{"id":6394,"date":"2011-01-26T09:32:43","date_gmt":"2011-01-26T07:32:43","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=6394"},"modified":"2011-02-01T11:29:17","modified_gmt":"2011-02-01T09:29:17","slug":"metaforic-si-metonimic-o-tipologie-a-poeziei-fragmente","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=6394","title":{"rendered":"Metaforic \u015fi metonimic: o tipologie a poeziei"},"content":{"rendered":"

[fragmente]<\/strong><\/p>\n

de Iulia Militaru<\/p>\n

1. Discursul poetic<\/strong><\/p>\n

\n\tPe tot parcursul cercet\u0103rii, trebuie s\u0103 avem permanent \u00een minte distinc\u0163ia discurs \u00een versuri-discurs \u00een proz\u0103. Adesea poezia a fost asociat\u0103 cu discursul \u00een versuri \u015fi de aceea se vorbe\u015fte mai tot timpul de o opozi\u0163ie poezie-proz\u0103, ca \u015fi cum celei dint\u00e2i i-ar fi impropriu un discurs narativ. Cu toate acestea, aproprierea poeziei de un discurs narativ a fost observat\u0103 nu de pu\u0163ine ori; este ceea ce-l \u00eendrept\u0103\u0163e\u015fte \u015fi pe Gheorghe Cr\u0103ciun s\u0103 vorbeasc\u0103 despre o poezie tranzitiv\u0103 c\u0103reia \u00eei atribuie caracteristicile prozei. <\/p>\n

\n\t\u00cen lucrarea sa \u201eDiscursul poetic \u015fi discursul romanesc\u201d, M.M. Bahtin \u00eencearc\u0103 s\u0103 descrie deosebirile dintre aceste dou\u0103 tipuri de discurs. Dac\u0103 discursul romanesc este plurilingvist \u015fi dialogic, nu acela\u015fi lucru se poate sus\u0163ine \u015fi despre cel poetic: \u201e\u00een proza artistic\u0103, mai cu seam\u0103 \u00een roman, dialogizarea str\u0103punge din interior \u00eens\u0103\u015fi conceperea de c\u0103tre discurs a obiectului s\u0103u \u015fi a expresiei lui, transform\u00e2nd semantica \u015fi structura sintactic\u0103 a discursului. Interioritatea dialogic\u0103 devine aici, \u00eentr-un fel, evenimentul discursului \u00eensu\u015fi, pe care \u00eel \u00eensufle\u0163e\u015fte \u015fi \u00eel dramatizeaz\u0103 din interior, \u00een fiecare din elementele lui.\u201d La polul opus se afl\u0103 \u201egenurile poetice, \u00een sens restr\u00e2ns<\/em> \u201d (s.m), \u00cen care dialogizarea nu e \u201eutilizat\u0103 din punct de vedere artistic\u201d; acest discurs \u00ee\u015fi este suficient sie\u015fi \u015fi nu presupune enun\u0163uri str\u0103ine. Astfel, \u201estilul poetic este izolat, \u00een mod conven\u0163ional, de orice interac\u0163iune cu discursul str\u0103in, de orice privire asupra discursului altuia.\u201d Indiferent despre ce ar vorbi, poetul vorbe\u015fte doar \u00een limbajul propriu, iar pentru reprezentarea unei lumi str\u0103ine, el nu apeleaz\u0103 la limbajul altuia \u201eca mai adecvat acestei lumi\u201d. \u201e\u00cen schimb, prozatorul \u00eencearc\u0103 s\u0103 spun\u0103 \u00eentr-un limbaj str\u0103in \u015fi ceea ce \u00eel prive\u015fte personal\u201d; \u00een acest fel, el m\u0103soar\u0103, mai tot timpul, universul s\u0103u cu \u201edimensiuni lingvistice str\u0103ine\u201d.<\/p>\n

\n\tPrin urmare, ceea ce stabile\u015fte distinc\u0163ia dintre cele dou\u0103 discursuri este limbajul. Discursul poetic se afl\u0103 mereu \u00een c\u0103utarea unui limbaj special, unitar \u015fi unic, lucru care \u00eel face s\u0103 accepte \u015fi s\u0103 foloseasc\u0103 doar \u201elimbajul direct inten\u0163ional, din al c\u0103rui punct de vedere celelalte limbaje sunt considerate ca obiectuale \u015fi nicidecum egale cu el. Spre deosebire de poet, prozatorul \u201enu-\u015fi purific\u0103 discursul de inten\u0163iile \u015fi tonurile str\u0103ine, nu distruge germenii plurilingvismului social, nu \u00eenl\u0103tur\u0103 acele figuri lingvistice \u015fi maniere de vorbire care transpar dincolo de cuvintele \u015fi formele limbajului, ci dispune toate aceste cuvinte \u015fi forme la distan\u0163e diferite de ultimul nucleu semantic al operei sale, de propriu centru inten\u0163ional.\u201d Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, discursul romanesc este mai social dec\u00e2t cel poetic. Cu toate acestea, Bahtin nu neag\u0103 existen\u0163a unei dimensiuni sociale a acestuia din urm\u0103, doar c\u0103 formele poetice reflect\u0103 procese sociale de durat\u0103 mai mare, \u201etendin\u0163ele de veacuri ale vie\u0163ii sociale\u201d, pe c\u00e2nd cel romanesc reac\u0163ioneaz\u0103 foarte sensibil la cele mai mici schimb\u0103ri \u015fi oscila\u0163ii ale \u201eatmosferei sociale\u201d. <\/p>\n

\n\tDin toat\u0103 aceast\u0103 demonstra\u0163ie a teoreticianului rus, trebuie re\u0163inute trei idei, pe de-o parte faptul c\u0103 distinc\u0163ia dintre discursul poetic \u015fi cel romanesc st\u0103 \u00een tipul de limbaj adoptat, ceea ce permite o deschidere mai mic\u0103 sau mai mare spre latura social\u0103 (f\u0103r\u0103 s\u0103 afirme \u00eenchiderea total\u0103 \u00een sine a discursului poetic); pe de alta, c\u0103 are \u00een vedere doar genurile poetice \u00een sens restr\u00e2ns. \u00cens\u0103 ce \u00een\u0163elege Bahtin prin acest \u201e\u00een sens restr\u00e2ns\u201d nu ni se spune limpede. Putem doar am putea deduce c\u0103 se refer\u0103 strict la forma versificat\u0103 a poeziei \u015fi numai \u00een varianta ei modernist\u0103, atunci c\u00e2nd accentul \u00eencepe s\u0103 cad\u0103 \u00een special asupra interesului de a crea un limbaj nou pentru discursul de acest tip: \u201ela \u00eenceputul secolului XX, c\u00e2nd prozatorii ru\u015fi au \u00eenceput s\u0103 manifeste un interes deosebit pentru dialect \u015fi pentru skaz (povestirea direct\u0103 la persoana \u00eent\u00e2i), simboli\u015ftii (Balmont, V. Ivanov), apoi \u015fi futuri\u015ftii visau s\u0103 creeze un limbaj special al poeziei \u015fi chiar au f\u0103cut \u00eencerc\u0103ri pentru crearea unui asemenea limbaj (V. Hlebnikov).\u201d \u201eGenurile poetice\u201d, cum le nume\u015fte Bahtin, sunt \u00eempiedicate s\u0103 utilizeze \u201estratificarea fundamental\u0103 a limbajului\u201d de c\u0103tre ritm. Acesta creeaz\u0103 o unitate a discursului poetic care distruge posibilit\u0103\u0163ile de manifestare independent\u0103 a \u201elumilor \u015fi figurilor socio-verbale aflate \u00een discurs.\u201d Explica\u0163ia lui Bahtin are dou\u0103 neajunsuri, el opune ritmul discursului poetic ritmului discursului romanesc \u015fi limbii vorbite, ca \u015fi cum cele dou\u0103 ar \u00eendeplini func\u0163ii diferite \u00een cadrul fiec\u0103rui tip de discurs \u015fi nu \u00een cazul operelor individuale, unde ritmul este folosit (sau mai bine zis prezent) \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu celelalte elemente formale \u015fi de con\u0163inut, \u00een plus, chiar \u00een cazul poeziei, el nu este adesea un element ce asigur\u0103 unitatea interioar\u0103, dimpotriv\u0103 poate fi tocmai elementul care sparge aceast\u0103 unitate, care introduce \u00een discurs o ruptur\u0103, o discontinuitate, \u00een spa\u0163iul c\u0103reia se poate instala un cu totul alt tip de limbaj. Discursul poetic permite \u015fi el astfel de \u201eabateri\u201d de la \u201enatura lui \u00eenchis\u0103\u201d, \u00een m\u0103sura \u00een care putem vorbi de aceast\u0103 natur\u0103, fiindc\u0103 tocmai de aici se ridic\u0103 o alt\u0103 problem\u0103 important\u0103. A accepta afirma\u0163iile lui Bahtin \u00eenseamn\u0103 a accepta existen\u0163a unei naturi a limbajului proprie discursului poetic, limbajul f\u0103r\u0103 deschidere \u00een afar\u0103, orientat numai asupra sa, intr\u00e2nd \u00een contradic\u0163ie cu \u00eens\u0103\u015fi concep\u0163ia lui despre genuri, conform c\u0103reia \u201efiecare gen dispune de modalit\u0103\u0163ile sale, de mijloacele sale de a vedea \u015fi interpreta realitatea, accesibile numai lui\u201d. Este pericolul pe care teoreticianul \u00eel presimte \u015fi revine \u00een final asupra ideii, sus\u0163in\u00e2nd c\u0103 \u015fi discursul poetic este social, numai c\u0103 reflect\u0103 \u201etendin\u0163ele de veacuri ale vie\u0163ii sociale\u201d. \u00cen ce ar consta aceste tendin\u0163e nu ni se spune \u00eens\u0103. Ar fi mai degrab\u0103 genul poetic un mod de a surprinde ceea ce este permanent, continuitatea \u015fi nu discontinuitatea, care r\u0103m\u00e2ne apanajul prozei? Greu de sus\u0163inut aceast\u0103 idee, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t limba fiind un construct social, a \u00eencerca s\u0103 o ataci \u00een substan\u0163a sa, duce mai degrab\u0103 la o \u00eencercare de revolt\u0103, o tendin\u0163\u0103 de a d\u0103r\u00e2ma \u00eentreg edificiul cultural pe care se sprijin\u0103 o societate, dec\u00e2t o \u00eencercare de a-i surprinde continuitatea. Mai mult, acest tip de poezie, care urm\u0103re\u015fte abaterea de la limbajul comun, nu este singurul existent, iar tr\u0103s\u0103turile acestui discurs nu poate fi generalizat.<\/p>\n

\n\tCredin\u0163a \u00eentr-o natur\u0103 special\u0103 a limbajului poetic, care l-ar diferen\u0163ia de cel al prozei, o are \u015fi Mikel Dufrenne. Cu toate aceste, autorul nu sus\u0163ine existen\u0163a unui limbaj al poeziei opus celui comun, ci doar \u00eencercarea poeziei de a \u201erestaura limbajul, aduc\u00e2ndu-l la ob\u00e2r\u015fie\u201d:<\/p>\n

\n\t“Desigur poezia nu este filosofie: ea nu mediteaz\u0103 asupra limbajului, ea \u00eel produce; dar nu-l inventeaz\u0103: ea transfigurez\u0103 numai limbajul comun.” (Dufrenne, p. 62)<\/p>\n

\n\tOare nu ne confrunt\u0103m \u015fi aici cu aceea\u015fi viziune restrictiv\u0103 asupra discursului poetic, adic\u0103 limbajul poetic ca abatere, at\u00e2ta timp c\u00e2t el este privit ca o \u00eencercare de transfigurare a limbajului comun? Ce ar presupune pentru Dufrenne aceast\u0103 transfigurare?
\nA\u015fa cum am spus \u015fi cu c\u00e2teva r\u00e2nduri mai sus, poezia nu vrea s\u0103 schimbe limbajul \u00een altceva, ci s\u0103-i redescopere puterea expresiv\u0103, iar acest lucru \u00eenseamn\u0103, dup\u0103 Dufrenne, a trata \u201elimbajul ca natur\u0103\u201d.<\/p>\n

\n\t“Dac\u0103 poetul trateaz\u0103 limbajul ca lucru natural, o face presupun\u00e2nd poate o Natur\u0103 \tvorbitoare \u015fi \u00een orice caz respect\u00e2nd func\u0163ia semantic\u0103 a limbajului, ridic\u00e2ndu-i la maximum poten\u0163ialul expresiv.” (ibid., p.67)<\/p>\n

\n\t\u00cen cazul poeziei conteaz\u0103, prin urmare, numai latura expresiv\u0103 a limbajului, care nu mai serve\u015fte s\u0103 spun\u0103 ceva cu privire la obiect, ci s\u0103 exprime chiar obiectul. C\u00e2t prive\u015fte limbajul ca proz\u0103, acesta \u00eendepline\u015fte mai degrab\u0103 func\u0163ia de unealt\u0103, ca \u015fi limbajul comun, conven\u0163ional. Dufrenne nu neag\u0103 nic\u0103ieri latura expresiv\u0103 a limbajului prozei, totu\u015fi el \u00eei atribuie acestuia o func\u0163ie diferit\u0103 de a celui poetic, explic\u00e2nd diferen\u0163a printr-o mai mare capacitate a prozei de a surprinde latura logic\u0103 a limbajului \u015fi func\u0163ia lui reprezentativ\u0103, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 redescoperirea naturii originale a materialului cu care lucreaz\u0103 (este \u015fi ceea ce el \u00een\u0163elege prin expresivitatea limbajului \u2013 poetul nu accept\u0103 caracterul arbitrar al acestuia). Astfel, teoria lui se apropie de cea a lui Bahtin, ce altceva ar presupune func\u0163ia reprezentativ\u0103 a limbajului, dac\u0103 nu chiar o mai mare deschidere a lui c\u0103tre latura social\u0103. \u00cens\u0103 mai important aici ar fi s\u0103 vedem ce \u00een\u0163elege Dufrenne prin acea \u201eNatur\u0103 vorbitoare\u201d, pe care poezia \u00eencearc\u0103 s-o exprime.<\/p>\n

\n\t“A fi inspirat \u00eenseamn\u0103 a fi sensibil la aceste imagini; a fi \u00een comunicare cu fondul \u00eentr-o protoisorie \u00een care unitatea nu este \u00eenc\u0103 rupt\u0103; a elibera aceste imagini \tfix\u00e2ndu-le \u00een cuvintele \tpe care le cheam\u0103; a deschide astfel o lume \u00een care cititorul la r\u00e2ndul s\u0103u s\u0103 poate p\u0103trunde.” (ibid., p.189)<\/p>\n

\n\tCu alte cuvinte, inspira\u0163ia \u015fi descoperirea \u201eNaturii vorbitoare\u201d ar fi o cobor\u00e2re \u00eentr-un incon\u015ftient colectiv pe care poetul trebuie s\u0103-l reveleze prin poezia sa cititorilor \u015fi s\u0103 comunice prin intermediul acestui limbaj. Din nou teoria pare a se apropia, cu diferen\u0163ele de rigoare, bine\u00een\u0163eles, de cea a lui Bahtin, dup\u0103 care poezia se orienteaz\u0103 c\u0103tre acele \u201etendin\u0163e de veacuri ale vie\u0163ii sociale\u201d. Cu toate acestea, Dufrenne pare s\u0103 plaseze Natura \u00een afara dimensiunii culturale \u015fi sociale a omului; ea fiind cea care genereaz\u0103 cultura \u015fi societatea prin latura ei creativ\u0103; ea lucreaz\u0103 \u00een om \u015fi creeaz\u0103 prin el. <\/p>\n

\n\t“Natura eate mai \u00eent\u00e2i inepuizabila realitate. […] Fiin\u0163a fiin\u0163\u0103rii. […] Dar aten\u0163ie, s\u0103 nu distingem fiin\u0163a de fiin\u0163are. Dac\u0103 natura are un sens, ea este \u00eens\u0103\u015fi fiin\u0163area \u00een chiar realitatea ei, fiin\u0163area ca fiin\u0163\u0103. (ibid., p.210)<\/p>\n

\n\tNatura se vrea \u00een om. […] Puterea ei, […], este putere de expresie; a se afirma, \u00eenseamn\u0103 a se manifesta, a accede la con\u015ftiin\u0163\u0103. […] \u00cen om Natura devine con\u015ftient\u0103: lucrurile devin imagini, \u00een \u00een\u0163elesul pe care \u00eel d\u0103 Bergson \u00een Materie \u015fi memorie, \u015fi aceste imagini ne vorbesc. Pentru c\u0103 omul vorbe\u015fte? Desigur, dar Natura poart\u0103 \u00een ea acest om vorbitor, \u00een \tm\u0103sura \u00een care voca\u0163ia fiin\u0163ei este de a ap\u0103rea, \u00een care puterea este \u00een ultim\u0103 analiz\u0103 putere de dezv\u0103luire.” \t(ibid., p.219)<\/p>\n

\n\tAstfel, poetul ar fi cel \u00eenzestrat cu capacitate de a revela con\u015ftiin\u0163ei, care s-a uitat pe sine, cine este, \u00eendeplinind \u00een acest chip scopul pentru care a fost creat \u2013 Natura devenit\u0103 con\u015ftient\u0103 de propria prezen\u0163\u0103. Problema filosofic\u0103, deschis\u0103 de Dufrenne (\u015ftergerea opozi\u0163iei dintre verosimilul \u00een sens natural \u015fi verosimilul \u00een sens cultural), cu toate implica\u0163iile ei nu ne intereseaz\u0103 \u00een aceast\u0103 lucrare, ceea ce r\u0103m\u00e2ne important pentru demonstra\u0163ia noastr\u0103 este c\u0103 ajungem la acelea\u015fi \u00eentreb\u0103ri ca mai sus: \u00eei este oprit prozatorului accesul la aceste \u201eorigini\u201d, nu are el dreptul s\u0103 nege caracterul arbitrar al limbajului, nu se poate ocupa de latura muzical\u0103 a acestuia, nu poate s\u0103 lucreze \u00een limb\u0103, dec\u00e2t \u00eenregistr\u00e2nd \u015fi nu cre\u00e2nd? Cum am explica \u00een acest caz proza profund liricizat\u0103? Mai sunt p\u0103strate \u00een situa\u0163ia ei, aceste distinc\u0163ii? Iat\u0103 un fragment din cartea lui Toma Pavel, \u201eG\u00e2ndirea romanului\u201d, care ne-ar da un posibil r\u0103spuns:<\/p>\n

\n\t“…romanul \u015fi-a asigurat \u00een secolul al XIX-lea, gra\u0163ie triumfului realismului social \u015fi psihologic, o opozi\u0163ie recunoscut\u0103 ca inexpugnabil\u0103. E adev\u0103rat c\u0103 alte forme literare (mai ales poezia) \u015fi alte arte (muzica) au putut revendica, \u00een numele rafinamentului \u015fi al profunzimii, o superioritate intrinsec\u0103 asupra romanului, gan care \u00een acea epoc\u0103 p\u0103rea \u00een mod fatal atins de prozaism. \u00cen prima jum\u0103tate a secolului XX, pe un teren preg\u0103tit cu mult timp \u00eenainte de romantici ori de simboli\u015fti \u015fi \tconsolidat de \u00eenflorirea modernismului, romanul \u015fi-a g\u0103sit totu\u015fi for\u0163a de a r\u0103spunde acestei provoc\u0103ri \u015fi de a adopta rafinamentul \u015fi bog\u0103\u0163ia emo\u0163iilor evocate de poezie \u015fi de muzic\u0103. \tDatorit\u0103 efectelor de stil \u015fi explor\u0103rii unor \u00eentinse domenii p\u00e2n\u0103 atunci inaccesibile, romanul \t\u015fi-a l\u0103rgit sfera de ac\u0163iune, asigur\u00e2ndu-\u015fi o pozi\u0163ie de invidiat \u00een avangarda progresului \tartistic.” \t(Pavel, p.13)<\/p>\n

\n\tDincolo de problema caracterului pur conven\u0163ional al genurilor, erorile celor dou\u0103 teorii prezentate mai sus constau \u00een identificare total\u0103 a discursului poetic cu cel versificat, asta pe de-o parte, iar pe de alta \u00een \u00eencercare de a subordona proza unei necesit\u0103\u0163i logice, \u015fi nu estetice, interzic\u00e2ndu-i accesul la o \u201esintax\u0103 muzical\u0103\u201d, precum \u015fi poeziei accesul la o sintax\u0103 gramatical\u0103. Cu toate acestea, terminologia lui Bahtin, discurs poetic-discurs romanesc mi se pare potrivit\u0103 pentru o discu\u0163ie comparativ\u0103, cu sublinierea faptului c\u0103 nu identific discursul romanesc cu proza, a\u015fa cum o face el (exist\u0103 o poezie scris\u0103 \u00een proz\u0103, la fel de bine cum exist\u0103 \u015fi romane \u00een versuri). \u00cen cele din urm\u0103, ceea ce r\u0103m\u00e2ne distinct sunt doar diferitele tipuri de discurs, ce pot s\u0103 apar\u0103 organizate fie \u00een versuri, fie \u00een proz\u0103. Dar asupra acestei probleme ne vom opri \u00een capitolul urm\u0103tor.<\/p>\n

\n2. Discursul versificat<\/strong><\/p>\n

\n\t\u00cen lucrarea sa \u201eCategorie italiane: Studi di poetica\u201d, Giorgio Agamben \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 arate importan\u0163a \u201esf\u00e2r\u015fitului poemului\u201d, pentru analiza textelor de poezie, pleac\u0103 de la ideea c\u0103 singurul criteriu de a distinge poezia de proz\u0103 este prezen\u0163a sau absen\u0163a ingabamentului, poezia n\u0103sc\u00e2ndu-se prin tensiunea dintre pauza prozodic\u0103 \u015fi cea semantic\u0103. Iat\u0103 cum define\u015fte el cele dou\u0103 tipuri de discurs: poezia este acel tip de discurs \u00een care aceast\u0103 tensiune este posibil\u0103, iar proza \u2013 discursul \u00een care tensiunea nu are loc. Dar oare aceast\u0103 tensiune nu poate s\u0103 apar\u0103 \u015fi \u00eentr-un tip de discurs precum cel romanesc?<\/p>\n

\n\t“1. Bronze by gold heard the hoofirons, steelyringing.
\n\t2. Imperthnthn thnthnthn.
\n\t3. Chips, picking chips off rocky thumbnail, chips.
\n\t4. Horrid! And gold flushed more.
\n\t5. A husky fifenote blew.
\n\t6. Blew. Blue bloom is on the.
\n\t7. Goldpinnacled hair.
\n\t8. A jumping rose on satiny breast of satin, rose of Castile.
\n\t9. Trilling, trilling: Idolores.
\n\t10. Peep! Who\u2019s in the… peepofgold?
\n\t11. Tink cried to bronze in pity.
\n\t12. And a call, pure, long and throbbing. Longindying call.
\n\t13. Decoy. Soft word. But look: the bright stars fade. Notes
\n\t\tchirruping answer.
\n\t14. O rose! Castile. The moon is breaking.
\n\t15. Jigle jigle jaunted jigling.
\n\t16. Coin rang. Clock clacked.
\n\t17. Avowal. Sonnez<\/em>. I could. Reboun of garter. Not leave
\n\t\tthee. Smack. La cloche!<\/em> Thigh smack. Avowal.
\n\t\tWarm. Sweetheart, goodbye! Jingle. Bloo.
\n\t18. Boomed crashing chords. When love absorbs. War!
\n\t\tWar! The tympanum.
\n\t19. A sail! A veil awave upon the waves.
\n\t20. Lost. Throstle fluted. All is lost now.” (Joyce, Ulysses<\/em>)<\/p>\n

\n\tAm redat aici acest fragment din romanul Ulysses<\/em>, fiind \u015fi fragmentul asupra c\u0103ruia se opre\u015fte James Longenbach \u00een The Art of the Poetic Line<\/em>. Este episodul prin care Joyce \u00ee\u015fi deschide unul dintre capitole, \u201eSirens\u201d. Dup\u0103 aceast\u0103 secven\u0163\u0103 de 39 de versuri, Joyce se opre\u015fte \u015fi continu\u0103 cu un discurs ce pare a fi proz\u0103. Longenbach ne spune c\u0103 fragmentul \u00eencearc\u0103 s\u0103 ne arate putere de seduc\u0163ie a cuvintelor care devin aici sunete muzicale. Important nu este s\u0103 ni se transmit\u0103 o informa\u0163ie, ci s\u0103 ne bucur\u0103m de pl\u0103cerea acestor sonorit\u0103\u0163i. Pe de alt\u0103 parte, la o analiz\u0103 mai atent\u0103, sus\u0163ine Longenbach, aceste versuri nu sunt altceva dec\u00e2t o condensare a ceea ce proza care urmeaz\u0103 vrea s\u0103 ne spun\u0103:<\/p>\n

\n\t“For instance, the first line of the episode (\u201cBronze by gold heard the hoofirons, steelyringing\u201d) \tis culled from the first sentence of the subsequent prose narrative, which describes two barmaids, one brunette, one blonde, listening to the viceregal cavalcade roll past the Ormond Hotel. …even the pure sound of the second line (\u201cImperthnthn \tthnthnthn\u201d) is revealed to be one character\u2019s mockery of another character\u2019s pronunciation of the phrase \u201cimpertinent insolence\u201d. In every case, what appears initially to be a fragment of sound is shown subsequently to be derived from complete and logical \tsentence.” (Longenbach, p.86)<\/p>\n

\n\tAstfel, pentru Joyce, versul reprezint\u0103 o modalitate de a preface \u201elimbajul familiar\u201d \u00eentr-un \u201elimbaj str\u0103in\u201d, cu alte cuvinte de a transforma sintaxa gramatical\u0103, cu care suntem obi\u015fnui\u0163i, \u00eentr-una muzical\u0103. \u00cens\u0103, fascina\u0163ia pe care o au asupra noastr\u0103 aceste sunete nu trebuie s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 uit\u0103m contextul narativ. Trebuie s\u0103 ne amintim mereu sensul cuvintelor, tensiunea se na\u015fte din aceast\u0103 putere a lor de a avea un sens ce amenin\u0163\u0103 permanent s\u0103 se piard\u0103 \u00eentr-un sunet diferit.<\/p>\n

\nAcest tip de tensiune poate fi observat \u015fi \u00een cazul discursului poetic, at\u00e2t \u00een cel versificat, c\u00e2t \u015fi \u00een proz\u0103. S\u0103 ne uit\u0103m cu aten\u0163ie la urm\u0103toarele strofe:<\/p>\n

\n1. \t“Oamenii se leag\u0103 de c\u00e2te un lemn,
\n\tCare le e mai drag, un stejar, un frasin,
\n\t\u00cei tot dau t\u00e2rcoale, r\u00e2d c\u00e2nd \u00eenfrunze\u015fte,
\n\tVara se tol\u0103nesc la umbr\u0103 cu \u015falele pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi cu fa\u0163a
\n\tSpre cer.” (Sorescu, Necazul<\/em>)<\/p>\n

\n2.\t“Bunicul s-a \u00eengrijit din timp de pr\u00e2nzul ce trebuia servit la acest parastas. A lipit pe sticlele cu vin, drept etichete, pozele de la nunt\u0103 cu el \u015fi bunica. A scos miezul din \tp\u00e2ini \u015fi a picurat cu grij\u0103 \u00een\u0103untru cear\u0103 de lum\u00e2nare p\u00e2n\u0103 le-a umplut la loc. \u015ei la sf\u00e2r\u015fit, la cafea, vor fi aduse ce\u015fti mici \u00een care o s\u0103 p\u00e2lp\u00e2ie c\u00e2te o lumin\u0103 de candel\u0103. Mama a avut \tideea s\u0103 \u00eens\u0103m\u00e2n\u0163\u0103m din vreme pe morm\u00e2ntul bunicii ceap\u0103 verde, ardei gras \u015fi ridichi. S\u0103 servim lumea cu salate f\u0103cute din ele. C\u0103-i mai bine \u00een asemenea momente s\u0103 m\u0103n\u00e2nci din dragoste nu de foame.” (Popescu, La parastasul bunicii<\/em>)<\/p>\n

\n\t\u00cen primul exemplu, \u00eentreaga strof\u0103 este alc\u0103tuit\u0103 dintr-o singur\u0103 fraz\u0103 segmentat\u0103, rezult\u00e2nd versuri de lungimi diferite. Dac\u0103 am renun\u0163a la aceast\u0103 \u00eemp\u0103r\u0163ire a frazei, \u015fi am citi strofa f\u0103r\u0103 s\u0103 mai \u0163inem seama de ea, atunci am avea de-a face cu un fragment de proz\u0103 obi\u015fnuit, care respect\u0103 \u00eentru totul sintaxa gramatical\u0103. Cu toate acestea, felul cum este organizat textul ne obliga s\u0103-l citim \u00eentr-un anumit fel, impun\u00e2nd o anumit\u0103 ritmicitate, din care rezult\u0103 o muzicalitate pe care am ignora-o dac\u0103 fragmentul ar fi fost scris \u00een proz\u0103. De\u015fi pare c\u0103 ar \u00eendeplini toate a\u015ftept\u0103rile unei sintaxe gramaticale, strofa impune o mi\u015fcare discontinu\u0103, cre\u00e2nd o tensiune interioar\u0103 \u2013 versurile stau permanent pe punctul de a-\u015fi rec\u00e2\u015ftiga continuitatea, de a se destr\u0103ma \u015fi a deveni proz\u0103. <\/p>\n

\n\tAltfel stau lucrurile \u00een cazul citatului din Cristian Popescu. Aici nu exist\u0103 nicio segmentare a propozi\u0163iilor \u015fi frazelor, totul pare a fi un fragment de proz\u0103 obi\u015fnuit\u0103. Cu toate acestea textul pare a avea o muzicalitate aparte, dat\u0103 de un ritm interior al frazelor. Strofa se deschide printr-o afirma\u0163ie neobi\u015fnuit\u0103, a c\u0103rei stranietate este dat\u0103 de trei elemente \u2013 pe de o parte absen\u0163a pronumelui \u201emeu\u201d dup\u0103 bunicul, pe de alta substantivul \u201epr\u00e2nz\u201d accentuat hot\u0103r\u00e2t \u015fi prezen\u0163a \u201eacest\u201d \u00eenaintea cuv\u00e2ntului \u201eparastas\u201d, ca \u015fi cum personajele \u015fi \u00eent\u00e2mplarea ar trebui s\u0103 ne fie cunoscute. Urm\u0103toarele trei fraze nu fac altceva dec\u00e2t s\u0103 o explice pe prima. Apoi, strofa continu\u0103 cu o secven\u0163\u0103 de alte trei fraze care aduc o varia\u0163ie a subiectului \u2013 apare un nou personaj \u015fi ni se arat\u0103 felul cum se raporteaz\u0103 el la aceea\u015fi tem\u0103. De asemenea, alternan\u0163a \u015fi schimb\u0103rile temporale bru\u015fte cresc caracterul nefamiliar al comunic\u0103rii ceea ce creeaz\u0103 impresia de muzicalitate, d\u00e2nd \u00eent\u00e2ietate sonorit\u0103\u0163ilor \u00eenaintea coeren\u0163ei semantice \u015fi juc\u00e2ndu-se cu sintaxa gramatical\u0103 numai pentru a ne demonstra c\u00e2t este de fragil\u0103. Dac\u0103 versurile lui Marin Sorescu p\u0103reau c\u0103 stau gata-gata s\u0103 se dizolve \u00eentr-o sintax\u0103 logic\u0103, cele ale lui Cristian Popescu parc\u0103 a\u015fteapt\u0103 din clip\u0103 \u00een clip\u0103 s\u0103 se transforme \u00eentr-una muzical\u0103. \u00cen ambele situa\u0163ii apare acea tensiune interioar\u0103 care ne seduce p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u015fi ne facem s\u0103 accept\u0103m cele dou\u0103 texte ca discursuri poetice.<\/p>\n

\n\tPrin urmare, tensiunea, de care ne vorbea Agamben, dintre unitatea prozodic\u0103 \u015fi cea semantic\u0103 poat\u0103 s\u0103 apar\u0103 at\u00e2t \u00een discursul poetic c\u00e2t \u015fi \u00een cel romanesc, prin confruntarea dintre o sintax\u0103 logic\u0103 \u015fi una muzical\u0103. Nu exist\u0103 nicidecum un limbaj specific poeziei, diferit de al celorlalte tipuri de discurs; cu at\u00e2t mai mult, nu exist\u0103 un discurs versificat care s\u0103 fie caracteristic doar discursului poetic.<\/p>\n

\nBibliografie:<\/strong>
\nAgamben, Giorgio, Categorie italiane: Studi di poetica, Saggi. Venice:Marsilio, 1996.
\nBahtin, M.M., Discursul poetic \u015fi discursul romanesc, \u00een Teoria limbajului poetic. \u015ecoala filologic\u0103 rus\u0103, Ia\u015fi: Editura Universit\u0103\u0163ii \u201eAl. I. Cuza\u201d, 1994, pp.146-167.
\nDufrenne, Mikel, Poeticul, Bucure\u015fti: Editura Univers, 1971.
\nLongenbach, James, The Art of the Poetic Line, Saint Paul, Minnesota: Graywolf Press, 2008.
\nMu\u015fina, Alexandru, Antologia poeziei genera\u0163iei \u201980, Bra\u015fov: Editura Aula, 2002.
\nSorescu, Marin, La lilieci, Bucure\u015fti: Editura Eminescu, 1973.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[fragmente] de Iulia Militaru 1. Discursul poetic Pe tot parcursul cercet\u0103rii, trebuie s\u0103 avem permanent \u00een minte distinc\u0163ia discurs \u00een versuri-discurs \u00een proz\u0103. Adesea poezia a fost asociat\u0103 cu discursul \u00een versuri \u015fi de aceea se vorbe\u015fte mai tot timpul de o opozi\u0163ie poezie-proz\u0103, ca \u015fi cum celei dint\u00e2i i-ar fi impropriu un discurs narativ. […]<\/p>\n","protected":false},"author":5,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,704],"tags":[1113,1151,632],"class_list":["post-6394","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-29-30","tag-critica","tag-egophobia-29-30","tag-iulia-militaru"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1F8","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6394","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/5"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6394"}],"version-history":[{"count":17,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6394\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6469,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6394\/revisions\/6469"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6394"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6394"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6394"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}