de Anca M\u0103n\u0103il\u0103<\/p>\n
\n\u201eMare revela\u0163ie a literaturii noastre de dup\u0103 1989\u201d,\u00a0 Ion D. S\u00eerbu reu\u015fe\u015fte, \u00een Jurnalul unui jurnalist f\u0103r\u0103 jurnal<\/em> s\u0103 scrie, viu \u015fi dureros despre starea acut\u0103 de deten\u0163ie a poporului rom\u00e2n \u00een anii regimului comunist, acoperind cu \u00eensemn\u0103rile sale \u00een special sf\u00e2r\u015fitul anilor ’80, reprezent\u00e2nd, astfel, cum bine remarca Dan C. Mih\u0103ilescu, \u201esuprema (deocamdat\u0103) r\u0103zbunare a libert\u0103\u0163ii de spirit autohton pe experimentul comunist h\u0103r\u0103zit acestei p\u0103r\u0163i de lume\u201d, \u015fi \u201euna din pu\u0163inele surprize literare ale epocii postrevolu\u0163ionare\u201d. Aceste r\u0103t\u0103ciri eseistice ce au \u00een spate experien\u0163a comunismului \u015fi a \u00eenchisorilor comuniste, cu multiplele lor trimiteri la variate lucr\u0103ri istorice, politice, sociale, de istorie a religiilor \u015fi literatur\u0103, se constitue \u00eentr-o \u201eamar\u0103 medita\u0163ie segmentat\u0103 \u00een aforisme despre condi\u0163ia noastr\u0103 \u00een <epoca de aur>, trec\u0103toare \u015fi \u00een epoca balcanic\u0103, definitiv\u0103 \u201d.<\/p>\n \nNe \u00eentreb\u0103m, a\u015fadar, cine este figura care se ascunde \u00een spatele acestor pagini de jurnal…Mare admirator al lui Blaga, su\u0163in\u0103tor al lui Gorbaciov, acest \u201ecopil teribil\u201d \u00een care vede o mare promisiune \u015fi a c\u0103rui evolu\u0163ie o urm\u0103re\u015fte cu asiduitate, Ion D. S\u00eerbu pare, ca temperament, un ciclotimic\u00a0: este c\u00e2nd apatic, un I.D. S\u00eerbu pe care l-a cuprins ur\u00e2tul <\/em>\u015fi paralizia intelectual\u0103 (\u201etoate organele mele de curiozitate, informa\u0163ie, contradic\u0163ie \u015fi opinie sunt atrofiate definitv \u015fi iremediabil \u201d m\u0103rturise\u015fte la un moment dat), un \u00eensingurat \u015fi un t\u0103cut care se consum\u0103 \u201ef\u0103r\u0103 fum \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 acuze vreo durere fizic\u0103\u201d (de\u015fi deseori, se simte strig\u0103tul omului \u015fi scriitorului care se vrea auzit), c\u00e2nd un revoltat,un anti-steinhardtian care mustr\u0103 cu ironie un popor rom\u00e2n care moare f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi dea seama \u015fi pentru care \u0163ara a ajuns \u201eun bal schizofrenic\u201d \u015fi \u201eb\u00e2lci al delirului\u201d \u015fi a c\u0103rui agresivitate acid\u0103 este surprinz\u0103tor de puternic\u0103\u00a0: \u201e La fiecare r\u00e2nd \u2013 de\u015fi, de ast\u0103 dat\u0103 scrie \u00eempotriva curului pe care l-a lins cu art\u0103, entuziasm \u015fi cinism \u2013 se simte curva, porcul, tr\u0103d\u0103torul \u201d afirm\u0103 despre un om de litere care \u00eei st\u00e2rne\u015fte dezgustul. Ion D. S\u00eerbu este, \u00eens\u0103, \u00eenainte de toate, un mare intelectual \u015fi g\u00e2nditor, un \u201edetectiv pe cont propriu al leg\u0103turilor cauzale\u201d, un talentat teoretican \u015fi practician al metaforei, dar mai ales, o personalitate flexbil\u0103 \u015fi adapativ\u0103 care nu numai c\u0103 a \u015ftiut s\u0103 asimileze toate nout\u0103\u0163ile din orice domeniu dar \u015fi s\u0103 le treac\u0103 atent prin sita intelectualului. I.D. S\u00eerbu pentru care pronumele noi<\/em> \u00eel \u00eenlocuie\u015fte pe eu, <\/em>esteun modest, pe alocuri antisemit \u015fi \u015fovin, dar \u015fi o victim\u0103 a fricii, \u00een special a fricii de propria-i intimitate \u015fi autenticitate\u00a0: \u201e(S\u0103 nu alunesc spre formula de jurnal intim \u015fi personal: sper c\u0103 cititorul prezumtiv al acestor \u00eensemn\u0103ri \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 toate persoanele cu care stau de vorb\u0103 sunt de fapt personaje din romanele mele, simple fic\u0163iuni ale singur\u0103t\u0103\u0163ii, parteneri de dialog ai monologului meu.P\u00e2n\u0103 \u015fi Olimpia…)\u201d. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, un bufon, un histrionic, care, \u00eenspre final, \u00ee\u015fi \u00eencheie jurnalul cu o plec\u0103ciune teatral\u0103 \u015fi afirm\u0103 cu non\u015falan\u0163\u0103\u00a0: \u201e Refuz s\u0103 explic de ce acest al doilea volum din Jurnalul uni jurnal<\/em>ist f\u0103r\u0103 jurnal<\/em> \u00eel intitulez roman politic<\/em>, tocmai datorit\u0103 faptului c\u0103, fiind prin structur\u0103 un prozator realist, am o sentimental\u0103 sl\u0103biciune pentru misterul \u015fi simbolica lumii \u00een care tr\u0103iesc \u015fi scriu \u201d\u00a0 sau, cum frumos formula Dan C. Mih\u0103ilescu\u00a0: \u201ehistrionic \u015fi sucit, tolerant dar f\u0103r\u0103 cru\u0163are, actor obsedat de regie, sceptic, dar plin de elanuri, bufonul S\u00eerbu de Isarl\u00e2k nu e acas\u0103 dec\u00e2t \u00een exil\u201d \u015ei de ce nu, \u201e un fel de semifabricat, de auto-kietch sau hibrid stass \u201d , un Victor Petrini, un personaj a c\u0103rui via\u0163\u0103 s-a scris \u00eenainte de a o tr\u0103i.<\/p>\n \nDincolo de toate acestea, exist\u0103 o latur\u0103 a lui I.D. S\u00eerbu mai pu\u0163in discutat\u0103 \u015fi poate mai pu\u0163in vizibil\u0103 \u015fi aceasta este cea a \u00eencarceratului, ipostaz\u0103 dubl\u0103 \u00een sensul c\u0103 putem identidica dou\u0103 tipuri de de\u0163inut: pe de-o parte, de\u0163inutul la propriu, cel care a fost \u00eenchis \u00een temni\u0163e comuniste pentru omitere de denun\u0163, \u015fi cea a de\u0163inutului figurativ, \u00eencarcerat \u00een comunismul care transform\u0103 cercurile sale existen\u0163iale \u00een celule carcerale.Mihai Dragolea remarca din acest punct de vedere: \u201e\u00cen jurnalul lui Ion D. S\u00eerbu se g\u0103se\u015fte o excep\u0163ional\u0103 confesiune \u015fi \u00eensemnare a celor petrecute de un intelectual \u00een \u00eenchisoarea noastr\u0103 cea de toate zilele; pentru c\u0103 aici grilajul nu izoleaz\u0103 o \u00eenc\u0103pere, nici m\u0103car un ora\u015f, ci o \u0163ar\u0103 \u00eentreag\u0103, un popor tr\u0103ind dup\u0103 gratiile dictaturii comuniste \u2013 iat\u0103 ce cumplit\u0103 realitatea con\u0163ine Jurnalul unui jurnalist<\/em>.Autorul e chiar prea discret cu \u00eent\u00e2mpl\u0103rile din pu\u015fc\u0103ria prin care a trecut. \u00cen cazul lui Ion D. S\u00eerbu, deten\u0163ia propriu-zis\u0103 este numai un reper \u00een \u00een\u0163elegerea deten\u0163iei generale, a surogatului ieftin de libertate administrat at\u00e2ta timp de dictatur\u0103. De aici culoarea cenu\u015fie a paginilor, am\u0103r\u0103ciunea \u015fi durerea din mai toate \u00eensemn\u0103rile.\u201d Referirile directe la perioada petrecut\u0103 \u00een \u00eenchisoare sunt foarte rare \u015fi trebuie, de obicei, c\u0103utate \u00een subtilit\u0103\u0163ile textului. C\u00e2nd apar, sunt de obicei exemple menite s\u0103 sublinieze erorile sistemului sau s\u0103 exprime atitudini generale, de genul \u201emila mea fa\u0163\u0103 de c\u0103l\u0103i \u015fi victime (\u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103) nu mai era dec\u00e2t ru\u015fine pur\u0103, ru\u015finea cea mai uman\u0103 \u015fi inuman\u0103 calitate\u201d. Autorul nu este interesat de a pune pe h\u00e2rtie amintirile sale din deten\u0163ie (de\u015fi, m\u0103rturise\u015fte la un moment dat, aceasta e recurent\u0103 \u00een visele sale), ele fiind reduse la un foarte scurt \u201e6 ani de chinuri, b\u0103t\u0103i, foamete, munc\u0103, umiliri nesf\u00e2r\u015fite\u201d. Singura figur\u0103 din deten\u0163ie rememorat\u0103 este cea a lui Enoiu, iar recreerea mental\u0103 a figurii marelui anchetator nu are nicio urm\u0103 de ranchiun\u0103, autorul re\u00eenviind, ironic, un Enoiu filozof: \u201eDistinsul meu anchetator, c\u0103pitanul Enoiu, \u00eemi explica\u00a0\u201e\u015ftiin\u0163ific\u201d\u00a0: <Crima, c\u00e2t timp se \u00eencadreaz\u0103 \u00een politic, nu e nici o nelegiure \u015fi nici un p\u0103cat. E doar una din metodele prin care supunem \u015fi guvern\u0103m>\u201d<\/p>\n \nCea de-a doua ipostaz\u0103 a autorului se contureaz\u0103 pe tot parcursul celor dou\u0103 volume ale jurnalului\u00a0: I. D S\u00eerbu este un \u00eencarcerat printre rom\u00e2nii care au renun\u0163at demult s\u0103 mai fie liberi \u00eentr-o \u0163ar\u0103 care aduce tot mai mult a temni\u0163\u0103 comunist\u0103. Rom\u00e2nia sub comunism nu a mai r\u0103mas dec\u00e2t o \u0163ar\u0103 \u00een care \u201e \u0163\u0103ranul s-a latronizat, intelectualul e preacurvit, d\u0103sc\u0103limea \u015fi clerul au ajuns simpli proletari-cer\u015fetori ai Cuv\u00e2ntului \u201d, o \u0163ar\u0103 de oameni \u201ecastra\u0163i\u201d, apatici (\u201eam pierdut, a\u015fadar,, clorofila st\u0103rii noastre de gra\u0163ie\u201d), miopi, p\u0103trun\u015fi de o \u201epasivitate masochist\u0103\u201d, bolnavi de cancer, a c\u0103ror religie s-a sec\u0103tuit \u015fi ai c\u0103ror preo\u0163i au devenit \u201emaimu\u0163ele propagandi\u015ftilor oficiali\u201d, o \u0163ar\u0103 \u00een care timpul s-a oprit iar lipsa de justi\u0163ie a f\u0103cut ca oamenii s\u0103 intre \u00een \u201e nep\u0103sare \u015fi nemi\u015fcare cosmic\u0103\u201d. Poate cea mai plastic\u0103 exprimare a situa\u0163iei ne-o ofer\u0103 \u201enea Vasile\u201d\u00a0: \u201e<Ma\u015fina asta a noastr\u0103 \u2013 \u00eemi vorbe\u015fte \u00een dodii nea Vasile \u2013 nu are nici fr\u00e2n\u0103 , nici faruri \u015fi nici mar\u015f-arier. \u015eoferul e nebun \u2013dar nu poate fi schimbat \u015fi nici oprit din mersul s\u0103u \u00eenainte \u015fi \u00een sus.Ca s\u0103 nu-l sup\u0103r\u0103m trebuie tot timpul drumului s\u0103-i d\u0103m dreptate, s\u0103-l l\u0103ud\u0103m \u015fi s\u0103-i c\u00e2nt\u0103m \u00een strun\u0103. >\u201d. Aceast\u0103 atitudine a \u201et\u00e2r\u00e2rii pe burt\u0103 \u00een fa\u0163a st\u0103p\u00e2nilor\u201d, urmare a unei \u201erapide otomaniz\u0103ri a moravurilor \u015fi st\u0103rilor sociale\u201d explic\u0103 \u015fi de ce Craiova este Isarl\u00eek, iar \u0163ara un spa\u0163iu \u00een care gesturile cotidiene sunt \u201egeneralizarea bac\u015fi\u015fului, ploconului, pe\u015fche\u015fului, apari\u0163ia vizirilor \u015fi pa\u015filor, a scimenilor \u015fi ienicerilor, mazilirea \u015fi c\u0103ft\u0103nirea, t\u00e2r\u00e2rea pe burt\u0103 \u00een fa\u0163a sl\u0103vitului sultan \u015fi al sultanei valide etc \u201d. Aceast\u0103 \u201eviziune pesimist\u0103 despre destinul civiliza\u0163iei noastre (reminiscen\u0163e din Spengler\u201d este, \u00eens\u0103 \u201esituat\u0103 \u00eentr-un amplu context filozofic, e dublat\u0103 de acutul sim\u0163 psihologic al prozatorului de voca\u0163ie pentru individual concret cu la\u015fit\u0103\u0163ile \u015fi capitul\u0103rile sale dar \u015fi cu \u00een\u0103l\u0163\u0103rile \u015fi adiamantinele lui purit\u0103\u0163i\u201d. \u00cen cel de-al doilea volum autorul pune mai mult accentual pe universal \u00eens\u0103 nici acesta nu reprezint\u0103 salvarea c\u0103ci pentru aceast\u0103 lumea sec\u0103tuit\u0103 religia este r\u0103zboi iar \u201e Istoria (care e Timpul oamenilor \u015fi al omenirii) se comport\u0103 ca \u015fi c\u00e2nd ar fi un boldezer c\u0103ruia nu-i pas\u0103 de noi\u201d. Rezultatul este o stare de grea\u0163\u0103 existen\u0163ial\u0103 ca efect al dezam\u0103girii profunde pe toate nivelurile: \u201eObosit de geniul rom\u00e2nesc al tr\u0103nc\u0103nelii, I.D. S\u00eerbu era mereu pe urmele adev\u0103ratei transcenden\u0163e, obsedat \u2013 ca \u015fi cel\u0103lalt fost simpatizant al st\u00e2ngii interbelice, Dr. Petre Pandrea \u2013\u00a0 de figura paradoxal\u0103 a lui Hristos (\u201ea definit, fizic \u015fi metafizic, tot ce putea fi mai dumnezeiesc \u00een omul-OM\u201d), s\u0103tul de pendularea istoriei rom\u00e2ne\u015fti \u00eentre arhetipurile at\u00e2t de populare ale irosirii (\u201eP\u0103cal\u0103 \u015fi T\u00e2ndal\u0103\u201d), dezgustat de religia civil\u0103 a socialismului (\u201eun fel de Aleluia vecin\u0103 cu iadul\u201d), uluit de moartea satului rom\u00e2nesc (unde \u201eprostul func\u0163ioneaz\u0103 pe banii statului\u201d), oripilat de colectivismele ritualice ale totalitarismului politic (\u201ela noi numai curul se schimb\u0103, limbile r\u0103m\u00e2n acelea\u015fi\u201d), degradarea ideologic\u0103 a limbii (care invit\u0103 astfel la \u201egre\u015feli de ortografie moral\u0103\u201d)\u00a0\u201d.\u00a0 Exist\u0103 \u015fi spa\u0163ii de refugiu, dar acestea toate apar\u0163in trecutului (cel mai des pomenit fiind Feleacul \u015fi Blaga ).<\/p>\n \nNu rareori I. D.S\u00eerbu se joac\u0103 cu opera sa, se angajeaz\u0103 \u00eentr-o rela\u0163ie ludic\u0103 cu textul \u015fi, implicit \u015fi cu cititorul. Jurnalul s\u0103u este fie definit direct, fiind c\u00e2nd \u201eun fel de <hybris> gazet\u0103resc \u00eentre foileton de duminic\u0103 \u015fi nota marginal\u0103\u201d, \u201efilozofare literar\u0103\u201d sau chiar \u201eroman politic\u201d fie raportat la o serie de nega\u0163ii: \u201enu sunt nici literatur\u0103 (de\u015fi am citit c\u0103 ar exista \u015fi o <literatur\u0103 reflexiv\u0103>) \u015fi nici filozofie. Nici critic\u0103 \u015fi nici medita\u0163ie sau jurnal interior. Nici sociologie \u015fi nici m\u0103car politic\u0103 gazet\u0103reasc\u0103\u201d. Spa\u0163iul non-fic\u0163iunii\u00a0 este teritoriul \u00een care \u00eel descoperim pe adev\u0103ratul Ion D. S\u00eerbu: \u201eatunci c\u00e2nd \u00eei scrie unui prieten sau \u00eesi noteaz\u0103 ceva \u00een jurnal tr\u0103ie\u015fte din plin libertatea ame\u0163itoare a exprim\u0103rii. Se simte, \u00eentr-o asemenea situa\u0163ie, at\u00e2t de liber, \u00eenc\u00e2t trece cu u\u015furin\u0163\u0103 de la un subiect la altul, expeditiv, concis, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai alunece \u00een dezvolt\u0103ri obsesive. \u00cen acela\u015fi timp, eliberat de obliga\u0163iile autorului de beletristic\u0103 – personaje, epic\u0103 etc. – se plimb\u0103 dezinvolt de la o extremitate la alta a registrului stilistic, fiind cu egal\u0103 verv\u0103 liric, patetic, sarcastic, solemn, familiar, savant, popular s.a.m.d.\u201d. Un lucru este, \u00eens\u0103, destul de evident: autorul manifest\u0103 o fric\u0103 incon\u015ftient\u0103 fa\u0163\u0103 de propria-i subiectivitate, evit\u00e2nd pe c\u00e2t posibil, autenticitatea \u015fi fic\u0163ionaliz\u00e2ndu-se. Astfel, se explic\u0103 dialogurile \u00een care se angajeaz\u0103 cu propriile-i personaje (cum este cel cu Mefisto, personajul din \u201eLupul \u015fi catedrala\u201d), precum \u015fi m\u0103rturisirea, chiar dac\u0103 indirect\u0103, a acestui proces de literaturizare a vie\u0163ii: \u201eCandid \u00eei m\u0103rturise\u015fte Olimpiei\u00a0: <\/em><Eu mi-am povestit via\u0163a de at\u00e2tea ori \u2013 tebuind de fiecare dat\u0103 s\u0103 mitn pu\u0163in \u2013 \u00eenc\u00e2t acum nu mai \u015ftiu nici eu care e adev\u0103rul. Pentru mine, via\u0163a nu e, nu mai poate fi deloc aceea pe care am tr\u0103it-o de fapt \u2013 ci aceea pe care am visat-o, am g\u00e2ndit-o, am creat-o eu. \u015ei aceast\u0103 via\u0163\u0103 nu tinde spre adev\u0103r \u015fi istorie, ci spre poveste, mit sau literatur\u0103.<\/em> >\u201d. Dac\u0103 \u00een primul volum eul se ascunde \u00een spatele considera\u0163iilor eseistice, \u00een al doilea volum autorul pare s\u0103 se apropie cu pa\u015fi \u015fov\u0103iori de propria-i intimitate. Aceast\u0103 fug\u0103 de sine este compensat\u0103, \u00een schimb, de o poft\u0103 incredibil\u0103 de discu\u0163ii care acoper\u0103 o gam\u0103 extrem de variat\u0103 de domenii: de la literatur\u0103, filozofie, politic\u0103, sociologie, istorie la teme mai particulare, pe care le abordeaz\u0103 recurent, cum ar fi dictatura, dictatorul \u015fi muta\u0163iile acestora, societatea sec\u0103tuit\u0103, s\u0103r\u0103cia cotidian\u0103, frica \u015fi manifest\u0103rile ei \u015fi polemici literare. \u201eSpirit oral\u201d, I. D. S\u00eerbu are o nesec\u0103tuit\u0103 poft\u0103 de comunicare \u015fi o face \u00een \u201eformula democratic\u0103 a <discu\u0163iei>\u201d\u00a0 \u00een care \u201eaforismul tinde spre <moment > \u015fi schi\u0163\u0103\u201d. Autorul are voca\u0163ia filozofiei: \u201ese cuvine a sublinia c\u0103 perspectiva lui Ion D.S\u00eerbu e generalizator-filozofic\u0103. Un am\u0103nunt \u00een aparen\u0163\u0103 derizoriu sau pitoresc nu e sesizat pentru <culoarea> lui, ci dincolo de superficia detaliului, autorul surprinde o semnifica\u0163ie metafizic\u0103\u201d. \u00censemn\u0103rile sunt organizate \u00een pasaje ce se aseam\u0103n\u0103 cu mici tratate de filozofie, \u00eencheiate \u00een concluzii dense, aluzive \u015fi brodate cu figuri inegalabile, \u201emult\u0103 g\u00e2ndire \u00een pilde, adic\u0103 primitiv\u0103, adic\u0103 poetic\u0103; o continu\u0103 trepida\u0163ie liric\u0103\u201d \u015fi utilizarea cu m\u0103rinimie a ironiei, \u201earma cu care m\u0103 ap\u0103r c\u00e2nd scriu\u201d (cum \u00eensu\u015fi m\u0103rturise\u015fte). Prin scris, I. D. S\u00eerbu nu doar comunic\u0103 dar se \u015fi elibereaz\u0103 de fric\u0103, scrisul av\u00e2nd un rol de catharsis (\u201eo lung\u0103 experien\u0163\u0103 de via\u015f\u0103 interioar\u0103 \u015fi exterioar\u0103 m-a \u00eenv\u0103\u0163at cum c\u0103 tot ce nu se poate spune doare \u015fi tot ce nu se scrie, nu poate fi uitat!\u201d afirma \u00een al doilea volum). Mai mult, identific\u00e2ndu-l pe autorul din spatele acestor pagini, identific\u0103m o \u00eentreag\u0103 genera\u0163ie pe cale de dispari\u0163ie: \u201eScriindu-le, mi-am educat ra\u0163iunea, oblig\u00e2nd-o s\u0103 se exprime clar, scurt \u015fi precis, comunic\u00e2nd celor ce vor veni dup\u0103 mine tot ceea ce \u2013 \u00een urma unei vie\u0163i anoste \u015fi a unor lecturi dezordonate \u2013 mi s-a oferit ca idee, cuv\u00e2nt sau poveste. Mi-am conservat \u015fi \u00eent\u0103rit liberatea interioar\u0103, depist\u00e2ndu-mi obsesiile, comb\u0103t\u00e2nd letargia, disperarea \u015fi foarte desele invita\u0163ii la sinucidere. Pe undeva, dac\u0103 ele ar fi citite \u00eempreun\u0103 cu proza mea de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, un anume portret al meu, \u015fi al genera\u0163iei spirituale de care apar\u0163in, s-ar putea desprinde ca din cea\u0163\u0103 sau pe\u015fter\u0103\u201d. Un alt aspect pe care-l remarca \u015fi Marin Sorescu \u00een Postfa\u0163a, deja citat\u0103, la al doilea volum, este faptul c\u0103 lipsa total\u0103 a obsesiei public\u0103rii, a nevoii de audien\u0163\u0103, ceea ce-i transform\u0103 lucrarea \u00eentr-un \u201estr\u0103lucit spectacol de idei desf\u0103\u015furat \u00een fa\u0163a unei s\u0103li goale\u201d, spectacol care ia forma unui monolog \u00een care autorul adopt\u0103,din c\u00e2nd \u00een c\u00eend, \u015fi vocea altor personaje: \u201eEste vorba de realista \u015fi tiranica Olimpia, so\u0163ia lui, de Sommer, e\u015fantion de g\u00e2ndire rabinic\u0103, de Napocos, care nu este altcineva dec\u00e2t Lucian Blaga. Scriitorul \u00eensu\u015fi, desemnat prin voltairianul nume Candid, g\u00e2nde\u015fte la scen\u0103 deschis\u0103, corect\u00e2ndu-\u015fi cu franche\u0163e unele teorii, descoperind pe loc etimologia surprinz\u0103toare a unor cuvinte, lans\u00e2ndu-se furibund \u00een formularea unor paradoxuri \u00een serie, practic\u00e2nd demonstra\u0163ia prin reducere la absurd, l\u0103s\u00e2ndu-se \u00een voia unei toren\u0163iale g\u00e2ndiri asociative.\u201d<\/p>\n \nCea mai elocvent\u0103 explica\u0163ie la ceea ce realizeaz\u0103 I. D. S\u00eerbu \u00een aceste pagini de jurnal ne este oferit\u0103 de autor \u00eensu\u015fi: \u201e<Nu mai am memorie \u2013 am doar c\u00e2teva amintiri pe care le conserv cu grij\u0103 \u015fi la a c\u0103ror \u00eenfrumuse\u0163are lucrez neobosit>\u201d. Marin Sorescu ofer\u0103 \u015fi el o variant\u0103 frumoas\u0103 la aceast\u0103 m\u0103rturisire: \u201e\u00cencerc\u0103ri de definire \u00een timp \u015fi spa\u0163iu. Sunt ziceri obsesive, care se \u00eenal\u0163\u0103, cad \u015fi iar\u0103\u015fi se ca\u0163\u0103r\u0103 spre lumin\u0103 cu sfor\u0163\u0103rile unuia de-a trece peset un zid \u00eenalt. Ritm g\u00e2f\u00e2it, \u00eencordare aprig\u0103. Se simte \u00eend\u00e2rjirea disperat\u0103 de a se men\u0163ine \u00een lumea spiritului. Dup\u0103 aceea vezi resemnare \u015fi e\u015fuare \u00een melancolie. Cartea e dramatic\u0103 \u015fi trist\u0103 \u201d . Jurnalul unui jurnalist<\/em> este jurnalul unui sf\u00e2r\u015fit, un sf\u00e2r\u015fit de an \u015fi un sf\u00e2r\u015fit de via\u0163\u0103 : \u201eSpre deosebire de jurnalele <clasice>, care \u00ee\u015fi iau ca unitate de m\u0103sur\u0103 ziua, luna, anul \u015fi se \u00eentind de cele mai multe ori pe mari perioade de timp, \u00eensemn\u0103rile lui Ion D. S\u00eerbu sunt un jurnal de noapte<\/em> (scriitorul ne atrage de mai multe ori aten\u0163ia asupra acestui am\u0103nunt), scris \u00een ultima parte a vie\u0163ii (e jurnalul unei v\u00e2rste deci) \u015fi pus sub semnul iernii<\/em>, c\u0103ci primele trei p\u0103r\u0163i ale celui dint\u00e2i volum se intituleaz\u0103, pe r\u00e2nd: Iarna unu: 1983-1984, Iarna doi: 1984-1985, Iarna trei: 1985- 1986<\/em> \u201d<\/p>\n Bibliografie:<\/strong><\/p>\n Cozmeanu, Robert,\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ion D. S\u00eerbu vs. Victor Petrini<\/em> \u00een Rocultura<\/em> din 6 august 2009 pe www.rocultura.ro<\/p>\n Dragolea, Mihai,\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Jurnalul unui domiciliat for\u0163at<\/em>, \u00een Vatra<\/em>, nr. 1, 1992<\/p>\n Enescu, Radu,\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Vremea dispre\u0163ului<\/em> \u00een Familia<\/em>, seria V, anul 27(127), nr. 11 (315), noiembrie 1991,<\/p>\n Mih\u0103ilescu, Dan C.,\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Literatura rom\u00e2n\u0103 \u00een postceau\u015fism, vol. I. Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare, <\/em>Editura Polirom, Bucure\u015fti, 2004<\/p>\n Neam\u0163u, Mihail, \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0I.D. S\u00eebu, Jurnalist f\u0103r\u0103 jurnal, 2005<\/em> \u00een Antiteze<\/em>, 4 ianuarie 2007, pe www.grupareaaproape.wordpress.com<\/a><\/p>\n S\u00eerbu, Ion. D.,\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Jurnalul unui jurnalist f\u0103r\u0103 jurnal<\/em>, vol. I-II,\u00a0 Editura Scrisul Rom\u00e2nesc, Craiova, 1991<\/p>\n Simion, Eugen,\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Romanul eseistic<\/em> \u00een Literatorul<\/em>, nr. 38-39, 1992<\/p>\n Sorescu, Marin,\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Postfa\u0163a la Ion. D. S\u00eerbu, Jurnalul unui jurnalist f\u0103r\u0103 jurnal<\/em>, vol. II, Editura Scrisul Rom\u00e2nesc, Craiova, 1991<\/p>\n