\u00a0<\/em><\/p>\nNu am idee ce s-a \u00eent\u00e2mplat. M\u0103 \u00eendreptam spre nord pe autostrada M1 c\u00e2nd deodat\u0103 ma\u015fina mi-a sc\u0103pat de sub control. C\u00eet ai clipi, am t\u0103iat trei benzi \u015fi m-am izbit de banda de refugiu unde ma\u015fina s-a lovit de parapet, a fost propulsat\u0103 peste grilajul de protec\u0163ie \u015fi a plonjat dou\u0103zeci de metri peste taluz, \u00een p\u0103durea de dedesubt.<\/p>\n
Botul ma\u015finii a atins primul solul. Partea din fa\u0163\u0103 s-a contorsionat \u015fi am sim\u0163it t\u0103ietura centurii de siguran\u0163\u0103 pe piept. Un curent de aer m-a \u0163intuit apoi \u00een scaun iar c\u00e2nd zgomotul s-a stins \u00een sf\u00e2r\u015fit, un miros \u00een\u0163ep\u0103tor de glicol si metal \u00eencins mi-a lovit n\u0103rile. Din fericire, nu, nu era miros de benzin\u0103.<\/p>\n
\u015eocat, m-am strecurat afar\u0103 s\u0103 analizez situa\u0163ia. Ma\u015fina devenise o epav\u0103 \u2013 se deformase de la un cap\u0103t la altul, absorbind \u015focul, \u0163in\u00e2ndu-l departe de mine. Eram norocos, nici m\u0103car o zg\u00e2rietur\u0103. \u015ei acum?, m-am \u00eentrebat.
\nAm \u00eenceput \u00eencet s\u0103 \u00eemi revin \u015fi am luat-o \u00eencet spre v\u00e2rful taluzului f\u0103c\u00e2ndu-mi drum prin iarba ce \u00eemi ajungea p\u00e2n\u0103 la mijloc. M\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 va trebui s\u0103 urc \u00eenapoi pe autostrad\u0103 pentru a folosi telefonul de urgen\u0163\u0103 dar c\u00e2nd am ajuns la baza taluzului am descoperit c\u0103 peretele de beton se \u00een\u0103l\u0163a drept ca zidul unei fort\u0103re\u0163e. Am clipit, nevenindu-mi s\u0103-mi cred ochilor: era ridicol, nu p\u0103rea s\u0103 existe nicio cale de a urca.<\/p>\n
Aveam o vag\u0103 idee unde m\u0103 aflam fiindc\u0103 treceam pe aici de ani de zile. Era un fel de pustietate rural\u0103 ap\u0103rut\u0103 acolo printre intersec\u0163iile autostr\u0103zilor etajate \u015fi drumurile de acces. Drumurile m\u0103rgineau aceast\u0103 zon\u0103 iar traficul necontenit \u015fi taluzurile grosolane \u00eei descuraja pe exploratorii de ocazie \u015fi pe dezvoltatorii imobiliari, astfel c\u0103 acest \u0163inut fusese abandonat s\u0103lb\u0103ticiei. Autostr\u0103zile erau de acum at\u00e2t de vechi \u00eenc\u00e2t privirea cu greu putea r\u0103zbate mai mult de c\u00e2\u0163iva metri prin vegeta\u0163ia care, de-a lungul deceniilor, se transformase \u00eentr-o p\u0103dure deas\u0103 \u015fi pu\u0163in umblat\u0103.<\/p>\n
Era \u00eenc\u0103 devreme, cu zgomotul traficului aproape inexistent, c\u00e2nd mi-am dat seama c\u0103 probabil nimeni nu v\u0103zuse accidentul. Privind \u00een sus, la frunzi\u015ful p\u0103durii, am realizat c\u0103 \u00een c\u0103derea mea nu rupsesem nici m\u0103car o creang\u0103 \u015fi probabil, \u00een afar\u0103 de ni\u015fte urme neclare de ro\u0163i, nici pe autostrad\u0103 nu exista vreo dovad\u0103 a accidentului, astfel c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi pentru un elicopter care ar fi survolat zona eram invizibil.
\nAm auzit trec\u00e2nd un camion. A mers mai departe f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 idee de nenorocirea \u00een care m\u0103 aflam \u015fi am sim\u0163it un fior de team\u0103 str\u0103b\u0103t\u00e2ndu-m\u0103. Ani de zile cutreierasem autostr\u0103zile \u00eempreun\u0103 cu ace\u015fti mon\u015ftrii ai \u015foselelor. Se pare c\u0103 \u00eentr-un fel aveam cu to\u0163ii acela\u015fi \u0163el unic. Iar acum deodat\u0103, eram exclus… lor, se pare c\u0103 nici nu le pas\u0103, c\u0103 nici nu au observat.<\/p>\n
M-am \u00eentors la ma\u015fin\u0103 \u015fi am scos harta. Zona era mai \u00eentins\u0103 dec\u00e2t crezusem, m\u0103sur\u00e2nd circa zece kilometri \u00een diametru. Am observat felul \u00een care autostr\u0103zile o m\u0103rgineau dup\u0103 \u00een\u0103l\u0163imea taluzurilor, liniile ha\u015furate de pe hart\u0103 suger\u00e2nd c\u0103 astfel continuau pe \u00eentreaga lor lungime. Pe hart\u0103, la c\u00e2\u0163iva kilometrii distan\u0163\u0103 de cealalt\u0103 parte a celui mai apropiat taluz, ap\u0103rea \u015fi un sat. Desigur, nu era indicat\u0103 nicio modalitate prin care s-ar putea traversa taluzul, niciun pod sau un drum de acces. Singura solu\u0163ie pe care mi-o putea oferi harta era un r\u00e2u care p\u0103trundea prin partea de nord. M-am g\u00e2ndit c\u0103 trebuie s\u0103 existe vreo alt\u0103 cale prin care autostrada s\u0103 traverseze r\u00e2ul, a\u015fa c\u0103, dup\u0103 ce mi-am pus \u00een geant\u0103 lucrurile de valoare, am pornit \u00een c\u0103utarea ei.<\/p>\n
Nu era u\u015for. Pe alocuri, t\u00e2n\u0103ra p\u0103dure a crescut lipit\u0103 de zidul de ciment iar eu \u00eenaintam anevoie. Mi-ar fi fost mai u\u015for f\u0103r\u0103 bagaj dar nu-mi sur\u00e2dea ideea de a-l abandona. Dup\u0103 treizeci de minute am ajuns la r\u00e2u \u015fi am descoperit c\u0103 nu exista niciun pod, doar un canal \u00eengust din care se rev\u0103rsa apa \u015fi prin care mi-ar fi fost imposibil s\u0103 m\u0103 strecor. Eram transpirat \u015fi mii de ace \u00eemi str\u0103pungeau bra\u0163ul dup\u0103 ce m\u0103 luptasem cu geanta prin desi\u015ful de crengi \u015fi puie\u0163i care p\u0103reau c\u0103 vor s\u0103 mi-o smulg\u0103 la fiecare pas. Tot mai enervat, mi-am continuat drumul spre nord \u015fi am str\u0103b\u0103tut \u00eenc\u0103 un kilometru prin \u00eenc\u00e2lceala de arbu\u015fti p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00eentr-un final am ajuns la intersec\u0163ia cu un alt taluz ce venea dinspre din sud-vest. Eram sigur c\u0103 aici trebuie sa existe o cale de a urca, ni\u015fte trepte sau un pasaj, dar tot ce am g\u0103sit a fost o \u00eembinare perfect\u0103 de beton.<\/p>\n
Am privit \u00een sus la peretele perpendicular f\u0103r\u0103 a putea z\u0103ri traficul al c\u0103rui vuiet atinsese acum nivelul maxim. M-am g\u00e2ndit c\u0103 a\u015f putea s\u0103 arunc cu pietricele ca s\u0103 atrag aten\u0163ia, dar chiar dac\u0103 printr-un efort supraomenesc a\u015f fi reu\u015fit s\u0103 dau peste grilajul de protec\u0163ie, era de ajuns ca un singur \u015fofer speriat s\u0103 vireze brusc \u015fi ar fi avut loc un carambol uria\u015f. Nu puteam s\u0103 risc, \u015fi \u00een plus, undeva trebuia s\u0103 existe o cale de ie\u015fire.
\nDeci am continuat, sprijinindu-m\u0103 de peretele de beton, \u00eendrept\u00e2ndu-m\u0103 spre sud-vest de aceast\u0103 dat\u0103. Ajunsesem pe la jum\u0103tatea drumului \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie c\u00e2nd am dat peste cealalt\u0103 ma\u015fin\u0103.<\/p>\n
Era unul din acele modele micu\u0163e, franceze, preferate de femeile rafinate, \u015fi la fel ca ma\u015fina mea, era complet distrus\u0103. U\u015file se deschiseser\u0103 din cauza impactului \u015fi diferite obiecte personale z\u0103ceau \u00eempr\u0103\u015ftiate: scrisori, ni\u015fte m\u0103run\u0163i\u015f \u015fi o po\u015fet\u0103 \u00een care am g\u0103sit un teanc de c\u0103r\u0163i de credit. Scrisorile erau datate cu doi ani \u00een urm\u0103 iar ma\u015fina \u00eencepuse s\u0103 rugineasc\u0103 acolo unde for\u0163a impactului l\u0103sase metalul descoperit. Dar nu poate s\u0103 fie aici de at\u00e2ta timp, m-am g\u00e2ndit eu. Proprietarul sigur s-ar fi \u00eentors dup\u0103 lucrurile sale!
\nAm pus po\u015feta \u00een geant\u0103 g\u00e2ndindu-m\u0103 c\u0103 o voi preda poli\u0163iei atunci c\u00e2nd voi g\u0103si o cale de a urca. Apoi am continuat s\u0103 merg de-a lungul perimetrului p\u00e2n\u0103 ce am sim\u0163it c\u0103 p\u0103m\u00e2ntul devine ml\u0103\u015ftinos. Eram din ce \u00een ce mai obosit, sudoarea \u00eemi intra \u00een ochi \u015fi respiram cu greutate. Am \u00eenjurat, \u00een timp ce cu noroiul p\u00e2n\u0103 la glezne \u00eemi ag\u0103\u0163am geanta \u015fi haina la aproape fiecare pas, \u00een \u00eencercarea mea de a ocoli zona mocirloas\u0103.<\/p>\n
\u00cen timp ce m\u0103 luptam astfel, am z\u0103rit printre copaci str\u0103lucirea unui hele\u015fteu. Am presupus c\u0103 un canal se \u00eenfundase cu resturi de roc\u0103 iar apa s-a str\u00e2ns l\u00e2ng\u0103 taluz. P\u0103rea s\u0103 fi acoperit un lumini\u015f, iar pe malul opus se z\u0103reau pietre \u015fi iarb\u0103 abundent\u0103 de culoarea smaraldului. Era un loc pl\u0103cut \u015fi \u00een pofida situa\u0163iei dificile \u00een care m\u0103 aflam, m-a fermecat. Abia apoi mi-am dat seama c\u0103 pe pietre era a\u015fezat\u0103 o femeie. Purta o rochie galben\u0103, sub\u0163ire \u015fi o p\u0103l\u0103rie de paie cu boruri largi. \u00cenc\u0103 \u00eencercam s\u0103 m\u0103 obi\u015fnuiesc cu aceast\u0103 prezen\u0163\u0103 insolit\u0103 c\u00e2nd o a doua femeie ap\u0103ru \u00een unda hele\u015fteului. Ie\u015fi din ap\u0103 complet goal\u0103 \u015fi se \u00eendrept\u0103 c\u0103tre \u00eenso\u0163itoarea sa care \u00eei \u00eentinse un prosop.<\/p>\n
Dup\u0103 \u015focul primei clipe m-am sim\u0163it u\u015furat pentru c\u0103 cel pu\u0163in acum puteam cere indica\u0163ii. Desigur, trebuia mai \u00eent\u00e2i s\u0103 a\u015ftept p\u00e2n\u0103 ce femeia se \u00eembr\u0103ca. \u00cen timp ce a\u015fteptam, le aruncam priviri timide din ascunz\u0103toarea mea. Cele dou\u0103 femei p\u0103reau s\u0103 nu se \u00eencadreze deloc \u00een acest decor, asemeni unor personaje decupate dintr-un tablou romantic \u015fi lipite pe fondul oribil \u015fi cenu\u015fiu al taluzului. \u015ei totu\u015fi p\u0103reau complet \u00een largul lor, discut\u00e2nd lini\u015ftite cu toate c\u0103 aerul vibra de vuietul traficului.
\n\u00centr-un final s-au ridicat, dar spre surprinderea mea, femeia dezbr\u0103cat\u0103 \u015fi-a adunat hainele \u015fi le-a luat la subra\u0163 \u2013 inten\u0163ion\u00e2nd se pare s\u0103 mearg\u0103 dezbr\u0103cat\u0103. \u00cen continuare nu puteam s\u0103 m\u0103 apropii, ar fi fost prea jenant. Dup\u0103 o clip\u0103 de g\u00e2ndire m-am hot\u0103r\u00e2t c\u0103 cea mai bun\u0103 solu\u0163ie era pur \u015fi simplu s\u0103 le urmez. Nu trebuia dec\u00e2t s\u0103 p\u0103strez o anumit\u0103 distan\u0163\u0103 ca s\u0103 nu le sperii, \u015fi cu siguran\u0163\u0103, urm\u00e2ndu-le voi g\u0103si ie\u015firea. Femeia dezbr\u0103cat\u0103 mergea \u00een fa\u0163\u0103 iar cealalt\u0103 o urma cu o m\u00e2n\u0103 pe um\u0103rul ei. Mi s-a p\u0103rut c\u0103 era ceva ciudat \u00een felul \u00een care se mi\u015fca.
\nApoi mi-am dat seama \u2013 era oarb\u0103.<\/p>\n
Le-am urmat cu grij\u0103, p\u0103str\u00e2nd o anumit\u0103 distan\u0163\u0103, pentru c\u0103 nu a\u015f fi vrut s\u0103 cread\u0103 c\u0103 sunt vreun h\u0103r\u0163uitor. Totu\u015fi lucrurile nu mergeau a\u015fa cum sperasem eu, deoarece am realizat \u00een cur\u00e2nd c\u0103 ele nu se \u00eendreptau spre marginea zonei pustii, ci se ad\u00e2nceau \u00een p\u0103dure. Totu\u015fi nu mergeau la \u00eent\u00e2mplare, \u015fi pentru prima oar\u0103 de la accident, m\u0103 sim\u0163eam mai optimist.
\nDup\u0103 jum\u0103tate de or\u0103 de mers, drumul a \u00eenceput s\u0103 devin\u0103 mai abrupt din cauza fagilor \u015fi a castanilor impun\u0103tori. Ciudat, ace\u015fti copaci aveau probabil c\u00e2teva sute de ani! Am mers \u00eenainte \u00eengrijorat s\u0103 nu \u00eemi pierd din ochi cei doi ghizi. La un moment dat copacii s-au \u00eenchis \u00een fa\u0163a mea, ascunz\u00e2ndu-le, iar eu am luat-o la fug\u0103 de team\u0103 s\u0103 nu le fi pierdut. Pe nea\u015fteptate \u00eens\u0103, am ie\u015fit din p\u0103dure \u015fi m-am trezit la marginea unei peluze impecabile. Marginile ei \u00eengrijite p\u0103reau o explozie de culoare iar \u00een fa\u0163a mea se \u00een\u0103l\u0163a o cas\u0103 ro\u015fie de c\u0103r\u0103mid\u0103, \u00eempodobit\u0103 de o vi\u0163\u0103 alb\u0103 de clematis si glicin\u0103 albastru-violacee.<\/p>\n
Casa se ridica deasupra nivelului copacilor, ferestrele de la etaj deschiz\u00e2nd nestr\u00e2njenit perspectiva peisajului din jur. Nu era o cas\u0103 nou\u0103, probabil fusese ridicat\u0103 \u00een anii \u201920 \u015fi m\u0103 miram cum de nu o z\u0103risem niciodat\u0103 de pe autostrad\u0103. Totu\u015fi eram norocos…sigur voi g\u0103si aici un telefon. Sim\u0163ind c\u0103 atrag aten\u0163ia \u00een costumul meu de afaceri, am \u00eenaintat pe peluz\u0103 tr\u0103g\u00e2ndu-mi bagajul dup\u0103 mine. U\u015fa de la intrare era larg deschis\u0103, presupun, cele doua femei intraser\u0103 deja, astfel c\u0103 am cioc\u0103nit timid.
\n– Intr\u0103, Peter.
\nNumele meu! Coinciden\u0163a era uimitoare \u2013 am cioc\u0103nit din nou.
\n– Scuza\u0163i-m\u0103….
\nAp\u0103ru femeia oarb\u0103. Avea cam patruzeci de ani, o siluet\u0103 zvelt\u0103 \u015fi p\u0103r lung, negru. \u00cemi z\u00e2mbi.
\n– Intr\u0103 prostu\u0163ule, zise ea \u00eentinz\u00e2ndu-se s\u0103 m\u0103 prind\u0103 de bra\u0163.
\nM-am retras.
\n– Nu \u00een\u0163elege\u0163i, i-am spus, \u015fi \u00een timp ce vorbeam aten\u0163ia mi-a fost distras\u0103 de ochii ei orbi fixa\u0163i undeva deasupra um\u0103rului meu. Erau verzi, str\u0103lucitori \u015fi foarte vii.
\nApoi ap\u0103ru cealalt\u0103 femeie.
\n– Rosemary, cine este?
\n\u00ce\u015fi pusese o c\u0103ma\u015f\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi trecea un pieptene prin p\u0103ru-i umed.
\nRosemary se d\u0103du la o parte ca ea s\u0103 m\u0103 vad\u0103.<\/p>\n
– Alice, e Peter, \u00eei r\u0103spunse ea.
\nI-am z\u00e2mbit lui Alice \u00een chip de scuz\u0103:
\n– \u00cemi pare r\u0103u c\u0103 v\u0103 deranjez.
\nAlice p\u0103ru deodat\u0103 cuprins\u0103 de \u00eenc\u00e2ntare \u015fi \u00eemi r\u0103spunse cu un z\u00e2mbet mai afectuos dec\u00e2t m-a\u015f fi a\u015fteptat.
\n– Peter, zise ea, \u201eai venit.\u201d Apoi \u00eemi lu\u0103 bagajul \u015fi disp\u0103ru \u00een\u0103untru.<\/p>\n
Era oare \u015fi Alice oarb\u0103? Ochii ei, ca \u015fi ai lui Rosemary nu p\u0103reau capabili s\u0103 \u00eei \u00eent\u00e2lneasc\u0103 pe ai mei, uit\u00e2ndu-se fix \u00eentr-o parte. Geanta \u00eens\u0103 a luat-o cu destul de mult\u0103 siguran\u0163\u0103.
\n– Trebuie s\u0103 fie o gre\u015feal\u0103, spusei eu. Am avut un accident. Crede\u0163i c\u0103 a\u015f putea s\u0103 folosesc telefonul dumneavoastr\u0103?
\n– Nu avem telefon, r\u0103spunse Rosemary. Apoi \u00ee\u015fi puse m\u00e2inile pe fa\u0163a mea iar eu am \u00eenchis ochii l\u0103s\u00e2nd-o s\u0103 \u00eemi citeasc\u0103 tr\u0103s\u0103turile \u00een timp ce degetele ei u\u015foare \u015fi r\u0103coroase abia \u00eemi atingeau pielea. Acum, m-am g\u00e2ndit eu, acum \u00ee\u015fi va da seama…
\n– E\u015fti obosit, \u00eemi spuse ea, ai avut o c\u0103l\u0103torie lunga.
\nApoi strig\u0103:
\n– Alice, draga mea, \u00eei preg\u0103te\u015fti tu o baie lui Peter?
\n– E foarte amabil din partea dumneavoastr\u0103 dar….
\nFemeia m\u0103 lu\u0103 de bra\u0163, m\u0103 trase \u00een cas\u0103 \u015fi \u00eenchise u\u015fa.
\n– \u0162i-am preg\u0103tit o camer\u0103, \u00eemi spuse.
\n– Dar… am nevoie doar de c\u00e2teva indica\u0163ii.
\n– Mai t\u00e2rziu, murmur\u0103 ea, dup\u0103 ce te vei odihni.
\n.<\/p>\n
Era o camer\u0103 frumoas\u0103. Avea ferestre mari ce d\u0103deau spre balcon, un salona\u015f \u015fi o baie unde am g\u0103sit-o pe Alice umpl\u00e2nd cada. Pe un perete al camerei se g\u0103seau rafturi cu c\u0103r\u0163i \u015fi privind \u00een jur am realizat c\u0103 fiecare carte, fiecare mic detaliu al acestei \u00eenc\u0103peri, decorul \u015fi chiar tablourile de pe pere\u0163i nu ar fi putut s\u0103 mi se potriveasc\u0103 mai bine nici dac\u0103 eu \u00eensumi a\u015f fi petrecut o via\u0163\u0103 decor\u00e2nd-o.
\n– Crezi c\u0103 te vei sim\u0163i bine aici? m\u0103 \u00eentreb\u0103 Rosemary. P\u0103rea plin\u0103 de bun\u0103voin\u0163\u0103 \u015fi speran\u0163\u0103.
\n– \u00cemi pare r\u0103u, ii spusei, \u00eens\u0103 e clar c\u0103 nu sunt cine crede\u0163i.
\n– Peter, nu poate fi altcineva.<\/p>\n
Alice ap\u0103ru din baie, urmat\u0103 de aroma seduc\u0103toare a ierburilor.
\n– Totul este gata, spuse ea, apoi se \u00eentinse \u015fi m\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103. Capul i se odihni pe pieptul meu iar p\u0103ru-i umed cu miros dulceag \u00eemi atinse b\u0103rbia.
\n– Ah, Peter, e minunat c\u0103 ai venit.
\n– Dar totul este o gre\u015feal\u0103, \u00eei spusei. V\u0103 rog….
\nRosemary interveni, pun\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2na pe um\u0103rul lui Alice.
\n– Trebuie s\u0103 \u00eel l\u0103s\u0103m pe Peter s\u0103 se fac\u0103 comod, \u00eei spuse ea.<\/p>\n
Alice ridic\u0103 spre mine o privirea plin\u0103 de c\u0103ldur\u0103 copil\u0103reasc\u0103, cu toate c\u0103, la fel ca mai \u00eenainte, \u00een mod ciudat ochii ei nu p\u0103reau s\u0103 m\u0103 g\u0103seasc\u0103.
\n– Ne vei \u00eenso\u0163i \u00een gr\u0103din\u0103 mai t\u00e2rziu? m\u0103 \u00eentreb\u0103 ea.
\n– Da, desigur, \u00eei r\u0103spunsei. \u00cemi doream s\u0103 plece, dac\u0103 nu din alt motiv, m\u0103car pentru a avea un moment de singur\u0103tate \u00een care s\u0103 \u00eemi pun ordine \u00een g\u00e2nduri.
\n.<\/p>\n
Le-am ascultat pa\u015fii pe culoar \u015fi glasurile ce se \u00eendep\u0103rtau \u2013 voci bl\u00e2nde, emo\u0163ionate \u015fi bucuroase c\u0103 am sosit. M-am tr\u00e2ntit pe pat ame\u0163it de oboseal\u0103 \u015fi frustrare. Se p\u0103rea c\u0103 din clipa \u00een care am p\u0103r\u0103sit ma\u015fina nu am f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 afund tot mai mult \u00een absurditate. Mi-am l\u0103sat capul s\u0103 cad\u0103 \u015fi am gemut g\u00e2ndindu-m\u0103 c\u0103 voi avea c\u00e2teva explica\u0163ii de dat atunci c\u00e2nd va ap\u0103rea adev\u0103ratul Peter.<\/p>\n
Ar fi trebuit s\u0103 plec imediat, s\u0103 m\u0103 furi\u015fez afar\u0103 c\u00e2t aveam ocazia, dar tot nu \u015ftiam \u00een ce direc\u0163ie s\u0103 o apuc, \u015fi a\u015fa cum remarcase \u015fi Rosemary, eram extenuat. Mi-era cald iar c\u0103ma\u015fa ud\u0103 leoarc\u0103 mi-se lipea nepl\u0103cut de piele a\u015fa c\u0103 am f\u0103cut o baie rapid\u0103 \u015fi m-am \u00eembr\u0103cat cu haine curate din geant\u0103. Apoi am ie\u015fit pe balcon, g\u00e2ndindu-m\u0103 c\u0103 de acolo a\u015f putea z\u0103ri vreun drum care m-ar duce la autostrad\u0103. \u00cen mod incon\u015ftient, m-am preg\u0103tit s\u0103 fiu \u00eent\u00e2mpinat de vuietul autostr\u0103zilor din jur, dar nu se auzea dec\u00e2t fo\u015fnetul copacilor \u015fi ciripitul p\u0103s\u0103rilor.<\/p>\n
Autostr\u0103zile \u015fi curgerea traficului – un imens vortex de energie, nu puteau s\u0103 fie prea departe dar tot ce vedeam la orizont erau copaci \u015fi paji\u015fti unduitoare. Se l\u0103sa seara. M-am uitat la ceas, timpul p\u0103rea s\u0103 treac\u0103 mai repede dec\u00e2t credeam. Un r\u00e2s juc\u0103u\u015f mi-a atras aten\u0163ia \u2013 Alice f\u0103cea roata pe paji\u015fte. Rosemary st\u0103tea pe o banc\u0103 \u00een apropiere.
\n– D-na Mayfield, am auzit-o spun\u00e2nd pe un ton glume\u0163, o s\u0103 te r\u0103ne\u015fti.
\nAlice m\u0103 v\u0103zu \u015fi \u00eemi f\u0103cu cu m\u00e2na. \u00cei r\u0103spunsei. Apoi m\u0103 trecu un fior….
\nOdat\u0103 intrat \u00een\u0103untru, scosei po\u015feta pe care o g\u0103sisem \u015fi am cercetat c\u0103r\u0163ile de credit: D-na A.J. Mayfield? Po\u015feta lui Alice? Ma\u015fina lui Alice distrus\u0103 la nici doi kilometrii de aici, abandonat\u0103 \u00eempreun\u0103 cu toate lucrurile ei de valoare \u00eempr\u0103\u015ftiate \u00een jur?
\nC\u00e2nd am cobor\u00e2t, Alice citea \u00eentins\u0103 pe o p\u0103tur\u0103 la picioarele lui Rosemary. Aceasta mi-a f\u0103cut semn s\u0103 m\u0103 a\u015fez l\u00e2ng\u0103 ea pe banc\u0103.<\/p>\n
– Peter, \u00eemi zise, vino \u015fi stai l\u00e2ng\u0103 mine.
\nM-am a\u015fezat, apoi am tu\u015fit u\u015for pentru a da mai mult\u0103 greutate cuvintelor pe care urma s\u0103 le rostesc.
\n– Doamnelor, am \u00eenceput, pe c\u00e2t de rar \u015fi clar puteam, mi-e teama c\u0103 la mijloc este o ne\u00een\u0163elegere. Dac\u0103 nu a\u015f fi avut accidentul, \u00een aceast\u0103 diminea\u0163\u0103 a\u015f fi fost \u00een Manchester. Deci vede\u0163i, eu…
\nAm sim\u0163it m\u00e2na lui Rosemary a\u015fez\u00e2ndu-mi-se \u00een poal\u0103, iar c\u0103ldura ei brusc\u0103, intim\u0103, m-a f\u0103cut s\u0103-mi pierd cuvintele.
\n– Este \u00een regul\u0103, spuse ea bl\u00e2nd. \u00cen\u0163eleg, dar este at\u00e2t de t\u00e2rziu. De ce nu r\u0103m\u00e2i cu noi \u00een seara asta?
\n– Nu a\u015f putea… chiar…
\nDar p\u0103rea logic s\u0103 r\u0103m\u00e2n. Eram departe de cas\u0103 \u015fi la acea or\u0103 unde altundeva a\u015f fi g\u0103sit un loc s\u0103 dorm? De asemenea, acum c\u00e2nd, dup\u0103 p\u0103rerea mea, ne\u00een\u0163elegerea fusese l\u0103murit\u0103, nu mai p\u0103rea ceva nefiresc.<\/p>\n
– A\u015fa-i mai bine, zise ea. Apoi se l\u0103s\u0103 pe spate \u015fi \u00ee\u015fi ridic\u0103 fa\u0163a spre cer. Vorbe\u015fte-mi despre stele. Le \u015ftii numele?
\nI-am urmat privirea. Cu toate c\u0103 cerul \u00eenc\u0103 purta nuan\u0163a alb\u0103struie a \u00eenser\u0103rii, noaptea era senin\u0103 iar stelele mai luminoase \u00eencepeau s\u0103 apar\u0103. C\u00e2ndva le \u015ftiusem numele, dar nu m\u0103 mai g\u00e2ndisem la ele de mult. Cumva, \u00een lumea \u00een care tr\u0103iam, numele stelelor nu mai erau importante.
\n– Aceea cred c\u0103 este Altair iar acolo, cea care tocmai r\u0103sare, trebuie s\u0103 fie Aldebaran.
\nAlice se \u00eentoarse pe spate \u015fi privi lung cerul.
\n– Ce frumos! spuse ea.<\/p>\n
Avea dreptate, era frumos, \u015fi cumva am reu\u015fit s\u0103 uit c\u0103 ma\u015finile noastre z\u0103ceau distruse undeva acolo, \u00een negura \u00eenser\u0103rii \u015fi c\u0103 \u00een orice clip\u0103 va ap\u0103rea oaspetele pe care \u00eel a\u015fteptau, adev\u0103ratul Peter. \u00cen schimb, am devenit con\u015ftient numai de acel moment, de prezen\u0163a lor \u015fi a mea sub cerul ce se \u00eentuneca \u00eencet.<\/p>\n
Rosemary mi-a pus multe \u00eentreb\u0103ri \u015fi dup\u0103 o or\u0103 mi-am dat seama c\u0103 vorbisem nu numai despre stele ci \u015fi despre lecturile mele, despre dragostea mea pentru \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi filozofie \u2013 toate acele lucruri pe care le neglijasem, \u00eengropate sub pulberea pragmatic\u0103 a vie\u0163ii mele de adult. M-au ascultat cu o aten\u0163ie care mi s-a p\u0103rut \u00eengrijor\u0103toare la \u00eenceput dar treptat, recunosc, am fost sedus de ceea ce nu pot numi altfel dec\u00e2t bl\u00e2nda lor adora\u0163ie.<\/p>\n
Mai t\u00e2rziu Alice a preg\u0103tit cina pe care am savurat-o la lumina lum\u00e2n\u0103rilor \u00een sufrageria b\u0103tr\u00e2nei case. Aici, conversa\u0163ia noastr\u0103 a continuat p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu \u00een noapte \u015fi \u00een fiecare clip\u0103 eram fericit c\u0103 m\u0103 pot bucura singur de compania lor, dar mi s-a p\u0103rut totu\u015fi ciudat c\u0103 nu au vorbit deloc de oaspetele pe care \u00eel a\u015fteptau, de adev\u0103ratul Peter. C\u00e2nd \u00eentr-un final am pornit \u00een sus pe sc\u0103ri mi-am dat seama c\u0103 le \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fisem multe lucruri despre mine redescoperind o latur\u0103 a mea de care uitasem, dar nu aflasem nimic despre niciuna dintre ele.<\/p>\n
Rosemary p\u0103rea prea t\u00e2n\u0103r\u0103 ca s\u0103 fie mama lui Alice \u015fi prea b\u0103tr\u00e2n\u0103 s\u0103 \u00eei fie prieten\u0103 intim\u0103. Totu\u015fi erau foarte intime atunci c\u00e2nd schimbau priviri \u015fi se atingeau una pe alta cu o minunat\u0103 c\u0103ldur\u0103, cu toate c\u0103 exprimau \u015fi o inocen\u0163\u0103 \u00eenc\u00e2nt\u0103toare care \u00eemi sugera c\u0103 erau mai mult ca dou\u0103 surori dec\u00e2t ca dou\u0103 iubite.
\nDiminea\u0163a m-am trezit cu soarele ce se rev\u0103rsa printre draperii \u015fi cu Alice aduc\u00e2ndu-mi la capul patului ceai \u015fi p\u00e2ine pr\u0103jit\u0103. Ca \u00eenainte, m\u0103 fixa, neput\u00e2nd s\u0103 \u00eemi prind\u0103 privirea dar f\u0103cea progrese.
\n– Ar fi bine s\u0103 \u00eemi continui drumul \u00een cur\u00e2nd, \u00eei spusei.<\/p>\n
\u00ce\u015fi feri privirea \u015fi mi s-a p\u0103rut c\u0103 era \u00eengrijorat\u0103. Am sim\u0163it c\u0103 ar fi vrut s\u0103 \u00eemi spun\u0103 ceva dar nu \u00eendr\u0103znea.
\n– E totul \u00een regul\u0103, Alice?
\nFa\u0163a i se lumin\u0103.
\n– Totul este minunat. Absolut minunat.
\n– \u015ei Peter? E bine? I s-a \u00eent\u00e2mplat ceva…
\nM\u0103 str\u00e2nse de m\u00e2n\u0103.
\n– Peter e bine. E… \u00een siguran\u0163\u0103.
\n– \u00cen siguran\u0163\u0103? A fost vreun accident?
\nEa \u00eencuviin\u0163\u0103 cu o mi\u015fcare a capului.
\n– Da, dar totul este bine. Serios!<\/p>\n
Eram nedumerit \u015fi abia dup\u0103 ce a plecat am realizat c\u0103 ea \u00eenc\u0103 vorbea despre mine.
\nM-am \u00eembr\u0103cat \u015fi mi-am str\u00e2ns lucrurile \u00een grab\u0103. \u00cen mod ciudat sim\u0163urile \u00eemi fuseser\u0103 at\u00e2t de rascolite iar acum m\u0103 cuprinsese o mare nelini\u015fte legat\u0103 de aceast\u0103 cas\u0103 \u015fi de gazdele mele neobi\u015fnuit de bl\u00e2nde… de lucrurile pe care le \u015ftiau despre mine… de perfec\u0163iunea camerei \u015fi a tuturor lucrurilor din ea… de tot.
\nTrebuia s\u0103 plec, s\u0103 m\u0103 \u00eentorc la autostrad\u0103 \u015fi dac\u0103 era nevoie, s\u0103 arunc cu pietre pe \u015fosea \u00een timpul orei de v\u00e2rf de diminea\u0163\u0103…orice numai s\u0103 scap.<\/p>\n
Le-am g\u0103sit a\u015ftept\u00e2nd \u00een gr\u0103din\u0103. St\u0103teau pe banc\u0103, capul lui Alice odihnindu-se vis\u0103tor pe um\u0103rul lui Rosemary. Rosemary m\u0103 strig\u0103 \u015fi \u00eemi f\u0103cu semn cu m\u00e2na, degetele ei sub\u0163iri, \u00eentinse c\u0103ut\u00e2ndu-mi fa\u0163a, \u00eens\u0103 m-am tras \u00eenapoi.
\n– Trebuie s\u0103 plec, \u00eei zisei.
\n– Te bucur\u0103 g\u00e2ndul c\u0103 pleci, \u00eemi r\u0103spunse ea.
\n– Nu, \u00eei spusei, \u00eens\u0103 chiar trebuie s\u0103 plec. Sunt persoane c\u0103rora le va fi dor de mine<\/p>\n
Nu mi-a r\u0103spuns la \u00eenceput dar s-a uitat la mine… la mine… privirile ni s-au \u00eent\u00e2lnit pentru prima oar\u0103 \u015fi ne-am uitat fix unul la altul. Ad\u00e2ncimea din ochii ei m-a ame\u0163it pentru o clip\u0103 \u015fi a trebuit s\u0103 respir ad\u00e2nc pentru a-mi reveni. Apoi ea a clipit \u015fi \u015fi-a mutat privirea de la mine, eliber\u00e2ndu-m\u0103. M-am cl\u0103tinat pu\u0163in \u015fi am f\u0103cut un pas \u00eenapoi \u015ftiind c\u0103 \u00een acea scurt\u0103 clip\u0103 m-a str\u0103fulgerat ceva ce era peste puterea mea de \u00een\u0163elegere… ceva abstract de o minunat\u0103, neasemuit\u0103 frumuse\u0163e.
\n– Alice, spuse ea, condu-l pe Peter.
\nAlice m-a condus prin p\u0103dure. Sub\u0163ire ca o trestie, \u00ee\u015fi f\u0103cea cu u\u015furin\u0163\u0103 drum printre crengile \u00eenc\u00e2lcite, \u00een timp ce eu m\u0103 chinuiam \u00een urma ei, t\u00e2r\u00e2ndu-mi obosit bagajul. Ne \u00eendreptam spre est, \u00een direc\u0163ia ma\u015finii mele. Ce ironie, m\u0103 g\u00e2ndeam, ie\u015firea se afla probabil spre sud, la c\u00e2\u0163iva pa\u015fi de locul unde c\u0103zusem. Am mers mai mult dec\u00e2t m\u0103 a\u015fteptasem, cu Alice mereu \u00een fa\u0163a mea, f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eentoarc\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103. Apoi am \u00eenceput s\u0103 urc\u0103m o pant\u0103, copacii s-au r\u0103rit \u015fi dintr-odat\u0103 traversam o paji\u015fte \u00eendrept\u00e2ndu-ne spre un deal \u00eenalt.
\nC\u00e2nd am ajuns \u00een v\u00e2rf ea s-a a\u015fezat \u015fi a a\u015fteptat s\u0103 o ajung din urm\u0103. Cu respira\u0163ia t\u0103iat\u0103 am privit \u00een jur la \u00eentinderea de paji\u015fti, p\u0103duri \u015fi lacuri.
\n– De aici se poate vedea casa, zise ea, ar\u0103t\u00e2nd \u00een direc\u0163ia din care venisem, de cealalt\u0103 parte a v\u0103ii.<\/p>\n
\u00centr-adev\u0103r, era acolo, cu sc\u00e2nteierea cald\u0103 a c\u0103r\u0103mizilor ei ro\u015fii. Desigur, ar fi trebui s\u0103 ajungem de mult la autostrad\u0103, dar nu se vedea nici urm\u0103 de aceasta \u2013 doar o \u00eentindere vast\u0103 \u015fi \u00een mijlocul ei, casa singuratic\u0103. Autostr\u0103zile pur \u015fi simplu nu mai erau acolo. Ea m\u0103 privi, \u00eencerc\u00e2nd parc\u0103 s\u0103 \u00eemi ghiceasc\u0103 reac\u0163ia, apoi se ridic\u0103 gr\u0103bit\u0103 \u015fi \u00eencepu s\u0103 coboare dealul cu pa\u015fi repezi. Ochii ei, ca \u015fi ai lui Rosemary, erau acum perfect sincroniza\u0163i cu ai mei iar \u00een ei citisem dragoste, bun\u0103tate \u015fi.. compasiune.
\nAm r\u0103mas o clip\u0103 acolo, \u0163intuit locului de un amestec de disperare \u015fi am\u0103r\u0103ciune apoi \u00eens\u0103 am strigat \u00een urma ei:
\n– Unde mergem?
\nAtunci s-a \u00eentors c\u0103tre mine \u015fi mi-a r\u0103spuns mult\u0103 bl\u00e2nde\u0163e:
\n– Nu mai sunt alte destina\u0163ii, Peter. Noi doi am ajuns.<\/p>\n
M-a condus \u00eenapoi prin p\u0103dure p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am ajuns la hele\u015fteul unde le v\u0103zusem prima oar\u0103 pe ea \u015fi pe Rosemary \u2013 doar c\u0103 nu mai era un hele\u015fteu ci golful unui lac mult mai \u00eentins. Nu mai era nici urm\u0103 de taluzul de ciment care s\u0103-mi blocheze lumina, sau de vuietul traficului, doar raze de soare reflectate pe suprafa\u0163a apei \u015fi dealuri \u015fi p\u0103duri \u00een\u0103l\u0163\u00e2ndu-se \u00een dep\u0103rtare. Asta este ceea ce au v\u0103zut ele ieri, m-am g\u00e2ndit eu, p\u00e2n\u0103 \u015fi Rosemary, mai ales Rosemary. Nu le deranjase vacarmul traficului deoarece pentru ele, acesta nu existase. M-am \u00eentors cu g\u00e2ndul la accident \u2013 130 de kilometri pe ora \u015fi o c\u0103dere \u00een gol de 20 de metri. Era oare rezonabil s\u0103 continui s\u0103 cred c\u0103 am sc\u0103pat f\u0103r\u0103 nicio zg\u00e2rietur\u0103? Oare accidentul nu fusese mult mai grav… la fel de grav cum fusese poate \u015fi pentru Alice?
\n– De c\u00e2t timp e\u015fti aici? o \u00eentrebai.
\n– Am uitat, mi-a r\u0103spuns. Nu are importan\u0163\u0103….
\n– \u015ei eu?… Sunt…
\n– Da, \u00eemi spuse ea. Acum e\u015fti cu noi.
\n– Dar tu \u015fi cu Rosemary p\u0103re\u0163i at\u00e2t de fericite. Nu v\u0103 deranjez?
\nZ\u00e2mbi.
\n– Nu judeca nimic de aici din ceea ce \u015ftii despre via\u0163\u0103, zise ea. Rosemary poate fi totul: mam\u0103, iubit\u0103, prieten\u0103…
\nOchii ei \u00eei \u00eent\u00e2lnir\u0103 din nou pe ai mei.
\n– De fapt, aici e ca oriunde altundeva, ad\u0103ug\u0103 ea. Tu ai venit aici cu un motiv, la fel \u015fi eu.
\nZ\u00e2mbi iar degetele ei \u00eemi atinser\u0103 fa\u0163a.
\n– Este \u00eentr-adev\u0103r minunat c\u0103 ai venit.
\nAm dat s\u0103 plec\u0103m dar ea s-a oprit \u015fi mi-a f\u0103cut semn c\u0103tre geant\u0103.
\n– Las-o, \u00eemi spuse.<\/p>\n
Am privit-o, bo\u0163it\u0103 \u015fi roas\u0103, de o via\u0163\u0103 petrecute pe drumuri, milioane de kilometri de autostrad\u0103, un \u015fir nesf\u00e2r\u015fit de destina\u0163ii. Obosisem s\u0103 o car, am l\u0103sat-o deci jos pe malul apei \u015fi am pornit mai departe.
\nRosemary era l\u00e2ng\u0103 cas\u0103, pip\u0103ind tulpinile delicate de clematis, atingerea ei u\u015foar\u0103 c\u0103ut\u00e2nd frumuse\u0163ea pl\u0103p\u00e2ndelor flori. C\u00e2nd ne-am apropiat, s-a oprit \u015fi a \u00eentors spre mine o privire calm\u0103 \u00een care se citea a\u015fteptarea. Apoi a \u00eentins bra\u0163ele, c\u0103ut\u00e2ndu-mi \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea. C\u00e2nd m-a str\u00e2ns la piept, buzele i s-au apropiat de urechea mea \u015fi i-am sim\u0163it pe piele \u015foaptele fierbin\u0163i, unduitoare.
\n– Nu-\u0163i fie teama, spuse ea. Prive\u015fte din nou \u00een ochii mei.
\nRetr\u0103g\u00e2ndu-m\u0103 pu\u0163in din \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea-i cald\u0103, am privit \u015fi atunci am \u015ftiu c\u0103 acesta nu era nicidecum sf\u00e2r\u015fitul…ci mai degrab\u0103 \u00eenceputul unei mai bune \u00een\u0163elegeri a ceea ce reprezentase via\u0163a mea. Am tras ad\u00e2nc \u00een piept o dulce mireasm\u0103…
\n…. \u015fi nu mi-a mai fost teama.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de Michael Graeme [Regatul Unit] Traducere din limba englez\u0103: Dorina Burcea, absolvent\u0103 MTTLC for the English version, click here \u00a0 Nu am idee ce s-a \u00eent\u00e2mplat. M\u0103 \u00eendreptam spre nord pe autostrada M1 c\u00e2nd deodat\u0103 ma\u015fina mi-a sc\u0103pat de sub control. C\u00eet ai clipi, am t\u0103iat trei benzi \u015fi m-am izbit de banda de refugiu […]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[704,393],"tags":[483,1151,577,403,54,72],"class_list":["post-5919","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-29-30","category-prozascurta","tag-dorina-burcea","tag-egophobia-29-30","tag-michael-graeme","tag-mttlc","tag-proza-scurta","tag-traducere"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/s6DakB-rosemary","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5919","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5919"}],"version-history":[{"count":22,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5919\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6328,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5919\/revisions\/6328"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5919"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5919"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5919"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}