here<\/a><\/em><\/p>\n\n
Din pene confec\u0163ion\u0103m p\u0103s\u0103rile, pe care apoi le at\u00e2rn\u0103m de cer, precum ghirlandele \u00een br\u0103du\u0163.
\nSunt dou\u0103 cl\u0103diri fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, izolate de restul lumii, p\u0103zite de un bulevard care se rote\u015fte \u00eencontinuu. Dou\u0103 imobile. Unul este zvelt, nedecorat, cel\u0103lalt scund, \u00eenconjurat de acareturi. Blocul depresivilor \u015fi un spital de boli nervoase.
\n\u00centre ele, pe o p\u00e2nz\u0103 de p\u0103ianjen, malforma\u0163iile se scurg dintr-o parte \u00een alta. El a fost adus vis-a-vis. Eu aici.<\/p>\n
De la dozele administrate corect diminea\u0163a, am \u00eenceput s\u0103 uit.
\nNu \u015ftiu c\u00e2nd am venit, nu mai \u015ftiu c\u00e2nd voi pleca.
\nUna dintre relicvele venerabilei institu\u0163ii, pacientul de la 6, \u00eemi spune c\u0103 am fost depus \u00een luna februarie a unui an. Ninsese trei zile \u00eenainte, dar \u00een a patra soarele a reanimat zgomotele \u00eenfundate. \u00centr-o noapte s-a l\u0103sat un ger cumplit. \u00cen gr\u0103din\u0103 pietrele au cr\u0103pat. Din \u00eentuneric, m-a adus un pitic. M\u0103 legase de glezn\u0103 \u015fi m\u0103 tr\u0103gea dup\u0103 el, opintit. A ajuns la poarta spitalului \u015fi a b\u0103tut de trei ori. Nimeni nu i-a r\u0103spuns. A mai b\u0103tut o dat\u0103. Nimeni s-a trezit cu greu. A\u015fa se numea portarul. Nimeni Constantin. Mai \u00eent\u00e2i acesta \u015fi-a trimis chipul buh\u0103it, conturat de o barb\u0103 patriarhal\u0103, c\u00e2t s\u0103 \u00eentrebe cine este c\u0103l\u0103torul \u015fi ce vrea la acea or\u0103 pustie. Apoi a urmat trupul greoi. S-a deschis o u\u015f\u0103 dosnic\u0103. Privirile s-au intersectat, de jos \u00een sus. St\u0103p\u00e2nul \u015fi tat\u0103l meu i-ar fi povestit c\u0103 \u00eel \u00eengrijoreaz\u0103 \u00een\u0103l\u0163area mea, c\u0103 e semn de boal\u0103. B\u0103tr\u00e2nul l-a ascultat g\u00e2nditor. \u015ei-a m\u00e2ng\u00e2iat barba. I-a dat dreptate. Nu e mai bine s\u0103-l lua\u0163i \u00een grij\u0103, s\u0103-i opri\u0163i cre\u015fterea ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 s\u0103n\u0103tos? \u00eentrebase piticul. C\u00e2t \u0163op\u0103iser\u0103 vorbele de pe buzele unuia \u00een urechile celuilalt, m\u00e2na dreapt\u0103 a tat\u0103lui meu s-a av\u00e2ntat cu neru\u015finare \u00een buzunarul paznicului, umfl\u00e2ndu-l. Se pare c\u0103 \u00eei strecurase \u00een\u0103untrul hainei un praf magic. Altfel nu e de \u00een\u0163eles cum portarul a \u00eenceput subit s\u0103 descreasc\u0103. Nu c\u0103 l-ar fi deranjat. Pe m\u0103sur\u0103 ce se apropia de p\u0103m\u00e2nt, rotea aceea\u015fi \u0163igar\u0103, care treptat se \u00eengro\u015fase \u015fi se alungise \u00eentre degete. S-a mic\u015forat p\u00e2n\u0103 a ajuns la statura piticului. Nu se \u015ftie ce au mai vorbit, \u00eens\u0103 \u00een final s-au \u00een\u0163eles. Tat\u0103l meu, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 priveasc\u0103, s-a \u00eentors \u015fi a plecat. A disp\u0103rut. Paznicul \u015fi-a golit buzunarul. Descotorosindu-se de praful magic, b\u0103rbatul crescu \u00eenapoi centimetru cu centimetru. \u00cen final, tr\u0103g\u00e2ndu-m\u0103 dup\u0103 el de a\u0163a cu care m\u0103 adusese piticul, m-a \u00eempins \u00een stomacul spitalului.
\nIar de atunci sp\u00e2nzur de o celul\u0103, ca o libelul\u0103.
\nPe el \u00eel \u015ftiu. E un secret. Apropie-te s\u0103 \u0163i-l spun. Tu! Cel cu care scriu acum.
\nHai am\u00e2ndoi s\u0103 intr\u0103m pe furi\u015f \u00een camera \u00een care m\u0103 \u0163in legat. Pe tine te deghizez \u00eentr-o pastil\u0103 \u015fi te ascund sub limb\u0103. S\u0103 nu te agi\u0163i. Pot s\u0103 te \u00eenghit din gre\u015feal\u0103. Hai. Am ajuns. Uite, aici e patul. \u00cel trag pu\u0163in, c\u00e2t s\u0103 putem iscodi \u00een spatele lui. Vezi ceva? Nu? Cum se poate? De fapt nici eu nu v\u0103d nimic. Am glumit. Uite, acolo. La un milimetru deasupra podelei, peretele antifonat este sf\u00e2\u015fiat. D\u0103m la o parte \u00eenveli\u015ful \u015fi…stupoare. G\u0103sim lumin\u0103. La fel de curat\u0103 ca oriunde afar\u0103. Acum prive\u015fte cu aten\u0163ie. Nu-i a\u015fa c\u0103 ochii nu deslu\u015fesc ceea ce este? Du degetele \u00eenainte. Eeeei, ai aflat! Te bucuri ca un copil. Nu mai dansa, te aud \u00eengrijitorii. E o s\u00e2rm\u0103 foarte foarte foarte sub\u0163ire, practic invizibil\u0103, legat\u0103 de piciorul patului. Doar pip\u0103ind locul ai putea-o afla. Acum s\u0103 ne ghemuim \u00een patru labe. Ghicitoare. Unde ar putea duce o s\u00e2rm\u0103 nevinovat\u0103, folosit\u0103 pentru \u00eentinsul rufelor \u015fi perpetuarea bolilor? De aici vezi, dincolo de zid, ultimele etaje ale blocului de locuin\u0163e. Da! Acolo duce. Face parte dintr-o re\u0163ea infinit\u0103, construit\u0103 aparent f\u0103r\u0103 rost. Dar ei nu \u015ftiu. Nu \u015ftiu. S\u0103 vezi noaptea somnambulii cum se plimb\u0103 de-a lungul p\u00e2nzei de p\u0103ianjen, cu m\u00e2inile \u00een buzunare, cum ajung \u00eentr-unul dintre balcoanele cl\u0103dirii al\u0103turate \u015fi nu se mai \u00eentorc. Diminea\u0163a se poveste\u015fte c\u0103 ies gr\u0103bi\u0163i, ni\u015fte domni \u00eembr\u0103ca\u0163i sobru, preg\u0103ti\u0163i s\u0103 \u00eenceap\u0103 o nou\u0103 zi de munc\u0103. Sau reversul. Vezi doamne respectabile cum alunec\u0103 pufnind \u00een r\u00e2s, de la etajul \u015fapte tocmai \u00eentr-una dintre celulele spitalului. \u015ei aici r\u0103m\u00e2n.
\nDar alta este bomboana de pe tort. Ascult\u0103! Firul pe care \u00eel pip\u0103i tu acum, uimit, duce la personajul care m-a vizitat ieri. Un oarecare fotograf. La el m\u0103 strecor c\u00e2nd e plictiseal\u0103 mare la noi. Vorbim, st\u0103m la un ceai. Ca s\u0103 aflu ce se petrece \u00een lume, \u00eei vizitez fotografiile expuse pretutindeni, \u00een camer\u0103, \u00een buc\u0103t\u0103rie, \u00een baie, deasupra c\u0103zii. Apoi m\u0103 \u00eentorc. Nu lipsesc mult, s\u0103 nu bage de seama surorile medicale. Suntem prieteni vechi. El este cel mereu dincolo de ziduri. Singura condi\u0163ie.
\nIeri \u00eens\u0103 tocmai \u00eemi terminasem ritualul zilnic, luasem medicamente a\u015fa cum iei anafur\u0103 \u00een biseric\u0103, cu capul plecat si iri\u015fii ascun\u015fi sub spr\u00e2ncene. Primisem mai multe dec\u00e2t de obicei. M-au a\u015fezat \u00een celul\u0103. Apoi a venit el.
\nDe fapt e aici. Tot timpul e aici.
\nCa s\u0103-i intezic s\u0103 m\u0103 mai viziteze, i-am f\u0103cut cadou o pan\u0103. Astfel, va sta s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 ziua \u015fi noaptea la mesajul ei. Va citi tomuri vechi \u015fi manuscrise, apoi va enumera pe o foaie semnifica\u0163iile penei. Va \u00eentreba c\u0103rturari vesti\u0163i. Dar nu e nimic. La fel \u00eei puteam da o unghie, sau… sau o crust\u0103 de rugin\u0103, de la marginea patului.
\nAzi este lun\u0103 plin\u0103. O s\u0103 m\u0103 ghemuiesc eu bini\u015for prin gaura asta, o s\u0103 m\u0103 urc precum pisicile pe s\u00e2rm\u0103, atent s\u0103 nu alunec, voi s\u0103ri la el \u00een balcon iar de acolo, \u0163u\u015fti \u00een oglind\u0103. \u015ei o s\u0103-l p\u00e2ndesc \u015fi o s\u0103 r\u00e2d. Cum se munce\u015fte s\u0103racul s\u0103-mi descifreze taina! Vine asistentul. Ie\u015fi pe aici.
\nPoate… Poate vii \u015fi m\u00e2ine?<\/p>\n
Gata. M\u0103 tem c\u0103 m\u0103 voi \u00eentoarce la el. Iar \u015fi iar, p\u00e2n\u0103 ce nu se va \u015fti cine e cine. M\u0103 \u00eenf\u0103\u015for str\u00e2ns \u00een cear\u015faful ud, ca s\u0103 lupt cu disperare s\u0103 m\u0103 eliberez. Ca s\u0103 pierd ceasuri \u00eentregi rostogolindu-m\u0103 pe covor, cu razele amiezei dup\u0103 mine, mereu curioase. M\u0103 lovesc de pat \u015fi m\u0103 \u00een\u0163epenesc \u00eentre scaun \u015fi mas\u0103. Aproape c\u0103 m\u0103 sufoc. E meteahna mea. Fiecare lucru \u00eel prepar minu\u0163ios, cu studii practice \u015fi abonamente la biblioteci metropolitane. Mai \u00eent\u00e2i am cump\u0103rat p\u0103pu\u015fi cu ochi mari de sticl\u0103 \u015fi, atent la reprezent\u0103rile egiptene, am reu\u015fit at\u00e2t de bine s\u0103 le transform \u00een mumii, \u00eenc\u00e2t nici acum nu le pot dezbr\u0103ca. Stau a\u015fa, precum ni\u015fte coconi, aruncate \u00een timpul unei partide de nervi peste tot prin camer\u0103. Ai zice c\u0103 la mine se des\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte o nou\u0103 specie de fluturi: fluturii- om. Gata. Prea str\u00e2ns. S\u0103 m\u0103 dezlege cineva.<\/p>\n
Nu mai pot ie\u015fi. Sunt trei, poate patru ore de c\u00e2nd m\u0103 chinui. M\u0103car de ar exista vreo religie care s\u0103-mi mul\u0163umeasc\u0103. S\u0103 \u00eemi aprecieze gestul, martiriz\u00e2ndu-m\u0103. \u00cens\u0103 e doar el. Doar el. Nebunul. Haide\u0163i, vecinilor, salva\u0163i-m\u0103! Am exagerat. Cearceaful m\u0103 sufoc\u0103, se usuc\u0103 \u015fi \u00eencet \u00eencet devine un giulgiu. Iar pere\u0163ii… Cu coada ochiului observ cum apare \u00eenc\u0103 un segment, \u00eenclinat, sus \u015fi jos. Seam\u0103n\u0103 cu un sicriu imens \u015fi confortabil. Unde sunte\u0163i? Un fotograf premiat cu Pulitzer obligatoriu trebuie s\u0103 moar\u0103 decent. Buzele mi-au cr\u0103pat, simt cum m\u0103 g\u00e2dil\u0103, preg\u0103tind asaltul broboanelor care urmeaz\u0103 setei \u00eendelungate. Transpira\u0163ia \u00eemi inund\u0103 fruntea. Parc\u0103 mi s-ar descompune, topindu-se, calota cranian\u0103. Cear\u015faful m\u0103 str\u00e2nge. Fac eforturi s\u0103 ies. Strig. Venele mi se umfl\u0103 sub t\u00e2mple. Ochii \u00eemi ies din orbite. Mi-e fric\u0103 s\u0103 nu \u00eei scap, s\u0103-i caut apoi, ca \u00een desene animate, pe sub mobil\u0103. Strig. Reu\u015fesc s\u0103 sf\u00e2\u015fii, \u00een felii alungite, cear\u015faful. S\u0103 ies din el ca \u00eentr-o nou\u0103 via\u0163\u0103. Epuizat m\u0103 t\u00e2r\u0103sc la chiuvet\u0103. Picioarele au amor\u0163it \u015fi nu m\u0103 mai ascult\u0103. Cad \u015fi m\u0103 ridic. Ajung, deschid robinetul, sorb din c\u0103u\u015ful palmelor apa de ora\u015f, reciclat\u0103, adunat\u0103 din izvoarele subterane ale cimitirelor, ale cartierelor, ale uzinelor. Dau voie capului s\u0103 mi se lase pe um\u0103r, apoi corpului s\u0103 imite un le\u015fin ca \u00een filme, s\u0103 m\u0103 arunce pe jos, f\u0103r\u0103 control. Somnul \u00eemi cutreier\u0103 venele asemenea unui ser, alint\u00e2ndu-m\u0103 prima dat\u0103, apoi vindec\u00e2ndu-m\u0103. Doar ochii mai sunt deschi\u015fi. Un moment. C\u00e2t s\u0103 g\u0103seasc\u0103, \u00eentr-un col\u0163, pana blestemat\u0103. S\u0103 mi-o proiecteze invers \u00een\u0103untru. Las somnul s\u0103-mi calmeze nervii \u015fi, desupra lor, prefacerile pielii. Nu mai \u015ftiu nimic. Tot mai confuz… tot mai confuz… tot mai confuz…<\/p>\n
E sear\u0103. Infirmierii bat la u\u015fi, cheam\u0103 pacien\u0163ii, \u00eei adun\u0103 pe hol, \u00een fa\u0163a ghi\u015feului, unde se distribuie pilule colorate. Le iau cucernic, apoi m\u0103 \u00eentorc \u00een celul\u0103. A\u015ftept s\u0103 m\u0103 cread\u0103 to\u0163i adormit. M\u0103 sui \u00een cl\u0103direa \u00eenvecinat\u0103, s\u0103-l vizitez pe fotograf. Noaptea e rece. Va ploua. M\u0103 ca\u0163\u0103r pe s\u00e2rma invizibil\u0103, m\u0103 strecor prin gaur\u0103, \u00eemi tai buricele degetelor. L\u00e2ng\u0103 mine un b\u0103tr\u00e2n c\u0103runt se \u00eendreapt\u0103 tot \u00eenspre blocul de vis-a-vis, \u00eens\u0103 cu un etaj mai jos. Urc \u015fi sar \u00een balcon. El e \u00eentins pe covor. Doarme. F\u0103r\u0103 s\u0103 r\u0103suflu, de team\u0103 s\u0103 nu m\u0103 simt\u0103, pas l\u00e2ng\u0103 pas, m\u0103 apropii de oglind\u0103. M\u0103 a\u015fez \u00een spatele apelor tulburi. E incomod statul aici. Ies. Pe v\u00e2rfuri. M\u0103 ag\u0103\u0163 de asperit\u0103\u0163ile peretelui \u015fi intru \u00eentr-o alt\u0103 oglind\u0103, mai mic\u0103, \u00een care este singura mandrie a vie\u0163ii lui: premiul Pulitzer.<\/p>\n
E sear\u0103. M\u0103 trezesc \u00een mijlocul camerei. Oarecum ref\u0103cut. Dau la o parte f\u00e2\u015fiile de cear\u015faf. Tot \u00een col\u0163 e pana. Mi-a manipulat toate g\u00e2ndurile. Orice obiect \u00eel v\u0103d acum \u00een form\u0103 de pan\u0103. Orice sentin\u0163\u0103 \u00eemi roste\u015fte con\u015ftiin\u0163a, e u\u015foar\u0103, are peri laterali \u015fi un trunchi sub\u0163ire median, gol pe interior. Ce s\u0103 \u00eensemne? De ce m-a alungat nebunul?
\nPrin fereastr\u0103 intr\u0103, timid, aer proasp\u0103t. M\u0103 ridic \u015fi m\u0103 privesc \u00een oglinda \u00een care am \u00eencuiat diploma pentru premiul Pulitzer. Sunt tot eu? Nu \u015ftiu. E \u00eentuneric. Disting tr\u0103s\u0103turi sub\u0163iri, ca ale unei schi\u0163e. Fa\u0163a nu este conturat\u0103. Doar forma, propor\u0163iile \u015fi un sur\u00e2s. Col\u0163urile gurii sunt ridicate c\u0103tre urechi. \u00cemi pip\u0103i obrajii \u015fi observ c\u0103 buzele sp\u00e2nzur\u0103 p\u00e2n\u0103 aproape de b\u0103rbie, mim\u00e2nd dispre\u0163 sau dezam\u0103gire. Dar \u00een oglind\u0103 sur\u00e2d satisf\u0103cut. \u00cen rest, nu-mi v\u0103d ochii. Nici proeminen\u0163a nasului. Doar chipul vag, z\u00e2mbetul, iar \u00een spate, contrast\u00e2nd cu \u00eentunericul, pana alb\u0103. \u00cen dreapta se distinge u\u015fa balconului, larg deschis\u0103.<\/p>\n
Din pene confec\u0163ion\u0103m p\u0103s\u0103rile, pe care apoi le at\u00e2rn\u0103m de cer, precum ghirlandele \u00een br\u0103du\u0163.
\nL-am v\u0103zut urc\u00e2ndu-se pe balustrad\u0103, unindu-\u015fi c\u0103lc\u00e2iele ca \u00eentr-un salut milit\u0103resc.
\nM\u0103 urc pe balustrad\u0103. \u00cemi unesc c\u0103lc\u00e2iele ca \u00eentr-un salut milit\u0103resc. Sub mine cele dou\u0103 cl\u0103diri se iubesc tandru, intr\u0103 sacadat una \u00eentr-alta, contopindu-se. Departe bulevardul se rote\u015fte \u00eencontinuu \u00eencontinuu \u00eencontinuu.<\/p>\n
Undeva \u00een Bucure\u015fti, vis-a-vis de Spitalul Clinic de Psihiatrie, s-a construit un bloc de locuin\u0163e. Medicii spun c\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 adesea ca drumul pacien\u0163ilor elibera\u0163i s\u0103 fie scurt. Ace\u015ftia ies pe poarta institu\u0163iei, str\u0103bat o alee \u00eemprejmuit\u0103 de tei, intr\u0103 \u00een celalalt imobil, cheam\u0103 liftul, urc\u0103 la ultimul etaj, apoi pe acoperi\u015f. Prad\u0103 deziluziilor \u015fi vie\u0163ii lucide \u00een care se dovede\u015fte c\u0103 nu mai \u00eencap, de acolo, de foarte sus, se arunc\u0103 \u00een gol \u015fi se zdrobesc de caldar\u00e2m. Blocul depresivilor, a\u015fa cum \u00eel numesc localnicii, este zidul de dincolo de ziduri, care f\u0103r\u0103 sc\u0103pare \u00eenconjoar\u0103 \u00eenchisoarea min\u0163ii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de Andrei Trocea [Rom\u00e2nia] for the English version please click here Din pene confec\u0163ion\u0103m p\u0103s\u0103rile, pe care apoi le at\u00e2rn\u0103m de cer, precum ghirlandele \u00een br\u0103du\u0163. Sunt dou\u0103 cl\u0103diri fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, izolate de restul lumii, p\u0103zite de un bulevard care se rote\u015fte \u00eencontinuu. Dou\u0103 imobile. Unul este zvelt, nedecorat, cel\u0103lalt scund, \u00eenconjurat de acareturi. […]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[704,393],"tags":[673,1151,54],"class_list":["post-5906","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-29-30","category-prozascurta","tag-andrei-torcea","tag-egophobia-29-30","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/s6DakB-mastile","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5906","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5906"}],"version-history":[{"count":11,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5906\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6341,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5906\/revisions\/6341"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5906"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5906"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5906"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}