de Luiza Mitu<\/p>\n
\n\u00cen piese ca Ma\u015fin\u0103ria Cehov, Nina sau despre fragilitatea pesc\u0103ru\u015filor \u00eemp\u0103ia\u0163i, Ultimul Godot, Mansard\u0103 la Paris cu vedere spre moarte, Richard al III-lea nu se mai face, Despre senza\u0163ia de elasticitate c\u00eend p\u0103\u015fim peste cadavre<\/em>, Matei Vi\u015fniec readuce \u00een aten\u0163ia cititorului-spectator scriitori importan\u0163i din literatura rus\u0103, englez\u0103, rom\u00e2n\u0103 pe care \u00eei consider\u0103 creatorii de fond ai propriei lui g\u00e2ndiri dramaturgice. \u00cenainte de a fi piese de teatru propriu-zise, acestea sunt \u015fi r\u0103m\u00e2n scrisori deschise care constituie m\u0103rturia vie a continuit\u0103\u0163ii artei prin art\u0103. Dialogul fictiv pe care \u00eel poart\u0103 cu Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett, Shakeaspeare, Meyerhold, Cioran, Ionesco, nu ar fi fost posibil dac\u0103 nu s-ar fi inventat o limb\u0103 comun\u0103: literatura.<\/p>\n \n\u00cen Scrisoare c\u0103tre Cehov<\/em>, dramaturgul puncteaz\u0103 c\u00e2teva idei care argumenteaz\u0103 intertextualitatea pieselor sale cu piese celebre ale scriitorilor aminti\u0163i. Prin intermediul dramaturgului rus, Vi\u015fniec descoper\u0103 teatrul absurdului: “Niciodat\u0103, \u0163in s-o m\u0103rturisesc, nu m-a marcat at\u00e2t de mult absurdul din piesele unui Ionesco, Beckett, D\u00fcrenmatt sau Pinter, cum m-a marcat \u00eenc\u0103rc\u0103tura de absurditate din pisele dumneavoastr\u0103, unde c\u0103utarea absurd\u0103 a fericirii pune \u00een lumin\u0103 esen\u0163a \u00eens\u0103\u015fi a fiin\u0163ei umane.” ( Matei Vi\u015fniec, Scrisoare c\u0103tre Cehov<\/em> \u00een vol., Ma\u015fin\u0103ria Cehov<\/em>, p.6)<\/p>\n \nPiesele Ma\u015fin\u0103ria Cehov<\/em> \u015fi Nina sau despre fragilitatea pesc\u0103ru\u015filor \u00eemp\u0103ia\u0163i<\/em> propun tocmai recunoa\u015fterea lui Cehov ca promotor al absurdului \u00eenaintea lui Samuel Beckett: “Nimeni nu-\u015fi mai aminte\u015fte c\u0103 un anume Anton Pavlovici Cehov, cu \u015faizeci de ani \u00eenaintea lui Beckett, a inventat trei surori care a\u015fteapt\u0103 la infinit \u00eentr-un ora\u015f de provincie ocazia de a pleca la Moscova, unde de fapt nu ajung niciodat\u0103… \u00cen orice caz, pe mine, \u00eenaintea \u00aba\u015ftept\u0103rii beckettiene\u00bb, a\u015fteptarea cehovian\u0103 a celor trei surori m-a f\u0103cut s\u0103 descop\u0103r dimensiunea absurd\u0103 a destinului.” ( Matei Vi\u015fniec, Scrisoare c\u0103tre Cehov<\/em> \u00een vol., Ma\u015fin\u0103ria Cehov<\/em>, p. 7) \nFascinat de lumea cehovian\u0103, Vi\u015fniec \u00ee\u015fi asum\u0103 rolul de a reincarna \u00een piesele sale acele personaje “iluminate, decalate, un fel de vagabonzi metafizici care anun\u0163\u0103 o \u00eentreag\u0103 literatur\u0103 a viitorului” cu scopul de a le \u00een\u0163elege mecanismul interior. Personajele create de Cehov “sunt fiin\u0163e care se comport\u0103 ca ni\u015fte spectre, incapabile s\u0103 comunice, alunec\u00e2nd \u00eentotdeauna pe \u015fine care nu se intersecteaz\u0103 niciodat\u0103, personaje evolu\u00e2nd \u00een lumi paralele, personaje \u00eenvinse de la bun \u00eenceput, de la intrarea lor \u00een scen\u0103, personaje ve\u015fnic stupefiate de ceea ce li se \u00eent\u00e2mpl\u0103”. Vi\u015fniec le preia ca atare \u015fi le prelunge\u015fte destinul p\u00e2n\u0103 \u00een preajma revolu\u0163iei. De fapt, toate aceste personaje nu sunt dec\u00e2t reflec\u0163ia \u00een oglind\u0103 a personajelor cehoviene. Scos din textul matc\u0103, personajul devine propriul s\u0103u critic \u015fi, mai mult, judec\u0103torul creatorului s\u0103u. <\/p>\n \n\tCritica \u00een oglind\u0103 este valabil\u0103 \u015fi pentru piesele Mansard\u0103 la Paris cu vedere spre moarte, Ultimul Godot \u015fi Richard al III-lea nu se mai face<\/em> sau Scene din via\u0163a lui Meyerhold<\/em>. Redutabil sus\u0163in\u0103tor al criteriului estetic, Vi\u015fniec puncteaz\u0103 un aspect foarte important pentru critica secolului XXI, arta nu poate fi criticat\u0103 dec\u00e2t prin art\u0103. Scriitorul \u015fi personajul sau, cu alte cuvinte, cretorul \u015fi cel creat sunt puse fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103. Vi\u015fniec reia astfel, \u00eentr-o viziune proprie, mitul lui Pygmalion. Teatrul pe care \u00eel imagineaz\u0103 este o sal\u0103 imens\u0103 \u00een care personajele devin judec\u0103torii propriilor lor creatori. Inculpa\u0163ilor: Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett, Mezerhold, Emil Cioran, Ionesco li se intenteaz\u0103 un proces estetic. <\/p>\n \n\u00cen Ma\u015fin\u0103ria Cehov<\/em>, Anton Pavlovici intr\u0103 \u00een dialog cu propria art\u0103, cu propriile personaje. \u00cempreun\u0103 cu Treplev, personaj care se na\u015fte mai \u00eent\u00e2i \u00een Livada cu vi\u015fini<\/em>, pune \u00een discu\u0163ie rolul scriitorului \u015fi comportamentul pe care acesta trebuie s\u0103-l adopte \u00een scrierile sale. Cehov: “Dac\u0103 vre\u0163i s\u0103 deveni\u0163i scriitor, scriitor \u00een sensul profund al termenului, p\u0103stra\u0163i-v\u0103 cu orice pre\u0163 independen\u0163a. Datoria dumneavoastr\u0103 este de a pune \u00eentreb\u0103ri, nu de a r\u0103spunde la ele. Evita\u0163i \u00een opera dumneavoastr\u0103 predicile deghizate. Nu \u00eencerca\u0163i s\u0103 transmite\u0163i un mesaj. Scriitorul care vrea cu orice pre\u0163 s\u0103 transmit\u0103 un mesaj \u00ee\u015fi desfigureaz\u0103 opera. Zugr\u0103vi\u0163i via\u0163a a\u015fa cum este, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eencerca\u0163i s\u0103 face\u0163i vreo demonstra\u0163ie. Scriitorul este cel care trebuie s\u0103 fie \u00een slujba personajului, \u015fi nu personajul \u00een slujba scriitorului.” (Ma\u015fin\u0103ria Cehov<\/em>, pp. 34-35) Tocmai acest aspect reu\u015fe\u015fte Vi\u015fniec s\u0103-l transfere \u00een piesele sale. Personajul are deplin\u0103 libertate, este l\u0103sat s\u0103 se dezvolte de la sine \u015fi prin sine, evit\u00e2nd astfel senza\u0163ia de artificialitate. Piesele se sf\u00e2r\u015fesc acolo unde ideea sau personajul refuz\u0103 s\u0103 se mai dezvolte.<\/p>\n \nDiscu\u0163ia lui Cehov cu Treplev poate fi considerat\u0103 un manifest literar al scriiturii. Principalele atuuri pe care trebuie s\u0103 le aib\u0103 un scriitor de succes sunt talentul- o precondi\u0163ie a scrisului, impar\u0163ialitatea, stilul concis, clar, care s\u0103 nu aplatizeze textul, luciditatea. Toate acestea sunt necesare pentru a realiza Marea Literatur\u0103, “singura curs\u0103 \u00eempotriva mor\u0163ii”. (Ma\u015fin\u0103ria Cehov<\/em>, p. 35)<\/p>\n \n Mimarea metatextualit\u0103\u0163ii<\/strong><\/p>\n \nDespre senza\u0163ia de elasticitate c\u00e2nd p\u0103\u015fim peste cadavre<\/em> este o pies\u0103 care s-a n\u0103scut din “dorin\u0163a de a-l omagia pe Eug\u00e9n Ionesco \u00een anul 2009, an \u00een care lumea cultural\u0103 a s\u0103rb\u0103torit o sut\u0103 de ani de la na\u015fterea dramaturgului” (nota autorului, p. 73). \u00cen piesele lui Ionesco, Vi\u015fniec descoper\u0103 “expresia libert\u0103\u0163ii absolute” \u015fi, mai mult, “o arm\u0103 extrem de eficient\u0103 \u00een lupta \u00eempotriva oprim\u0103rii, a prostiei \u015fi a dogmatismului ideologic” (p.73). <\/p>\n \nPiesa, care s-a n\u0103scut din \u00eent\u00e2lnirile metatextuale cu piese ca Lec\u0163ia, C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103, Scaunele, Rinocerii<\/em> este dedicat\u0103 tuturor scriitorilor care, \u00een Europa de R\u0103s\u0103rit, au luptat \u00eempotriva literaturii socialist-realiste \u015fi \u00eempotriva “artei oficiale”. Scenele 3 \u015fi 8 sunt aluzii literare la piesa Scaunele, prin modul de introducere \u00een scen\u0103 al personajelor invizibile. Scaunele sunt ocupate de reprezentan\u0163i ai marii literaturi franceze care-\u015fi dau \u00eent\u00e2lnire \u00een restaurantul “vag luminat de un bec de serviciu” (p. 85). Aici are loc procesul estetic al inculpa\u0163ilor: Isidore Lucien Ducasse, Eug\u00e8ne Ionesco, Raymond Rodiquet, Andre Breton, Tristan Tzara, Raymond Queneau, Andr\u00e9 Gide, Camus, Beckett, Alferd Jarry. Pentru a sublinia crima estetic\u0103 \u00eenf\u0103ptuit\u0103 de partidul comunist, Vi\u015fniec imagineaz\u0103 un \u00eentreg mecanism de macerare continu\u0103 a culturii. Marea literatur\u0103 francez\u0103 este invitat\u0103 \u00een marele templu al literaturii realist-socialiste pentru a fi criticat\u0103, descompus\u0103, f\u0103r\u00e2mi\u0163at\u0103: “Sunte\u0163i considera\u0163i, ca s\u0103 citez din directivele comisiei noastre ideologice pentru literatur\u0103, reprezentan\u0163ii unei arte putrede, ai unei g\u00e2ndiri bolnave \u015fi ai unei atitudini reac\u0163ionare” (p. 94). Esteticul este considerat un virus care intoxic\u0103 literatura de partid, virus care trebuie asimilat \u00een toate “formele absurde ale decaden\u0163ei occidentale” pentru ca apoi s\u0103 fie demolat \u00een mod eficient. Marea literatur\u0103 este transformat\u0103 \u00eentr-un cabinet de monstruozit\u0103\u0163i \u00een care sunt p\u0103strate \u00een borcane cu formol tot felul de “excrescen\u0163e curioase”: cubismul, dadaismul, suprarealismul, teatrul absurdului. “Vom organiza deci \u015fi noi un cabinet de monstruozit\u0103\u0163i literare \u015fi artistice unde ve\u0163i putea citi anti piesele lui Ionesco \u015fi Beckett, sub-romanele lui Kafka \u015fi Andr\u00e9 Gide, sub-poemele lui Tristan Tzara \u015fi Andr\u00e9 Breton, \u015fi a\u015fa mai departe…” ( p. 92). \nScena 5 pune \u00een discu\u0163ie procesul f\u0103cut de Direc\u0163ia General\u0103 a Presei \u015fi a editurilor piesei C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103<\/em>: “Consider c\u0103 aceast\u0103 form\u0103 de teatru nu poate contribui \u00een niciun fel la construirea omului nou, la edificarea socialismului \u015fi a comunismului \u00een \u0163ara noastr\u0103, la \u00eent\u0103rirea unit\u0103\u0163ii proletare \u015fi la \u00eenfiltrarea luptei \u00eempotriva for\u0163elor imperialiste \u015fi a capitalismului” (p. 96). Personaj absent \u00een piesa lui Ionesco, C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103<\/em> prinde la Vi\u015fniec materialitate textual\u0103. Sergiu Ponegaru este urm\u0103rit de acest personaj-confesor \u00een toate ac\u0163iunile pe care le \u00eentreprinde. \n\u00cen scena suplimentar\u0103 apare un personaj -doctoranda- care este ucis asemenea elevei din Lec\u0163ia<\/em>. Motivul crimei este teza sa de doctorat, intitulat\u0103 Complexul Ionesco \u00een Rom\u00e2nia<\/em>. Dramaturgul pune \u00een scen\u0103 paradoxul culturii rom\u00e2ne\u015fti. Pe de o parte impoten\u0163a celor crescu\u0163i \u00een umbra trio-ului infernal Ionesco-Eliade-Cioran, de a-\u015fi egala mentorii, iar pe de alt\u0103 parte desprinderea total\u0103 de aceste modele, prin uciderea lor: “Cultura rom\u00e2n\u0103 este blocat\u0103 din cauza lui Ionesco…sau mai precis din cauza succesului s\u0103u literar mondial… scriitorii no\u015ftri sunt convin\u015fi c\u0103 oricum Ionesco nu poate fi nici egalat \u015fi nici dep\u0103\u015fit \u00een materie de notorietate, ceea ce \u00eei \u00eempinge la un fel de lene existen\u0163ial\u0103… acest trio infernal care este Ionesco- Cioran- Eliade… a provocat acest blocaj al spiritului creator rom\u00e2nesc” (p. 187). Doctoranda propune prin teza ei un exerci\u0163iu de sacrificiu simbolic, uciderea celor trei modele ale literaturii: “De fapt, sunt sigur\u0103 c\u0103 dac\u0103 i-am uita, pentru c\u00e2teva decenii, pe Ionesco, Cioran \u015fi Eliade, cultura rom\u00e2n\u0103 ar putea iar\u0103\u015fi s\u0103 se dezvolte…” ( p.188) Teza este \u00eens\u0103 respins\u0103, amplific\u00e2nd paradoxul printr-o dubl\u0103 nega\u0163ie. Unu: Doctoranda este ucis\u0103. Odat\u0103 cu moartea ei a fost stopat\u0103 evolu\u0163ia culturii spre o nou\u0103 energie creatoare. Doi: Salvarea lui Ionesco, Cioran, Eliade presupune promovarea unor scriitori care nu vor reu\u015fi niciodat\u0103 s\u0103-\u015fi dep\u0103\u015feasc\u0103 mentorii, deci o a doua moarte, de data aceasta prin hipnoz\u0103 cultural\u0103: Pre\u015fedintele comisiei: “Eu personal nu v\u0103 dau doctoratul, domni\u015foar\u0103… \u015ei aceasta din dou\u0103 motive…Primul este c\u0103 nu ve\u0163i avea niciodat\u0103 nevoie de doctorat…(Scoate un cu\u0163it). Iar al doilea motiv este c\u0103… ave\u0163i dreptate, dar nu vrem s\u0103 se \u015ftie…” (p. 189)<\/p>\n \n\u00cen Nota autorului<\/em> de la \u00eenceputul piesei, Vi\u015fniec dezv\u0103lui sursa nucleului dramatic care a stat la baza na\u015fterii piesei. Este vorba de intervalul de timp 1956-1964, perioad\u0103 \u00een care scriitorul \u015fi criticul Nicolae Balot\u0103 a fost condamnat la \u00eenchisoare pentru convingerile sale politice. \u00cen pies\u0103, acest moment coincide cu momentul c\u00e2nd, \u00een \u00eenchisoare, Sergiu Ponegaru le poveste\u015fte colegilor de celul\u0103 piesa C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103<\/em> de Eug\u00e9n Ionesco. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Luiza Mitu \u00cen piese ca Ma\u015fin\u0103ria Cehov, Nina sau despre fragilitatea pesc\u0103ru\u015filor \u00eemp\u0103ia\u0163i, Ultimul Godot, Mansard\u0103 la Paris cu vedere spre moarte, Richard al III-lea nu se mai face, Despre senza\u0163ia de elasticitate c\u00eend p\u0103\u015fim peste cadavre, Matei Vi\u015fniec readuce \u00een aten\u0163ia cititorului-spectator scriitori importan\u0163i din literatura rus\u0103, englez\u0103, rom\u00e2n\u0103 pe care \u00eei consider\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":5,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,704],"tags":[1113,1151,546],"class_list":["post-6415","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-29-30","tag-critica","tag-egophobia-29-30","tag-luiza-mitu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/s6DakB-6415","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6415","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/5"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6415"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6415\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6422,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6415\/revisions\/6422"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6415"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6415"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6415"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nDe\u015fi citite ast\u0103zi piesele lui Cehov sunt teziste, previzibile, constituind de fapt “doar o singur\u0103, vast\u0103 pies\u0103”, Vi\u015fniec \u00eel reconstruie\u015fte pe dramaturg apel\u00e2nd la memoria textual\u0103. Aflat pe patul de moarte, Cehov este \u00eenconjurat de propriile personaje care “vin s\u0103-l \u00eenve\u0163e cum se moare, dar mai ales cum se tr\u0103ie\u015fte”. ( Matei Vi\u015fniec, Scrisoare c\u0103tre Cehov<\/em> \u00een vol. Ma\u015fin\u0103ria Cehov<\/em>, p. 6)<\/p>\n
\nScena 4 imagineaz\u0103 un bistro suprarealist \u00een care se g\u0103sesc recipiente enorme de scticle pline cu alcool \u00een care plutesc fotografiile scriitorilor literaturii occidentale. Fiecare recipient este prev\u0103zut cu un robinet prin care curge cultur\u0103 pur\u0103. Acesta este drogul prin care, Sergiu Ponegaru, personajul central al piesei \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 g\u00e2ndirea nealterat\u0103: “Ast\u0103zi beau un Ionesco… ( Deschide robinetul \u015fi \u00ee\u015fi umple paharul.)” (p. 94)<\/p>\n
\nO scen\u0103 de metatextualitate evident\u0103 este scena 19. Matei Vi\u015fniec \u00ee\u015fi imagineaz\u0103 un vis al personajului principal, poet \u015fi traduc\u0103tor al pieselor lui Ionesco, \u00een care fuzioneaz\u0103 situa\u0163ii din C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103<\/em> \u015fi Lec\u0163ia<\/em>. Aluzia literar\u0103 la aceste piese este marcat\u0103 \u00een text prin litere cu caractere diferite de restul piesei. Scena este un joc de oglinzi deformatoare \u00een care realitatea \u015fi visul se confund\u0103 \u00eentr-un delir continuu. Personajele vi\u015fnieciene \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 numele, aluzia la personajele din Lec\u0163ia<\/em> sau C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103<\/em> fiind ob\u0163inut\u0103 prin replicile-text. Poetul joac\u0103 oarecum rolul doamnei Smith, Filozoful \u00eel joac\u0103 pe domnul Smith, iar Fostul Magistrat \u015fi Fostul Ministru \u00eel joac\u0103 pe domnul, respectiv doamna Martin. Mi\u0163i este bona Mary, Vengola devine Eleva, Redactorul-\u015fef devine profesorul, iar directorul \u00eenchisorii devine Pompierul. Visul-delir se petrece \u00een celula \u00eenchisorii \u00een care se afl\u0103 Sergiu Ponegaru. Iluzia pe care personajele reu\u015fesc s-\u0103 creeze vine din schimbul de m\u0103\u015fti care are loc doar la nivel textual, personajele r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acelea\u015fi. Singura care-\u015fi p\u0103streaz\u0103 identitatea chiar \u015fi \u00een acest delir este C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103. Personajul apare sub \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea suprarealist\u0103 a Femeii cu p\u0103rul \u00een fl\u0103c\u0103ri. Rolul pe care \u00eel \u00eendepline\u015fte este acela de mesager \u015fi de \u00eenger p\u0103zitor al lui Sergiu Ponegaru. <\/p>\n