here<\/a><\/strong><\/em><\/p>\n\u2013 Domnule procuror, s\u00eent nevinovat!
\n\u2013 Las\u0103, au mai spus-o \u015fi al\u0163ii…
\nMagistratul st\u0103tea ad\u00eencit \u00een fotoliu, \u00ee\u015fi rodea unghiile \u015fi privea \u00een gol. Pana grefierului alerga
\npe h\u00eertie. M-am repezit la el \u015fi l-am apucat de bra\u0163.
\n\u2013 Ce faci? Nici n-am apucat s\u0103 vorbesc…
\n\u2013 \u015etiu foarte bine ce-o s\u0103 spui! To\u0163i povesti\u0163i acela\u015fi lucru, m\u00eer\u00eei grefierul smulg\u00eendu-\u015fi bra\u0163ul din
\nm\u00eena mea. Derbedeule!
\nJudec\u0103torul cioc\u0103ni de c\u00eeteva ori \u00een placa de sticl\u0103 ce acopea biroul, cer\u00eend s\u0103 se fac\u0103 lini\u015fte. La a treia lovitur\u0103, reu\u015fi s\u0103 o sparg\u0103. Avea acum o stea pe birou.
\n\u2013 S\u0103 vede\u0163i, la \u00eenceput lucrurile au mers destul de bine. Vreau s\u0103 spun, at\u00eeta timp c\u00eet am fost
\ndoar noi trei. Mama, tata \u015fi cu mine. Nu aveam de ales. Locuiam la marginea…
\nProcurorul \u00ee\u015fi sprijini b\u0103rbia \u00een pumn \u015fi m\u0103 privi plictisit. Prin ferestrele cancelariei se z\u0103reau crengile copacilor de peste drum. Cerul respira greu, abia auzit, i se vedeau coastele albastre dilat\u00eendu-i-se. P\u00een\u0103 la urm\u0103 izbuti s\u0103 scuipe globul s\u00eengeriu al soarelui. Acesta c\u0103zu drept \u00een palma ora\u015fului \u015fi se f\u0103cu diminea\u0163\u0103.
\n\u2013 S-a f\u0103cut diminea\u0163\u0103, spuse judec\u0103torul c\u0103sc\u00eend. \u015ei unde zici c\u0103 locuia\u0163i? Arat\u0103-mi pe hart\u0103,
\ndac\u0103 vrei.
\nAm ar\u0103tat cu m\u00eena, imprecis, spre centrul unei planisfere ag\u0103\u0163ate pe un perete:
\n\u2013 Acolo…
\n\u2013 Acolo-i Africa, spuse grefierul continu\u00eend s\u0103 scrie.
\nAm continuat:
\n\u2013 Era un sentiment aparte, greu de descris… Singuri, \u00een acel c\u00eemp nesf\u00eer\u015fit… M-am oprit, d\u00eendu-mi seama c\u0103 nu m\u0103 ascult\u0103 nimeni. Pana grefierului sc\u00eer\u0163\u00eeia \u00eentruna. Probabil c\u0103 trebuie s\u0103 relatez c\u00eet mai exact tot ce scrie el acolo, nu?
\n\u2013 Faci cum vrei.
\n\u2013 Da, dar v\u0103d c\u0103 domnul acela noteaz\u0103 mai repede dec\u00eet vorbesc eu! Cred c\u0103 e deja cu cel
\npu\u0163in trei fraze \u00eenaintea mea. Or, m\u0103 ierta\u0163i, din punct de vedere juridic o asemenea metod\u0103 este destul de ciudat\u0103.
\n\u2013 Mie nu mi se pare.
\n\u2013 Bine, dac\u0103 spune\u0163i dumneavoastr\u0103… A\u015fadar, p\u00een\u0103 la na\u015fterea fratelui meu am tr\u0103it \u00eentr-o
\noarecare armonie. Gre\u015feala a fost c\u0103, de la bun \u00eenceput, nu l-a luat nimeni \u00een serios.
\n\u2013 Cu ce se ocupau p\u0103rin\u0163ii dumitale?
\nPentru un judec\u0103tor de instruc\u0163ie nu era chiar antipatic. \u00cen plus, avea o figur\u0103 ce-mi p\u0103rea vag cunoscut\u0103. Poate-l \u00eent\u00eelnisem pe strad\u0103, nu \u015ftiu. Oricum, fusesem prevenit c\u0103 nu ia mit\u0103. Toat\u0103 lumea se amuza pe seama lui. Era un om cinstit. Dimihnea\u0163a, c\u00eend sae ducea la serviciu, oamenii se str\u00eembau \u00een spatele s\u0103u. Se pr\u0103p\u0103deau de r\u00ees.
\n\u2013 Te-am \u00eentrebat cu ce se ocupau p\u0103rin\u0163ii dumitale.
\n\u2013 P\u0103i, tata era un om bl\u00eend, c\u00eeteodat\u0103 trist, foarte rar m\u0103re\u0163, dar \u00eentotdeauna cucernic.
\n\u00cengenunchea peste tot \u015fi se ruga, amintind cu ochii \u00een lacrimi de p\u0103cat, iertare, c\u0103in\u0163\u0103, lumini, chestii de-astea. \u00cen rest, nu f\u0103cea nimic. Ah, ba da, confec\u0163iona din c\u00eend \u00een c\u00eend baloane colorate \u015fi alerga cu ele pe c\u00eemp, \u0163in\u00eendu-le str\u00eens de sfoar\u0103. Era \u00een stare s\u0103 \u0163op\u0103ie a\u015fa ore-n \u015fir, p\u00een\u0103-l chema mama la mas\u0103. Venea repede, transpirat, sc\u0103p\u00eend baloanele din m\u00een\u0103. Cu mine \u015fi cu frate-miu nu se purta r\u0103u, \u00eemi d\u0103dea senza\u0163ia c\u0103 habar n-avea c\u0103 exist\u0103m. \u00cen schimb, mama ne \u0163inea din scurt, st\u0103tea cu ochii pe noi \u015fi ne b\u0103tea la cap zilnic s\u0103 ne facem lec\u0163iile, adic\u0103 s\u0103 \u0163inem minte c\u00eet s\u00eentem de boga\u0163i \u015fi de ferici\u0163i. Ne obliga s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m, ba chiar s\u0103 \u015fi c\u00eent\u0103m lucrul acesta. S\u0103 nu uita\u0163i niciodat\u0103, zicea, toate s\u00eent ale noastre! \u015ei noi trebuia s\u0103 repet\u0103m \u00een cor: p\u0103m\u00ee\u00ee\u00eentul, p\u0103duurile, muun\u0163ii, viiitele, oooile, caaprele, lupii, apele, pe\u015ftii, albinele, fiecare fir de iarb\u0103, fiecare piatr\u0103. Totul este al nostru, \u00eencheia ea emo\u0163ionat\u0103, \u00eentinz\u00eend bra\u0163ele \u00een l\u0103turi. R\u0103m\u00eenea a\u015fa c\u00eeteva minute, ca o cruce \u00eenfipt\u0103-n mijlocul buc\u0103t\u0103riei. Se l\u0103sa atunci un binecuv\u00eentat moment de t\u0103cere \u015fi r\u0103suflam u\u015fura\u0163i. Tata tr\u0103gea apoi concluzia zilei. Era, de fiecare dat\u0103, aceea\u015fi, \u015fi anume c\u0103 acest tot despre care vorbea mama cu at\u00eeta pasiune nu valora mai mult dec\u00eet un rahat \u00een ap\u0103.
\n\u2013 Foarte pitoresc. \u00cencearc\u0103 \u00eens\u0103 s\u0103 treci peste am\u0103nunte de genul acesta. Ne intereseaz\u0103
\nfaptele, evolu\u0163ia psihologic\u0103. \u00cen\u0163elegi?
\n\u2013 Da. Ei, bine, \u00een evolu\u0163ie, pr\u00eeslea s-a apucat s\u0103 \u0163eas\u0103 tot felul de intrigi, nepierz\u00eend nici un
\nprilej de a ne asmu\u0163i unul \u00eempotriva celuilalt. Ca s\u0103 se amuze, presupun. Acesta a fost \u015fi motivul pentru care, \u00eencetul cu \u00eencetul, am devenit favoritul p\u0103rin\u0163ilor. Fratele meu \u00eenvr\u0103jbea \u015fi…
\n\u2013 Ai mai spus-o.
\n\u2013 Era p\u00eer\u00eecios. Lene\u015f. \u015echiop. \u015ei, cu toate astea, at\u00eet de frumos, \u00eenc\u00eet i-ar fi f\u0103cut grea\u0163\u0103 p\u00een\u0103 \u015fi
\nunui sf\u00eent. P\u0103rul \u0103la blond… tr\u0103s\u0103turile perfecte… nasul.
\n\u2013 De fapt, care era conflictul?
\n\u2013 \u00centr-un anume fel, \u00eel \u00een\u0163elegeam. Bietul b\u0103iat \u00eencerca prin orice mijloc s\u0103 atrag\u0103 aten\u0163ia.
\nUr\u00ee\u0163indu-se, de pild\u0103! Psihanaliza e plin\u0103 de asemenea exemple. Se purta dezagreabil, se d\u0103dea cu vopsea pe fa\u0163\u0103, \u00ee\u015fi smulgea genele… Pentru a fi \u015fi el \u00eendr\u0103git de cineva. Un personaj tragic, dac\u0103 stai \u015fi te g\u00eende\u015fti. Dar nu asta e important.
\n\u2013 \u00centr-adev\u0103r, \u015fopti procurorul.
\n\u2013 Anii treceau, eu cre\u015fteam, fratele meu devenea tot mai frumos \u015fi mai imbecil…
\n\u2013 Uite ce-i, ne afl\u0103m \u00een instan\u0163\u0103, nu la m\u0103-ta acas\u0103! se aprinse judec\u0103torul.
\nGrefierul ridic\u0103 privirea, \u00eentreb\u0103tor.
\n\u2013 S\u0103 scriu \u015fi asta, domnule procuror?
\n\u2013 Nu, \u015fterge. Iar dumneata m\u0103soar\u0103-\u0163i cuvintele! \u015ei nu te baza pe ce scrie ori nu scrie el \u00een
\nprocesul verbal!
\n\u00cencepeau s\u0103 m\u0103 \u00eencol\u0163easc\u0103.
\n\u2013 Seara, am continuat cu voce nesigur\u0103, st\u0103team \u00een cas\u0103… Acolo, \u00een mijlocul pustiului, ne uitam unii la al\u0163ii, ascultam \u0163\u00eer\u00eeitul pe care-l f\u0103ceau stelele c\u0103z\u0103toare, \u015fi era bine. Pe urm\u0103 mergeam la culcare. Mama era cea care d\u0103dea \u00eentotdeauna semnalul. Se ridica, \u00eenalt\u0103, blond\u0103, cu p\u0103rul rev\u0103rsat pe umeri, cu ochii sc\u00eenteietori, privindu-l pe tata \u00eentr-un anume fel. Bietul tata! Era at\u00eet de frumoas\u0103, \u00eenc\u00eet mi se f\u0103cea somn pe loc, p\u00een\u0103 s\u0103 ajung \u00een pat eram gata adormit. M\u0103 trezea \u00eens\u0103 frate-miu, de obicei pe la miezul nop\u0163ii, i-am v\u0103zut, zicea, s\u00eent ca ni\u015fte capre! Meee! \u0162inea mor\u0163i\u015f s\u0103-mi povesteasc\u0103 cu lux de am\u0103nunte tot ce z\u0103rise el p\u00eendind prin gaura pe care-o f\u0103cuse \u00eentr-un perete. Tr\u0103nc\u0103nea \u00eentruna \u015fi hohotea cu r\u00eesul lui ascu\u0163it, de anormal. Eu muream de somn \u015fi el nu \u00eenceta s\u0103 beh\u0103ie \u015fi s\u0103 spun\u0103 prostii. \u00cemi venea s\u0103-l omor…
\n\u2013 Prin urmare, e\u015fti violent. Noteaz\u0103, grefier!
\n\u2013 Am notat, domnule pre\u015fedinte, rosti grefierul cu m\u00eendrie. St\u0103tea \u00een col\u0163ul lui, se oprise din
\nscris \u015fi mesteca un sendvi\u015f cu br\u00eenz\u0103. Mirosea p\u00een\u0103 la bar\u0103.
\n\u2013 \u015ei am \u015fi subliniat, cu negru, ad\u0103ug\u0103.
\n\u2013 \u00centr-o zi, mama ne-a spus, uite ce e, b\u0103ie\u0163i, a sosit timpul s\u0103 v\u0103 apuca\u0163i de treab\u0103. A\u015fa nu
\nmai merge, se duce totul de r\u00eep\u0103, cu omul \u0103sta care nu face nimic. Nu e vina mea, n-am avut de unde alege. \u00cen sf\u00eer\u015fit… Dar nu m-a\u015f fi a\u015fteptat s\u0103 fie at\u00eet de del\u0103s\u0103tor. Tat\u0103l vostru nu-\u015fi respect\u0103 \u00eendatoririle, n-are nici cea mai mic\u0103 urm\u0103 de responsabilitate. E iresponsabil. Deci, trebuie s\u0103 munci\u0163i! Fratele meu a-nceput imediat s\u0103 \u0163ipe c\u0103 el e prea mic, c\u0103-i infirm \u015fi la urma urmei de ce s\u0103 muncim din moment ce s\u00eentem at\u00eet de boga\u0163i? Cu at\u00ee\u0163ia mun\u0163i \u015fi p\u0103s\u0103ri. Ar fi culmea absurdului! N-a avut \u00eens\u0103 succes. \u015ei de a doua zi am fost nevoi\u0163i s\u0103 ne punem pe treab\u0103. Fiind mai mare, a fost datoria mea s\u0103 stabilesc cu ce ne vom ocupa fiecare. Am hot\u0103r\u00eet ca pr\u00eeslea s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de oi, o munc\u0103 oricum mai u\u015foar\u0103…
\n\u2013 Adic\u0103 de ce mai u\u015foar\u0103?
\n\u2013 …iar eu s\u0103 m\u0103 \u00eenham la munca c\u00eempului. A\u015fa mi s-a p\u0103rut echitabil. Ei, \u015fi de-atunci n-am
\nmai avut nici o clip\u0103 de lini\u015fte. Nu \u015ftiu dac\u0103 ave\u0163i idee ce \u00eenseamn\u0103 munca pe ogor…
\n\u2013 Nu.
\n\u2013 S\u0103 ari, s\u0103 sapi, s\u0103 semeni, s\u0103 seceri, s\u0103 culegi… \u00cen afar\u0103 de astea, bine\u00een\u0163eles c\u0103 toate
\nlucrurile care erau de f\u0103cut prin cas\u0103 c\u0103deau tot \u00een sarcina mea. Pentru c\u0103 fratele mai mic nu era \u00een stare nici m\u0103car s\u0103 bat\u0103 un cui f\u0103r\u0103 s\u0103 se pr\u0103bu\u015feasc\u0103 ceva ori s\u0103 cad\u0103 cuiul.
\nVremea trecea, a\u015fa cum am mai spus. Tata cu rug\u0103ciunile, mama la oglind\u0103, fr\u0103\u0163iorul cu transhuman\u0163a \u015fi eu cu greul…
\nJudec\u0103torul se \u00eentoarse cu scaun cu tot \u015fi \u00eencepu s\u0103 deseneze pe tabl\u0103, cu creta, o oaie.
\n\u2013 Uneori, c\u00eend \u00eel z\u0103ream tol\u0103nit \u00een iarb\u0103, printre oi, cu ochii la cer \u015fi c\u00eent\u00eend pe nas un fel de
\nc\u00eentec de jale, m\u0103 apucau dracii. Numai c\u0103 sup\u0103rarea nu m\u0103 \u0163inea mult. \u00cen fond, era fratele meu.
\n\u2013 Foarte reu\u015fit, domnule judec\u0103tor, spuse grefierul privind desenul de pe tabl\u0103. Exact ca una
\nadev\u0103rat\u0103!
\n\u2013 N-avea nimic altceva de f\u0103cut dec\u00eet s\u0103 piard\u0103 timpul. \u015ei nici m\u0103car nu era fericit. Culmea, a\u0163i zice.
\n\u2013 N-a\u015f zice chiar deloc.
\n\u2013 Ba, mai mult, t\u00een\u0103rul se plictisea! Nu putea tr\u0103i f\u0103r\u0103 s\u0103 ne joace tot soiul de renghiuri t\u00eempite.
\nNe am\u0103ra via\u0163a cu farsele lui. C\u00eete b\u0103t\u0103i nu m\u00eenca s\u0103racu’… \u015ei tot nu se potolea.
\nJudec\u0103torul se r\u0103suci pe scaun, arunc\u00eendu-mi o privire sc\u00eerbit\u0103. Apoi se uit\u0103 la ceas, morm\u0103i ceva de ne\u00een\u0163eles, se uit\u0103 iar la mine \u015fi, g\u00eendindu-se probabil c\u0103 tot nu mai apuc\u0103 masa de pr\u00eenz, scoase dintr-un sertar al catedrei un pache\u0163el, \u00eel desfacu \u015fi \u00eencepu s\u0103 m\u0103n\u00eence.
\n\u2013 Dori\u0163i o ro\u015fie, domnule pre\u015fedinte? \u00eentreb\u0103 grefierul.
\n\u2013 Dac\u0103 ai…
\nGrefierul se \u00eentinse peste birou \u015fi \u00eei d\u0103du ro\u015fia. Magistratul mu\u015fc\u0103 cu poft\u0103 din ea \u015fi c\u00eeteva pic\u0103turi de zeam\u0103 i se prelinser\u0103 pe b\u0103rbie. Mi se f\u0103cu grea\u0163\u0103.
\n\u2013 Uit\u0103-te \u00een alt\u0103 parte, m\u0103 sf\u0103tui el, molf\u0103ind.
\nMi-am mutat privirea spre un perete, m-am apropiat cu pa\u015fi \u00eence\u0163i \u015fi am \u00eentors planisfera ag\u0103\u0163at\u0103 l\u00eeng\u0103 fereastr\u0103. Pe spatele ei se vede fotografia m\u0103rit\u0103 a unei fete, blond\u0103, goal\u0103, \u00eentins\u0103 pe o canapea \u00eentr-o pozi\u0163ie nefiresc de sugestiv\u0103.
\n\u2013 Seam\u0103n\u0103 cu mama.
\n\u2013 Pune-o la loc imediat, a\u015fa cum a fost, se r\u0103sti judec\u0103torul.
\nAm \u00eentors harta cu grij\u0103 \u015fi am revenit la locul meu. Poate c\u0103 toate astea fac parte din procedur\u0103,
\nm-am g\u00eendit.
\n\u2013 \u0162i-am spus s\u0103 vorbe\u015fti mai tare, nu te aud. Mai bine vino mai aproape.
\n\u2013 \u00centr-o prim\u0103var\u0103 foarte frumoas\u0103, tata a dat \u00een sf\u00eer\u015fit semne c\u0103 ia act de prezen\u0163a noastr\u0103.
\nAvea un aer inspirat. S-a uitat la noi ca la ni\u015fte fiin\u0163e nemaiv\u0103zute, ne-a dus \u00een sufragerie, ne-a invitat s\u0103 ne a\u015fez\u0103m, s-a a\u015fezat \u015fi el \u015fi s-a apucat s\u0103 ne \u0163in\u0103 un discurs extrem de lung, la care m\u0103rturisesc c\u0103 n-am fost prea atent. C\u00eend a ispr\u0103vit ce-avea de spus, s-a ridicat c\u00eet era de \u00eenalt, avea peste un metru nou\u0103zeci, \u015fi ne-a poruncit ca \u00eencep\u00eend de-a doua zi s\u0103 ducem ni\u015fte daruri la marginea dinspre r\u0103s\u0103rit a c\u00eempului, acolo unde se \u00eentindea gr\u0103dina p\u0103r\u0103sit\u0103. \u015ei asta \u00een fiecare s\u00eemb\u0103t\u0103, altfel luam b\u0103taie. Niciodat\u0103 n-am izbutit s\u0103-mi explic de ce ne-a cerut lucrul \u0103sta. Fapt este c\u0103-\u015fi sus\u0163inea hot\u0103r\u00eerea cu o t\u0103rie de-a dreptul uluitoare, av\u00eend \u00een vedere scandalul pe care i-l f\u0103cea zilnic mama, apropo de noua lui \u0163icneal\u0103, cum spunea ea. At\u00eet de expresiv.
\n\u2013 Nu era \u0163icneal\u0103. Era mit\u0103.
\n\u2013 Oh, nu!
\n\u2013 Mit\u0103, mit\u0103, mit\u0103! url\u0103 judec\u0103torul izbind prin aer, \u00een dreapta \u015fi-n st\u00eenga, cu cioc\u0103nelul.
\n\u2013 Bine, e-n regul\u0103, fie a\u015fa cum zice\u0163i dumneavoastr\u0103. Oricum, din ziua \u00een care ne-am apucat
\ns\u0103-i \u00eendeplinim dorin\u0163a, tata s-a lini\u015ftit. A \u00eenceput s\u0103 umble gol prin cas\u0103.
\n\u2013 Ce familie, dom’le! exclam\u0103 grefierul, \u00eempreun\u00eendu-\u015fi m\u00eeinile.
\nFu admonestat cu severitate \u015fi rugat ca pe viitor s\u0103 se ab\u0163in\u0103 de la comentarii.
\n\u2013 \u00cencerca s\u0103 ne conving\u0103 c\u0103 e un lucru c\u00eet se poate de firesc s\u0103 umble a\u015fa…
\n\u2013 Nudism. Exhibi\u0163ionism. Ai scris? Intreb\u0103 cineva din completul de judecat\u0103.
\n\u2013 De c\u00eend renun\u0163ase la haine, b\u0103tr\u00eenul nu sc\u0103pa nici o ocazie s\u0103 ne spun\u0103 c\u0103 vrea s\u0103
\nemigreze. P\u0103rea s\u0103 aib\u0103 o idee fix\u0103. Pentru un astfel de drum trebuie s\u0103 fii preg\u0103tit \u00een orice clip\u0103, \u015foptea el misterios, ridic\u00eend degetul ar\u0103t\u0103tor spre tavan. \u015ei, ca antrenament \u00een vederea plec\u0103rii, se foia dezbr\u0103cat de colo-colo, se \u00eenvine\u0163ea la fa\u0163\u0103 pe nea\u015fteptate \u015fi f\u0103cea tot mai frecvente \u015fi mai acute crize de autoritate. Tr\u00eentea oalele de p\u0103m\u00eent. Smulgea poarta grajdului din balamale. C\u00eet m\u0103 mai chinuiam s\u0103 o pun la loc! Ne stingea focul \u00een sob\u0103, arunca tac\u00eemurile pe fereastr\u0103 \u015fi o \u00eenjura pe mama de coast\u0103. Finalul era \u00eentotdeauna apocaliptic. \u00ce\u015fi r\u0103sturna scaunul, uneori \u00eel rupea \u00een buc\u0103\u0163i, \u015fi se ducea \u00een dormitor cu un aer de om ne\u00een\u0163eles, mai ales c\u0103 se drapa cu fa\u0163a de mas\u0103. \u00cen acele clipe mama rev\u0103rsa un asemenea potop de cuvinte prin cas\u0103, \u00eenc\u00eet vedeai cum se umezesc pere\u0163ii. La sf\u00eer\u015fit, \u00een toat\u0103 ap\u0103raia aia plutea glasul tatei, timid, ca o b\u0103rcu\u0163\u0103 de h\u00eertie, dar nu \u00een\u0163elegi c\u0103 l-am pierdut, poate, pentru totdeauna? Ei, \u015fi? r\u0103spundea mama. Acum s\u00eentem liberi. A\u015fa c\u0103 treci imediat la mas\u0103! Se f\u0103cea lini\u015fte \u015fi tata reap\u0103rea \u00een sufragerie \u00eembr\u0103cat de sus p\u00een\u0103 jos \u00eentr-un fel de resemnare alb\u0103.
\n\u2013 Ascult\u0103, dac\u0103 vei continua s\u0103 debitezi metafore idioate cum a fost asta, procesul verbal va
\najunge o b\u0103taie de joc. S\u00eentem la cenaclu, sau la tribunal, unde dracului s\u00eentem? r\u0103cni procurorul, izbind cu pumnul \u00een birou. Unde s\u00eentem? \u0163ip\u0103 el din nou, cu fa\u0163a congestionat\u0103, privind speriat \u00een jur.
\n\u2013 Lini\u015fti\u0163i-v\u0103, domnule procuror, s\u00eentem la noi, \u00een cancelarie, \u015fopti grefierul.
\n\u2013 \u00cemi cer scuze, am intervenit, umil. Cred, totu\u015fi, c\u0103 trebuie s\u0103 relatez astfel de lucruri.
\n\u2013 Da, da… rosti procurorul, absent.
\n\u2013 Vede\u0163i, via\u0163a e alc\u0103tuit\u0103 din am\u0103nunte, domnule judec\u0103tor. Nu din esen\u0163\u0103. \u00cen realitate,
\nesen\u0163a-i h\u0103t, departe!
\n\u2013 A\u015fa-i! Zi cu tac-tu.
\n\u2013 Cum s\u0103 v\u0103 spun, eu \u00eel iubeam, chiar a\u015fa aiurit cum era. N-ar fi fost \u00een stare s\u0103 fac\u0103 r\u0103u nici
\nm\u0103car unei albine. Avea \u015fi un nemaipomenit talent de povestitor. \u00cel ascultam cu gurile c\u0103scate, cu toate c\u0103 nu \u015ftia dec\u00eet o singur\u0103 poveste. O spunea \u00eens\u0103 at\u00eet de frumos, \u00eenc\u00eet nu ne plictiseam niciodat\u0103.
\n\u2013 \u015ei ce anume v\u0103 istorisea, mai exact?
\n\u2013 Basmul cu gr\u0103dina. Acum, \u00een treac\u0103t fie zis, mama str\u00eemba din nas, nu-i pl\u0103ceau pove\u015ftile
\naltora. Le-avea pe-ale ei, \u015fi \u00eenc\u0103 din bel\u015fug, alea cu bog\u0103\u0163ia \u015fi puterea noastr\u0103 nem\u0103surate.
\n\u2013 Ai jurat c-o s\u0103 spui adev\u0103rul. De ce nu spui adev\u0103rul?
\n\u2013 Tata descria gr\u0103dina ca fiind locul cel mai frumos din lume, locul unde se r\u0103sf\u0103\u0163au curcubee,
\niepuri de zah\u0103r, flori necunoscute, p\u0103s\u0103ri rare, copaci \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een poleial\u0103, z\u00eene, \u00eengeri de mare
\nvitez\u0103, licurici \u015fi nori de juc\u0103rie. C\u00eend ajungea la nori, tata ofta.
\n\u2013 Acuzatul este rugat s\u0103 revin\u0103 la subiect.
\n\u2013 \u00cen plus, gr\u0103dina era str\u0103b\u0103tut\u0103 de la un cap\u0103t la cel\u0103lalt de un r\u00eeu mare, argintat, \u00een apele
\nc\u0103ruia pluteau miracole. Cic\u0103 pluteau at\u00eet de \u00eencet, \u00eenc\u00eet le puteai culege cu m\u00eena.
\nPre\u015fedintele privi pe fereastr\u0103, vis\u0103tor. Plin de r\u00eevn\u0103, grefierul se gr\u0103bi s\u0103 fac\u0103 la fel. Amurgul le prinse chipurile \u00een stil\u0103, chipuri tocite de at\u00ee\u0163ia ani petrecu\u0163i prin s\u0103li \u00eentunecate, printre condamn\u0103ri de oameni neferici\u0163i, chipuri pietrificate printre h\u00eertii, tone de h\u00eertii, miros de igrasie \u015fi cuvinte. At\u00eetea \u015fi at\u00eetea cuvinte. Mutilate, oarbe, cenu\u015fii.
\n\u2013 Iar a murit cineva, c\u0103 e Mar\u015f funebru. Frumoas\u0103 muzic\u0103.
\n\u2013 De ce te-ai oprit? Vorbe\u015fte, te ascult! morm\u0103i procurorul spre mine.
\n\u2013 Ei bine, gr\u0103dina aceea nu era de fapt dec\u00eet un morman de gunoaie, \u00een mijlocul c\u0103ruia se
\nvedea albia unui r\u00eeu secat de-un milion de ani.
\n\u2013 \u015eerpi erau?
\n\u2013 Nu \u015ftiu. Nu-mi mai aduc aminte…
\nGrefierul ie\u015fi f\u0103r\u0103 zgomot, probabil avea papuci de p\u00eesl\u0103, \u015fi se \u00eentoarse-n scurt timp cu un \u015farpe \u00eemp\u0103iat pe care-l puse pe birou. Era oribil.
\n\u2013 Ce-i \u0103sta? am \u00eentrebat.
\n\u2013 Un exemplar de cobra capello, numele comun al \u015ferpilor venino\u015fi din genul naja. Eu \u00eensumi l-am \u00eemp\u0103iat… E frumos, nu?
\n\u00cemi b\u0103g\u0103 reptila sub ochi \u015fi relu\u0103 cu o voce tun\u0103toare :
\n\u2013 M\u0103rturise\u015fte!
\nCu ochii-n ochii \u015farpelui, m-am b\u00eelb\u00eeit, m-am intimidat.
\n\u2013 Da, domnule procuror, recunosc! Am \u015ftiut ce-o s\u0103 se-nt\u00eemple…
\n\u2013 Aha! Ei, acum putem merge lini\u015fti\u0163i la mas\u0103. Pre\u015fedintele se aplec\u0103 peste birou \u015fi mi sse adres\u0103 pe un ton binevoitor :
\n\u2013 \u015etii, niciodat\u0103 nu d\u0103 gre\u015f trucul \u0103sta. Cu \u015farpele, vreau s\u0103 spun.
\nMi-am \u015fters de pantaloni palmele umede.
\n\u2013 Dar e complet absurd! Doar a trecut at\u00eeta vreme de atunci, la urma urmei s-a prescris, gata…
\n\u2013 Te joci cu vorbele, \u015fi-l mai \u015fi acuzi pe fratele t\u0103u afirm\u00eend c\u0103 el a fost de vin\u0103 pentru tot ce s
\na-nt\u00eemplat, numai pentru c\u0103 inventa jocuri. Tu le inventai. Tu, omul cumsecade, bun la toate, f\u0103r\u0103 prihan\u0103 \u015fi a\u015fa mai departe. Vai de capul t\u0103u! Pune semnul exclam\u0103rii, grefier.
\nGrefierul \u00eencepu s\u0103 r\u00eed\u0103, \u00een timp ce continua s\u0103 scrie \u015fi s\u0103-\u015fi m\u0103n\u00eence sandvi\u015ful cu br\u00eenz\u0103. M-am ab\u0163inut cu mare greutate s\u0103 m\u0103 duc s\u0103-i \u00eendes pana de g\u00eesc\u0103 pe g\u00eet. Cu br\u00eenza, rigla \u015fi procesul lui verbal cu tot.
\n\u2013 Fii calm ! Nu mai ai ce face, ai m\u0103rturisit. S-a consemnat \u00een mod oficial.
\n\u2013 A\u0163i f\u0103cut uz de hipnoz\u0103… Retractez!
\n\u2013 Ce retractezi? Nu po\u0163i retracta nimic. Unde am ajunge astfel?
\n\u2013 La adev\u0103r.
\n\u2013 La adev\u0103r nu se ajunge retract\u00eend, spuse pre\u015fedintele cu r\u0103ceal\u0103.
\nMi-am suflat nasul. Pre\u015fedintele \u00ee\u015fi sprijini obrazul \u00een palm\u0103. Lampa de birou \u00eei desena un fel de stea alb\u0103 pe obraz. Exista o stea asem\u0103n\u0103toare \u015fi pe sticla biroului.
\n\u2013 \u00cen urm\u0103 cu mai bine de \u015fapte ore ai declarat c\u0103 tu ai decis ce fel de munc\u0103 ve\u0163i face fiecare.
\nRecuno\u015fti?
\nAm t\u0103cut.
\n\u2013 Deci, ai preg\u0103tit totul cu iscusin\u0163\u0103, cu mult timp \u00eenainte. Hai s\u0103 \u00eencheiem, vrei? Omul legii
\np\u0103ru dintr-odat\u0103 obosit. Se frec\u0103 la ochi cu un gest semnificativ. Mobilul. Spune care-a fost mobilul, \u015fi-ai sc\u0103pat!
\nAm tras ad\u00eenc aer \u00een piept.
\n\u2013 Totul a \u00eenceput \u00een ziua \u00een care s-a observat c\u0103 ofrandele pe care le duceam noi \u00een gr\u0103din\u0103
\ndisp\u0103reau. Ini\u0163ial n-am dat importan\u0163\u0103 faptului, putea fi vorba de animale s\u0103lbatice, de cer\u015fetori, \u00eens\u0103 era totu\u015fi pu\u0163in probabil, pentru c\u0103 aici e-aici, exista o selectivitate \u00een furt. Nu erau \u015fterpeli\u0163i dec\u00eet mieii \u0103ia am\u0103r\u00ee\u0163i, r\u00eeio\u015fi, adu\u015fi de pr\u00eeslea. Curios, nu? De darurile mele, p\u00eeinile f\u0103cute de mine \u00een cas\u0103, care miroseau de-\u0163i l\u0103sa gura ap\u0103 \u015fi se fr\u00eengeau \u00een m\u00eeini ca ni\u015fte cozonaci, nu se atingea nimeni. Ei bine, nu, ei \u2013 sau el \u2013 luau doar mieii. \u015ei dracu’ \u015ftie unde-i duceau, c-am c\u0103utat peste tot, n-am g\u0103sit nici urm\u0103. Poate c\u0103-i m\u00eencau cu totul. Cu blan\u0103, corni\u0163e \u015fi copite. \u00cen sf\u00eer\u015fit, \u0103sta a fost pretextul folosit de bunul meu frate pentru a sus\u0163ine c\u0103 numai eu puteam fi ho\u0163ul. Mai mult, nu \u015ftiu cum s-a f\u0103cut, dar \u00een vremea aceea m\u0103 cam \u00eengr\u0103\u015fasem. Deci, m\u00eencam mieii. \u00centr-un fel, recunosc, era logic. Dar mi s-a p\u0103rut prea de tot! Dup\u0103 ce c\u0103 munceam de unul singur de diminea\u0163\u0103 p\u00een\u0103 seara, dup\u0103 ce c\u0103 \u0163ineam toat\u0103 casa \u00een spinare \u015fi…
\n\u2013 Rezum\u0103-te la fapte \u015fi nu mai bate c\u00eempii! mugi pre\u015fedintele, izbind cu cioc\u0103nelul \u00een sticla
\nbiroului. Reu\u015fi s-o sparg\u0103 \u015fi de data asta.
\n\u2013 Hot\u0103r\u00eet lucru, nu st\u0103p\u00eene\u015fte prea bine figura cu cioc\u0103nelul, m-am adresat grefierului.
\n\u2013 Nu e cioc\u0103nelul lui, r\u0103spunse acesta, f\u0103c\u00eend un gest vag cu m\u00eena.
\n\u2013 Praf s-a f\u0103cut! zise judec\u0103torul, revenindu-\u015fi \u00een fire. Tot mai bun ar fi fost un clopo\u0163el.
\n\u2013 Nu v\u0103 face\u0163i s\u00eenge r\u0103u. Voiam doar s\u0103 \u00een\u0163elege\u0163i c\u0103 via\u0163a noastr\u0103 ajunsese un infern. Eu
\neram suspectul num\u0103rul unu, dar adev\u0103rul este c\u0103 toat\u0103 lumea suspecta pe toat\u0103 lumea. Singurul care p\u0103rea degajat \u015fi fericit de modul cum evoluau lucrurile era fratele meu. G\u0103sise o nou\u0103 distrac\u0163ie. A\u015f vrea s\u0103 fiu bine \u00een\u0163eles, nu-i p\u0103sa nici c\u00eet negru sub unghie de adev\u0103r…
\n\u2013 De fapt, cum explici dumneata acest fenomen? M\u0103 refer la dispari\u0163ia animalelor.
\nV\u0103z\u00eend c\u0103 tac, judec\u0103torul se las\u0103 pe speteaza scaunului \u015fi \u00eencepu s\u0103 se scobeasc\u0103 \u00eentre din\u0163i cu un b\u0103\u0163 de chibrit.
\n\u2013 Nu \u015ftiu. Nu \u015ftiu dec\u00eet c\u0103 nu eram eu de vin\u0103…
\n\u2013 Evident. Asta-i tot ce te intereseaz\u0103, biet idiot!
\n\u2013 Domnule pre\u015fedinte, v\u0103 rog, controla\u0163i-v\u0103 expresiile…
\n\u2013 Bine. Grefier, taie cuv\u00eentul idiot. \u00cenlocuie\u015fte-l cu altul, vezi tu…
\nGrefierul se uit\u0103 \u00een urm\u0103, r\u0103sfoind repede teancul voluminos de file umplute cu scrisul s\u0103u m\u0103runt, g\u0103sesi cuv\u00eentul, \u00eel t\u0103ie \u015fi-\u015fi v\u0103zu mai departe de treab\u0103.
\n\u2013 Nu mai puteam suporta. A\u015fa c\u0103 \u00eentr-o bun\u0103 zi l-am luat pe fratele meu deoparte, s\u0103 l\u0103murim
\nlucrurile. Hai s\u0103 ie\u015fim la c\u00eemp, i-am spus, mergem \u00een gr\u0103din\u0103 \u015fi st\u0103m acolo c\u00eet vrei tu, o zi, o lun\u0103,
\no mie de ani de va fi nevoie, p\u00een\u0103 te convingi c\u0103 n-am nici un amestec \u00een ceea ce se-nt\u00eempl\u0103. A
\nizbucnit \u00een r\u00ees, s-a eschivat un timp, \u00eens\u0103 p\u00een\u0103 la urm\u0103 a fost de acord. Am plecat chiar atunci. Era
\no zi splendid\u0103. Mergeam repede, ner\u0103bd\u0103tori s\u0103 ajungem \u015fi s\u0103 termin\u0103m o dat\u0103 toat\u0103 povestea
\nasta. Frate-miu venea \u00een urma mea, aproape alerg\u00eend. \u00ce\u015fi \u015ftergea sudoarea de pe frunte \u015fi \u0163op\u0103ia
\ncaraghios cu piciorul lui mai scurt. Am ajuns pe la pr\u00eenz. Se f\u0103cuse foarte cald. Am v\u0103zut c\u0103 toate
\nerau la locul lor, cei doi miei ai lui, \u015fi p\u00eeinile mele. Ne-am a\u015fezat \u015fi am desf\u0103cut leg\u0103tura cu
\nm\u00eencare. Prin aer b\u00eez\u00eeiau albine, era o zi at\u00eet de senin\u0103, de…
\n\u2013 B\u00eez\u00eeiau albine!
\n\u2013 …parfumat\u0103, \u00eenc\u00eet aproape c\u0103 nu se mai sim\u0163ea mirosul de gunoi fermentat ce se \u00een\u0103l\u0163a din
\ngr\u0103din\u0103. Ne-am f\u0103cut culcu\u015f l\u00eeng\u0103 un m\u0103r putrezit, dar care ne ap\u0103ra totu\u015fi, c\u00eet de c\u00eet, de soare. Am adormit imediat. Nu-mi mai aduc aminte ce-am visat. \u00cen orice caz, m-am trezit spre sear\u0103, zg\u00eel\u0163\u00eeit de fratele meu. Ei, acum ce mai ai de zis? a \u0163ipat el. M-am uitat buimac \u00een jur, \u00eentr-adev\u0103r, mieii disp\u0103ruser\u0103. \u00cen schimb, p\u00eeinile erau neatinse, c\u00eeteva furnici se c\u0103\u0163\u0103rau pe coaja lor aurie. Am privit cerul. Nori amenin\u0163\u0103tori, vine\u0163ii se adunaser\u0103 deasupra noastr\u0103 \u015fi c\u0103ldura devenise insuportabil\u0103. \u00cemi sim\u0163eam creierul ca un burete. Ai profitat de timpul c\u00eet am dormit \u015fi acum faci pe nevinovatul! Hai, spune unde le-ai ascuns, nenorocitule? a strigat frate-miu. Pu\u0163in dup\u0103 \u00eentrebarea asta a \u00eenceput s\u0103 plou\u0103 cu stropi mari, calzi. M-am ridicat \u015fi am pornit f\u0103r\u0103 o vorb\u0103 spre cas\u0103. Nu puteam \u00een\u0163elege… Nici acum nu \u00een\u0163eleg.<\/p>\n
Grefierul puse tocul \u00een c\u0103limar\u0103, plesc\u0103i \u00eenc\u00eentat din buze \u015fi \u00eentinse h\u00eertiile pre\u015fedintelui. M-am \u00een\u0103l\u0163at \u00een v\u00eerful picioarelor, \u00eencerc\u00eend s\u0103 disting ceva din procesul verbal, \u015fi am observat c\u0103 cea mai mare parte din relatarea mea fusese t\u0103iat\u0103 cu creionul ro\u015fu. Nu mai r\u0103m\u0103seser\u0103 dec\u00eet \u015fapte alineate. Dup\u0103 ce pre\u015fedintele semn\u0103, grefierul se retrase spre ie\u015fire merg\u00eend de-a-nd\u0103r\u0103telea. \u00cenainte de-a disp\u0103rea pe u\u015f\u0103, \u00eemi trimise o bezea. L-am \u00eenjurat printre din\u0163i.
\n\u2013 De ce-l \u00eenjuri? N-are nici un rost, e doar un biet slujba\u015f, spuse pre\u015fedintele.
\nAm t\u0103cut. M\u0103 cuprinsese deodat\u0103 o mare oboseal\u0103. Am cerut permisiunea de-a m\u0103 a\u015feza.
\n\u2013 Desigur, ia loc, te rog… Uite, m-ai \u0163inut o zi \u00eentreag\u0103 ca s\u0103-mi spui, stai pu\u0163in, exact nou\u0103zeci
\nde cuvinte.
\nSe \u00eensera. Pe geamurile cancelariei se t\u00eera ceva, un fel de melc al nop\u0163ii, l\u0103s\u00eend d\u00eere lungi de \u00eentuneric. Pre\u015fedintele apropie de dosar lampa mic\u0103, cu abajur galben, ce se afla pe birou. M-a apucat furia.
\n\u2013 Bine, dar omul acela ce-a scris acolo at\u00eetea ore? C\u0103 doar a scris mereu…
\n\u2013 Ce copil e\u015fti! Bine\u00een\u0163eles c\u0103 a scris, dar a t\u0103iat cu ro\u015fu tot ce nu era important. A\u015fa c\u0103, dup\u0103
\ncum vezi, n-au mai r\u0103mas dec\u00eet \u015fapte alineate. M\u0103, b\u0103iete, de ce nu spui tu adev\u0103rul, pe scurt \u015fi
\nf\u0103r\u0103 ocoli\u015furi? Mi-ai \u00eempuiat capul cu at\u00eetea detalii, \u00eenc\u00eet nici nu mai \u015ftiu cine s\u00eent…
\n\u2013 S\u00eente\u0163i domnul pre\u015fedinte.
\n\u2013 P\u0103i vezi c\u0103 nici tu nu \u015ftii? S\u00eent procurorul!
\nDup\u0103 c\u00eeteva secunde \u00eens\u0103, \u00eentreb\u0103 nelini\u015ftit:
\n\u2013 Sau s\u00eent judec\u0103torul?
\nNe-am uitat lung unul la altul. F\u0103r\u0103 s\u0103 ne z\u0103rim prea bine.
\n\u2013 \u00cen fond, nu conteaz\u0103 prea mult cine s\u00eente\u0163i. Conteaz\u0103 s\u0103 fi\u0163i obiectiv.
\n\u2013 Dragul meu, se vede c\u0103 nu ai nici un fel de no\u0163iune juridic\u0103. \u00cen primul r\u00eend, pentru a putea fi
\nobiectiv, trebuie s\u0103 fii indiferent. E elementar! Deci, indiferent fa\u0163\u0103 de bine sau r\u0103u. R\u0103splat\u0103 ori pedeaps\u0103, vinovat sau nevinovat…
\n\u2013 Pentru dumneavoastr\u0103 nu are importan\u0163\u0103 deosebirea?
\n\u2013 Eu s\u00eent de mod\u0103 veche. Cred c\u0103 \u00eentre \u00eenceput \u015fi sf\u00eer\u015fit nu exist\u0103 nimic. A\u015fa c\u0103 n-are.
\n\u2013 \u015ei atunci?
\n\u2013 Atunci \u00eenseamn\u0103 c\u0103 e\u015fti vinovat. De altfel, e limpede, e\u015fti \u015fi \u00eensemnat, ai un semn, acolo…
\n\u2013 Bine, dar nu este adev\u0103rat! Eu n-am nici o vin\u0103. Am nevast\u0103, un copil… Poftim, uita\u0163i o
\nfotografie cu noi trei! Asta e nevast\u0103-mea.
\n\u2013 Ascult\u0103, martori ai? N-ai. Avocat ai? N-ai. De ce n-ai avocat?
\n\u2013 Pentru c\u0103 n-a vrut nimeni s\u0103…
\n\u2013 P\u0103i, vezi? Ce rost mai are s\u0103 discut\u0103m… Mai bine fii demn!
\nSim\u0163eam un gol \u00een stomac. Dac\u0103 mi-ar fi venit iar s\u0103 v\u0103rs nu \u015ftiu cum m-a\u015f fi descurcat. A\u015f fi
\nmurit de ru\u015fine.
\n\u2013 V\u0103 rog, domnule judec\u0103tor, domnule pre\u015fedinte, domnule procuror… Jur cu m\u00eena pe Biblie
\nc\u0103 s\u00eent nevinovat!
\n\u2013 Nu-i nevoie. N-avem biblii aici, f\u0103cu judec\u0103torul mohor\u00eet.
\n\u2013 Atunci jur pe capul tatei! Al copilului meu, al grefierului, al cui dori\u0163i dumneavoastr\u0103. S\u00eent un
\nom serios, p\u0103cat c\u0103 nu vre\u0163i s\u0103 privi\u0163i poza asta… Trebuie s\u0103 m\u0103 asculta\u0163i p\u00een\u0103 la cap\u0103t…
\n\u2013 \u015etii, e tare plictisitor. \u00cen sf\u00eer\u015fit, d\u0103-i drumu’, dac\u0103 \u0163ii neap\u0103rat. \u00cens\u0103 te previn c\u0103 e inutil. \u015ei
\ngr\u0103be\u015fte-te. Nu mai avem timp.
\nM-am uitat instinctiv \u00een jur. Poate mai aveam m\u0103car timp s\u0103 fug.
\n\u2013 \u00cencearc\u0103! Nu s\u00eent paznicul t\u0103u, vorbi judec\u0103torul. Obrazul lui st\u00eeng, cel luminat de lamp\u0103,
\np\u0103rea \u00eencre\u0163it, ca \u015fi cum omul ar fi r\u00ees pe t\u0103cute. Se f\u0103cuse foarte frig \u00een sal\u0103.
\nM-am \u00eendreptat spre tabl\u0103, am \u015fters oaia f\u0103cut\u0103 de judec\u0103tor, \u015fi am \u00eenceput s\u0103 desenez,
\nilustr\u00eendu-mi povestirea.
\n\u2013 Ploaia ne udase p\u00een\u0103 la piele. Mergeam spre cas\u0103, \u00eenaint\u00eend cu greu prin noroi. Furtuna se
\ndezl\u0103n\u0163uise, \u00eenv\u00eertejind un fel de funingine prin aer. Fulgera \u00eentruna. (Fac un zigzag pe tabl\u0103.) Cu fa\u0163a \u015firoind de ap\u0103, cu hainele flutur\u00eend, fratele meu r\u0103cnea ca un apucat. P\u0103rea complet ie\u015fit din min\u0163i… (Din c\u00eeteva linii, conturez schematic un om cu aripi.) Eram \u00eens\u0103 prea ab\u0103tut ca s\u0103-i mai dau vreo aten\u0163ie. Dup\u0103 pu\u0163in timp mi-am z\u0103rit plugul, pe care-l l\u0103sasem pe c\u00eemp cu dou\u0103 zile \u00een urm\u0103. M-am \u00eendreptat spre el. Unde te duci? a \u0163ipat fratele meu, cu ochii ie\u015fi\u0163i din orbite. (Desenez o cruce.) L-am \u00eembr\u00eencit cu putere \u015fi a c\u0103zut \u00een noroi. Numai tu e\u015fti de vin\u0103! a strigat el, tremur\u00eend din tot trupul. S-a oprit aproape imediat, \u00eentrerupt de-un acces de tuse, \u00eens\u0103 dup\u0103 c\u00eeteva secunde a re\u00eenceput s\u0103 zbiere: s\u00eentem condamna\u0163i pentru totdeauna, din pricina ta… Ai furat… blestemul tatei! L-ai furat, l-ai furat! urla frate-miu necontenit, izbind cu pumnii \u00een mocirl\u0103. M-am aplecat deasupra plugului. Ruginise. L\u00eeng\u0103 el z\u0103ceau uneltele cu care \u00eencercasem s\u0103-l repar. (Pe tabl\u0103 \u00een\u015fir mai multe cifre \u015fi litere apar\u0163in\u00eend unei scrieri str\u0103vechi, un semn de \u00eentrebare \u015fi un ciocan.) St\u0103team cu capul gol \u00een ploaie, cople\u015fit, \u00eengenuncheat \u00eentr-o b\u0103ltoac\u0103. Nu \u015ftiu c\u00eet timp am r\u0103mas a\u015fa.
\nAtunci a intrat femeia de serviciu. De\u015fi era foarte b\u0103tr\u00een\u0103, slab\u0103 \u015fi \u00eembr\u0103cat\u0103 cu un halat murdar, sem\u0103na totu\u015fi izbitor de mult cu fata a c\u0103rei fotografie se afl\u0103 pe spatele planisferei. A m\u0103turat h\u00eertiile \u00eempr\u0103\u015ftiate pe podea, le-a str\u00eens pe cele de pe pupitrul meu, a \u015fters de praf, din c\u00eeteva mi\u015fc\u0103ri neglijente, crucifixul pe care abia acum l-am observat, \u015fi a ie\u015fit.
\n\u2013 La un moment dat mi s-a p\u0103rut c\u0103 aud pa\u015fi, un lip\u0103it u\u015for \u00een spatele meu. \u015ei, pe nea\u015fteptate,
\na izbucnit r\u00eesul acela s\u0103lbatic, strident, al fratelui meu. M-am \u00eentors \u00een ultima clip\u0103 \u015fi l-am izbit cu ciocanul drept \u00een frunte. (Am desenat o siluet\u0103 \u00eentins\u0103 la p\u0103m\u00eent, \u015fi am ar\u0103tat spre ea cu creta.) S-a pr\u0103bu\u015fit ca un sac, f\u0103r\u0103 un geam\u0103t. Abia atunci am v\u0103zut c\u0103 \u00een m\u00eena dreapt\u0103 \u0163inea o stea de tabl\u0103, de juc\u0103rie.
\nSt\u0103team cu ochii \u00eentor\u015fi spre fereastr\u0103, reg\u0103sind \u00een \u00eentunericul de-afar\u0103 scena care se petrecuse cu at\u00eeta amar de vreme \u00een urm\u0103.
\n\u2013 Acuzat, ridic\u0103-te!
\nM-am ridicat cu greutate, cu m\u00eeinile \u015fi picioarele amor\u0163ite de frig.
\n\u2013 Ai fost g\u0103sit vinovat de crim\u0103… cu premeditare… Sentin\u0163a se va executa…
\nRestul cuvintelor se pierdu \u00eentr-un murmur ininteligibil. Pre\u015fedintele se retr\u0103sese din conul de lumin\u0103 r\u0103sp\u00eendit de lampa de birou \u015fi nu-l mai vedeam deloc.
\n\u2013 Hic et nunc! se auzi, abia perceptibil, o voce.
\n\u2013 Domnule pre\u015fedinte, unde s\u00eente\u0163i?
\nB\u00eejb\u00eeiam prin \u00eentuneric, cu m\u00eeinile \u00eentinse \u00eenainte, \u00eendrept\u00eendu-m\u0103 spre lumina extrem de slab\u0103 a veiozei. Dinspre fereastr\u0103 se aude un chicotit repede \u00een\u0103bu\u015fit. La un moment dat mi s-a p\u0103rut c\u0103 aud un chicotit, undeva \u00een dreapta. M-am \u00eempiedicat \u015fi m-am sprijinit la timp de col\u0163ul biroului. Degetele mi s-au \u00eencle\u015ftat involuntar pe cioc\u0103nelul pre\u015fedintelui. Brusc, figura lui ap\u0103ru chiar \u00een fa\u0163a mea.
\n\u2013 Acum m\u0103 recuno\u015fti? \u00eentreb\u0103 el.
\n\u2013 Tu! am strigat, d\u00eendu-m\u0103 un pas \u00eenapoi. Atunci am sim\u0163it o mi\u015fcare \u00een spate, ca \u015fi cum
\ncineva s-ar fi preg\u0103tit s\u0103 sar\u0103 asupra mea. M-am \u00eentors \u015fi am izbit orbe\u015fte cu cioc\u0103nelul. S-a auzit un zgomot \u00eenfundat, apoi un altul, mai puternic, ca de scaun care se r\u0103stoarn\u0103. Pe urm\u0103, nimic.
\nLampa c\u0103zuse \u015fi ea, sp\u0103rg\u00eendu-se pe podeaua ce mi se p\u0103ru acoperit\u0103 cu stropi de ploaie. M-am aplecat deasupra lui Abel. Z\u0103cea \u00eentins pe spate, cu fruntea plin\u0103 de s\u00eenge. La dracu\u2019, m-am g\u00eendit, nu mai termin chestia asta \u00een vecii vecilor!<\/p>\n
(Din volumul Eclipsa, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1993)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de R\u0103zvan Petrescu [Romania] for the English version, click here \u2013 Domnule procuror, s\u00eent nevinovat! \u2013 Las\u0103, au mai spus-o \u015fi al\u0163ii… Magistratul st\u0103tea ad\u00eencit \u00een fotoliu, \u00ee\u015fi rodea unghiile \u015fi privea \u00een gol. Pana grefierului alerga pe h\u00eertie. M-am repezit la el \u015fi l-am apucat de bra\u0163. \u2013 Ce faci? Nici n-am apucat s\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[704,393],"tags":[1151,54,568],"class_list":["post-5893","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-29-30","category-prozascurta","tag-egophobia-29-30","tag-proza-scurta","tag-razvan-petrescu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/s6DakB-farsa","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5893","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5893"}],"version-history":[{"count":11,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5893\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6322,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5893\/revisions\/6322"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5893"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5893"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5893"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}