Se trezi \u00een chenarul diurn al urm\u0103toarei prime cine, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie nici c\u0103 a\u015fa este, nici unde se afla. Nu recuno\u015ftea nimic din jurul s\u0103u str\u00e2mt, at\u00e2t c\u00e2t putea s\u0103 vad\u0103 din unghiul ochilor nemi\u015fca\u0163i \u00een retine. Poate c\u0103 nu \u00ee\u015fi mai aducea aminte s\u0103 memoreze \u00eemprejurul \u00een care se g\u0103sea sau poate c\u0103 altceva i se \u00eent\u00e2mplase, dar p\u0103rea s\u0103 nu mai \u015ftie nici cine este, nici de ce este cine nu \u015ftia c\u0103 e. Totul \u00een cercul s\u0103u vertebral era extrem de confuz. Era deranjat de noua realitate \u00een care se blocase, cu toate c\u0103 nici nu putea s\u0103 con\u015ftientizeze faptul c\u0103 nu mai era de tare cur\u00e2nd veche. P\u0103rea s\u0103 \u015ftie numai c\u0103, indiferent cine era el, z\u0103cea \u00eentins, dintr-un motiv \u00eenc\u0103 necunoscut, pe un pat de spital, \u015fi avea de g\u00e2nd s\u0103 investigheze problema de \u00eendat\u0103 ce va fi fizic apt s\u0103 o fac\u0103. Deja \u00eencercase s\u0103 se ridice \u00een v\u00e2rful cerului s\u0103u vertebral, dar extremit\u0103\u0163ile punctiforme \u00eel dureau at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t pe moment se r\u0103zg\u00e2ndi s\u0103 \u00ee\u015fi mai rotunjeasc\u0103 fiin\u0163a \u00eentr-o alt\u0103 pozi\u0163ie liniar\u0103. Prefer\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 liniat \u00een patul pe care, nu \u015ftia de ce, \u00eel sim\u0163ea foarte ata\u015fat de domnul mobilier. El \u00eel cuno\u015ftea personal pe domnul mobilier \u015fi, dac\u0103 s-ar fi sim\u0163it mai bine, ar fi rememorat \u00eemprejur\u0103rile \u00een care l-a cunoscut \u015fi felul \u00een care dup\u0103 aceea s-au \u00eemprietenit, a\u015fa, pentru a-i trece timpul mai u\u015for p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd toate se vor l\u0103muri de la sine, dar, dou\u0103 lucruri din el, clare \u015fi, totu\u015fi, f\u0103r\u0103 s\u0103 le poat\u0103 contura \u00een minte, \u00eel \u0163ineau parc\u0103 dinadins \u00een starea lui de r\u0103u curent\u0103. Era din ce \u00een ce mai ner\u0103bd\u0103tor s\u0103 \u015ftie cum a ajuns \u00een spital \u015fi, mai ales, de ce \u00eencercase s\u0103 \u015fi sune vreo asistent\u0103 care s\u0103 \u00eel l\u0103mureasc\u0103, dar nu g\u0103si niciun buton pe care s\u0103 apese, a\u015fa c\u0103, de\u015fi f\u0103r\u0103 r\u0103bdare, \u00ee\u015fi d\u0103du seama c\u0103 va trebui s\u0103 a\u015ftepte ca cineva s\u0103 deschid\u0103 u\u015fa de la salonul \u00een care fusese pus, s\u0103 intre pe ea \u015fi s\u0103 vad\u0103 dup\u0103 aceea ce poate s\u0103 fac\u0103 \u00een chiar privin\u0163a lui. P\u00e2n\u0103 atunci va trebui s\u0103 a\u015ftepte \u015fi iar s\u0103 a\u015ftepte \u015fi se temea ca a\u015fteptarea indefinit\u0103 \u00een care intrase s\u0103 nu \u00eenceap\u0103 s\u0103 \u00eel obsedeze \u015fi s\u0103 \u00eei strice timpul, c\u00e2t \u00eei mai r\u0103m\u0103sese, din persoana lui pe care deocamdat\u0103 nu avea cum s\u0103 o cunoasc\u0103. Nu \u015ftia cum s\u0103 \u00ee\u015fi petreac\u0103 timpul \u015fi ce s\u0103 fac\u0103 pentru a trece mai u\u015for peste a\u015fteptarea pe care sim\u0163ea c\u0103 nu o mai poate a\u015ftepta prea mult. Cel mai tare \u00eel deranja c\u0103 nu \u015ftia deloc cine este \u015fi nu avea absolut nicio idee cine ar putea fi. E adev\u0103rat c\u0103 \u00ee\u015fi aducea aminte de domnul mobilier, pe care \u00eel cuno\u015ftea foarte bine, fiindu-i bun prieten, cel pu\u0163in \u00een func\u0163ie de amintirile pe care le avea despre el, dar pe domnul mobilier \u00eel cuno\u015ftea toat\u0103 lumea, iar \u00een consecin\u0163\u0103 el putea fi oricine dintre to\u0163i cunoscu\u0163ii domnului mobilier. Amintirile despre el nu \u00eel ajutau practic cu nimic. Continua s\u0103 fie oricine ar putea s\u0103 fie, numai cine nu chiar era. Dintre toate posibilit\u0103\u0163ile din care \u00ee\u015fi putea alege adev\u0103rata identitate, era con\u015ftient c\u0103, dac\u0103 ar fi \u00eencercat s\u0103 fac\u0103 o alegere, ea ar fi aproape foarte probabil una eronat\u0103 ce l-ar trimite la un num\u0103r indefinit din identit\u0103\u0163ile sale proprii. \u00cencepu totu\u015fi s\u0103 \u00eei plac\u0103 s\u0103 se caute printre al\u0163ii \u015fi o lu\u0103 ca pe un joc al c\u0103rui \u00eenfocat admirator devenise \u00een imensul arc temporal \u00een care se rotea de c\u00e2nd ajunsese \u00een spital. Nu avea altceva mai bun de f\u0103cut p\u00e2n\u0103 cineva se va interesa s\u0103 intre s\u0103 vad\u0103 ce e cu el, a\u015fa c\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een acel moment, putea s\u0103 se joace, nestingherit, de-a al\u0163ii \u00een orice fel ar putea s\u0103 fie. \u00cen fond, era liber s\u0103 fie oricine poftea, cu toate c\u0103 nu va reu\u015fi s\u0103 fie dec\u00e2t el \u00eensu\u015fi atunci c\u00e2nd va \u015fti cu adev\u0103rat cine este.<\/p>\n
\n\u00cen \u00eentinderea patului s\u0103u, timpul p\u0103rea \u015fi mai liniar dec\u00e2t era probabil \u00een realitate. Fiindc\u0103 nu \u015ftia cine chiar poate s\u0103 fie, nu era sigur nici la ce realitate s-ar fi putut referi. Cu exactitate, realitatea este una singur\u0103, indiferent de circumstan\u0163e, dar el nu \u00ee\u015fi d\u0103dea seama de a\u015fa ceva pentru c\u0103, deocamdat\u0103, nu avea nimic al lui. Nici chiar pe sine. Ar fi putut foarte bine s\u0103 se mi\u015fte, dac\u0103 nu \u00een afara salonului, atunci cu siguran\u0163\u0103 \u00een\u0103untrul lui. Ar fi putut s\u0103 fac\u0103 o mul\u0163ime de lucruri chiar \u015fi \u00een \u00eengustimea clar\u0103 a salonului, dar, \u00een afar\u0103 de jocul pe care \u00eel \u00eencepuse, r\u0103m\u0103sese impermeabil la orice altceva. Ar fi putut la fel de bine s\u0103 se scoale din pat sau cel pu\u0163in ar fi putut s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 de pe o parte pe alta pentru a-\u015fi mai \u00eentinde cercul vertebral deocamdat\u0103 cam anchilozat \u00eentre v\u00e2rfurile sale, dar prefer\u0103 s\u0103 nu fac\u0103 nici at\u00e2t. Ceva \u00een necunoscuta lui persoan\u0103, pe care totu\u015fi o cuno\u015ftea suficient de mult pentru a-\u015fi da seama c\u00e2t de necunoscut\u0103 \u00eei este, \u00eel oprea din orice lucru pe care ar fi putut s\u0103 \u00eel fac\u0103 \u015fi era ciudat s\u0103 fie chiar a\u015fa. Sim\u0163ea c\u0103 devenise mai imobil \u015fi dec\u00e2t patul \u00een care z\u0103cea ca un pat uman \u00een care putea foarte bine s\u0103 considere c\u0103 z\u0103cea incon\u015ftient adev\u0103ratul s\u0103u eu. \u00cen consecin\u0163\u0103, nu f\u0103cea nimic \u015fi nu era nimeni din ce probabil c\u0103 \u00ee\u015fi imaginase c\u0103 putea s\u0103 fie, pentru c\u0103 \u015fi fusese \u015fi \u00eenc\u0103 era, \u00een ciuda uit\u0103rii de el \u00een care se blocase \u015fi pe care aproape c\u0103 o \u00eenv\u0103\u0163ase pe de rost cum e, tot el \u00een propria lui persoan\u0103.<\/p>\n
\nA trecut \u015fi alt timp \u00eentre timp \u015fi nimeni nu a intrat \u00een salon s\u0103 \u00eel \u00eentrebe cum se simte sau cine este, chiar dac\u0103 nu ar putea s\u0103 r\u0103spund\u0103 cu nicio exactitate. Abandon\u0103 jocul pe care \u00eel \u00eencepuse fiindc\u0103 se plictisise s\u0103 tot cread\u0103 c\u0103 este cineva ce cu siguran\u0163\u0103 nici nu putea fi. Nu era \u00een sine un juc\u0103tor \u015fi \u00ee\u015fi aducea perfect aminte c\u0103 \u00een via\u0163a lui, indiferent de cum o fi avut-o, nu a jucat nimic. P\u0103rea s\u0103 nu aib\u0103 niciun talent la jocuri reale \u015fi de aceea l-a \u015fi uimit pornirea imediat\u0103 pe care a avut-o de a se juca de-a persoanele sale poten\u0163iale. Se \u015ftia un om serios, dar nu avea nici cel mai ne\u00eensemnat habar \u015fi cine este omul serios pe care \u00eel ocupa. \u00ce\u015fi era cel mai mare mister posibil. Nu se cuno\u015ftea pe sine, \u00eens\u0103 se \u015ftia doar c\u00e2t s\u0103 \u00ee\u015fi dea seama c\u0103 nu se cunoa\u015fte. \u015ei, cu toate c\u0103 nu era din fire un juc\u0103tor, ajunsese s\u0103 se joace de-a toate jocurile pe care nu le jucase vreodat\u0103, iar ele \u00eencepuser\u0103 s\u0103 \u00eel cucereasc\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eel schimbe \u00eentr-o persoan\u0103 pe care cu siguran\u0163\u0103 nu o fusese niciodat\u0103. Se \u00eentrist\u0103 s\u0103 simt\u0103 a\u015fa \u015fi \u00een consecin\u0163\u0103 se hot\u0103r\u00ee s\u0103 nu se mi\u015fte nici c\u00e2t se mi\u015fcase p\u00e2n\u0103 \u00een acel moment, lucru cam greu de \u00eenf\u0103ptuit fiindc\u0103 nici p\u00e2n\u0103 \u00een acel moment nu se mi\u015fcase deloc. Era confuz fiindc\u0103 nu \u015ftia dac\u0103 persoana \u00een care era deocamdat\u0103, pe care nu o mi\u015fcase deloc, era \u015fi persoana lui. Nu ar fi vrut sub nicio form\u0103 s\u0103 fie at\u00e2t de imobil \u00eentr-o persoan\u0103 ce s-ar dovedi c\u0103 nu e a lui fiindc\u0103 nu dorea s\u0103 \u00eei imobilizeze \u00eentr-o at\u00e2t de strict\u0103 m\u0103sur\u0103 flexibilitatea din ea, pe care el nu ar putea-o fi niciodat\u0103. Ciudat, dar, c\u00e2nd era el \u00eensu\u015fi, \u00ee\u015fi amintea el, dorea foarte mult s\u0103 fie altcineva, iar acum, c\u00e2nd putea, cel pu\u0163in p\u00e2n\u0103 la proba contrarie, s\u0103 fie absolut oricine, dorea mai mult dec\u00e2t orice altceva s\u0103 fie din nou oricare el \u00eensu\u015fi fusese cu adev\u0103rat. Nu mai voia s\u0103 ocupe un alt b\u0103rbat dec\u00e2t era \u015fi, dac\u0103 se putea, nu mai voia nici ca nimeni altcineva s\u0103 \u00eel mute \u00eentr-un b\u0103rbat pe care nu l-ar putea fi vreodat\u0103. Avea strania senza\u0163ie c\u0103 \u015ftia pe cineva interesat chiar de o astfel de schimbare \u015fi \u00eel enerva teribil de mult faptul c\u0103 nu putea cunoa\u015fte exact cine dorea s\u0103 \u00eel mute din el. \u00ce\u015fi spunea c\u0103, dac\u0103 va \u015fti vreodat\u0103 cine dore\u015fte at\u00e2t de mult s\u0103 \u00eel fie alt b\u0103rbat, nu va avea nicio pl\u0103cere s\u0103 vorbeasc\u0103 cu o astfel de persoan\u0103. \u00cen \u00eentinderea lui impecabil de imobil\u0103, era pur \u015fi simplu scandalizat c\u0103 cineva, de\u015fi nu \u015ftia \u015fi cine \u015fi, se g\u00e2ndea el, probabil nici nu va mai afla, \u015fi-a dorit s\u0103 \u00eel pun\u0103 \u00eentr-un b\u0103rbat \u00een care cu siguran\u0163\u0103 nu i-ar fi pl\u0103cut s\u0103 fie. G\u00e2ndindu-se at\u00e2t de intens la toate aceste lucruri, de nervi ochii aproape c\u0103 \u00eei deraiaser\u0103 din privire.<\/p>\n
\nTot nu ap\u0103ruse nimeni. Salonul se mai \u00eennegrise de la noaptea din vizaviile din ce \u00een ce mai periferice ale zilei \u015fi totu\u015fi nimeni nu d\u0103duse \u00eenc\u0103 vreun semn c\u0103 ar fi interesat s\u0103 \u015ftie ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, dac\u0103, \u00een salonul s\u0103u. Lini\u015ftea \u00een care plutea devenise at\u00e2t de grea, \u00eenc\u00e2t era \u00een pericol de a se scufunda cu totul \u00een ner\u0103bdarea lui congenital\u0103. Amor\u0163ise \u00een \u00eentinderea patului pe care singur \u015fi-o formase. Chiar nimic nu se \u00eent\u00e2mpla \u015fi nimeni chiar nu f\u0103cea nimic pentru a se \u00eent\u00e2mpla totu\u015fi c\u00e2tu\u015fi de ceva. Salonul era practic pustiu. Doar un pat spitalicesc \u00een el, pe \u00eentinderea metalic\u0103 a c\u0103ruia z\u0103cea un pat uman, pe a c\u0103rui \u00eentindere organic\u0103 z\u0103cea \u00een incon\u015ftien\u0163\u0103 adev\u0103rata persoan\u0103 a patului s\u0103u biologic. \u00cen afar\u0103 de cele trei paturi, \u00een salon nu se mai g\u0103sea nimic. Ciudat, dar p\u00e2n\u0103 \u015fi acest nimic triplu din salon devenise la fel de imobil \u00een inflexibilitatea lui ca \u015fi cele trei p\u0103r\u0163i componente ale sale. Nimicul din trei paturi, de\u015fi, teoretic, trebuia s\u0103 aib\u0103 fie cel pu\u0163in dou\u0103sprezece picioare, fie numai \u015fase sau \u015fapte, avea, \u00een realitatea salonului \u00een care se blocase, abia trei. Era \u00een consecin\u0163\u0103 un nimic trepied ale c\u0103rui picioare, luate individual, puteau fi chiar dou\u0103sprezece. Matematica nu fusese niciodat\u0103 punctul s\u0103u forte, dar, \u00een situa\u0163ia prezent\u0103, devenise singurul joc ce nu era chiar joc \u015fi singurul nimic ce nu era chiar nimic. Fiindc\u0103 timpul se f\u0103cuse pur \u015fi simplu linie \u00een \u00eentinderea cercului vertebral pe care nu mai putea, de c\u00e2t amor\u0163ise, s\u0103 \u00eel \u00eendoaie c\u0103tre extremit\u0103\u0163ile lui punctuale, matematica nihilist\u0103 \u015fi pluriped\u0103 era singurul lucru ce \u00eel mai putea \u0163ine departe de toate persoanele pe care nu mai dorea s\u0103 le fie. Nimicul trepied \u00eel apropiase at\u00e2t mult de cine el intuia c\u0103 este cu adev\u0103rat, \u00eenc\u00e2t nimic altceva nu \u00eei mai r\u0103mase de f\u0103cut p\u00e2n\u0103 la cin\u0103.<\/p>\n
(va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Se trezi \u00een chenarul diurn al urm\u0103toarei prime cine, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie nici c\u0103 a\u015fa este, nici unde se afla. Nu recuno\u015ftea nimic din jurul s\u0103u str\u00e2mt, at\u00e2t c\u00e2t putea s\u0103 vad\u0103 din unghiul ochilor nemi\u015fca\u0163i \u00een retine. Poate c\u0103 nu \u00ee\u015fi mai aducea aminte s\u0103 memoreze \u00eemprejurul \u00een care se g\u0103sea sau poate […]<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[6,4,5],"class_list":["post-59","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-romanul-online","tag-literatura-virtuala-exclusiv-antuma","tag-patrick-calinescu","tag-roman-online"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-X","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/59","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=59"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/59\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1580,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/59\/revisions\/1580"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=59"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=59"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=59"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}