{"id":5946,"date":"2010-12-29T07:11:48","date_gmt":"2010-12-29T05:11:48","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=5946"},"modified":"2010-12-30T18:59:05","modified_gmt":"2010-12-30T16:59:05","slug":"antineea-si-norii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=5946","title":{"rendered":"Antineea \u015fi norii"},"content":{"rendered":"
de Gheorghe Reche\u015fan [Rom\u00e2nia]
\n[Finalist al competitiei HBO-Tiff, 2010]<\/div>\n
for the English version please click here<\/a><\/em>\u00a0<\/div>\n
\u00a0<\/em>\u00a0<\/div>\n

Atunci c\u00eend am cunoscut-o pe Antineea, trecuse mai bine de un an de c\u00eend devenise meteosensibil\u0103. Cred c\u0103 din aceast\u0103 cauz\u0103 se apucase s\u0103 picteze exclusiv peisaje mohor\u00eete sub ceruri joase, ap\u0103s\u0103toare, umbrite de nori \u00eentuneca\u0163i de furtun\u0103. Tocmai se desp\u0103r\u0163ise de prietenul ei \u015fi \u00eencepuse s\u0103 alunece \u00een acea incontrolabil\u0103 stare de depresie care \u00eenso\u0163e\u015fte ruperea unei rela\u0163ii Detesta b\u0103rba\u0163ii,\u00a0 iar acum, c\u00eend rememorez \u00eent\u00eelnirea noastr\u0103, m\u0103 mir c\u0103 am reu\u015fit s\u0103 o fac s\u0103-mi vorbeasc\u0103, ba chiar s\u0103 accepte o prezen\u0163\u0103 masculin\u0103 \u00een preajma ei.\u00a0 Ne-am \u00eent\u00eelnit \u00een mod banal, <\/del>pe o banc\u0103 \u00een parc. Obi\u015fnuiesc adesea, c\u00eend sunt \u00een pan\u0103 de inspira\u0163ie, s\u0103 m\u0103 plimb pe str\u0103zi cu un blocnotes \u00een buzunar. C\u00eend m\u0103 str\u0103fulger\u0103 vreo idee, m\u0103 a\u015fez unde se nimere\u015fte \u015fi o scriu repede, \u00eenainte \u00a0s\u0103 dispar\u0103 de pe canavaua imagina\u0163iei sau s\u0103 devin\u0103 unul dintre miile de g\u00eenduri care nu merit\u0103 notate. \u00cen perioada c\u00eend publicam pamflete \u015fi povestiri satirice \u00een s\u0103pt\u0103m\u00eenale, lucram cu spor \u00een c\u00eerciumi \u00eenecate \u00een fum sau pe terasa unei cafenele. Pot scrie aproape oriunde, \u00een foaierul unui teatru la antract, pe col\u0163ul unui bar, \u00een tramvai sau \u00een tren, \u00een timp ce m\u0103n\u00eenc sau \u00een pat, \u00eenainte de a adormi. Cu pu\u0163in antrenament, cred c\u0103 a\u015f reu\u015fi s\u0103 scriu merg\u00eend. Singura tem\u0103 la care lucrez aproape ne\u00eentrerupt, de mai bine de \u015fapte ani, e jurnalul meu, \u00a0pe care-l completez \u00eentotdeauna \u00een intimitate.<\/p>\n

Nu cred \u00een predestinare, poate doar \u00eentr-un \u015fir lung de \u00eent\u00eempl\u0103ri conduse de hazard, dar totu\u015fi \u00eent\u00eelnirea mea cu Antineea pe aleile unui parc, chiar \u00een momentul \u00een care c\u0103utam un subiect interesant pentru viitoarea mea nuvel\u0103, mi s-a p\u0103rut\u00a0 mai mult dec\u00eet o coinciden\u0163\u0103 fericit\u0103. Era \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103 senin\u0103 de mai \u015fi m\u0103 a\u015fezasem pe singura banc\u0103 goal\u0103 din scuar. \u00cemi notam c\u00eeteva idei despre necesitatea unui alfabet universal \u00een art\u0103, c\u00eend o fat\u0103 s-a oprit \u00een dreptul meu \u015fi mi s-a adresat agresiv\u0103:<\/p>\n

\u201e Voi sta aici doar pentru c\u0103 toate celelalte b\u0103nci sunt ocupate…, sper s\u0103 fie clar, n-a\u015f vrea s\u0103 interpretezi acest gest simplu ca o \u00eencercare neghioab\u0103 de a socializa!\u201d<\/p>\n

Mi-am ridicat privirea de pe foile notesului, mirat de vocea aceea gutural\u0103 \u015fi joas\u0103. Am v\u0103zut o t\u00een\u0103r\u0103 \u00eenalt\u0103 \u015fi slab\u0103, cu p\u0103rul lung, \u015faten, \u00eembr\u0103cat\u0103 neglijent \u00eentr-o pereche de jean\u015fi \u015fi o c\u0103ma\u015f\u0103 b\u0103rb\u0103teasc\u0103\u00a0 \u00een carouri, care \u0163inea \u00een m\u00een\u0103 un bloc de desen \u015fi am morm\u0103it:<\/p>\n

\u201e Dac\u0103 eram aici s\u0103 socializez,a\u015f fi stat cu cineva pe banc\u0103!\u201d<\/p>\n

S-a a\u015fezat \u00een cap\u0103tul opus al b\u0103ncii , a scos o cutie cu pasteluri \u015fi a \u00eenceput s\u0103 deseneze. Oric\u00eet mi-a\u015f fi \u00eenfr\u00eenat curiozitatea nu m-am putut st\u0103p\u00eeni \u015fi am privit peste um\u0103rul ei peisajul pe care-l schi\u0163a, cheiul umbrit de platani cu frunzi\u015ful verde-pal, silueta elegant\u0103 a podului oglindit\u0103 \u00een unda lini\u015ftit\u0103, umbra gotic\u0103 a catedralei \u00een fundal, totul sub un cer senin. Necunoscuta a\u015fternea cu tr\u0103s\u0103turi repezi toate aceste detalii, dar culorile erau sumbre, \u00a0iar cerul acoperit de nori de\u015fi, \u00eentuneca\u0163i de ploaie. C\u00eend mi-a sim\u0163it privirea, s-a \u00eentors \u015fi m-a privit cu iri\u015fii ei gri-verzui \u00eenc\u0103rca\u0163i de o indescifrabil\u0103 melancolie:<\/p>\n

\u201e Peste c\u00eeteva ore va ploua, iar peisajul dinaintea noastr\u0103 va ar\u0103ta cam a\u015fa!\u201d<\/p>\n

Ca s\u0103 evit o conversa\u0163ie plictisitoare despre instabilitatea meteorologic\u0103\u00a0 a prim\u0103verii, \u00a0am \u00eentrebat-o direct:<\/p>\n

\u201e De ce nu ar fi a\u015fa? Fiecare filtreaz\u0103 realitatea prin prisma tr\u0103irilor lui interioare…totu\u015fi de ce e\u015fti at\u00eet de deprimat\u0103?\u201d<\/p>\n

A \u00eenchis caietul, a a\u015fezat culorile \u00eenapoi \u00een cutie, \u00een acel moment m\u0103 temeam c\u0103 va pleca f\u0103r\u0103 s\u0103-mi mai adreseze niciun cuv\u00eent \u015fi mi-a r\u0103spuns:<\/p>\n

\u201eE\u015fti cumva psiholog? Bine…atunci pot s\u0103-\u0163i spun: sunt meteosensibil\u0103, presimt orice schimbare\u00a0 a vremii, cu dou\u0103-trei ore \u00eenainte de a se produce!\u201d<\/p>\n

Ca \u015fi c\u00eend ar fi vrut s\u0103-i accentueze spusele, coroanele arborilor \u00eencepur\u0103\u00a0 s\u0103 se clatine, \u00eenv\u00eertejite de o rafal\u0103 r\u0103coroas\u0103, st\u00eernit\u0103 din senin.<\/p>\n

\u201e\u0162i se pare ciudat? Dac\u0103 a\u015f picta cerul a\u015fa cum e \u00een acest moment a\u015f fi optimist\u0103?\u201d<\/p>\n

Am \u00eenv\u0103\u0163at, pe parcursul anilor c\u0103 atunci c\u00eend nu ai argumente \u00eentr-o discu\u0163ie, cel mai nimerit este s\u0103 aba\u0163i aten\u0163ia interlocutorului spre lucruri obi\u015fnuite, a\u015fa c\u0103 am spus cu deta\u015fare:<\/p>\n

\u201eDeloc, ciudat ar fi, dup\u0103 ce vei pleca de aici, s\u0103 nu \u015ftiu cu cine am stat de vorb\u0103!\u201d<\/p>\n

Un sur\u00ees trist i-a fluturat o clip\u0103 \u00een col\u0163ul buzelor \u015fi cu un gest nervos \u015fi-a aranjat o \u015fuvi\u0163\u0103 m\u0103t\u0103soas\u0103 de p\u0103r care-i aluneca rebel\u0103 peste frunte:<\/p>\n

\u201eE\u015fti la fel ca to\u0163i ceilal\u0163i, \u00eencerci s\u0103 m\u0103 atragi \u00eentr-o discu\u0163ie nevinovat\u0103,\u00a0 iar pe urm\u0103 \u00eemi ceri num\u0103rul de telefon…\u201d<\/p>\n

\u201eGre\u015fe\u015fti, vreau doar s\u0103-\u0163i \u015ftiu numele, am spus, e nepl\u0103cut s\u0103 stai de vorb\u0103 cu cineva \u015fi s\u0103 nu \u015ftii cum s\u0103 i te adresezi!\u201d<\/p>\n

Ea s-a \u00eencruntat, linia spr\u00eencenelor i s-a arcuit sumbr\u0103 ca o umbr\u0103 noroas\u0103 peste orizontul frun\u0163ii \u015fi mi-a spus r\u0103spicat:<\/p>\n

\u201e S\u0103 nu r\u00eezi…m\u0103 numesc Antineea! C\u00eend maic\u0103-mea era la maternitate, taic\u0103-meu recitea, a nu-\u015ftiu-c\u00eeta-oar\u0103 , Atlantida lui Pierre Beno\u00eet !\u201d<\/p>\n

Trecuser\u0103 mul\u0163i ani de c\u00eend visasem pe marginile acelei c\u0103r\u0163i, sedus de povestea \u00a0aceea livresc\u0103, fantastic\u0103, a\u015fa c\u0103 am replicat cu o aparent\u0103 nep\u0103sare:<\/p>\n

\u201e \u00cemi plac oamenii cu nume ie\u015fite din comun, eu, de pild\u0103, port unul banal…\u201d<\/p>\n

Antineea s-a ridicat brusc, str\u0103lucirea de azur a cerului se p\u0103tase de c\u00eeteva minute cu zdren\u0163e cenu\u015fii de nori \u015fi a notat ceva pe o f\u00ee\u015fie de carton rupt\u0103 din col\u0163ul desenului:<\/p>\n

\u201e E-n regul\u0103, po\u0163i s\u0103 m\u0103 suni… \u00eentr-o zi \u00een care nu va ploua!\u201d<\/p>\n

A plecat f\u0103r\u0103 s\u0103 priveasc\u0103 \u00een urm\u0103, iar v\u00eentul \u015fi-a \u00eente\u0163it b\u0103taia \u015fi picuri reci de ploaie\u00a0 au \u00eenceput s\u0103 r\u0103p\u0103ie grei pe frunze.<\/p>\n

Seara \u00een redac\u0163ie, c\u00eend ne adunasem s\u0103 discut\u0103m despre lustra\u0163ie, Liviu vroia s\u0103 trimit\u0103 articole \u015fi scrisori tuturor publica\u0163iilor importante din Europa, ceilal\u0163i aveau opinii contradictorii, le-am spus:<\/p>\n

\u201e Am cunoscut azi o fat\u0103, are un nume rar \u015fi picteaz\u0103 nori!\u201d<\/p>\n

\u201eFoarte bine, a spus Teodor, Janine nu era de tine!\u201d<\/p>\n

Trebuie s\u0103 recunosc, avea dreptate. Janine era dansatoare \u015fi plecase \u00een Italia ca s\u0103 c\u00ee\u015ftige c\u00eet mai mul\u0163i bani.<\/p>\n

*<\/p>\n

A plouat f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere trei zile \u015fi trei nop\u0163i. P\u00eendeam plin de speran\u0163\u0103 cerul, \u00a0dar din plafonul jos de nori, ploaia se cernea rece, continu\u0103, nep\u0103s\u0103toare. A\u015f fi putut s\u0103 o sun, dar o inexplicabil\u0103 supersti\u0163ie, de obicei nu cred \u00een semne, horoscopoape sau alte neghiobii \u00eens\u0103ilate ca s\u0103 umple paginile ziarelor, m-a \u00eempiedicat. Am a\u015fteptat prima diminea\u0163\u0103 senin\u0103 \u015fi m-am repezit spre telefon.<\/p>\n

Mi-a r\u0103spuns o voce moale, somnoroas\u0103, era deabia ora opt \u015fi jum\u0103tate, \u00een care i-<\/ins>am recunoscut franche\u0163ea:<\/p>\n

\u201e Nu te sup\u0103ra, n-am chef de conversa\u0163ii la telefon, am dormit doar c\u00eeteva ore, am pictat toat\u0103 noaptea, dac\u0103 vrei vino dup\u0103-amiaz\u0103 la atelier…chiar dac\u0103 plou\u0103!\u201d<\/p>\n

Mi-am notat adresa \u015fi am \u00eenceput s\u0103 scotocesc cu febrilitate prin colec\u0163iile mele \u00een c\u0103utarea unui cadou. Sunt un colec\u0163ionar \u00eenr\u0103it, am adunat de-a lungul anilor tot felul de lucruri care mi-au captat interesul: roci, pietre \u015flefuite de valuri, cochilii, buc\u0103\u0163i de lemn cu forme vagi zoomorfe,\u00a0 pipe, pumnale patinate de vreme \u015fi ceramic\u0103 ancestral\u0103. Din sertarul cu scoici am scos o pies\u0103 rar\u0103, o carapace de nautilus, \u00een tonuri cafenii-sidefate, pres\u0103rat\u0103 \u00een interior cu pistrui mov. De\u015fi nu pun prea mult pre\u0163 pe \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea exterioar\u0103, m-am b\u0103rbierit cu grij\u0103, fa\u0163a mea osoas\u0103, ars\u0103 de soare \u015fi br\u0103zdat\u0103 de riduri ad\u00eenci pare mai senin\u0103 c\u00eend nu e n\u0103p\u0103dit\u0103 de firele \u00eentunecate ale b\u0103rbii \u015fi undeva \u00een spatele meu, nev\u0103zut\u0103-n oglind\u0103, Janine a chicotit mali\u0163ioas\u0103: \u201e Ar\u0103\u0163i mai t\u00een\u0103r cu cinci ani c\u00eend e\u015fti proasp\u0103t ras…cine e demoazela pe care o ferice\u015fti cu aten\u0163ia?\u201d<\/p>\n

Am trimis-o undeva departe, pe podiumul unui club de noapte \u015fi\u00a0 am \u00eembr\u0103cat un sacou de velur ocru asortat\u00a0 la c\u0103ma\u015fa \u015fi pantalonul din p\u00eenz\u0103 de in. De\u015fi p\u00een\u0103 la \u00eent\u00eelnire mai erau destule ore, am ie\u015fit ca s\u0103-mi pierd vremea, colind\u00eend pe str\u0103du\u0163ele din vecin\u0103tatea locului unde trebuia s\u0103 ajung, ca un pr\u0103d\u0103tor care se familiarizeaz\u0103 cu terenul de v\u00een\u0103toare \u00eenaintea atacului frontal. Atelierul Antineei se g\u0103sea chiar \u00een umbra vechiului bastion, un fragment al fortifica\u0163iei \u00een stil vauban, care \u00eenconjura pe vremuri centrul ora\u015fului, \u00eentr-o cl\u0103dire \u00eengust\u0103 cu un singur etaj, pitit\u0103 \u00eentre un contrafort masiv \u015fi un \u015fir de arcade largi care ad\u0103posteau un anticariat. Exact \u00een clipa \u00een care clopotele catedralei gotice b\u0103teau ora cinci, am cioc\u0103nit cu putere \u00een poarta groas\u0103 din lemn de stejar, patinat\u0103 de soare \u015fi ploi. Din norii gri, bulbuca\u0163i peste acoperi\u015furile cu olane \u00eenverzite de mu\u015fchi au \u00eenceput s\u0103 cad\u0103 picuri rari,\u00a0 grei \u015fi reci.<\/p>\n

Am a\u015fteptat cu ner\u0103bdare patru-cinci minute, buche\u0163elul de l\u0103crimioare \u00eencepea s\u0103 se ofileasc\u0103 \u00een str\u00eensoarea pumnului meu, dar nu a venit nimeni s\u0103-mi deschid\u0103. Am repetat b\u0103t\u0103ile mai energic, f\u0103r\u0103 niciun rezultat. Decep\u0163ionat, tocmai m\u0103 preg\u0103team s\u0103 plec, c\u00eend u\u015fa s-a deschis \u00eencet \u015fi silueta Antineei, \u00eentr-o salopet\u0103 cenu\u015fie, murdar\u0103 de vopsele a ap\u0103rut \u00eentre canaturi. \u0162inea \u00een m\u00een\u0103 un m\u0103nunchi de pensule late \u015fi o dung\u0103 azurie, u\u015foar\u0103 ca urma unei aripi \u00eei p\u0103ta obrazul.<\/p>\n

Am urmat-o trec\u00eend printr-un coridor \u00eentunecos \u015fi am urcat c\u00eeteva trepte str\u00eembe, cu muchiile de piatr\u0103 rotunjite de pa\u015fi, ajung\u00eend \u00eentr-o sal\u0103 cu tavanul \u00eenalt, cu zidurile din c\u0103r\u0103mid\u0103 netencuit\u0103, aproape lipsit\u0103 de mobilier. Prin ferestrele \u00eenguste ca ni\u015fte creneluri\u00a0 se filtra o lumin\u0103 verzuie, difuz\u0103.\u00a0 Aten\u0163ia mi-a fost atras\u0103 de o p\u00eenz\u0103 mare, lung\u0103 de patru-cinci metri \u00a0\u015fi lat\u0103 de trei,\u00a0 prins\u0103 direct pe perete, care \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa un cer fr\u0103m\u00eentat de nori \u00eentuneca\u0163i deasupra solului arid, schi\u0163at prin tu\u015fe \u00eenguste de un cafeniu mohor\u00eet.<\/p>\n

\u201e\u00a0\u00a0 De unde \u015ftii c\u0103-mi plac l\u0103crimioarele?\u201d a \u00eentrebat a\u015fez\u00eend buchetul \u00eentr-un ulcior de ceramic\u0103 neagr\u0103.<\/p>\n

\u201e Nu \u015ftiam, dar e singura floare care sugereaz\u0103 triste\u0163ea ploii!\u201d am r\u0103spuns apropiindu-m\u0103 curios de p\u00eenza mirosind a ulei \u015fi terebentin\u0103, \u00a0\u00een care urmele viguroase ale pensulei traser\u0103 vortexuri \u015fi arabescuri lichide \u00een pasta vine\u0163ie.<\/p>\n

\u201e Nu e gata, mai am de a\u015fternut glasiuri \u015fi de finisat accente, justapuneri…\u201d<\/p>\n

\u00cen tonul vocii ei am deslu\u015fit defensiva\u00a0 artistului c\u0103ruia nu-i face pl\u0103cere s\u0103-i prive\u015fti opera neterminat\u0103.<\/p>\n

\u201e Pictezi doar nori?\u201d am \u00eentrebat dup\u0103 o t\u0103cere stingheritoare de c\u00eeteva minute.<\/p>\n

\u201e Da, acum nu m\u0103 inspir\u0103 nimic altceva….\u201d<\/p>\n

Am scos cutiu\u0163a de carton \u00een care se odihnea cochilia de nautilus:<\/p>\n

\u201e Poate marea, valurile, via\u0163a enigmatic\u0103 a ad\u00eencurilor…\u201d<\/p>\n

\u015ei-a \u015fters degetele colorate \u00een albastru de cobalt cu o c\u00eerp\u0103, a apucat grijulie carcasa sidefat\u0103, a \u00eenchis pleoapele \u015fi\u00a0 a \u00eenceput s\u0103-i m\u00eeng\u00eeie curbele delicate.<\/p>\n

\u201e Nori de nisip submarin, v\u00eertejuri lichide, ploi inversate, furtuni de cerneal\u0103…\u201d<\/p>\n

Ploaia r\u0103p\u0103ia ca alicele pe olanele sonore, iar strea\u015finile vechi c\u00eentau ca un instrument\u00a0 exotic acordat de \u015fuvoaiele ne\u00eentrerupte. Mi-a f\u0103cut semn s\u0103 m\u0103 a\u015fez pe singurul scaun din \u00eenc\u0103pere, un jil\u0163 masiv din nuc b\u0103i\u0163uit, cu speteaza \u00eenalt\u0103.<\/p>\n

\u201eStai aici…\u00eenchide pu\u0163in ochii…ai r\u0103bdare, vreau s\u0103-\u0163i ar\u0103t ceva!\u201d<\/p>\n

C\u00eend\u00a0 mi-a dat voie s\u0103 deschid ochii, m-am trezit \u00een fa\u0163a unei p\u00eenze p\u0103trate, \u00a0pe \u00eentinderea c\u0103reia se r\u0103sf\u0103\u0163a un melc azuriu, cu volutele cochiliei punctate de fulgere argintii. \u00centreaga compozi\u0163ie str\u0103lucea \u00een tonuri at\u00eet de intense \u015fi primordiale, \u00a0\u00eenc\u00eet am avut senza\u0163ia c\u0103 privesc \u00een inima ascuns\u0103 a cerului.<\/p>\n

\u201e Vezi,\u00a0 asta pictam \u00eenainte de a deveni meteosensibil\u0103…\u201d<\/p>\n

\u201e E inexplicabil, am \u00eeng\u0103imat buim\u0103cit, am v\u0103zut culoarea asta o singur\u0103 dat\u0103 \u00een via\u0163a mea!\u201d<\/p>\n

\u201e Da?! a exclamat curioas\u0103 Antineea, unde…po\u0163i s\u0103-mi spui \u015fi mie?\u201d<\/p>\n

M-am retras precaut, \u00een ciuda aparen\u0163elor eram timid \u015fi excesiv de scrupulos c\u00eend e vorba s\u0103-mi ap\u0103r secretele, dar ea a insistat \u015fi am \u015foptit:<\/p>\n

\u201e Cum s\u0103-\u0163i spun? \u00centr-un vis…un vis care nu s-a repetat!\u201d<\/p>\n

Fa\u0163a i s-a \u00eentunecat brusc ca un petic de cer acoperit de furtun\u0103 \u015fi a schimbat subiectul. Am continuat s\u0103 discut\u0103m anost, despre lucruri ne\u00eensemnate, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi explic ce determinase schimbarea aceea brusc\u0103.<\/p>\n

Am plecat cu p\u00eelp\u00ee\u00eeirea acelui albastru intens \u00een retin\u0103. Ploaia \u00eencetase la fel de brusc cum \u00eencepuse. Acas\u0103, \u00een decorul anost a existen\u0163ei mele, \u00a0nu m\u0103 a\u015ftepta nimeni, nici m\u0103car o pisic\u0103. Metodic \u015fi f\u0103r\u0103 patim\u0103, am rupt tot manuscrisul nuvelei pe care o \u00eencepusem mai bine de o lun\u0103, foaie cu foaie, \u00a0apoi am adunat\u00a0\u00a0 \u00a0peticele de h\u00eertie \u00eentr-un bol de aram\u0103 patinat\u0103 \u015fi le-am dat foc. Am hot\u0103r\u00eet ca de-atunci \u00eenainte s\u0103 scriu doar\u00a0 despre ceea ce vedeam \u00een jurul meu: oameni vii, \u00eent\u00eempl\u0103ri reale, obiecte palpabile \u015fi de ce nu, chiar despre nori. Am deschis ferestrele ca s\u0103 aerisesc \u00eenc\u0103perile de \u00eemb\u00eecseala fumului\u00a0 acru. Cerul\u00a0 de un albastru \u00eentunecat str\u0103lucea curat, doar c\u00eeteva scame argintii se r\u0103sf\u0103\u0163au pe canavaua serii.<\/p>\n

*<\/p>\n

A doua zi, fiind joi, m-am \u00eent\u00eelnit cu Teodor. Ne cunoa\u015ftem din clasa I \u015fi, \u00a0cu\u00a0 excep\u0163ia perioadei c\u00eend a fost plecat cu o burs\u0103 de studii, ne \u00eent\u00eelnim de aproape \u015fapte ani \u00een fiecare joi. E drept, locul l-am mai schimbat pe parcursul perioadei, fiindc\u0103 cel pu\u0163in mie \u00eemi place s\u0103 \u00eennoiesc decorul. \u00cen timp ce \u00eel a\u015fteptam, ajunsesem \u00eenaintea lui \u00een cafenea, am oscilat \u00eentre dorin\u0163a de a-i povesti despre Antineea \u015fi impulsul de a p\u0103stra secretul.<\/p>\n

C\u00eend s-a a\u015fezat pe scaun, am izbucnit voios:<\/p>\n

\u201e Am vizitat-o pe Antineea!\u201d<\/p>\n

El m-a privit peste rama ochelarilor gro\u015fi care-l \u00eemb\u0103tr\u00eeneau, d\u00eendu-i \u00a0un aer de institutor plictisit \u015fi a \u00eentrebat:<\/p>\n

\u201e Cine e Antineea? A, da… mi-ai povestit despre ea, \u0163icnita meteosensibil\u0103 pe care ai cunoscut-o \u00een parc!\u201d<\/p>\n

\u201e Nu e \u0163icnit\u0103…\u00een orice caz nu mai mult dec\u00eet mine…picteaz\u0103 nori!\u201d<\/p>\n

\u201ePerfect!\u201d<\/p>\n

\u201e Sunt mai b\u0103tr\u00een dec\u00eet ea cu vreo zece ani…\u201d<\/p>\n

\u201eVoila, nici tu nu mai e\u015fti un adolescent naiv, nici ea o feti\u015fcan\u0103 f\u0103r\u0103 minte!\u201d<\/p>\n

\u201e Altceva nu ai de comentat? am ricanat cu am\u0103r\u0103ciune.<\/p>\n

A sorbit lung din cea\u015fca aromat\u0103 de moca \u015fi a oftat:<\/p>\n

\u201e Nu te sup\u0103ra pe mine, b\u0103tr\u00eene! \u015etii c\u0103 \u0163in la tine, ce dracu\u2019, at\u00eet c\u0103 nu\u00a0 vreau s\u0103 te v\u0103d suferind…\u201d<\/p>\n

\u201e N-o s\u0103 m\u0103 mai vezi suferind,\u00a0 i-am r\u0103spuns nervos. \u201e N-am motive!\u201d<\/p>\n

Ardeam de ner\u0103bdare s\u0103-mi pun\u0103 mai multe \u00eentreb\u0103ri, ca s\u0103-i pot dest\u0103inui mai multe, dar a \u00eenceput s\u0103-mi vorbeasc\u0103 despre obsesia lui, o editur\u0103 electronic\u0103 care s\u0103 publice romane online.<\/p>\n

\u00cel ascultam distrat, nereu\u015find s\u0103 prind firul ra\u0163ionamentului. Afar\u0103 se \u00eennorase, berbeci vine\u0163ii se-ngr\u0103m\u0103deau\u00a0 pe cer \u015fi,\u00a0 aproape f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, m-am trezit g\u00eendindu-m\u0103 la Antineea.<\/p>\n

N-aveam umbrel\u0103 la mine, c\u00eend plecasem era soare \u015fi am ajuns acas\u0103 ud-leoarc\u0103.<\/p>\n

\u00cen timp ce \u00eemi schimbam hainele, un curier a sunat la u\u015f\u0103. Avea un pachet voluminos pentru mine. Am desf\u0103cut cu ner\u0103bdare h\u00eertia de ambalaj \u015fi de sub ea a r\u0103s\u0103rit albastrul magnific al melcului pictat de Antineea.<\/p>\n

*<\/p>\n

Am \u00eenceput s\u0103 ne vedem tot mai des. Era un \u00eenceput de var\u0103 ploios \u015fi Antineea petrecea mult timp \u00een atelier pict\u00eendu-\u015fi visele noroase. \u00cen ciuda vremii ne plimbam pe str\u0103zile pline de b\u0103ltoace, veseli, flec\u0103rind despre tot felul de \u00eent\u00eempl\u0103ri m\u0103runte. Am \u00eenso\u0163it-o \u00eentr-o excursie de o jum\u0103tate de zi la munte, unde vroia s\u0103 schi\u0163eze un studiu al enigmaticilor\u00a0 Undulus Asperatus, aburi haotici, violent colora\u0163i,\u00a0 \u00een form\u0103 vortexuri iscate intempestiv\u00a0 \u00eentre dou\u0103 c\u00eempuri atmosferice. Ori de c\u00eete ori aveam timp treceam pe la ea ca s\u0103 v\u0103d peisajele ei<\/ins> halucinante \u015fi de fiecare dat\u0103 aveam surpriza s\u0103 descop\u0103r ceva nou.<\/p>\n

\u00centr-o dup\u0103-amiaz\u0103, urm\u0103rind-o ore \u00een \u015fir cum a\u015fterne cu febrilitate pe p\u00eenz\u0103 un cer abisal, pr\u0103bu\u015fit\u00a0 \u00eentre spin\u0103rile liliachii-purpurii a dou\u0103 \u015firuri de altocumulus, am constatat ca un p\u0103rinte grijuliu:<\/p>\n

\u201e Ai m\u00eencat ceva ast\u0103zi? Hai, gata, lumina e pe sf\u00eer\u015fite, te invit la o pizzerie s\u0103 \u00eenfulec\u0103m ceva!\u201d<\/p>\n

\u015ei-a aruncat pensulele \u00een borcanul cu terebentin\u0103, oft\u00eend:<\/p>\n

\u201e Ai dreptate,\u00a0 Andrei, mi-e foame, dar e o problem\u0103: nu intru niciodat\u0103 \u00een restaurante, am oroare s\u0103 m\u0103 priveasc\u0103 \u00a0ni\u015fte necunoscu\u0163i \u00een timp ce m\u0103n\u00eenc! Pe deasupra m\u0103 chinuie o durere \u00eengrozitoare de cap, simt cum se-adun\u0103 nori de ploaie !\u201d<\/p>\n

\u201e Foarte bine, am spus, atunci te invit la mine \u015fi-o s\u0103-\u0163i preg\u0103tesc o cin\u0103 memorabil\u0103!\u201d<\/p>\n

\u201e Nu te v\u0103d \u00een buc\u0103t\u0103rie, \u00eencins cu un \u015for\u0163 \u015fi amestec\u00eend \u00een oale!\u201d a z\u00eembit \u015ftreng\u0103re\u015fte, \u015fterg\u00eendu-\u015fi m\u00eeinile cu o c\u00eerp\u0103.<\/p>\n

\u201e \u00censeamn\u0103 c\u0103 n-ai gustat \u00eenc\u0103 re\u0163eta mea secret\u0103 de pasta primavera!\u201d<\/p>\n

\u015ei-a scos salopeta de doc cenu\u015fiu, p\u0103tat\u0103 de pigmen\u0163i,\u00a0 \u015fi-a \u00eembr\u0103cat perechea de gean\u015fi \u015fi c\u0103ma\u015fa \u00a0\u00een carouri \u015fi am plecat s\u0103 cump\u0103r\u0103m ingredientele necesare cinei.<\/p>\n

Eram emo\u0163ionat ca un adolescent, care \u015fi-a adus, \u00een absen\u0163a p\u0103rin\u0163ilor, prietena acas\u0103 s\u0103-i admire colec\u0163ia muzical\u0103 de viniluri.<\/p>\n

M-am apucat cu febrilitate de treab\u0103, iar ea m\u0103 urm\u0103rea cu ochii lucind de curiozitate, sprijinit\u0103 de un col\u0163 al mesei, cu un pahar de Pinot Noir \u00een m\u00een\u0103. Nu sunt un buc\u0103tar des\u0103v\u00eer\u015fit, dar atunci c\u00eend am de g\u00eend s\u0103 prepar ceva gustos, pun \u00een ceea ce g\u0103tesc toat\u0103 pasiunea unui conneiseur autentic.\u00a0\u00a0 \u00cen timp ce a\u015fezam farfuriile pe mas\u0103, mi-a m\u0103rturisit:<\/p>\n

\u201e S\u0103 \u015ftii c\u0103 e prima dat\u0103 c\u00eend un b\u0103rbat g\u0103te\u015fte pentru mine!\u201d<\/p>\n

I-am turnat \u00eenc\u0103 dou\u0103 degete de vin, replic\u00eendu-i \u00een glum\u0103:<\/p>\n

\u201e Gust\u0103 \u00eent\u00eei, \u015fi pe urm\u0103 mai vorbim…\u201d<\/p>\n

S-a apropiat \u00eencet, privindu-m\u0103 cu aten\u0163ia cu care \u00a0scruta p\u00eenza \u00een timp ce \u00ee\u015fi a\u015fternea tu\u015fele violente pe ea :<\/p>\n

\u201e Nu, vorbesc serios, Andrei, nimeni nu mi-a acordat vreodat\u0103 cu aten\u0163ia cu care m\u0103 \u00eenconjuri tu…\u201d<\/p>\n

Orice i-a\u015f fi spus \u00een acele momente ar fi fost o t\u00eempenie. \u015ei-a trecut m\u00eena\u00a0 peste fa\u0163a mea neras\u0103, urm\u0103rind cu degetele imperfec\u0163iunile\u00a0 pielii, fiecare rid ad\u00eenc s\u0103pat \u00een obraz, apoi m-a tras spre ea \u015foptind:<\/p>\n

\u201e Sunt ame\u0163it\u0103…dar nu din pricina vinului…\u015fi vreau s\u0103 te r\u0103spl\u0103tesc fiindc\u0103 e\u015fti bun, generos \u015fi enervant de prezent \u00een via\u0163a mea…\u201d<\/p>\n

Buzele ei aveau aroma crud\u0103 a boabelor de coac\u0103ze ro\u015fii. Am luat-o \u00een bra\u0163e, corpul ei slab era u\u015for ca o p\u0103tur\u0103 de nori, \u015fi am purtat-o spre obscuritatea \u00a0complice al dormitorului. Farfuriile cu spaghetti \u015fi sos verde s-au sleit aproape neatinse \u00een buc\u0103t\u0103rie.<\/p>\n

Ne-am iubit cu impetuozitatea unei furtuni de var\u0103, iar mult dup\u0103 miezul nop\u0163ii,\u00a0 c\u00eend ea adormise respir\u00eend u\u015for ca un copil,\u00a0 am ie\u015fit pe teras\u0103 \u015fi mi-am aprins o \u0163igar\u0103. Cerul se limpezise \u015fi catifeaua lui \u00eentunecat\u0103 era brodat\u0103 cu milioane de stele aurii.<\/p>\n

Faptul c\u0103 am devenit aman\u0163i, nu a schimbat cu nimic rela\u0163ia noastr\u0103. Antineea a r\u0103mas la fel de imprevizibil\u0103 ca un ciclon tropical. Venea \u015fi pleca, uneori nu-mi d\u0103dea nicio veste c\u00eete o zi \u00eentreag\u0103 \u015fi \u015ftiam c\u0103 nu-i puteam telefona, fiindc\u0103 atunci c\u00eend se apuca de un nou tablou, \u00a0nu suporta s\u0103 aud\u0103 sau s\u0103 vad\u0103 pe nimeni.<\/p>\n

\u00centr-o dup\u0103-amiaz\u0103 de duminic\u0103, \u00eemi petrecusem singur tot weekend-ul, am b\u0103tut \u00eengrijorat la u\u015fa atelierului. Mi-a deschis dup\u0103 un sfert de or\u0103, avea fa\u0163a r\u0103v\u0103\u015fit\u0103 de furie, iar c\u00eend am urmat-o \u00een \u00eenc\u0103perea unde picta, am g\u0103sit pe du\u015fumea r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele unui tablou de-abia schi\u0163at. Am ridicat o f\u00ee\u015fie zdren\u0163uit\u0103, umed\u0103 \u00eenc\u0103 de vopsea \u015fi am constat cu cinism:<\/p>\n

\u201e P\u0103cat de p\u00eenz\u0103, cred c\u0103 costat o gr\u0103mad\u0103 de bani!\u201d<\/p>\n

A aruncat cu\u0163itul pe care-l str\u00eengea crispat\u0103 \u00een m\u00een\u0103:<\/p>\n

\u201e Ce-\u0163i pas\u0103, tu nu po\u0163i \u00een\u0163elege…nu e\u015fti meteosensibil!\u201d<\/p>\n

\u201e Nu, nu sunt, am admis, dar te-ai g\u00eendit vreodat\u0103 c\u0103 m-a\u015f putea molipsi?\u201d<\/p>\n

Din acel moment am stabilit c\u0103-mi va ar\u0103ta fiecaare p\u00eenz\u0103 \u00eenainte de a o r\u0103zui sau distruge. \u00cen schimb, eu i-am promis c\u0103 voi \u00eenv\u0103\u0163a tot ceea ce puteam afla despre forma\u0163iuni noroase, grindin\u0103, fulgere sau tornade.<\/p>\n

M\u0103 \u00eent\u00eelneam tot mai rar cu prietenii, doar serile de joi petrecute cu Teodor\u00a0 au r\u0103mas neschimbate \u015fi la \u00eendemnul Antineei, neav\u00eend altceva mai bun de f\u0103cut am \u00eenceput s\u0103 scriu despre mitul Atlantidei .<\/p>\n

*<\/p>\n

Am v\u0103zut, \u00eenainte de a fi expuse, toate tablourile \u00a0pictate de Antineea. Am urm\u0103rit-o ca un privilegiat, \u00a0\u00een lini\u015ftea atelierului, cum \u00eentinde cu pensula sau cu\u0163itul pe p\u00eenza ud\u0103 de culoare, cohorte de cumulonimbus, \u00eembulzindu-se \u00een gr\u0103mezi de turnuri, creneluri, colonade, dragoni, centauri, grifoni \u015fi himere cu aripi aburoase care invadau tot cerul. Am asistat la na\u015fterea unui fulger din impactul dintre un nor-nicoval\u0103 \u015fi un cumulus greu \u00een form\u0103 de ciocan \u015fi n-am s\u0103 uit niciodat\u0103 clipa \u00een care, cobor\u00eend de pe schela improvizat\u0103 i-am \u00eentins m\u00eena ca s\u0103 o sprijin \u015fi bra\u0163ul mi-a fost str\u0103b\u0103tut\u00a0 de o desc\u0103rcare inexplicabil\u0103 de energie.<\/p>\n

\u201e E\u015fti \u00eenc\u0103rcat\u0103 ca o butelie de Leyda!\u201d i-am spus.<\/p>\n

\u201e Las\u0103-m\u0103-n pace, m-a repezit furioas\u0103, nu vezi c\u0103 nu reu\u015fesc s\u0103 surprind esen\u0163a, am pictat ni\u015fte aiureli!\u201d<\/p>\n

\u00a0Nu avea dreptate, tablourile ei erau incomparabile,\u00a0 nu puteai s\u0103 le admiri \u015fi apoi s\u0103 te duci s\u0103 bei o bere cu amicii sau s\u0103 urm\u0103re\u015fti un meci la televizor.<\/p>\n

T\u00eerziu \u00een noapte, cuib\u0103rit\u0103 \u00een bra\u0163ele mele, m-a \u00eentrebat suspin\u00eend:<\/p>\n

\u201e Crezi c\u0103 ar trebui s\u0103 le expun?\u201d<\/p>\n

Expozi\u0163ia a trecut neobservat\u0103, nu s-a \u00eenghesuit prea mult\u0103 lume s\u0103 admire cele dou\u0103sprezece tablouri imense cu nori halucinan\u0163i at\u00eern\u00eend de simeze. Cred c\u0103 nici nu-\u015fi dorea a\u015fa ceva, avea oroare de notorietate \u015fi succes, dar nu l-a putut \u00eempiedica pe Liviu s\u0103 publice \u00een gazeta lui un articol plin de elogii. A invitat la vernisaj doar prietenii \u015fi c\u00ee\u0163iva oameni din bran\u015f\u0103, dar seara, dup\u0103 ce a plecat toat\u0103 lumea \u015fi am r\u0103mas singuri \u00een mijlocul furtunii dezl\u0103n\u0163uite pe p\u00eenze, m-a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat, spun\u00eendu-mi:<\/p>\n

\u201e Sunt fericit\u0103 c\u0103 te-am ascultat. De-acum, gata cu ploile, voi c\u0103uta doar orizonturi senine!\u201d<\/p>\n

Atunci ar fi fost momentul s\u0103-i spun c\u00eet de mult o iubesc, c\u0103 a\u015f fi \u00een stare s\u0103 caut al treilea pol al P\u0103m\u00eentului,<\/del> doar ca s\u0103-l botez cu numele ei, dar am t\u0103cut din la\u015fitate \u015fi dintr-o stupid\u0103 supersti\u0163ie. Mi-era team\u0103 c\u0103 odat\u0103 exorcizate furtunile ei interioare nu va mai avea nevoie de mine. Nu-i spusem dec\u00eet unei singure fete din via\u0163a mea \u201e te iubesc\u201d, unei colege de liceu care a disp\u0103rut\u00a0 \u00een timpul unei escalade \u00een mun\u0163i, iar dup\u0103 acel tragic accident nu mai m\u0103 sim\u0163eam \u00een stare s\u0103\u00a0 exprim nimic din meteorologia sufletului meu.\u00a0 Sim\u0163eam c\u0103 am ratat \u015fansa de a o \u0163ine l\u00eeng\u0103 mine, dar a\u015fa se desf\u0103\u015fura via\u0163a mea \u00eentre lucruri complicate \u015fi fapte uimitor de simple,\u00a0 fiindc\u0103 uneori c\u00eeteva cuvinte spuse cu sinceritate pot spune mai mult dec\u00eet un tom \u00eentreg de discursuri.<\/p>\n

*<\/p>\n

Toamna era pe sf\u00eer\u015fite, Antineea nu mai pictase nimic de dinainte de vernisaj, se \u00eenv\u00eertea f\u0103r\u0103 chef \u00a0printre \u015fasiuri goale, pensule \u00eempietrite \u015fi tuburi uscate de vopsele, frunz\u0103rind mape vechi cu schi\u0163e sau m\u00eezg\u0103lind ebo\u015fe copil\u0103re\u015fti. Apropierea ploilor nu-i mai r\u0103scolea imagina\u0163ia, nu-\u015fi mai azv\u00eerlea cu furie viziunile pe p\u00eenz\u0103, r\u0103t\u0103cea absent\u0103 prin atelier, opac\u0103 la spectacolul norilor \u015fi \u00a0al succesiunii anotimpurilor.<\/p>\n

Dup\u0103 Revelion, am trecut singuri \u00eentr-un an nou, doar noi \u015fi lapovi\u0163a deprimant\u0103 care lovea ferestrele cu plesc\u0103ituri\u00a0 seci, mi-a spus:<\/p>\n

\u201e \u00cen\u0163elege-m\u0103, trebuie s\u0103 plec, \u00eenainte de a ne face r\u0103u unul altuia!\u201d<\/p>\n

Am privit-o mirat:<\/p>\n

\u201e Ce s-a \u00eent\u00eemplat, unde vrei s\u0103 pleci?\u201d<\/p>\n

Cearc\u0103nii vine\u0163ii \u015fi paloarea tot mai accentuat\u0103 o \u00eemb\u0103tr\u00eeneau, echinoc\u0163iul rece \u015fi umed nu-i pria defel.\u00a0 Mi-a r\u0103spuns cu o voce aspr\u0103:<\/p>\n

\u201e Nu e\u015fti atent deloc la ceea ce-\u0163i spun…acum trei luni, da, exact dup\u0103 vernisaj, \u00ee\u0163i vorbeam despre un cer ve\u015fnic senin!\u201d<\/p>\n

\u201e N-ai s\u0103-l g\u0103se\u015fti, asta e clar, niciodat\u0103!\u201d<\/p>\n

\u201e Poate, a z\u00eembit \u00a0cu r\u0103ceal\u0103, dar trebuie s\u0103 \u00eencerc!\u201d<\/p>\n

Am ratat din nou ocazia s\u0103-i spun ce simt, nu din orgoliu masculin, ci fiindc\u0103 pur \u015fi simplu nu m-am sim\u0163it \u00een stare s\u0103 o opresc. Ce-i puteam oferi eu Antineei…numele meu, confortul c\u0103ldu\u0163 al unui c\u0103min, o b\u0103tr\u00eene\u0163e decrepit\u0103 \u00eempreun\u0103? Am l\u0103sat-o s\u0103 plece fiindc\u0103 o iubeam prea mult.<\/p>\n

\u00a0\u00cen prima joi dup\u0103 plecarea ei, m-am \u00eent\u00eelnit ca de obicei cu Teodor, care m-a f\u0103cut praf cu logica lui necru\u0163\u0103toare:<\/p>\n

\u201e E\u015fti t\u00eempit de-a binelea, ai dat peste femeia pe care o cau\u0163i de-o via\u0163\u0103 \u015fi o la\u015fi s\u0103 plece, doar fiindc\u0103 nu ai curajul s\u0103-i spui c\u0103 nu po\u0163i tr\u0103i f\u0103r\u0103 ea…f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 \u00ee\u0163i meri\u0163i soarta sau e\u015fti un masochist f\u0103r\u0103 speran\u0163e de vindecare!\u201d<\/p>\n

M\u0103 \u00eemb\u0103tasem groaznic cu o sear\u0103 \u00eenainte, nu-mi aduceam aminte nici cum ajunsesem acas\u0103, de fapt nu m\u0103 trezisem complet \u00a0\u015fi n-aveam chef s\u0103-i ascult sfaturile, a\u015fa c\u0103 l-am repezit furios:<\/p>\n

\u201e E meteosensibil\u0103, nu pricepi, a plecat s\u0103 caute un cer f\u0103r\u0103 nori… U<\/ins>nde? habar n-am… \u00een Tibet, Shangri-La, \u00a0de unde s\u0103 \u015ftiu ?\u201d<\/p>\n

El a ridicat neputincios din umeri \u015fi s-a ridicat de la mas\u0103 ca s\u0103 comande un taxi.<\/p>\n

\u201eNimic nu e mai deprimant dec\u00eet amintirea vremurilor \u00een care ai fost fericit\u201d…Nu-mi amintesc unde am citit fraza asta, dar am \u00eenceput s\u0103 umblu cu ochii \u00een p\u0103m\u00eent, evit\u00eend s\u0103 mai privesc cerul \u015fi norii, ocoleam nu doar strada unde veghea p\u0103r\u0103sit fostul atelier al Antineei, ci \u00eentregul cartier, iar vederea unei picturi \u00een ulei \u00eemi provoca dureri \u00eengrozitoare \u00een t\u00eemple \u015fi-n spatele ochilor.<\/p>\n

M\u0103 dizolvam \u00eencet dar sigur \u00eentr-un ocean de triste\u0163e \u015fi alcool, incapabil s\u0103-mi continui via\u0163a din momentul \u00een care o v\u0103zusem f\u0103c\u00eendu-\u015fi cu febrilitate bagajele.<\/p>\n

Erau zile \u00een care privindu-mi chipul \u00een oglind\u0103 mi se p\u0103rea c\u0103 z\u0103resc un necunoscut \u015fi aveam nevoie de c\u00eeteva secunde ca s\u0103 m\u0103 recunosc. Noaptea, \u00een timp ce z\u0103ceam tr\u00eentit \u00een a\u015fternut, auzeam o voce tainic\u0103 care-mi \u015foptea de undeva din eter: \u201etu nu e\u015fti tu, ci doar o proiec\u0163ie palid\u0103 a celui care-\u0163i poart\u0103 trupul \u015fi numele!<\/p>\n

\u00cengrijorat de r\u0103t\u0103cirea mea, Teodor a \u00eencercat de c\u00eeteva ori s\u0103 m\u0103 conving\u0103 s\u0103 fac o programare la un\u00a0 psihoterapeut! Am r\u00ees cu ipocrizie \u015fi l-am asigurat:<\/p>\n

– N-am nimic, \u00a0b\u0103tr\u00eene,\u00a0 e doar o criz\u0103 trec\u0103toare de meteodependen\u0163\u0103!\u201d<\/p>\n

*<\/p>\n

Salvarea mi-a venit dintr-un capriciu al hazardului. Din \u00eent\u00eemplare,\u00a0 \u00eenainte de a pleca odat\u0103 de acas\u0103, <\/ins>uitasem o fereastr\u0103 larg deschis\u0103, iar c\u00eend m-am \u00eentors seara, izgonit de ploaia m\u0103runt\u0103 \u015fi \u00eenghe\u0163at\u0103, am dat peste o b\u0103ltoac\u0103\u00a0 care acoperea parchetul. Am c\u0103utat repede o c\u00eerp\u0103 \u015fi-am \u00eenceput s\u0103 \u015fterg apa care se prelingea spre col\u0163urile camerei. \u00cengr\u0103m\u0103disem \u00eentre perete \u015fi mobile\u00a0 o sumedenie de lucruri inutile \u015fi cutii de carton \u00een care z\u0103ceau uitate r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele colec\u0163iilor mele. Scotocind printre ele, am dat de tabloul pe care mi-l d\u0103ruise Antineea \u00een urm\u0103 cu\u00a0 un an. \u00cel azv\u00eerlisem acolo, \u00eentors cu fa\u0163a la perete, fiindc\u0103 nu puteam privi spirala albastru-intens, f\u0103r\u0103 s\u0103 simt un junghi nemilos \u00een piept.<\/p>\n

L-am ridicat cu g\u00eendul s\u0103-l a\u015fez \u00eentr-un loc uscat dar, ne\u00eendem\u00eenatic l-am sc\u0103pat din m\u00eeini \u015fi rama sub\u0163ire, izbind podeaua s-a cr\u0103pat cu un scr\u00ee\u015fnet. Aplec\u00eendu-m\u0103 s\u0103 adun\u00a0 \u015fipcile rupte, am g\u0103sit o chei\u0163\u0103 lucioas\u0103 din metal galben, care fusese ascuns\u0103 cu grij\u0103 \u00eentre profilul ramei \u015fi p\u00eenz\u0103. Am \u00eenv\u00eertit-o \u00eentre degete \u015fi deodat\u0103 un fulger mi-a luminat \u00a0ungherele \u00eence\u0163o\u015fate ale memoriei. Mi-am amintit\u00a0 c\u0103 o v\u0103zusem pe Antineea descuind cu ea o cutie din lemn, decorat\u0103 cu arabescuri \u015fi \u0163inte din alam\u0103.\u00a0 Am alergat a doua zi la custodele galeriei care-i v\u00eenduse o parte din tablouri, c\u0103ruia \u00eei l\u0103sase \u00eenainte de plecare cheia atelierului. Am g\u0103sit cutia misterioas\u0103 \u00een scrinul \u00een care-\u015fi \u0163inea mapele cu schi\u0163e. Cu degetele tremur\u00eend de emo\u0163ie am deschis-o \u015fi \u00een\u0103untru am g\u0103sit c\u00eeteva scrisori,\u00a0 un teanc de fotografii vechi \u015fi un exemplar, cu copertele zdren\u0163uite, al Atlantidei lui Beno\u00eet. Dezam\u0103git,\u00a0 le-am luat cu mine, g\u00eendindu-m\u0103 \u00a0c\u0103-s amintiri de familie \u015fi ar fi p\u0103cat s\u0103 se r\u0103t\u0103ceasc\u0103, \u00a0\u00een cazul \u00een care atelierul ar fi fost evacuat.<\/p>\n

Am \u00eencercat s\u0103 citesc c\u00eeteva scrisori, dar anii sau umezeal\u0103 decoloraser\u0103 cerneala, iar scrisul m\u0103runt \u015fi dezordonat era ilizibil. N-am recunoscut-o pe Antineea \u00een niciuna dintre pozele din sipet. Ar fi putut fi bebelu\u015ful dolofan care dormea \u00een bra\u0163ele unei femei cu ochi melancolici sau feti\u0163a firav\u0103, cu p\u0103rul \u00eempletit \u00een dou\u0103 cozi sub\u0163iri, care z\u00eembea aparatului de fotografiat a\u015fezat\u0103 pe un bu\u015ftean, \u00eentr-o poian\u0103,\u00a0 al\u0103turi de un b\u0103rbat \u00eenalt \u015fi brunet.<\/p>\n

Am frunz\u0103rit cartea, o citisem cu nesa\u0163 \u00een urm\u0103 cu treizeci de ani, f\u0103r\u0103 prea mari speran\u0163e c\u0103 voi da de vreun indiciu. Plictisit am a\u015fezat-o pe noptier\u0103 \u015fi mi-am amintit c\u0103 nu-l mai v\u0103zusem pe Teodor de o lun\u0103, renun\u0163asem la to\u0163i prietenii \u015fi chiar la \u00eent\u00eelnirile noastre s\u0103pt\u0103m\u00eenale, dar era deabia mar\u0163i. Am luat din nou cartea \u015fi am \u00eenceput s\u0103 citesc. C\u00eend am ajuns la \u00eenceputul capitolului\u00a0 VIII,\u00a0 cea\u0163a deas\u0103, \u00een care r\u0103t\u0103ceam de mai bine de jum\u0103tate de an, s-a risipit.<\/p>\n

L-am sunat pe ultimul meu prieten, era trecut cu mult de miezul nop\u0163ii, mi-a r\u0103spuns o voce somnoroas\u0103 \u015fi \u00eembufnat\u0103 de femeie, pe care am l\u0103murit-o cu greu s\u0103 mi-l dea la telefon.<\/p>\n

-Trebuie s\u0103 ne \u00eent\u00eelnim imediat, am ceva important s\u0103-\u0163i spun! am strigat exaltat \u00een receptor.<\/p>\n

-E deabia mar\u0163i…nu, e deja miercuri! a morm\u0103it el.<\/p>\n

-\u015etiu, dar nu mai pot a\u015ftepta, am o veste nemaipomenit\u0103!<\/p>\n

-Bine, m\u00eeine diminea\u0163\u0103… dar sper c\u0103 ai \u00eentr-adev\u0103r ceva epocal s\u0103-mi spui: un nou tratament pentru vindecarea cancerului,\u00a0 aterizarea unui OZN pe acoperi\u015ful terasei tale, descoperirea Atlantidei, c\u0103 altfel nu discut cu tine!<\/p>\n

A doua zi, am s\u0103rit din a\u015fternut, proasp\u0103t \u015fi plin de energie, de\u015fi nu dormisem aproape deloc. Sorbeam deja a doua cea\u015fc\u0103 de moca am\u0103ruie, c\u00eend i-am z\u0103rit silueta \u00eenconvoiat\u0103 \u00eendrept\u00eendu-se spre terasa cafenelei.<\/p>\n

-Am g\u0103sit-o! i-am spus, exult\u00eend de ner\u0103bdare.<\/p>\n

S-a a\u015fezat \u00eencet \u00een fotoliu de nuiele \u015fi m-a privit nelini\u015ftit peste ramele ochelarilor gro\u015fi \u015fi vetu\u015fti:<\/p>\n

-Pe cine, sau ce ai g\u0103sit?<\/p>\n

-Pe Antineea, b\u0103tr\u00eene!<\/p>\n

-Da…\u015fi unde e?<\/p>\n

– \u00cen Sahara… Uite, cite\u015fte pagina asta! am spus \u00eentinz\u00eendu-i cartea lui Beno\u00eet.<\/p>\n

– Andrei, nu te sup\u0103ra pe mine, dar z\u0103u, ar trebui s\u0103 mergi la psihoterapeutul \u0103la…e un tip grozav, \u00a0face minuni, mai ales \u00een depresii!<\/p>\n

– N-am nevoie, sunt fericit, \u00een\u0163elegi? Plec \u00een Hoggar ca s\u0103 o \u00eent\u00eelnesc!<\/p>\n

Nu, nu a putut s\u0103 m\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 nici el, vechiul meu prieten care m\u0103 cuno\u015ftea din copil\u0103rie. Am pornit pe urmele Antineei \u015fi sunt\u00a0 sigur c\u0103 am s\u0103 o g\u0103sesc, exact pe terasa s\u0103pat\u0103 \u00een peretele Atakorului,\u00a0 deasupra oazei din Blad-el-Khouf. Va sta\u00a0 \u00een fa\u0163a \u00a0\u015fevaletului, \u00a0pict\u00eend livezile de curmali, portocali, migdali \u015fi rodii, paji\u015ftile \u00a0verzi, cascada care spumeg\u0103 rev\u0103rs\u00eendu-se \u00een lacul transparent, dar mai ales cerul ireal de senin, albastru intens, boltit deasupra Atlantidei.\u00a0 M\u0103 voi apropia \u00a0\u00eencet \u015fi o voi \u00eentreba:<\/p>\n

\u201ePot s\u0103 stau \u015fi eu c\u00eeteva minute aici?\u00a0 Nu te voi deranja…\u201d<\/p>\n

F\u0103r\u0103\u00a0 s\u0103-\u015fi ridice privirile de pe p\u00eenz\u0103, ea \u00eemi va r\u0103spunde:<\/p>\n

\u201eDa, \u00a0nu m\u0103 deranjezi, e destul loc …\u015fi sunt sigur\u0103 c\u0103 nu va ploua nici ast\u0103zi.\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Gheorghe Reche\u015fan [Rom\u00e2nia] [Finalist al competitiei HBO-Tiff, 2010] for the English version please click here\u00a0 \u00a0\u00a0 Atunci c\u00eend am cunoscut-o pe Antineea, trecuse mai bine de un an de c\u00eend devenise meteosensibil\u0103. Cred c\u0103 din aceast\u0103 cauz\u0103 se apucase s\u0103 picteze exclusiv peisaje mohor\u00eete sub ceruri joase, ap\u0103s\u0103toare, umbrite de nori \u00eentuneca\u0163i de furtun\u0103. […]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[704,393],"tags":[1151,570,54],"class_list":["post-5946","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-29-30","category-prozascurta","tag-egophobia-29-30","tag-gheorghe-rechesan","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1xU","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5946","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5946"}],"version-history":[{"count":33,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5946\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6330,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5946\/revisions\/6330"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5946"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5946"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5946"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}