[scenariu de scurtmetraj]<\/p>\n
de Bogdan-Nicolae Ghiurco<\/p>\n
\nPersonaje:<\/strong> \nScena 1<\/strong><\/p>\n \n Pe ecranul complet negru apare \u00eencet, lini\u015ftit, urm\u0103torul text, de culoarea g\u0103lbuie a unui bec: \u201eInspirat de un fapt real.\u201d Textul dispare, pe m\u0103sur\u0103 ce ecranul se lumineaz\u0103 pu\u0163in. Suntem \u00een dormitorul unui bloc de tip comunist. Noaptea. Pe pere\u0163i, ceva tablouri \u015fi sclipiri de calciu. \u00centr-un pat se v\u0103d dou\u0103 siluete dormind. Cea de la margine e a unui b\u0103rbat gras, \u00eembr\u0103cat \u00een pijamale dungate, chineze\u015fti, \u00eenvelit p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tate cu o p\u0103tur\u0103 sub\u0163ire. Silueta de la perete, a so\u0163iei, se vede foindu-se, lipsit\u0103 de somn. Camera de filmat (fixat\u0103 perpendicular pe lungimea patului) coboar\u0103 discret, de la \u00een\u0103l\u0163imea unui stat de om, pu\u0163in mai jos, ca \u015fi cum s-ar a\u015feza b\u0103tr\u00e2ne\u015fte pe un scaun… Imediat, femeia se ridic\u0103 \u00een capul oaselor. R\u0103m\u00e2ne pentru o secund\u0103 \u00eencremenit\u0103, ascult\u00e2nd. Apoi \u00eencepe s\u0103-\u015fi clatine b\u0103rbatul. Camera de filmat \u00ee\u015fi va schimba pozi\u0163ia pe parcursul \u00eentregii scene at\u00e2t c\u00e2t e strict necesar.<\/p>\n So\u0163ia: Scoal\u0103, Ticule! (\u00eel clatin\u0103 iar, mai cu putere) Scoal\u0103, n-auzi?! (\u00eel clatin\u0103 \u00een continuare, de\u015fi b\u0103rbatul a tres\u0103rit speriat) Scoaal\u0103\u0103! \nScena 2<\/strong><\/p>\n Scara unui bloc de patru etaje, s\u0103rac luminat\u0103. Pere\u0163ii sc\u0103rii sunt vopsi\u0163i \u00een galben murdar, iar pe ei, din loc \u00een loc, se z\u0103resc ag\u0103\u0163ate ilustrate \u00eenr\u0103mate \u00een plastic, decolorate \u015fi co\u015fcovite de timp. Camera de filmat vine de la jum\u0103tatea ultimului etaj \u015fi se \u00eendreapt\u0103 spre sc\u0103ri. C\u00e2nd s\u0103 le coboare, u\u015fa ultimului apartament de la etajul al treilea se deschide \u015fi pe ea iese Ticu, \u00een pijamale, urm\u0103rit pentru o secund\u0103 de privirea nevestei, care, \u00eens\u0103, \u00eenchide repede \u00een urma lui. Se aude chiar \u015fi un zgomot de yal\u0103. Camera de filmat \u00ee\u015fi continu\u0103 cobor\u00e2rea, c\u00e2t mai aproape de perete, \u00een vreme ce Ticu urc\u0103 \u0163in\u00e2ndu-se de balustrad\u0103. La jum\u0103tatea drumului, b\u0103rbatul trece de camer\u0103. Aceasta se opre\u015fte, se uit\u0103 pentru c\u00e2teva clipe dup\u0103 el, apoi, ca \u015fi cum ar vrea s\u0103 vad\u0103 despre ce e vorba, se ia dup\u0103 b\u0103rbat, gr\u0103bindu-se s\u0103-l ajung\u0103 din urm\u0103. \nScena 3<\/strong><\/p>\n \nAceea\u015fi scar\u0103 de bloc, pu\u0163in mai bine luminat\u0103, \u00een fa\u0163a apartamentului familiei Dasc\u0103lu. Un poli\u0163ist \u00eei ia din u\u015f\u0103 declara\u0163ie lui Ticu. Al\u0163i poli\u0163i\u015fti urc\u0103 \u015fi coboar\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 ei, cu diferite obiecte \u00een m\u00e2n\u0103. \nPrezentarea subiectului<\/strong><\/p>\n \n\tSubiectul este inspirat de un eveniment petrecut la Ia\u015fi, \u00een 2008, c\u00e2nd un t\u00e2n\u0103r \u015fi-a decapitat mama, dup\u0103 care i-a a\u015fezat craniul pe pervazul ferestrei deschise. [scenariu de scurtmetraj] de Bogdan-Nicolae Ghiurco Personaje: Constantin Dasc\u0103lu (Ticu): proprietar la bloc, 50-52 de ani; Doamna Dasc\u0103lu: so\u0163ia lui Ticu, casnic\u0103, 50-52 de ani; Doamna Bica: pensionar\u0103, 70-80 de ani; Procurorul: func\u0163ionar de mod\u0103 veche, cu sacou \u015fi cravat\u0103, \u00eentotdeauna acelea\u015fi, 45 de ani; Poli\u0163i\u015fti; Vecini, trec\u0103tori.<\/p>\n","protected":false},"author":5,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[7,83],"tags":[84,9,1124,97],"class_list":["post-605","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-7","category-experiment","tag-bogdan-nicolae-ghiurco","tag-egophobia-22","tag-experiment","tag-scenariu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-9L","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/605","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/5"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=605"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/605\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":649,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/605\/revisions\/649"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=605"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=605"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=605"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\tConstantin Dasc\u0103lu (Ticu): proprietar la bloc, 50-52 de ani;
\n\tDoamna Dasc\u0103lu: so\u0163ia lui Ticu, casnic\u0103, 50-52 de ani;
\n\tDoamna Bica: pensionar\u0103, 70-80 de ani;
\n\tProcurorul: func\u0163ionar de mod\u0103 veche, cu sacou \u015fi cravat\u0103, \u00eentotdeauna acelea\u015fi, 45 de ani;
\n\tPoli\u0163i\u015fti;
\n\tVecini, trec\u0103tori.<\/p>\n
\n\tTicu (derutat, nervos): Ce-i?… (se uit\u0103 \u00een jur, se l\u0103mure\u015fte c\u0103 nu e nici o primejdie imediat\u0103) Ce vrei? E\u015fti nebun\u0103?!
\n\tSo\u0163ia: M\u0103i, Ticule! Ceva s-a \u00eent\u00e2mplat la Octav…
\n\tTicu (f\u0103r\u0103 s-o lase s\u0103 termine): Ei, s-a-nt\u00e2mplat… (\u00ee\u015fi revine din \u00eencordare \u015fi se las\u0103 pu\u0163in pe coate) De asta m\u0103 scoli tu pe mine?!
\n\tSo\u0163ia (tr\u0103g\u00e2ndu-l de um\u0103r, \u00eendemn\u00e2ndu-l s\u0103 ciuleasc\u0103 urechile): Ia ascult\u0103…
\n\tTicu (scutur\u00e2ndu-se de atingerea femeii): \u015ei m\u0103 \u015fi sperii… Doar \u0163i-am spus s\u0103 nu m\u0103 mai scoli a\u015fa… (pentru el, cu n\u0103duf) Femeie nebun\u0103… (cu somnul alungat, se ridic\u0103 domol la marginea patului) C\u00e2t e ceasul? (prive\u015fte chior l\u00e2ng\u0103 televizorul de la cap\u0103tul patului, unde se afl\u0103 un ceas electric, cu cifre ro\u015fii; e ora 4.20; arat\u0103 spre el, precipitat) Na! Poftim!
\n\tSo\u0163ia: Am auzit o bufnitur\u0103. \u015ei mai-nainte au fost ni\u015fte \u0163ipete \u015fi zgomote de spart. S-au fug\u0103rit prin cas\u0103, s-au b\u0103tut, cred.
\n\tTicu: \u015ei dac\u0103 s-au b\u0103tut e treaba ta? Las\u0103-i s\u0103 se omoare, din partea mea. (\u00eentorc\u00e2nd privirea spre so\u0163ie) Cine s-a b\u0103tut?
\n\tSo\u0163ia: \u0102sta mare a’ lui Octav. A b\u0103tut-o iar pe m\u0103-sa.
\n\tTicu: Care \u0103sta mare? P\u0103i, nu-i plecat \u00een Spania? (brusc enervat) Vezi c\u0103 nici nu \u015ftii ce-i cu tine.
\n\tSo\u0163ia (cu satisfac\u0163ie): \u0102\u0103\u0103\u0103! S\u0103 fii tu s\u0103n\u0103tos de c\u00e2nd s-a \u00eentors. Are o lun\u0103 \u015fi ceva de-atunci. Acum a plecat tat-s\u0103u la schimb, cu \u0103la mic. \u015ei tu e\u015fti \u0103la care nu \u015ftie pe ce lume tr\u0103ie\u015fte, c\u0103 nu \u00een Spania, \u00een Italia se duc ei la munc\u0103. Au o m\u0103tu\u015f\u0103 acolo, din partea nevestii lui frate-s\u0103u.
\n\tTicu (voit admirativ): Cum le mai \u015ftii tu pe toate… Noaptea, sculat\u0103 din somn, ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103, nesp\u0103lat\u0103 pe ochi…
\n\tSo\u0163ia (continu\u00e2nd): Cu \u0103sta mare m\u0103-nt\u00e2lnesc toat\u0103 ziua acum pe scar\u0103. Da’ tot prost a r\u0103mas. Nu \u015ftie s\u0103 dea s\u0103rum\u00e2na, nimic. St\u0103 \u015fi se uit\u0103 la tine p\u00e2n\u0103 treci, de \u0163i-e \u015fi fric\u0103.
\n\tTicu: Ei, \u0163i-e fric\u0103… \u0162ie de to\u0163i \u0163i-e fric\u0103, la tine to\u0163i sunt pro\u015fti. Bine c\u0103 e\u015fti tu de\u015fteapt\u0103 de nu mai po\u0163i. Scoli lumea \u00een mijlocul nop\u0163ii c\u0103 s-a b\u0103tut nu-\u015ftiu-care.
\n\tSo\u0163ia (\u00eenfrunt\u00e2ndu-l, cu convingere): S-a b\u0103tut! Am auzit eu cum tr\u00e2ntea \u00een sufragerie.
\n\tTicu (ironic): Ai auzit tu tocmai p\u00e2n\u0103-n cap\u0103tul cel\u0103lalt? M\u0103i, s\u0103 fie!
\n\tSo\u0163ia (sus\u0163inut): Da! C\u00e2nd a \u0163ipat o dat\u0103…
\n\tTicu (continu\u00e2nd): Bine c\u0103 numai tu auzi. Eu de ce nu…
\n\tSo\u0163ia (\u00eentrerup\u00e2ndu-l, tot mai \u00eenfierb\u00e2ntat\u0103): Tu? P\u0103i, tu sim\u0163i ceva c\u00e2nd dormi? Poa’ s\u0103 fie cutremur, s\u0103 cad\u0103 casa, c\u0103 tu dooooormi…
\n\tTicu: P\u0103i, sigur c\u0103 dorm. Dac\u0103 pot. Dar dac\u0103 m\u0103 bate cineva la cap…
\n\tSo\u0163ia: Adic\u0103 eu te bat la cap?
\n\tTicu: Da’ cine altcineva?
\n\tSo\u0163ia (d\u00e2nd brusc p\u0103tura la o parte, \u00eencepe s\u0103 coboare din pat): Eu!!! Ei, dac\u0103 eu te bat la cap, las\u0103 c\u0103 m\u0103 descurc \u015fi singur\u0103… M\u0103 duc eu s\u0103 v\u0103d ce s-a-nt\u00e2mplat. (cobor\u00e2t\u0103 din pat, caut\u0103 cu privirea dup\u0103 un halat) Dac\u0103 tu nu e\u015fti \u00een stare \u015fi nu m\u0103 crezi, las’ c\u0103 m\u0103 duc eu. Oi fi eu proast\u0103 \u015fi nebun\u0103, dar nici chiar a\u015fa. \u0162i-am zis o dat\u0103 c\u0103 e ceva… (renun\u0163\u00e2nd s\u0103 mai continue fraza) Las\u0103…
\n\tTicu (domolit): Da’ du-te… Du-te s\u0103 te faci de r\u00e2s pe la u\u015file oamenilor… Doar n-o fi prima dat\u0103… (se d\u0103 jos din pat \u015fi o prinde de m\u00e2n\u0103) Unde vrei s\u0103 te duci?… Stai! (so\u0163ia, refuz\u00e2nd s\u0103 r\u0103spund\u0103, se \u00eencheie cu gesturi largi la halat, deschide u\u015fa \u015fi d\u0103 s\u0103 ias\u0103 \u00een hol; b\u0103rbatul o prinde de ambele m\u00e2ini \u015fi o \u00eentoarce cu fa\u0163a) Stai, opre\u015fte-te! (grijuliu) Unde vrei s\u0103 te duci? Hmm?
\n\tSo\u0163ia (refuz\u00e2ndu-i ini\u0163ial privirea, r\u0103spunde ar\u0163\u0103gos, dar f\u0103r\u0103 a exagera tonul, \u015ftiind c\u0103 de-acum b\u0103rbatul a cedat): M\u0103 duc s\u0103 v\u0103d dac\u0103 nu i-a dat una-n cap, dac\u0103 mai tr\u0103ie\u015fte, dac\u0103 n-a omor\u00e2t-o animalul.
\n\tTicu: Las\u0103!… Nu te duci nic\u0103ieri. (d\u0103 drumul femeii, c\u0103ut\u00e2nd din priviri ceva pe jos; apoi, pe m\u0103sur\u0103 ce \u00ee\u015fi \u00eencal\u0163\u0103 papucii de cas\u0103) Las’ c\u0103 merg eu… C\u0103 eu \u015ftiu ce s\u0103 fac. Nu-i sun omului la u\u015f\u0103 noaptea… Dac\u0103 nu-i nimic, numai s-or fi b\u0103tut \u00eentre ei, ce treab\u0103 am eu s\u0103 m\u0103 bag?… Mie nu-mi place, c\u00e2nd am ceva de discutat la mine-n cas\u0103, s\u0103-\u015fi v\u00e2re nasul to\u0163i cioflingarii…
\n\tF\u0103r\u0103 a se uita la femeie, iese din camer\u0103 \u015fi o ia pe holul lung, spre ie\u015firea din apartament.<\/p>\n
\n\tPe m\u0103sur\u0103 ce se apropie de u\u015fa ultimului apartament, ritmul pa\u015filor lui Ticu scade. Acesta \u00eenainteaz\u0103 tot mai atent, u\u015for pe o parte, ca s\u0103 poat\u0103 trage mai bine cu urechea, atent la cel mai mic zgomot care ar putea veni din interior. Se opre\u015fte la o distan\u0163\u0103 respectabil\u0103 de intrare, st\u0103 a\u015fa o vreme \u015fi ascult\u0103. \u00cen tot acest timp, camera de filmat se uit\u0103 curioas\u0103 pe dup\u0103 um\u0103rul lui. Brusc, l\u0103murit c\u0103 nu e nimic, se \u00eendreapt\u0103 de spate \u015fi porne\u015fte spre sc\u0103ri. C\u00e2nd ajunge \u00een cap\u0103tul lor, un zgomot scurt de yal\u0103 sparge t\u0103cerea \u015fi u\u015fa primului apartament de la etajul patru se \u00eentredeschide subit, f\u0103c\u00e2nd s\u0103 p\u0103trund\u0103 pe scar\u0103 un fir de lumin\u0103 puternic\u0103. Ticu se trage \u00eenapoi, pu\u0163in speriat. \u00cen prag, apare silueta unei b\u0103tr\u00e2ne \u00eenfofolit\u0103 \u00eentr-un halat, cu broboada tras\u0103 pe ochi.
\n\tB\u0103tr\u00e2na (\u00eentreb\u0103toare, de\u015fi sigur\u0103 pe r\u0103spuns): Domnu’ Dasc\u0103lu? Mata e\u015fti?
\n\tTicu: Da, doamna Bica, eu.
\n\tB\u0103tr\u00e2na (\u00een \u015foapt\u0103): Vino pu\u0163in.
\n\tTicu (apropiindu-se): Ce m-a\u0163i mai speriat. (pentru el, ca scuip\u00e2nd \u00een s\u00e2n) Ptui, ptui, ptui.
\n\tB\u0103tr\u00e2na (f\u0103r\u0103 a cr\u0103pa mai mult u\u015fa): Ai auzit \u015fi matale, nu?… B\u0103taia?
\n\tTicu (disculp\u00e2ndu-se): N-am auzit eu nimic. Femeia asta a mea a auzit…
\n\tB\u0103tr\u00e2na: Mare lucru s\u0103 n-o fi omor\u00e2t…
\n\tTicu (\u00eendoindu-se): Ei…
\n\tB\u0103tr\u00e2na (rug\u0103tor): De ce nu suni mata la mili\u0163ie? Hai, nu vrei s\u0103 suni?
\n\tTicu: Da’ ce treab\u0103 am s\u0103 sun eu?
\n\tB\u0103tr\u00e2na: Ei, matale tot timpul ai fost s\u0103ritor. Nu e om \u00een bloc s\u0103 nu-l fi ajutat…
\n\tTicu: Bine, dar…
\n\tB\u0103tr\u00e2na: Dac\u0103 a p\u0103\u0163it ceva femeia ‘ceea, nu te g\u00e2nde\u015fti?… Niciodat\u0103, niciodat\u0103 nu am mai auzit b\u0103t\u00e2ndu-se ca acuma.
\n\tTicu: Doamna Bica, \u00een\u0163elege\u0163i, nu e treaba mea…
\n\tB\u0103tr\u00e2na: Hai, domnu’ Dasc\u0103lu, c\u0103 te \u015ftiu om cu suflet bun. Ca matale nu-s mul\u0163i.
\n\tTicu: \u015ei dac\u0103 nu s-a \u00eent\u00e2mplat mare lucru? Nu m\u0103 fac de ru\u015fine?
\n\tB\u0103tr\u00e2na: Dar dac\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat… \u00ce\u0163i jur c-am auzit cum o b\u0103tea…
\n\tTicu: Eu \u015ftiu…
\n\tB\u0103tr\u00e2na: Hai sun\u0103 matale, c\u0103 mie mi-e \u015fi fric\u0103, singur\u0103 aici, pe etaj cu el.
\n\tTicu (uit\u00e2ndu-se \u00een p\u0103m\u00e2nt): …
\n\tB\u0103tr\u00e2na: Dac\u0103 nu era nimic, nu ie\u015feai matale din cas\u0103, la ora asta \u015fi urcai p\u00e2n-aici. E p\u0103cat de femeia ‘ceea, c\u0103 \u015fi-acuma munce\u015fte ca o proast\u0103…
\n\tTicu (moale): Doamna Bica…
\n\tB\u0103tr\u00e2na: Eu \u015ftiu c\u0103 \u015fi dac\u0103 se bate cineva, mili\u0163ia tot vine…
\n\tTicu (\u00eentorc\u00e2ndu-se, f\u0103r\u0103 a mai fi atent la b\u0103tr\u00e2n\u0103, vr\u00e2nd s\u0103 evadeze din situa\u0163ie): Bine, doamna Bica, bine…
\n\tCoboar\u0103 sc\u0103rile, urmat de la distan\u0163\u0103 de camera de filmat. D\u0103 s\u0103 intre \u00een apartament, apas\u0103 pe clan\u0163\u0103, dar se izbe\u015fte de u\u015fa \u00eenchis\u0103. A\u015fteapt\u0103 nervos c\u00e2teva clipe, con\u015ftient c\u0103 nevasta l-a auzit \u015fi c\u0103-i va da drumul \u00een cas\u0103. Se aude yala, u\u015fa se deschide, Ticu intr\u0103, apoi u\u015fa se \u00eenchide la loc, \u00een urma-i. Camera r\u0103m\u00e2ne pe dinafar\u0103, film\u00e2nd intrarea. Din apartament se aude vocea lui Ticu, iritat.
\n\tTicu: Bine c\u0103 te-ai \u015fi \u00eenchis, c\u0103 te m\u00e2nca cineva… Ia adu-mi telefonul ‘cela \u00eencoace…<\/p>\n
\n\tPoli\u0163ist 1: A\u015fa… \u015ei-atunci ne-a\u0163i chemat pe noi?
\n\tTicu (pe ton oficial): Da. Deci, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 e prea mult\u0103 lini\u015fte, am pus m\u00e2na pe telefon…
\n\tPoli\u0163ist 1: Un moment, s\u0103 notez…
\n\tCamera de filmat \u00eei abandoneaz\u0103 \u015fi se ia dup\u0103 un individ de statur\u0103 mijlocie, \u00eembr\u0103cat \u00een costum gri, care urc\u0103 sc\u0103rile, salutat cu un \u201es\u0103 tr\u0103i\u0163i\u201d de poli\u0163istul pe care \u00eel vedem sun\u00e2nd insistent la u\u015fa doamnei Bica.
\n\tUn alt poli\u0163ist a\u015fteapt\u0103 la intrarea \u00een apartamentul lui Octav. U\u015fa e deschis\u0103 larg.
\n\tPoli\u0163ist 2: Domn’ procuror, v\u0103 a\u015fteptam…
\n\tProcurorul nu zice nimic. Intr\u0103 \u00een apartament. \u00cenaintea lui se \u00eentinde holul lung \u015fi slab luminat. Pe jos, linoleum decolorat, cu modelul \u015fters. Pere\u0163ii sunt scoroji\u0163i, impresia general\u0103 e de locuin\u0163\u0103 ne\u00eengrijit\u0103. \u00cen partea dreapt\u0103, se g\u0103sesc dou\u0103 u\u015fi. Prima dintre ele, \u00een r\u00e2nd cu cea de la intrare, d\u0103 spre sufragerie. Cealalt\u0103, construit\u0103 \u00een unghi de 90 de grade fa\u0163\u0103 de u\u015fa sufrageriei, d\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103rie, unde, pe un scaun, \u015fade un t\u00e2n\u0103r de vreo 22-23 de ani, p\u0103zit de un poli\u0163ist. T\u00e2n\u0103rul \u00eel prive\u015fte atent, curios, pe procuror. Acesta \u00eei abandoneaz\u0103 privirea \u015fi \u00eempinge cu m\u00e2na u\u015fa \u00eentredeschis\u0103 a sufrageriei. P\u0103trunde \u00een \u00eenc\u0103perea s\u0103rac mobilat\u0103, unde g\u0103sim: o canapea desf\u0103cut\u0103 \u015fi a\u015fternut\u0103 pentru culcare; l\u00e2ng\u0103 ea, un taburet cu c\u00e2teva lucru\u015foare pe un mileu \u2013 o sticl\u0103 de \u00bd l de ap\u0103, o c\u0103rticic\u0103 de rug\u0103ciuni, un pieptene curbat, un ceas de\u015ftept\u0103tor; apoi, o vitrin\u0103 cu pahare \u015fi bibelouri, c\u00e2teva c\u0103r\u0163i vechi, un \u015fifonier \u015fi un fotoliu. \u00cen rest, nimic. Pe jos, de-a lungul canapelei, pe burt\u0103, cu picioarele spre intrare, vedem cadavrul unei femei desc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nate. Poart\u0103 o rochie de noapte din bumbac. Covorul tocit e \u00eembibat serios de s\u00e2nge. C\u00e2teva bibelouri distruse, trase de pe vitrin\u0103, zac \u00een mijlocul \u00eenc\u0103perii. Lustra e spart\u0103. Lumina p\u0103trunde \u00een camer\u0103 doar din hol \u015fi de afar\u0103, de la iluminatul public. Alte urme ale b\u0103t\u0103liei produse nu se mai v\u0103d. \u00cenfruntarea pare a fi fost scurt\u0103.
\n\tProcurorul se uit\u0103 pentru c\u00e2teva clipe la cadavru, apoi trece pe l\u00e2ng\u0103 el \u015fi \u00eenainteaz\u0103 atent spre fereastra larg deschis\u0103. Perdeaua g\u0103lbejit\u0103 at\u00e2rn\u0103 \u00eentr-o parte a draperiei, smuls\u0103 din c\u00e2rlige. Pe pervaz, \u00een partea st\u00e2ng\u0103, asemeni unui ghiveci cu flori, st\u0103 pus\u0103 c\u0103p\u0103\u0163\u00e2na femeii. P\u0103rul, vopsit brunet, cu r\u0103d\u0103cini albe, \u00eei e f\u0103cut cu permanent.
\n\tB\u0103rbatul d\u0103 o minim\u0103 importan\u0163\u0103 craniului. Se apropie \u00een continuare de fereastr\u0103. Din partea dreapt\u0103 a acesteia, prive\u015fte \u00een exterior. Camera de filmat \u00eel dep\u0103\u015fe\u015fte peste um\u0103r \u015fi se apleac\u0103 iute, ame\u0163itor, \u00een afar\u0103. Vedem \u00een fa\u0163a blocului, \u00eentr-un peisaj semiindustrial, printre ramurile copacilor, o mul\u0163ime oameni. B\u0103rba\u0163i \u015fi femei, \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een grab\u0103, ba unii chiar \u00een pijamale, stau, sporov\u0103iesc \u00eentre ei \u015fi mai arunc\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd c\u00e2te-o privire \u00een sus. Girofarul Poli\u0163iei le arunc\u0103 pe fe\u0163e, intermitent, o lumin\u0103 albastr\u0103.
\n\tDeodat\u0103, din spatele camerei de filmat, r\u0103sun\u0103 \u0163\u00e2r\u00e2itul strident al ceasului de\u015ftept\u0103tor aflat pe taburetul de l\u00e2ng\u0103 canapea. E ora 5.30, timpul ca femeia s\u0103 se trezeasc\u0103 \u015fi s\u0103 mearg\u0103 la serviciu. Procurorul se duce repede spre ceas, ocolind trupul, \u015fi-l opre\u015fte. \u00cen u\u015f\u0103 \u00eel vedem pe poli\u0163istul din buc\u0103t\u0103rie.
\n\tPoli\u0163ist 3: Domn’ procuror, au venit televiziunile \u015fi ziarele de la jude\u0163.
\n\tProcurorul: Bine… Du-te \u015fi-i ajut\u0103 pe ceilal\u0163i. Zi-le s\u0103 nu le dea voie \u00eenc\u0103 s\u0103 intre… Las’ c\u0103 r\u0103m\u00e2n eu aici.
\n\tPoli\u0163ist 3: Am \u00een\u0163eles. (se \u00eentoarce pe c\u0103lc\u00e2ie \u015fi iese).
\n\tProcurorul (strig\u00e2nd dup\u0103 el): Aaa! \u015ei s\u0103-l mai sune careva o dat\u0103 pe legist…
\n\tNota bene: Pe parcursul \u00eentregii scene, detaliile anatomice ale cadavrului ne vor interesa cel mai pu\u0163in \u015fi vor fi evitate de camera de filmat. De asemenea, pentru toate scenele anterioare se va folosi, pe c\u00e2t posibil, un travelling.
\n\tCu pa\u015fi \u00eence\u0163i, intr\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103rie. Camera de filmat se opre\u015fte \u00een u\u015f\u0103. T\u00e2n\u0103rul se uit\u0103 la procuror cum \u00ee\u015fi trage un taburet de sub mas\u0103, cum se a\u015faz\u0103, cum se sprijin\u0103 de perete cu spatele, cum st\u0103 \u015fi a\u015fteapt\u0103. Pre\u0163 de c\u00e2teva secunde \u00eei urm\u0103rim \u00een t\u0103cere. Apoi procurorul se pip\u0103ie la buzunarul de la piept al sacoului, \u00ee\u015fi scoate un pachet \u015fi \u00ee\u015fi aprinde o \u0163igar\u0103.
\n\tT\u00e2n\u0103rul (elocvent, ca pe o revela\u0163ie, \u015fi pe un ton din care nu ne d\u0103m seama dac\u0103 e sincer ori joac\u0103 teatru): \u015eti\u0163i?! (procurorul se uit\u0103 la el, continu\u00e2nd s\u0103-\u015fi bage pachetul de \u0163ig\u0103ri \u015fi bricheta la loc, \u00een buzunar) Dac\u0103-i dai un cub din acelea cu mai multe culori unui om mare… \u015eti\u0163i c\u0103 exist\u0103 cuburi din acelea cu mai multe culori… Dac\u0103 i-l dai unui om mare, acesta n-o s\u0103 \u015ftie s\u0103-l rezolve. Dar dac\u0103 i-l dai unui copil, un copil \u00eel va face imediat la loc, \u00een c\u00e2teva minute.
\n\tProcurorul se uit\u0103 atent la el, studiindu-l.
\n\tProcurorul (am\u0103r\u00e2t): M\u0103i!… Las\u0103-m\u0103 pe mine cu textele astea. \u0162ine-le pentru cin’ te crede…
\n\tSe ridic\u0103, scoate telefonul mobil din buzunar, se uit\u0103 \u00een agend\u0103, formeaz\u0103 un num\u0103r, a\u015fteapt\u0103 intervalul regulamentar pentru ca apelatul s\u0103 r\u0103spund\u0103.
\n\tProcurorul: P\u00e2cli\u015fane! Unde umbl\u0103, m\u0103i, legistul \u0103la? […] Hai c\u0103 \u0103sta-mi face pe nebunul aici, hai adu-mi-l odat\u0103 s\u0103 termin\u0103m. […] Bine, bine, hai, pa, pa, pa…
\n\t\u00cenchide telefonul, se r\u0103suce\u015fte pe c\u0103lc\u00e2ie. Re\u00eencepe a\u015fteptarea, f\u0103r\u0103 s\u0103 se mai a\u015feze.
\n\tMai r\u0103m\u00e2nem c\u00e2teva secunde cu ei…
\n\tEcranul se \u00eentunec\u0103… Titlu. Credite de final.<\/p>\n
\n\tRelatat din perspectiva familiei care locuia dedesubt \u015fi, mai apoi, a procurorului criminalist, scenariul speculeaz\u0103 asupra momentelor ce s-ar fi putut produce \u00eentre comiterea omorului, a\u015fa cum a fost el perceput (auzit) de vecini, \u015fi sosirea medicului legist.
\n\tNoaptea e cald\u0103, numai cea\u0163a e rece<\/em> se vrea a fi povestea unor oameni obi\u015fnui\u0163i. Povestea lui a\u015fa ceva nu mi se poate \u00eent\u00e2mpla tocmai nou\u0103<\/em>. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"