de Patrick C\u0103linescu<\/p>\n
Nimeni nu \u00ee\u015fi poate \u00eenchipui c\u00e2t de tentat sunt s\u0103 recunosc, \u00een spa\u0163iul public al ideii urm\u0103toare, c\u0103 am descoperit piatra filosofal\u0103 a literaturii.<\/p>\n
\u00ce\u015fi d\u0103, oare, cineva seama c\u00e2t\u0103 tensiune s-a adunat, \u00een bucuria mea fireasc\u0103, pe seama descoperirii, epocale, pe care, iat\u0103, vin s\u0103 o revendic?<\/p>\n
Nu pot, nici chiar eu, cobor\u00ee \u00een mine, unde e cam \u00eentuneric, pentru a vedea, \u00een am\u0103nunte clare, profilul, bine conturat, al a\u015ftept\u0103rilor ce, \u00een prezent, m\u0103 \u00eempresoar\u0103, tot mai str\u00e2ns, \u00eentr-o satisfac\u0163ie f\u0103r\u0103 margini.<\/p>\n
<\/p>\n
\u015ei, totu\u015fi, pentru c\u0103 \u00eei sunt dator propriei mele idei, trebuie s\u0103 fac tot posibilul s\u0103 g\u0103sesc o modalitate prin care s\u0103 descriu, fie \u015fi \u00een mare, senza\u0163ia, aproape inuman\u0103, pe care am sim\u0163it-o atunci c\u00e2nd am \u00een\u0163eles, \u00een sf\u00e2r\u015fit, ce descoperire mare f\u0103cusem.<\/p>\n
\u00cen fond, \u00eentreaga mea idee de fa\u0163\u0103, dar \u00eenc\u0103 ascuns\u0103 sub \u00eencercarea de a reda ce sim\u0163isem \u00een momentul descoperirii epocale, se bazeaz\u0103 chiar pe reu\u015fita unei defini\u0163ii clare a tr\u0103irilor mele anterioare.<\/p>\n
\u00cens\u0103, m\u0103 \u00eentreb cu oarecare fric\u0103 s\u0103 nu fie precis a\u015fa, ce importan\u0163\u0103 ar mai avea emo\u0163iile \u015fi tracul din clipa \u00een care am priceput ce tocmai realizasem, dac\u0103 nemaiauzita descoperire \u00eentr-ale literaturii, cu care \u00eenc\u0103 m\u0103 laud \u015fi pe care \u00eenc\u0103 mi-o asum, nu e at\u00e2t de epocal\u0103 pe c\u00e2t pretind eu c-ar fi, cuprins, cum sunt, de exaltarea pricinuit\u0103 de ea?<\/p>\n
P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, f\u0103c\u00e2nd abstrac\u0163ie de ce sunt eu \u015fi de c\u00e2t de excitat m\u0103 simt \u00een aceste momente confesive, nu e deloc obligatoriu ca tocmai eu s\u0103 fi descoperit piatra filosofal\u0103 a literaturii, c\u00e2nd at\u00e2\u0163ia al\u0163ii ar fi avut ocazia s-o fac\u0103 de mii de ori p\u00e2n\u0103 acum, dac\u0103 o asemenea descoperire s-ar fi l\u0103sat descoperit\u0103 sau dac\u0103, totu\u015fi, chiar exist\u0103 o piatr\u0103 filosofal\u0103 a literaturii.<\/p>\n
\u00cens\u0103, dac\u0103 eu sunt \u2013 \u015fi nimeni altul \u2013 marele descoperitor al pietrei filosofale a literaturii, atunci nimic nu mai poate s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 ca \u00eenainte.<\/p>\n
\u00cen primul r\u00e2nd, f\u0103c\u00e2nd aceast\u0103 descoperire, tocmai am dovedit, \u00eenainte de orice, c\u0103 exist\u0103 cu adev\u0103rat, dac\u0103 tot s-a l\u0103sat descoperit\u0103 de mine, o piatr\u0103 filosofal\u0103 a literaturii.<\/p>\n
\u00cen al doilea r\u00e2nd, descoperind-o \u015fi, astfel, prob\u00e2ndu-i existen\u0163a \u00eenainte doar presupus\u0103, interiorul privat al ideii urm\u0103toare e, \u00eentr-adev\u0103r, epocal, fiindc\u0103, purt\u00e2nd \u00een el epifania, \u00eentre timp concretizat\u0103 de \u00eens\u0103\u015fi descoperirea mea, a existen\u0163ei reale a pietrei filosofale a literaturii, stabile\u015fte, \u00eenlesnindu-i \u00een cea mai mare m\u0103sur\u0103, o limit\u0103 \u2013 o epokh\u0113<\/em> \u2013 \u00eentre posibilit\u0103\u0163ile sale \u00eentre care fiin\u0163eaz\u0103 toate celelalte posibilit\u0103\u0163i de p\u00e2n\u0103 la ea. Iar, lu\u00e2nd de bun\u0103 presupunerea c\u0103 aceast\u0103 idee a mea, \u015fi nu alta scris\u0103 \u00een trecut, \u015fi nu alta pe care voi fi scriind-o \u00een viitor, e chiar epocal\u0103, pe m\u0103sura pietrei filosofale pe care \u00eenc\u0103 pretind, necontestat de nimeni, c\u0103 eu am descoperit-o, atunci ea nu poate s\u0103 fie dec\u00e2t ideal\u0103 \u00een raport cu toate ideile scrise \u00eenaintea ei \u015fi perfect\u0103 \u00een raport cu toate ce se vor mai scrie dup\u0103 ea.<\/p>\n Se pare, deci, c\u0103 am intrat \u00een posesia ideii ideale \u015fi perfecte care, pe deasupra, are ca premis\u0103 \u015fi se bazeaz\u0103 complet pe dependen\u0163a total\u0103 de posibilitatea \u2013 dubl\u0103 \u2013 ca piatra filosofal\u0103 a literaturii chiar s\u0103 existe \u015fi s\u0103 existe descoperit\u0103 chiar de mine, nic\u0103ieri altundeva dec\u00e2t \u00een ideea mea de fa\u0163\u0103.<\/p>\n \u00cen ciuda imensei presiuni la care m\u0103 supune bucuria marii mele descoperiri, trebuie s\u0103 fac un efort \u015fi s\u0103 g\u0103sesc, \u00een mine, puterea de a-mi controla starea de jubila\u0163ie ce \u00eenc\u0103 m\u0103 \u00eencorseteaz\u0103 fiindc\u0103, altfel, nu voi reu\u015fi deloc s\u0103 m\u0103 adun ca s\u0103 pot da \u00een vileag adev\u0103rata natur\u0103 a pietrei filosofale a literaturii.<\/p>\n Dac\u0103, la cap\u0103tul tuturor deduc\u0163iilor c\u0103rora, p\u00e2n\u0103 acum, le-am urmat cursul logic numai \u015fi numai pentru a m\u0103 asigura c\u0103 n-am gre\u015fit cu nimic reclam\u00e2nd dreptul de proprietate intelectual\u0103 asupra descoperirii pietrei filosofale a literaturii, preten\u0163ia mea ini\u0163ial\u0103 e \u00eenc\u0103 neatins\u0103 de contest\u0103rile privind veridicitatea faptei mele epocale, atunci, dac\u0103 nimic \u00eentre timp nu a intervenit \u00een ra\u0163ionamentele mele de verificare ca s\u0103 le conteste valoarea sau autenticitatea, cu inima u\u015foar\u0103 c\u0103 n-am comis nicio nelegiuire imaginativ\u0103 \u00eenchipuindu-mi ce am descoperit, pot s\u0103 m\u0103 simt, \u00een sf\u00e2r\u015fit, mai relaxat dec\u00e2t \u00eenainte, \u00een toiul temerilor mele dictate de nesiguran\u0163a c\u0103 se poate s\u0103 m\u0103 fi \u00een\u015felat c\u0103 am descoperit ceva \u2013 dar\u0103mite epocal \u2013, \u015fi, astfel, s\u0103 trec la dezv\u0103luirea naturii pietrei filosofale a literaturii, pe care am s-o am\u0103nun\u0163esc \u015fi \u00eentr-un detaliu par\u0163ial auto-biografic.<\/p>\n Am s\u0103 \u00eencerc, fire\u015fte, s\u0103 fiu c\u00e2t mai scurt cu putin\u0163\u0103. Nu de alta, dar nu mai vreau s\u0103 am\u00e2n cu mult suspansul celor care au fost suficient de curio\u015fi s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cu mine p\u00e2n\u0103 acum, \u00een speran\u0163a c\u0103 o s\u0103 le spun, \u00een cele din urm\u0103, ce este, de fapt, piatra filosofal\u0103 a literaturii.<\/p>\n Foarte pe scurt, p\u00e2n\u0103 s\u0103 intru \u00een am\u0103nuntele necesare, piatra filosofal\u0103 a literaturii se arat\u0103 a fi un paradox. Probabil, unul dintre cele mai importante paradoxuri fondatoare ale literaturii \u00eense\u015fi. Un paradox, a\u015fadar, inevitabil pentru buna func\u0163ionare a literaturii ca literatur\u0103.<\/p>\n C\u00e2nd i-am con\u015ftientizat, pentru prima dat\u0103, prezen\u0163a \u00een jurul g\u00e2ndurilor mele despre natura literaturii \u00een r\u00e2ndul c\u0103rora dorea s\u0103 intre, st\u0103team \u00een golul unei priviri ce \u00eencerca s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 nu cumva paradoxul \u00een cauz\u0103, c\u0103ruia nu \u015ftiam c\u0103 aveam s\u0103-i fiu descoperitor, \u00eemi survola g\u00e2ndurile despre natura literaturii \u00eentr-o form\u0103 pe care s\u0103 fiu \u00een stare s-o pun \u00een cele mai limpezi cuvinte pe care le cunosc.<\/p>\n Marele meu noroc a fost c\u0103 paradoxul pe care nu peste foarte mult timp aveam s\u0103-l numesc, ca s\u0103-l pot astfel descoperi, piatra filosofal\u0103 a literaturii<\/em> era c\u00e2t se poate de u\u015for de pus \u00een cuvinte. Dup\u0103 c\u00e2teva ciorne mentale, pe care le mai am \u00een amintire, am ajuns s\u0103-l a\u015ftern \u00een urm\u0103toarea a\u015fezare lexical\u0103, pe care o consider definitiv\u0103: ce se na\u015fte \u00een minte, moare pe h\u00e2rtie<\/em>.<\/p>\n Dar, totu\u015fi, piatra filosofal\u0103 a literaturii, la o scrutare \u015fi mai \u00eendeaproape f\u0103cut\u0103, observ c\u0103 nici m\u0103car \u00een forma paradoxal\u0103 pe care, dup\u0103 ce-am descoperit-o, i-am dat-o, nu are cum s\u0103 reziste la testul suprem al confirm\u0103rii logice ca piatr\u0103 filosofal\u0103 a literaturii. \u00cen treac\u0103t fie spus, ca \u00eentr-o parantez\u0103 inutil\u0103, \u00eentr-un fel parc\u0103 sunt mul\u0163umit c\u0103 piatra filosofal\u0103 a literaturii n-a picat examenul de autentificare, care, practic, \u00eent\u0103re\u015fte faptul c\u0103 \u00eemi apar\u0163ine de vreme ce eu am descoperit-o. \u00cens\u0103 reconfirmarea paternit\u0103\u0163ii ei acum nu m\u0103 \u00eenc\u0103lze\u015fte cu mult fiindc\u0103 \u015ftiu c\u0103 trebuie s\u0103 g\u0103sesc o formulare \u015fi mai apropiat\u0103 de adev\u0103rata natur\u0103 a pietrei filosofale a literaturii. Trebuie, nici mai mult nici mai pu\u0163in, s\u0103-i \u00eent\u0103resc forma paradoxal\u0103 \u00een care am instalat-o reafirm\u00e2ndu-i, astfel, paradoxul prin intermediul c\u0103ruia i-am enun\u0163at existen\u0163a.<\/p>\n Un paradox \u015fi mai dur ca primul, m\u0103 g\u00e2ndesc, ar fi unul care ar reu\u015fi s\u0103 consolideze \u00eens\u0103\u015fi natura paradoxal\u0103 a pietrei filosofale a literaturii, c\u0103reia \u00eei este, devenindu-i, \u00eentre timp, a\u015fa, at\u00e2t punct de plecare (ce se na\u015fte \u00een minte), c\u00e2t \u015fi punct de sosire (moare pe h\u00e2rtie). Mi-ar trebui, deci, un paradox care s\u0103 poat\u0103 apropia ce se na\u015fte \u00een minte (literatura) de ce moare pe h\u00e2rtie (literatura) \u015fi care, \u00een acela\u015fi timp, s\u0103 poat\u0103 \u00eendep\u0103rta literatura (ce se na\u015fte \u00een minte) de literatur\u0103 (ce moare pe h\u00e2rtie). Un paradox cu adev\u0103rat paradoxal \u00een stare perfect s\u0103 anihileze literatura (ce se na\u015fte \u00een minte) prin literatur\u0103 (ce moare pe h\u00e2rtie).<\/p>\n \u00cen continuare mi-e team\u0103 c\u0103 n-a\u015f fi \u00een stare s\u0103 g\u0103sesc nici unde s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fte un asemenea paradox inutil, nici cum s\u0103 mi-l \u00eensu\u015fesc pentru dezv\u0103luirea final\u0103 a naturii pietrei filosofale a literaturii. \u00cenainte, \u00eens\u0103, de a m\u0103 \u00eendrepta \u00eenspre deznod\u0103m\u00e2ntul previzibil al prospec\u0163iunilor mele \u00een \u00eens\u0103\u015fi natura paradoxal\u0103 a pietrei filosofale a literaturii, care, \u00een consecin\u0163\u0103, m\u0103 va conduce \u00een direc\u0163ia pietrei filosofale a literaturii, simt, nechemat\u0103 de nimeni, dorin\u0163a unei mici digresiuni neap\u0103rat explicative. Pu\u0163in mai devreme spuneam c\u0103 iluzivul paradox pe care \u00eel caut, \u00een speran\u0163a c\u0103, afl\u00e2ndu-l, totul se va l\u0103muri de la sine, este inutil. Ce-am vrut s\u0103 zic e c\u0103, fiind dublu, a\u015fa cum se \u015fi \u00een\u0163elege c\u0103 este, devine redundant \u015fi, pe cale de consecin\u0163\u0103, inutil. C\u0103ci un paradox care este paradoxul unui alt paradox trebuie, dac\u0103 vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 paradoxal, s\u0103-\u015fi anuleze puterea paradoxal\u0103 pe care o proiecteaz\u0103 asupra celui c\u0103ruia \u00eei este paradox. Dac\u0103 n-o face \u015fi nu este con\u015ftient de ce e \u00eengr\u0103dit s\u0103 fac\u0103, cu siguran\u0163\u0103 devine inutil \u015fi, deci, neparadoxal. Paradoxul c\u0103ruia trebuia s\u0103-i serveasc\u0103 de paradox, doar ca s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103 \u015fi s\u0103 stea ca paradox, \u00eel priveaz\u0103 de \u00eens\u0103\u015fi esen\u0163a lui paradoxal\u0103. Iar un paradox care nu mai este paradoxal nu mai poate fi nicidecum paradox: nici sie\u015fi, nici altuia care l-a f\u0103cut din paradox neparadox.<\/p>\n Acum pot s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u00eencrez\u0103tor c\u0103, \u00een cele din urm\u0103, voi reu\u015fi s\u0103 ar\u0103t, c\u00e2t se poate de limpede, natura paradoxal\u0103 a pietrei filosofale a literaturii, din care s\u0103 extrag, esen\u0163ializat\u0103, chiar piatra filosofal\u0103 a literaturii ce, numai printr-o astfel de opera\u0163ie de logic\u0103 minier\u0103, m\u0103 va recunoa\u015fte ca descoperitor autentic al ei.<\/p>\n \u00cens\u0103, fiind liber s\u0103 revin la vechea mea descoperire, pe care numai investigarea inutilit\u0103\u0163ii paradoxului, \u00een aflarea c\u0103ruia plecasem, o poate \u00eennoi \u00een starea ei actual\u0103, am \u00een\u0163eles c\u0103, de vreme ce un paradox inutil e, de fapt, un neparadox, c\u0103utarea anterior inevitabil\u0103, \u00een a c\u0103rei aflare m\u0103 lansasem, nu mai era necesar\u0103.<\/p>\n Iar, dac\u0103 nu are niciun rost s\u0103 cercetez \u00eemprejurimile locale \u015fi \u00eemprejur\u0103rile modale ale unui paradox care nici m\u0103car nu e paradox, atunci mi se pare a fi extrem de limpede c\u0103 alc\u0103tuirea tensionat\u0103 a unui paradox nu mai poate fi explicat\u0103 nici de apropierea literaturii (ce se na\u015fte \u00een minte) de literatur\u0103 (ce moare pe h\u00e2rtie), nici de \u00eendep\u0103rtarea literaturii (ce se na\u015fte \u00een minte) de literatur\u0103 (ce moare pe h\u00e2rtie).<\/p>\n Ceea ce, fatalmente, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 piatra filosofal\u0103 a literaturii, pe care \u00eenc\u0103 pretind c\u0103 eu am descoperit-o, e o idee, \u015fi nu un paradox, de\u015fi, la prima vedere, a\u015fa mi-a ap\u0103rut, \u00een\u015fel\u0103tor, a fi. \u015ei nu m\u0103 refer la orice idee, cum ar fi cea despre \u00eens\u0103\u015fi piatra filosofal\u0103 a literaturii, pentru c\u0103 ar fi, din nou, un paradox inutil care \u015fi-ar anula natura paradoxal\u0103 prin inutilitatea sa intrinsec\u0103. Atunci, dac\u0103 ar fi a\u015fa, epocala descoperire pe care o proclam ca fiind a mea, care e piatra filosofal\u0103 a literaturii, n-ar mai fi, fiind deja astfel, \u00eens\u0103\u015fi piatra filosofal\u0103 a literaturii. Iar piatra filosofal\u0103 a literaturii este piatra filosofal\u0103 a literaturii numai \u00een m\u0103sura \u00een care poate s\u0103 fie \u015fi altceva \u00een afar\u0103 de piatra filosofal\u0103 a literaturii. Descoperirea mea extraordinar\u0103, dac\u0103 nu mai vrea s\u0103 fie doar un paradox inutil, trebuie s\u0103 se desprind\u0103 de sine pentru a ajunge, \u00een sf\u00e2r\u015fit, s\u0103 fie ea \u00eens\u0103\u015fi.<\/p>\n Trebuie, practic, s\u0103 intre din nou \u00een spa\u0163iul public al ideii urm\u0103toare, a\u015fa cum se afla \u00eenainte de-a se desprinde de sine pentru a fi liber\u0103, iar\u0103\u015fi, s\u0103 se alipeasc\u0103 propriului ei corp descoperitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Patrick C\u0103linescu Nimeni nu \u00ee\u015fi poate \u00eenchipui c\u00e2t de tentat sunt s\u0103 recunosc, \u00een spa\u0163iul public al ideii urm\u0103toare, c\u0103 am descoperit piatra filosofal\u0103 a literaturii. \u00ce\u015fi d\u0103, oare, cineva seama c\u00e2t\u0103 tensiune s-a adunat, \u00een bucuria mea fireasc\u0103, pe seama descoperirii, epocale, pe care, iat\u0103, vin s\u0103 o revendic? Nu pot, nici chiar […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,384,704],"tags":[1113,1133,1151,4],"class_list":["post-6465","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophob","category-egophobia-29-30","tag-critica","tag-egophob","tag-egophobia-29-30","tag-patrick-calinescu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1Gh","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6465","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6465"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6465\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6573,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6465\/revisions\/6573"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6465"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6465"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6465"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}