fi pe a \u00eengrijitoarei, dar sunt at\u00e2t de diferite de vocile din mintea mea. Concep\u0163iile lor difer\u0103 de ale mele, \u015fi trebuie s\u0103 le ascund. Ideile lor despre via\u0163\u0103 apar\u0163in unei genera\u0163ii departe de a mea. \u00cei iubesc, \u015fi ei m\u0103 iubesc pe mine. \u00cengrijitoarea lui e o femeie m\u00e2ndr\u0103, capabil\u0103, atent\u0103 la fiecare detaliu.<\/p>\n
– Tocmai am avut un scaun mare, zice.<\/p>\n
Mai bine dec\u00e2t \u00een zilele celelalte, c\u00e2nd \u00eemi d\u0103dea raportul, ar\u0103t\u00e2ndu-mi degetele pu\u0163in dep\u0103rtate:<\/p>\n
– A fost tare constipat azi. A ie\u015fit doar a\u015fa pu\u0163in, \u015fi tare ca piatra.<\/p>\n
\u00cei masez picioarele pline de ciuperci, ale c\u0103ror unghii le t\u0103iem cu foarfecele de vie. Sunt groase \u015fi \u00eeng\u0103lbenite, cu firicele albe. Pielea de pe picioare I se coje\u015fte, \u015fi e adesea \u00eenro\u015fit\u0103. Discut\u0103m despre u\u015foara umflare a gleznelor, lu\u0103m noti\u0163e. Not\u0103m toate informa\u0163iile, de la glicemie la tensiune, puls, culoarea urinei \u00een sond\u0103, dac\u0103 burta I se umfl\u0103 sau se retrage, c\u00e2t\u0103 cear\u0103 \u015fi c\u00e2t fungus ies din urechile lui dup\u0103 folosirea lum\u00e2n\u0103rii pentru urechi. Acestea extrag secre\u0163iile, \u00een timp ce ard la un cap\u0103t, iar for\u0163a de aspirare \u00ee\u015fi face efectul.<\/p>\n
\u00cei masez spatele \u015fi visez la Capidava.
\nClasific\u0103m hipnagogia lui din stare de veghe. \u00cel ajut\u0103m s\u0103-\u015fi \u00een\u0163eleag\u0103 demen\u0163a prin fizica cuantic\u0103, explica\u0163ia lui preferat\u0103 pentru orice, lumile paralele \u00een care intr\u0103m, \u00een care putem exista \u00een acela\u015fi moment. Cum s\u0103 sari dintr-o lume \u00een alta aproape perfect, f\u0103r\u0103 pericole. Iar oamenii pe care \u00eei vede \u00een jurul lui nu sunt reali, adic\u0103 noi nu \u00eei putem vedea. Dar sunt \u015fi momente c\u00e2nd nu \u00eei putem spune asta.<\/p>\n
Uneori putem s\u0103 \u00eei spunem, iar alteori nu, iar, dac\u0103 ne prinde cu minciuna, se sup\u0103r\u0103 vreme \u00eendelungat\u0103. Dar, dac\u0103 nu prindem bancnotele invizibile ce plutesc prin curen\u0163ii de aer care trec prin g\u0103urile v\u0103zute de el \u00een ziduri, se simte falit. Micu\u0163a femeie de 75 de ani \u0163op\u0103ie cu mare farmec \u015fi precizie prin camer\u0103, prinz\u00e2nd dolari care nu exist\u0103 cu degetele ei sub\u0163iri.
\nDar nu mi s-a mai \u00eent\u00e2mplat de c\u00e2teva luni s\u0103 vorbesc cu cineva de v\u00e2rsta mea, cineva pe care s\u0103-l iubesc \u00eentr-un alt fel, cu care s\u0103 r\u00e2d la glume pe care le \u00een\u0163elegem, cu care s\u0103 fac giumbu\u015flucuri, imagin\u00e2ndu-ne c\u0103 suntem insecte, sau pe\u015fti care se hr\u0103nesc cu insecte, sau ambele simultan. Mi se pare c\u0103 niciodat\u0103 nu voi mai privi un chip frumos, nu voi mai atinge acest chip, deoarece voi fi aici, \u00een p\u0103dure, c\u00e2t timp acest om mai are via\u0163\u0103, \u015fi nu pot conduce, \u015fi nu am prieteni \u00een acest \u0163inut izolat numit Alabama. P\u0103s\u0103rile sunt prietenii mei, copacii, pietrele. Le iubesc. M\u0103 ating, cum m\u0103 atinge \u015fi v\u00e2ntul, \u015fi lumina Lunii, \u015fi Soarele.<\/p>\n
De fapt, nu au trecut dec\u00e2t c\u00e2teva luni de c\u00e2nd \u00eei v\u0103d doar pe ei. Dar, \u00een ultimele luni c\u00e2nd cineva a fost aici, c\u00e2nd so\u0163ul meu era cu mine \u00een casa asta, nu m\u0103 mai atingea. Nu se mai uita \u00een ochii mei fascinat, nu-mi mai atingea fa\u0163a, nu-mi mai s\u0103ruta buzele. Nu se mai \u00eencrunta, ascu\u0163indu-\u015fi fa\u0163a spre mine, ca apoi s\u0103 spun\u0103 MUL\u0162UMESC, f\u0103r\u0103 vreo explica\u0163ie. Nu se mai arcuia \u00een joac\u0103, icnind u\u015for \u00een accese de bucurie \u015fi bucur\u00e2ndu-se \u015ferpuit de forma sa. Nu se mai \u00eentindea s\u0103 \u00eemi ating\u0103 piciorul, pentru ca s\u0103 declan\u015feze desc\u0103rc\u0103ri de electricitate static\u0103 pline de dorin\u0163\u0103.<\/p>\n
Dormea \u00een camera de sus. \u00cen ma\u015fin\u0103, ne uitam direct \u00eenainte. Nu vorbeam. Buzele \u00eei deveniser\u0103 mai sub\u0163iri, comprimate, mai palide, mai pu\u0163in expresive. Obrajii I s-au emaciat. \u00cei citeam despre t\u0103cere, despre singur\u0103tate, despre poezia oceanului, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd pl\u00e2ngeam prea tare ca s\u0103 mai pot vorbi. Jurase s\u0103 p\u0103streze t\u0103cerea. Celibatul. M\u00e2nca doar gr\u0103un\u0163e. Jurase s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een t\u0103cere, s\u0103 asculte p\u0103s\u0103rile, s\u0103 se \u00eenchid\u0103 \u015fi s\u0103 se \u00eenchid\u0103 \u00een revigorarea t\u0103cut\u0103 a nop\u0163ii, inspir\u00e2nd oxigen, inspir\u00e2nd eternul, unitatea eternal. Asta p\u00e2n\u0103 a plecat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 pe o ambarca\u0163iune, pe oceanul de vest.<\/p>\n
Jupiter a atins recordul de apropiere de Terra \u015fi de Soare simultan, din ultimii 60 de ani, \u015fi arunc\u0103 o cea\u0163\u0103 purpurie. Se \u00eenv\u00e2rt luni \u00een jurul lui, dou\u0103 la st\u00e2nga \u015fi dou\u0103 la dreapta. Jupiter e \u00een conjunc\u0163ie cu Luna plin\u0103 \u00een seara asta. Pentru echinox. C\u00e2nd le-am comunicat acest lucru, at\u00e2t \u00eengrijitoarea bunicului, c\u00e2t \u015fi tata m-au \u00eentrebat ce este echinoxul. Le-am povestit despre diferitele ritualuri ce se desf\u0103\u015foar\u0103 cu aceast\u0103 ocazie. Am adus vorba despre s\u00e2nge. Niciunul dintre ei nu iese afar\u0103 din cas\u0103. Eu ies \u00een fiecare zi, \u015fi \u00een fiecare noapte.
\nEmisfera nordic\u0103 a Soarelui nostru viu a emis dou\u0103 filament magnetice \u015fi a avut loc o explozie solar\u0103.<\/p>\n
Suflul solar ne atinge ast\u0103zi printr-o gaur\u0103 \u00een atmosfera Soarelui. Diver\u015fi meteori\u0163i au zburat ca ni\u015fte bulg\u0103ri de foc deasupra p\u0103r\u0163ii vestice a Statelor Unite.
\nM\u0103 simt ireal\u0103. M\u0103 simt ca una din halucina\u0163iile bunicului, de parc\u0103 ascund adev\u0103rata mea persoan\u0103 de el \u015fi de \u00eengrijitoarea lui. Convingerile mele nu sunt acelea\u015fi cu ale lor. Nu m\u0103 port ca ei. Cuvintele mele nu sunt ca ale lor. Secretele mele nu sunt secretele lor.
\n\u00cei stropesc cu neem, \u00eempotriva p\u0103ienjenilor. Le dau s\u0103 bea o\u0163et de mere. Le citesc c\u0103r\u0163i de fizic\u0103. Sunetul paginilor r\u0103sfoite ale catalogului ei \u00eemi \u00eenso\u0163e\u015fte cuvintele. Bunicul sfor\u0103ie \u00een stare de veghe.<\/p>\n
Acum cinci zile, Papa Benedict i-a d\u0103ruit Reginei Angliei o copie a Codex Aureus a lui Lorsch, manuscrisul unei Evanghelii luminate germane de mare valoare, gravat\u0103 cu m\u0103iestrie de c\u0103lug\u0103ri. Acest manuscris a fost distrus \u00een urma schismei dintre catolici \u015fi protestan\u0163i. A fost luat cu for\u0163a dintr-o bibliotec\u0103 \u00een timpul R\u0103zboiului de treizeci de ani, din secolul al XVII-lea. Din l\u0103comie, a fost rupt \u00een dou\u0103, iar copertele i-au fost rupte. A\u015fa a devenit mai u\u015for de v\u00e2ndut.<\/p>\n
Cele dou\u0103 buc\u0103\u0163i au comunicat telepatic, \u00eentre Vatican \u015fi Alba-Iulia, \u00een Rom\u00e2nia. \u015ei duceau dorul copertelor aflate la Londra \u015fi la Roma.
\nOameni invizibili vin \u00een mod regulat s\u0103 locuiasc\u0103 \u00een camera bunicului. El vorbe\u015fte cu ei, \u00eentinz\u00e2nd-le m\u00e2inile, dar ei nu r\u0103spund. Zi de zi \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103. \u00cei \u00eentreab\u0103 de ce, \u00eencearc\u0103 noi metode spre a-i p\u0103c\u0103li, de a-I mitui, de a-I certa, de a striga la ei, de a-I face s\u0103 vorbeasc\u0103. Mereu t\u0103cere.<\/p>\n
Iubesc Rom\u00e2nia, pe bune. De\u015fi inima mea trebuie s\u0103 stea \u00een capsula ei, m\u0103car pot trimite explozii solare de admira\u0163ie, de venera\u0163ie profund\u0103, de dor, spre Rom\u00e2nia. Limba rom\u00e2n\u0103 (cel putin asta sper ca a vrut sa spuna; confuzia e cel putin bizara pentru o persoana care pretinde ca stie una-alta despre Romania), care face to\u0163i oamenii s\u0103 par\u0103 frumo\u015fi. Casele incredibile, care mi se par toate interesante. \u015ei nu mai am nicio fotografie. Niciuna.<\/p>\n
Via\u0163a mea ar fi acum t\u0103cut\u0103, pa\u015fnic\u0103, \u015fi chiar este, dac\u0103 nu m-ar descuraja dorul de Rom\u00e2nia. Dar nu e r\u0103u. Tr\u0103iesc \u00een t\u0103cere, \u00een nimic, \u00eentr-o colec\u0163ie de simboluri de vis pentru via\u0163a mea \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 pe niveluri, pe mituri.
\nO fat\u0103 st\u0103 \u00een patul bunicului, pict\u00e2ndu-\u015fi unghiile de la picioare. O copit\u0103 de m\u0103gar \u00een fl\u0103c\u0103ri at\u00e2rn\u0103 deasupra lui, risipind cenu\u015f\u0103 peste el. \u00centr-o catedral\u0103, un comitet de b\u0103tr\u00e2ni muribunzi \u00eei dau ceva amar s\u0103 bea, iar el se apropie de altar \u015fi le\u015fin\u0103.<\/p>\n
De fapt, sunt \u00een halucina\u0163iile \u015fi visele despre mine ale tat\u0103lui meu, pe care nu le mai poate diferen\u0163ia de lumea real\u0103. Tr\u0103iesc \u00een cea\u0163\u0103, vin \u015fi plec, sl\u0103bit\u0103 de exploziile solare. Tr\u0103iesc pe multe niveluri, toate reale \u00een vis, \u015fi totu\u015fi false \u015fi ascunse. Nu \u015ftie despre exploziile solare. Dar le simte, \u015fi \u00eei poten\u0163eaz\u0103 visele despre mine, \u00eemi fac via\u0163a mai intens\u0103, \u015fi unificat\u0103 \u00een mod straniu, aprins\u0103 precum arta str\u0103veche, holistic\u0103, dar sf\u00e2\u015fiat\u0103 \u00een dou\u0103, precum un Codex \u00een vremea r\u0103zboiului, ce va fi v\u00e2ndut la negru, la col\u0163 de strad\u0103.<\/p>\n
Exploziile solare distrug tiparele. Se spune c\u0103 schimb\u0103 oamenii. \u00cei transform\u0103 \u00een persoane cu totul diferite. Exploziile solare au t\u0103cut vreme de unsprezece ani. Acum sunt furioase, \u015fi noi la fel.
\nDe fapt, bunicul \u00eenc\u0103 m\u0103 a\u015fteapt\u0103 s\u0103 vin s\u0103 locuiesc cu el. Vrea s\u0103 fiu acolo, dar medical lui nu m\u0103 las\u0103 s\u0103-l vizitez. Spune c\u0103 i-ar accentua confuzia, \u015fi c\u0103 e prea dezorientat. Uneori crede c\u0103 sunt deja acolo. Crede c\u0103 bunicul nu ar suporta durerea de a m\u0103 vedea at\u00e2t de singur\u0103. L-ar distruge. De\u015fi e orb, e capabil de empatie.<\/p>\n
Frecven\u0163a Schumann a P\u0103m\u00e2ntului cre\u015fte, iar c\u00e2mpul magnetic scade pe m\u0103sur\u0103 ce rota\u0163ia \u00eencetine\u015fte. Se spune c\u0103 asta ne face s\u0103 ne desp\u0103r\u0163im de iubirile noastre, s\u0103 ne \u00eenchidem \u00een noi. Uitare. Dup\u0103 ani \u00eentregi de hibernare, petele solare sunt foarte zgomotoase, a\u015fa c\u0103 oamenii sunt arogan\u0163i \u00een mut\u0103ri, desp\u0103r\u0163iri, sinucideri. \u015ei \u00een cur\u00e2nd va fi cea mare, care apare la o sut\u0103 de ani.<\/p>\n
Ritmul spargerii izotopilor radioactivi \u00eencetine\u015fte exact \u00eenainte de o explozie solar\u0103. Cineva, \u00eentr-un laborator, va \u015fti c\u0103 lumea e pe cale s\u0103 o ia razna.
\nEu nu-mi fac griji; doar respir. \u00cen\u0103untrul \u015fi \u00een afara spumei cuantice, manifest\u00e2nd, retr\u0103g\u00e2nd, negru, alb, treaz, adormit, viu, nu chiar at\u00e2t de viu. Spuma cuantic\u0103 \u00eemi aduce aminte de stomata, micile g\u0103uri despre care fizicienii consider\u0103 c\u0103 alc\u0103tuiesc suprafa\u0163a realit\u0103\u0163ii, pe care o las\u0103 s\u0103 respire prin mici g\u0103uri negre, \u015fi prin g\u0103urile negre, spre g\u0103urile albe.
\nVreau s\u0103 m\u0103 deschid, s\u0103 aud muzica soarelui deschiz\u00e2ndu-mi stomatele, micile mele g\u0103uri negre, inima, vocea t\u0103cerii mele. S\u0103 spun adev\u0103rul. Pe m\u0103sur\u0103 ce sfor\u0103itul bunicului \u00eel face s\u0103 se \u00eentoarc\u0103, s\u0103 dea din m\u00e2ini, s\u0103-\u015fi deschid\u0103 ochii \u015fi mai larg, de un albastru aprig \u00een col\u0163uri, \u00eentors spre mine f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 vad\u0103, orb, \u015fi totu\u015fi v\u0103z\u00e2ndu-m\u0103, dup\u0103 cum v-am spus, eu \u2013 care nu sunt acolo, eu- singur\u0103, sau eu \u2013 cu prieteni invizibili care nu vor s\u0103 vorbeasc\u0103, sau eu \u2013 cu un iubit vizibil care a ales s\u0103 nu mai vorbeasc\u0103 vreodat\u0103. Care nu vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103. Care, de fapt, nu a fost niciodat\u0103 al\u0103turi de mine. De fapt.<\/p>\n
Tantra Bensko, MFA, pred\u0103 cursuri de Fic\u0163iune Experimental\u0103 online. Este autoarea volumului \u201cWatching the Windows Sleep\u201d, ap\u0103rut la Naissance Press, \u015fi a scris peste 120 de lucr\u0103ri premiate de scriere creative. Este unul dintre promotorii Fic\u0163iunii Lucide. Pe site-ul s\u0103u, http:\/\/experimentalwriting.weebly.com\/index.html , ea public\u0103 \u00een exclusivitate lucr\u0103ri ale autorilor din curentul Fic\u0163iunii Experimentale. Locuie\u015fte \u00eentr-o zon\u0103 rural\u0103 a statului Alabama. A predat la Atlantykron, \u00een Rom\u00e2nia, unde a locuit o vreme, \u015fi pe care o consider\u0103 cea mai frumoas\u0103 \u0163ar\u0103 unde a fost vreodat\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de Tantra Bensko (USA) Traducere din limba englez\u0103: Laura-Cristina Badea, absolvent\u0103 MTTLC for the English version please click here \u00a0 Gata, a zis omule\u0163ul. Gata. S-a \u00eentors \u015fi a plecat. Era \u00eenceputul spectacolului. Filigranul copacilor s-a umplut de o u\u015foar\u0103 nuan\u0163\u0103 de \u00eentuneric ro\u015fiatic. Pun\u00e2nd punctele pe I, acesta s-a jucat \u00een p\u0103rul str\u00e2ns \u00een […]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[704,393],"tags":[1151,661,403,54,653,72],"class_list":["post-5850","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-29-30","category-prozascurta","tag-egophobia-29-30","tag-laura-cristina-badea","tag-mttlc","tag-proza-scurta","tag-tantra-bensko","tag-traducere"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1wm","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5850","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5850"}],"version-history":[{"count":15,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5850\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6346,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5850\/revisions\/6346"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5850"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5850"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5850"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}