de Ormeny Francisc Norbert<\/p>\n
\n\u00cen primul r\u00e2nd am sa \u00eencep de la onomastica absolut iesita din comun: stau si ma \u00eentreb ce fel de nume e asta?! E masculinul de la Marcela???! Ca si cum te-ar chema Cameliu(masculinul de la Camelia) ori Elvir(de la Elvira) ori Cristin(de la Cristina) ori Euglen(de la Euglena). Ma rog\u2026Mai bine am face ca la italieni, unde Andrea e nume at\u00e2t de baiat c\u00e2t si de fata \u2013 zau de n-ar fi mai cinstit si mai putin penibil. Ca nu de alta dar o chestie ca asta e periculoasa \u00een sensul ca introduce o noua forma de matriarhat care contrazice textul biblic \u2013 acum barbatul e facut din coasta femeii. Desi nu-l contrazice total; nu contrazice pasajul care spune ca Nomen Est Omen (Numele este blestemul), \u00een sensul ca un barbat cu nume de femeie cu siguranta va purta \u00een el toanele, ifosele, premenstrualitatea si viclenia, exprim\u00e2ndu-le \u00een forta fizica, asa cum e si normal. <\/p>\n
\nMarcel a fost \u00eenainte paznic la Cimitirul de Masini si Fiare Vechi de la iesirea spre Botosani. Noapte de noapte veneau tiganii cu carutele ca sa \u00eencarce fierul si sa-l v\u00e2nda mai apoi la Botosani ori sa-l prelucreze pur si simplu: caldari, burlane, tabla ori Dumnezeu mai stie ce\u2026 \u00centr-o prima instanta Marcel era singur pe post. \u00censa cum raidurile populatiei de etnie rroma deveneau din ce \u00een ce mai insistente, conducerea incintei respective l-a mai suplimentat cu \u00eenca doi colegi. Rromii veneau de obicei si dupa traditie la \u201cnegocierile\u201d cu el cu doua unelte principale \u00een dotare: bomfaierul si cutitul (unii, doar cei mai nobili si mai consacrati dintre ei aduceau si bici\u2026dar nu de cal, ci de om). Bomfaierul pentru taiat fierul vechi, cutitul pentru taiat Marcelul. Marcel \u00eenvata \u00eencet dar sigur sa rezolve situatia dupa caz. Daca se putea cu vorba buna, vorbea politicos desi distant si \u201cde sus\u201d si taciturn si rece cu ei. \u00cei facea sa \u00eenteleaga ca e mai bine sa plece acasa, ca parca n-ar avea nici el chef sa le rupa oasele fetei \u00eentr-o noapte asa de frumoasa si romantica si ca e bine sa ne lungim totii numai c\u00e2t ne permite asternutul…ca traim \u00een Rom\u00e2nia si ca aici \u00eenca nu se poate mai mult\u2026 D\u00e2ndu-le de \u00eenteles ca nici lui nu-i merge cu mult mai bine ca lor, unor tigani le pica chiar foarte familiar momenul: nu-l mai simteau ca strain; aveau senzatia ca-i \u00eentelege si ca nu-i asa de diferit de ei si plecau fara sa mai faca mare scandal, sau fac\u00e2nd totusi ceva scandal, dar la adresa Autoritatilor si a politicienilor, nu a lui Marcel. Marcel le dadea dreptate \u00een sictir si taciturn \u2013\u201cBine, bine, da\u2019 acuma hai cara-te ca deja am stat cam mult cu voi si mai am \u00eenca multa treaba de facut si trebuie sa-mi pastrez si eu slujba ca deocamdata numa\u2019 pe asta o am\u201d(replica asta le placea cel mai mult la rromi pentru ca \u00eel facea sa para outsider ca si ei, la discretia sistemului…desi putin mai bine plasat social \u2013 datorita, probabil, culorii pielii, si-i convingea mai mult dec\u00e2t alte argumente sa-l lase \u00een pace). Tactica asta se aplica cu tiganii nici-prea-prea-nici-foarte-foarte, care ar putea si nu sa sara la bataie si care mai ales pareau a avea \u00een priviri o \u00eenclinatie mai spre o filosofie a vietii, asa… Cu cei slabuti si batuti ca frunzele uscate de v\u00e2nt, pe care simtea ca-i poate calca direct cu tancul, nu statea la nici un fel de discutie: intra \u00een ei direct cu pumnul si bastonul, fara sa-si mai iroseasca nici macar un gram de energie pe conversatii inutile si pe socializari \u00een vacuum. Aici, \u00een Rom\u00e2nia, \u00een Vortexul Uniunii Europene; \u00een Masina de Spalat deseurile menajere si ideologice ale Europei, Marcel era asa, mai taciturn, mai ales din cauza ca totdeauna a considerat ca socializarea \u00eel usuca de energie si o face inutil\u2026ca, practic, n-a vazut niciodata sa iasa ceva din vreo discutie. Singura data c\u00e2nd a vrut s-o bata pe nevasta-sa, acasa, a fost atunci c\u00e2nd acesata insista ca vrea sa se uite la un talk-show pe OTV. Nu exista lucru pe lumea asta pe care Marcel sa-l urasca mai tare dec\u00e2t talk-show-ul. Toate se terminau \u00een coada de peste; nici unul nu era \u00een stare de vreo concluzie c\u00e2t de elementara si toate durau minim 3-4 ore. Talk-show-ul i se parea fenomenul care a distrus Rom\u00e2nia cel mai tare dupa \u201989. <\/p>\n
\n\u00censa mai exista si o categorie de gypsy carora \u00eei era clar ca lumina zilei ca nu prea are ce le face. Desi limitat, era prea inteligent pentru sloganuri de genul \u201cMor la datorie\u201d ori \u201cMeseria e bratara de aur\u201d(era \u00een zodia Gemenilor, evident). Asa ca, de acestia din urma se apropia vorbind ostentativ la statie, chipurile cu ceva colegi care \u00eel anuntau ca mai au 10 minute si ajung. El zicea \u201cnici o problema, va astept, aici e totul \u00een ordine\u201d(cacialma construita cu o perfidie precauta) si se apropia de ei rece, c\u00e2t de c\u00e2t amabil si politicos, ca un ghid turistic care vrea sa \u00eentrebe niste turisti rataciti \u00een noapte unde vroiau de fapt sa ajunga. Asta numai dupa ce se asigura din privirile lor viclean-\u00eengrijorate ca au auzit conversatia mimata de el la statie. Se ducea sa-i \u00eentrebe ce vor, c\u00e2teodata at\u00e2t de \u201csincer\u201d \u00eengrijorat de parca ar fi fost niste potentiali clienti, sau, macar, oricum, niste cumparatori nu chiar \u00een totalitate de lepadat. <\/p>\n
\nEi \u00eei spuneau ca \u201cau nevoie de niste fier vechi ca au o urgenta acasa – trebuie sa repare ceva\u2026\u201d; el le spunea ca din partea lui nu ar fi o asa de mare problema doar ca, colegii lui care trebuiau sa soseasca din clipa \u00een clipa, ar sari \u00een sus si ar face ca toti dracii daca ar auzi. \u00cei avertiza ca ar exista chiar o posibilitate destul de mare sa-i atace, sa-i imobilizeze si sa-i duca apoi legati la politie. Rromii respectivi se uitau ne\u00eencrezatori unii la altii, nestiind ce sa creada si de care parte e Marcel. Solutia lui era: \u201cMai baieti eu n-am nimic cu voi, nici nu fac capat de tara daca luati si voi acolo o bucata – doua, ca oricum nu prea foloseste cuiva la ceva toata fieraraia asta. Dar va rog, luati repede si asa…putin! – putin de tot, c\u00e2t sa nu se observe si plecati repede cu el, p\u00e2na nu vin colegii mei si iese iar cu scandal si rapoarte la politie si altele de astea…ca chiar nu e cazul si n-are nimeni chef\u2026\u201d Zis si facut. Treaba le convenea si \u201cmusafirilor\u201d nepoftiti si \u201cgazdei\u201d luate pe nepregatite. Pentru ca la urma urmei scapa de ei fara scandal, fara s\u00e2nge, fara pizma si fara amenintari ca-i vor hacui familia – din care unele, \u00een trecut, chiar se mai si adeverisera…desi foarte, foarte rar, ce-i drept. Cum e vorba aia \u00een popor, \u201cmai musca si c\u00e2te un c\u00e2ine care latra\u201d. C\u00e2nd \u00eel \u00eentreabau sefii ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu fierul respectiv (tiganii, desi se miscau rapid, luau totusi destul de mult), el raspundea ca l-au luat tiganii si ca au fugit cu el fiecare \u00een alta directie: \u201cCe sunt eu, Micul Croitoras sa prind sapte muste dintr-o lovitura?! Dati-mi domne\u2019 \u00eentariri ca nu ma mai descurc singur aici!\u201dSefii \u00eei raspundeau cu \u201cDa\u2026da\u2026bine\u2026 o sa vedem ce putem face.\u201d Vorbele erau zise \u00een sictir cu sub\u00e2ntelesul – \u201cNuma\u2019 taci dracului din gura ca n-avem chef sa ne tot freci tu la cap. Daca am zis ca-ti dam, ti-om da\u2026Si tu esti nevolnic si nu esti \u00een stare sa te descurci singur, da\u2019 \u00een fine\u2026hai ca de data asta lasam de la noi si o facem pe \u00eentelegatorii\u201d. <\/p>\n
\nSi p\u00e2na la urma, mult asteptatele \u00eentariri sosira. Ajutoarele mult visate se numeau Dinu si Vasile. Dinu era un tip \u00eenalt, drept si uscativ de parca ar fi \u00eenghitit un bat – care acum \u00eel tinea perfect drept(\u201cAsta numai daca-si proiecteaza umbra gigantica \u00een noapte, peste hoti, poate sa sperie pe cineva\u2026da\u2019 las ca-l umflam noi cumva; bagam multi bureti pe sub echipament; punem o geaca de aia smechera si groasa si-l facem sa arate ca Terminator\u201d g\u00e2ndi Marcel). Era timid si dornic sa \u00eenvete meserie, asa ca se comporta dragut si impartial cu toata lumea. Vasile Butoiu \u00eensa era cu totul alta m\u00e2ncare de peste. Avea o mustata vicleana si se tot lauda cum juca el Ruleta Ruseasca (pe bune!) pe la Constanta si cum le punea pistolul la t\u00e2mpla celor care nu binevoiau sa plateasca dupa ce pierdeau la carti(poker, tarnip): \u201cBa Marcelino, nu-mi spune tu mie ce sa fac ca nu m-am nacut ieri, tu \u00een fata mea ai \u00eenca cas la gura si muci la nas. Ai sa vezi tu ca ai sa-mi lustruiesti ciubotele de ce nevoie o sa ai de mine de acu\u2019 \u00eencolo. Asculta ce-ti zic. Ai face foarte bine sa casti ochi si urechile la ce zic si fac daca vrei sa-ti fie bine. Aici nu merge cu astia asa cum crezi tu\u2026bai Mucea!!!\u201d Lui Marcel i se facu greata sa-i raspunda. Desi zise un \u201cBoul Dracului\u201d \u00een sinea lui, \u00eei arunca numai un \u201cMultumesc de sfat da\u2019n-am nevoie si te rog vorbeste mai frumos\u2026c\u00e2t \u00eenca te mai rog.\u201d Vasile r\u00e2se cu incisivii si caninii iesiti p\u00e2na la pectorali si-i raspunse \u201dAaa ai fite\u2026am mai vazut eu de astia ca tine. Nu mi-au ajuns nici c\u00e2t sa-mi umple caria din maseaua de minte. Lasa ca mai vedem noi baiatu\u2019c\u00e2t esti de grozav\u2026vedem noi\u2026\u201d si dadu parinteste-dojenitor din cap. Avea ceva din Lica Samadaul a lui Slavici \u00een el. <\/p>\n
\nInevitabil, \u00eentr-o seara se \u00eent\u00e2mpla ceea ce chiar nu trebuia sa se fi \u00eent\u00e2mplat niciodata. Trei tiganusi tineri si chipesi venira \u201dla aprovizionat\u201d cu o caruta mare, \u00eengrijita si cu o m\u00e2ndrete de cal. Dupa ei venira un mos si o baba cu un jeg de caruta ce schiopata la o roata si cu un cal at\u00e2t de amar\u00e2t si de trist \u00eenc\u00e2t otravea \u00eentreg peisajul acela de apus si aerul din jur, fac\u00e2nd pe orice om normal sa vomeze de rusine. Lui Vasile i se aprinse \u00een ochi o privire de uliu. Ridica o palma autoritara \u00een aer, \u00eenspre Marcel si Dinu si le suiera ca un sarpe pe sub mustata: \u201cNu se baga nimeni, astia-s ai mei. Nu va puna Dracu\u2019 sa miscati ori sa faceti vreun zgomot ca va tai g\u00e2tu\u2019. Va ia Mama Dracului de-mi stricati petrecerea.\u201d Dinu se conforma uit\u00e2ndu-se cu ochi mari, \u00eentrebatori spre Marcel. Arbora o supunere timida si foarte precauta. Marcel sur\u00e2se mefistofelic si dadu sc\u00e2rbit din m\u00e2na, \u00eentr-un gest expeditiv spre Vasile, relu\u00e2ndu-si \u00een nepasare integrama la care lucra. \u00cesi zise \u00een sinea lui \u2013 \u201cDa-l \u00een pula de fraier. N-are dec\u00e2t sa se dea \u00een spectacol. Ce, crede ca-mi submineaza autoritatea?! Ha! Chiar crede ca-mi pasa de asa niste treburi? Sper din tot sufletul sa si-o ia de la astia. Ori ei pe el ori el pe ei, mi-e tot un drac. Chiar \u00ees curios si eu sa vad ce se \u00eent\u00e2mpla\u2026\u00een sf\u00e2rsit ceva inedit pe aici!\u201d. Zic\u00e2ndu-si asta z\u00e2mbi din nou cu viclean sub\u00eenteles, p\u00e2ndind discret, cu coada ochiului spre Vasile. \u00cenainte sa treaca la actiune, Vasile \u00eei arunca o privire de fier \u00eenrosit ce dura fix trei secunde si care-i fu adresata dirtect si cu dedicatie lui Marcel; privire ce \u00eencerca sa zica ceva de genul \u201cUite fraiere aicea cum se face, sa vad daca mai comentezi la mine sau mai ai ceva, orice, de zis si dupa asta.\u201d Cu miscari invizibile si moi de tigru, Vasile se apropie de prada. Cele doua carute \u00eencepura sa \u00eencarce cu harnicie (bucur\u00e2ndu-se ca \u00eenca n-a venit nimeni sa le \u00eentrebe nimic – si si daca ar fi venit, avantajul era acum ca puteau zice ca aveau deja fierul \u00een caruta de dinainte sa vina aici, ca nu l-au luat de aici) si erau umplute deja cam pe un sfert fiecare. Paradoxal, mosul si cu baba erau mai harnici dec\u00e2t tinerii, care acum se oprira la o tigara. Marcel \u00eesi lasa integrama deoparte si-si gasi un observator excelent (o despicatura \u00een mormanul de fiare vechi cladite unele peste altele, focusata pe viitorul loc al actiunii) de unde avea o perspectiva completa asupra \u00eentregii scene. Vasile rasari ca o holograma satanica, absolut din senin, \u00een spatele celor trei tiganusi. Scoase un pistol dotare personala si-l \u00eendrepta spre ei. Ei scapara tigarile din m\u00e2na si facura, precaut, trei pasi \u00eenapoi, uit\u00e2ndu-se surprinsi-speriati (de figura de pradator dement a lui Vasile) si \u00eentrebatori unul la altul. Erau toti trei \u00eenalti si numai fibra de la dat cu t\u00e2rnacopul si lopata toata ziua, dar acum nu le mai era foarte clar c\u00e2t o sa-i ajute chestia asta. Vasile:\u201dTrei secunde aveti sa va puneti pe burta cu fata \u00een pam\u00e2nt si m\u00e2inile la spate\u201d. Ei nu se executara, ba chiar se uitau \u00eencuraj\u00e2ndu-se unul pe altul din priviri alerte, sa sara cumva si, sincronizat, sa-l dovedeasca pe paznic. Vasile \u00eentelese asta perfect din privirile lor, sur\u00e2se satanic si-l \u00eempusca pe cel din mijloc \u00een genunchi, \u00eenc\u00e2t \u00eei zbura genunchiul \u00een tandari si aschii trei metri \u00een sus. \u201dTandarica, Tandarica\u201d \u2013 dansa \u00een sinea lui diavoleste Vasile, \u00een timp ce privea aschiile sarind. Genuchiul exploda din cauza glontului ca o grenada. Marcel fu multumit de ce vede si simtea cum \u00eencepe sa-l admire pe colegul lui cu un \u201cjos palaria\u201d pe care ura ca-l banuieste urc\u00e2ndu-i \u00een suflet. \u00cei placu ce vazu \u2013 interventia \u00een forta. \u00cen sf\u00e2rsit un act real de violenta, direct, serios si fara eterna si uneori interminabila tatonare reciproca prin amenintari. Ca IRA \u00een Irlanda de Nord (numai acolo a mai auzit el ca se fac executii de astea cu gloante \u00een genunchi). Tiganul \u00eempuscat zv\u00e2cnea si se zv\u00e2rcolea la pam\u00e2nt ca o urechelnita calcata o singura data, \u00eenca vie si \u00eencerc\u00e2nd sa scape dupa prima lovitura de papuc. Tipa ca din gura de sarpe. Era clar ca nu va mai merge niciodata. Ceilalti doi, \u00een secunda \u00een care ochiul tigrului se opri \u00een ochii lor, cazura implor\u00e2nd la pam\u00e2nt.Cereau \u00eendurare \u00een genunchi, tremur\u00e2nd din toate balamalele si pisati pe ei de frica. Vasile sur\u00e2se multumit, merse la cal, lua haturile, le comanda \u00eengenunchiatilor sa se \u00eentoarca pe burta si-i lega fedeles de aripi si de picioare ca pe niste cocosi \u00eenainte de a fi taiati. C\u00e2nd \u00eesi termina treaba, Vasile se uita multumit la opera lui. Pe \u00eempuscat nu se mai obosi sa-l lege la fel de drastic – parea ca \u00eesi palpita ultimele spasme \u00eenainte de a lesina de durere ori de a-si da duhul. Asa ca se multumi sa-i lege doar m\u00e2inile, asa, mai sumar. Apoi Vasile \u00eesi aduse aminte de cealalta caruta aflata la metri buni de cea a tinerilor. Mosul si baba de acolo erau cam surzi si au crezut ca e vorba doar de o \u00eencaierare verbala oarecare cu Fortele de Paza si Ordine, asa ca s-au grabit sa umple repede c\u00e2t pot din caruta si s-o stearga c\u00e2t astia se mai cearta cu tinerii si nimeni n-are \u00eenca timp de ei. Cu caruta aproape plina, se pregateau sa demareze. Vasile se posta \u00een fata calului, \u00eel lua de capastru si le trase mosilor un z\u00e2mbet ironic de genul \u201casa vreti voi sa ma faceti pe mine, sontorogi cacaciosi ce sunteti\u201d. Apoi se uita direct \u00een ochii calului. Calul avea o privire at\u00e2t de trista si de buna \u00een ochi. Parca \u00eel ruga pe paznic cu o demnitate pe care numai caii si cei ce trag mult fara sa cr\u00e2cneasca o au, sa-l scape de tiganii aceia batr\u00e2ni si sa-l ia cu el. \u00cei spunea parca din ochi lui Vasile ca nu-si mai suporta soarta; ca probabil nu mai are mult de trait si ca ar vrea sa-l salveze cineva si pe el; sa mai traiasca macar 2-3 luni \u00een libertate, pe un c\u00e2mp amar\u00e2t ceva, dar singur cu g\u00e2ndurile lui si nebatut si neexploatat…\u00eenainte sa moara. Parea sa spuna \u201cnu cer nimic de la nimeni, doar sansa sa ma duc undeva \u00een pustiu, singur, cu ale mele, sa nu mai stiu de lumea asta\u2026\u201d Privirea calului era at\u00e2t de jalnica, de umila, de patetica si de politicos-si-demn-rugatoare, \u00eenc\u00e2t Marcel, care prin fanta din dar\u00e2maturi o vedea perfect, \u00eencepu sa pl\u00e2nga de mila calului. \u00cei merse direct la suflet mesajul din ochii animalului nobil, rabdator, fidel si totusi asa de m\u00e2ralneste batut de soarta. \u00cesi zise \u00een g\u00e2ndul lui: \u201dHai Vasile, zboara-i dracului creierii tiganului asta batr\u00e2n care-i man\u00e2nca sufletul bietului cal\u201d. O ura fara seaman \u00eel cuprinse fata de mos si de baba pentru halul de tristete si decrepitudine \u00een care si-au adus animalul. Astepta sa vada ce face Vasile. Contrar sperantelor sale, acesta facu un gest pe care Marcel nu si l-a putut imagina nici \u00een cel mai negru iad din sufletul lui de mizantrop cinic. Vasile privi drept \u00een ochii calului cu o privire dura de tata \u201cdrept\u201d ce-si alunga copilul de acasa; \u00eei ridica botul de barbie astfel \u00eenc\u00e2t sa stea drept si sa-l poata privi \u00een ochi \u201dde la egal\u201d; facu un pas \u00eenapoi si-l \u00eempusca direct \u00een centrul fruntii. Calul \u00eesi dadu duhul cu un nechezat penibil, scurt si strident, dureros \u00een absurditatea lui. Marcel turba. Cu crima \u00een inima, alerga ca un turbat spre Vasile. Acum avea o privire mai dementa ca a lui Vasile c\u00e2nd \u00eei surprinse pe cei trei tineri tigani \u2013 avea ochii plini de ura si de lacrimi. Vasile \u00eel lasa sa se apropie la 20 de cm de el, ne\u00eenteleg\u00e2nd precis ce se \u00eent\u00e2mpla. Avea un z\u00e2mbet ironic-\u00eentrebator-\u00eentelegator de genul \u201cCe s-o mai \u00eent\u00e2mplat mai si acum ? (vorbea plictisit, exasperat, dezarmat) Nu vezi ca am treaba aici?! \u201d Marcel se uita pentru c\u00e2teva secunde \u00een ochii lui Vasile, secunde \u00een care \u00eei arata tot iadul din sufletul sau. Vasile nu mai vazu asa un \u201cpeisaj\u201d \u00eenainte nicaieri, asa ca se \u00eencrunta oarecum filosofic \u00een fata privelistii ce i se oferea. Orice placere a violentei \u00eei disparu si acum era chiar sincer interesat si din ce \u00een ce mai fascinat de spectacolul ce se vedea \u00een ochii lui Marcel. \u00cel hipnotiza irezistibil; nu credea ca un om si cu at\u00e2t mai putin flegmaticul Marcel, e capabil de o asemenea profunzime. Dezarmat total (mai bine zis sincer-fascinat), el, pradatorul cu s\u00e2nge rece de reptila, astepta acum neputincios sa vada, cu instinctul amortit de o curiozitate sincera, ce se va mai \u00eent\u00e2mpla. Marcel \u00eesi \u00eenfipse degetele \u00een fata si \u00een ochii lui ca \u00eentr-un mar putret sau ca \u00eenr-o bila de dobor\u00e2t popice cu gauri speciale pentru degete. \u00cel apuca astfel de fata si de cap si-l tr\u00e2nti la pam\u00e2nt. Apoi se puse cu fundul pe pietul si pe m\u00e2inile lui; \u00eel imobiliza si \u00eencepu sa-i care o rafala ucigatoare si surda de pumni \u00een fata si \u00een ochii proaspat scosi sau cel putin cvasi-storsi\/\u00eentepati: \u201cDa\u2019 tu ce crezi ca faci aici?!De ce-o trebuit sa omori calu\u2019 ma boule?! Ce-ai avut cu bietul animal ma gunoi ordinar? Ce ti-a facut el tie ma nenorocitule? Zi, ma! Ce? Ce?! De ce tocmai calu\u2019!!!????De ce ma, de ce???!\u201d<\/p>\n
\nTipa la Vasile cu un muget asurzitor de avion care decoleaza si care, pe masura ce aparatul se ridica de la sol, se amplifica tot mai tare spre iritarea si panica pasagerilor. Dupa ce-l mutila \u00een ultimul hal (fata lui Vasile arata ca o halca de carne proaspat depielosata si dezosata) se ridica si-si privi opera. \u00cen minte \u00eei aparura imagini din copilarie de o melancolie at\u00e2t de dulce \u00eenc\u00e2t \u00eencepu sa pl\u00e2nga din nou, cu lacrimi de regret fata de frumusetea trecuta pentru totdeauna a acelei perioade magice. Se facea ca era cu tatal lui, Agent Sef la Circulatie \u00een Comuna Itcani si ca tocmai mergeau sa \u00eentocmeasca procesul de constatare la un accident rutier care implica un autoturism Oltcit si o caruta cu f\u00e2n. Se pare ca taranul adormise cu haturile \u00een m\u00e2na si calul (ramas acum sofer unic si veritabil al angrenajului) nu reusise sa calculeze suficient de bine traiectoria carutei astfel \u00eenc\u00e2t sa nu acroseze portiera deschisa a Oltcitului parcat \u00een graba pe marginea soselei, pentru ca posesorul lui sa poata da curs diareei care-l apuca, \u00een boschetii din apropiere. Politia \u00eencepu sa-l bruscheze pe taran si sa-i ceara violent socoteala pentru neglijenta lui, dar acesta, \u00eentr-un comic de situatie absolut irepetabil, se scuza st\u00e2ngaci, tot d\u00e2nd vina pe cal: \u201dDomne\u2019, calu\u2019 o fost soferul, nu eu. Ce sa fac eu daca asta nu stie sa conduca cum trebuie?!\u201d Si spun\u00e2nd asta \u00eesi si permise sa schiteze un r\u00e2s placut dar fortat – cu capul \u00eenclinat \u00eentr-o parte, gen – \u201cOops..Am facut-o din nou.Scuze!\u201d – si sa-si m\u00e2ng\u00e2ie dojenitor animalul pe coama, explic\u00e2ndu-i \u00eencurcatura \u00een care l-a bagat. Calul, la r\u00e2ndul lui, se uita nevinovat si docil ca un copil caruia \u00eei pare rau din tot sufletul si care se priveste acum \u00een gol resemnat si astept\u00e2ndu-si pedeapsa. Se uita cu ochi mari, caprui, fricosi si \u00eentrebatori, \u00eencerc\u00e2nd sa explice eterului ca n-a vrut…de nu se putea sa nu ti se faca mai mare dragul de el. Taranul z\u00e2mbea si el trist, cer\u00e2ndu-si modest scuze si dojenind dragastos calul: \u201cUite mai Georgel mai, vezi tu \u00een ce bucluc m-ai bagat iara, ce nu esti tu baiat bun cum te-am \u00eenvatat eu\u2026?\u201d Calul \u00eesi tinea capul plecat umil; p\u00e2ndind printre gene, cu teama si sfiosenie \u00een sus; sper\u00e2nd probabil ca apele sa se linisteasca c\u00e2t mai repede si ca incidentul neplacut sa fie uitat, astfel \u00eenc\u00e2t viata sa revina la normal. Tatalui lui Marcel i se facu mila de taran si de animalul lui (care era clar ca nu aveau de unde plati amenda) asa ca facu o constatare care zicea ca ambele parti implicate au o vina egala (Oltcitul era parcat ilegal, iar calul era lasat la fel de ilegal de capul lui); ca nu se impune o amenda av\u00e2nd \u00een vedere neglijenta minora si lipsa unei probe care sa ateste ca vreuna din partile implicate ar fi consumat alcool; ca cele doua parti sunt de acord sa nu depuna pl\u00e2ngere una \u00eempotriva celeilalte. Pe h\u00e2rtie scria ca soferul Otcitului, \u201csuferind fiind de o diaree violenta, a fost nevoit de situatia cu totul exceptionala sa-si lase masina parcata mai mult dec\u00e2t \u00eesi propusese initial, \u00een plina margine de drum national, expun\u00e2ndu-si pe risc propriu si personal cum s-ar spune, masina la inevitabilitatea posibilitatii unui accident cu alti participanti regulati la trafic. Pentru aceste motive, nu este \u00eendreptatit sa depuna pl\u00e2ngere \u00eempotriva ori sa acuze alti participanti corecti la trafic. Dar si situatia cu totul exceptionala \u00een care s-a aflat \u00eel scuteste si pe el de vinovatie.\u201d Tatal lui Marcel mai medita o secunda si asupra gramaticalitatii textului si, hotar\u00e2nd ca e \u201c\u00een regula\u201d, \u00eel si puse la dosar si problema era ca si \u00eencheiata. \u00centr-adevar, individul respectiv pur si simplu nu s-a riscat sa paraseasca tufisul ca tot curgea din el ca la robinet si crampele veneau ghem dupa ghem. Asa de tare l-a apucat ca nici n-a mai apucat sa \u00eenchida usa de la masina, dupa el…ci numai sa iasa din masina.C\u00e2nd diareea era \u00een plina desfasurare, colac peste pupaza, a \u00eenceput sa si vomeze violent(cu siguranta, colecistul \u00eei dadea papucii pe ziua respectiva). A vomat la un moment dat zece minute \u00een continuu \u00eentr-o repriza at\u00e2t de violenta ca abia daca mai gasea un mic interval sa traga aer \u00een plam\u00e2ni. Era sa se sufoce ca un sp\u00e2nzurat pentru ca pur si simplu nu apuca, din cauza vomei care venea \u00een reprize consecutive, sa traga o gura tapana de aer \u00een plam\u00e2ni. Tragea numai guri mici si panicate de aer \u00een el, iar \u00een nas \u00eei persista mirosul respingator de voma (urcata \u00een val seismic din gura ) care cu siguranta \u00eei facea mare sc\u00e2rba si \u00eei provoca consecutivitatea reprizelor. La un moment dat i se tot contracta stomacul involuntar, ca o pompa de evacuat apa de pe un vas \u00een furtuna. Iesea din el ca dintr-un sac fara fund. Avea limba arsa de la deshidratare, \u00eencepea sa aiba frisoane si \u00eentepazuri \u00een muschi. Chiar si asa, se apropie de masina Politiei cu un mers de pinguin obosit. Cu gura deschisa \u00eenca din cauza socului, buimac, ravasit si cu ochii mari, avea o fata \u00een forma de v\u00e2nata ca femeia care tipa \u00een tabloul lui Munch. Saluta doar din cap politistul, cu o politete instinctiva, fara sa fie \u00eenca capabil a \u00eengaima vreun sunet. Duse m\u00e2na \u00een buzunar sa-si aprinda o tigara \u00eendoita si mototolita(din cauza pozitiei \u00een sezut \u00een care si-a facut, \u00eendelung si \u00een spasme cumplite nevoile), dar tatal lui Marcel i-o reteza repede:\u201dLas-o dracului imediat jos. Tu nu te vezi \u00een ce hal arati? Sti ca n-ai voie sa-ti faci nevoile pe domeniul public?\u201d (\u00eei spuse cu un rajet cu sub\u00eenteles si plin de venin) \u201c\u00ce\u00ee\u00eeh\u00ee…\u201d fu raspunsul. \u00cenca nu putea articula un cuv\u00e2nt p\u00e2na la capat. Tatal lui Marcel avea caracterul si fizicul unui tanchist, cu ceafa groasa si lata, rasa bine si \u00eenrosita de la brici, dupa moda militieneasca(adesea, acasa, la masa, mama si cu sora lui Marcel faceau misto de el pe tema asta, r\u00e2z\u00e2nd cum ca \u201cn-are g\u00e2t\u201d). Faza faina mostenita parca direct de la tanc era dispretul lui sanatos pentru orice exces de entuziasm. Marcel pe atunci se uita cu fascinatie clandestina la tatal sau, crez\u00e2ndu-l Atotputernic. Pe atunci Marcel (de fapt ca si acum) avea un caracter \u201ccal\u00e2i\u201d- adica necopt si de provenienta incerta. Adica, si atunci ca si acum, Marcel avea o privire de animal de la Zoo – intimidat, dar care ar fi putut deveni oric\u00e2nd periculos…\u00eentocmai ca si calul pe care \u00eel admira at\u00e2ta (care cu o simpla lovitura de copita poate sparge cutia craniana a unui om, ca un fulger). <\/p>\n
\nS-au dat avertismente, s-au facut mustrari parintesti si s-a lasat lumea \u00een pace. Dar mai t\u00e2rziu, acasa, la masa, at\u00e2t el c\u00e2t si taica-su (agentul) au r\u00e2s cu pofta pe seama celor \u00eent\u00e2mplate delect\u00e2ndu-si mama si sora cu povestiri hazlii despre calul postanac caruia \u00eei parea sincer rau pentru ceea ce a facut; despre calul-sofer ne\u00eendem\u00e2natic care a ratat virajul\u2026 Tot timpul, lui Marcel i-a fost o mila cumplita de cai. I se parea ca sunt cele mai nedreptatite animale de pe fata pam\u00e2ntului (caii si cu vacile): stau toata viata si trag ca ultimii sclavi pentru om; \u00ees batuti cu biciul si totusi, \u00eesi duc tot greul cu demnitate si noblete \u2013 fara sa protesteze \u00een vreun fel, fara sa ceara nimic mai mult de la nimeni dec\u00e2t un loc mic sub soare. Tocmai ei, animalele care ar trai at\u00e2t de bine fara om – \u00een libertate; tocmai ei accepta acest tip de tratament. Probabil, dintr-o fatala si nemarturisita prietenie pentru om, un soi de atasament bolnavicios fata de calau. Marcel efectiv nu-si putea explica de ce calul \u00eenghite asemenea \u201eterapeutica\u201d si, daca tot o face, de ce o face cu at\u00e2ta modestie nemesa\u2026\u00centr-adevar, caii cuminti nu par niciodata resemnati(sunt prea marimnimos-castelani pentru asa ceva) ci pur si simplu sincer-\u00eentelegatori. Cu toate acestea, ar exista totusi, \u201cpe undeva\u201d o obscura desi cam prea \u201cacra\u201d explicatie: calul, se stie, din cauza anatomiei sale mai speciale, nu poate vomita. Astfel ca vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd trebuie sa \u00eenghita tot \u201ccacatul\u201d care i se serveste si sa se \u00eempace cu idea ca trebuie sa traiasca, p\u00e2na la capat, cu acesta \u00een el\u2026si sa se descurce cum poate. <\/p>\n
\nC\u00e2nd a vazut peste c\u00e2teva luni ecranizarea dupa Ferma Animalelor a lui Orwell, pur si simplu n-a putut privi episodul \u00een care javrele m\u00e2rsave de porci comanda ducerea calului batr\u00e2n (ologit aproape de tot de la at\u00e2ta munca) la abator pentru a i se mai da o ultima \u00eentrebuintare \u2013 de aceasta data macerat sub forma de aliment. Totul devine cu at\u00e2t mai infam cu c\u00e2t, calul respective e pacalit, asemeni evreilor, ca e dus undeva la loc sigur, sa se odihneasca si numai \u00een ultima clipa \u00eesi da seama de ceva. Simte probabil frica animalelor ce au fost duse si sacrificate acolo \u00eenaintea lui si elibereaza un ultim nechezat patetic si inutil de implorare disperata si neputincioasa. \u00cen liceu, a ur\u00e2t-o de moarte pe Tess d\u2019Ubervilles a lui Hardy pentru ca l-a omor\u00e2t \u201cca o vaca ne\u00eendem\u00e2natica si handicapata\u201d pe Prince. Spunea despre ea colegilor si profesorului de engleza ca si-a meritat soarta; ca omor\u00e2nd din neglijenta calul respectiv nu si-a ruinat economic familia ci si-a blestemat-o de-a dreptul si ca \u00eenca a primit putin pentru fata de ce-a facut. Marcel a avut o adolescenta foarte singuratica pe care si-a petrecut-o \u00een mare masura \u00een compania animalelor, a cailor \u00een special \u2013 cresc\u00e2ndu-i. Dupa o vreme si-a dat seama ca de fapt mai mult \u00eel cresteau ei pe el, dar asa a fost sa fie. Cu timpul, din cauza ca petrecuse deja mult prea mult timp cu caii, ajunsese sa aiba ceva din Gulliver si al sau comportament abominabil de antisocial. Asemeni lui Gulliver dupa ce i-a vazut si i-a \u00eenteles pe Houyhnhnms(niste cai vorbitori si ultra-emancipati filosofic, \u00eent\u00e2lniti \u00een calatoriile sale), Marcel \u00eencepu sa priveasca toata omenirea ca pe niste Yahoo(oameni abrutizati asemanatori cailor naravasi de aceasta data); sa se poarte neglijent si cu o acreala ce se lipea ca o guma de mestecat de parul sufletelor semenilor sai. \u00cen schimb, purta conversatii din ce \u00eence mai lungi cu caii bunicilor ori cu cei \u00eent\u00e2lniti ocazional pe strada. \u00cen virtutea aceleiasi conceptii, refuza cu ura si amenintari sa-si faca adresa de mail pe Yahoo. Ori de c\u00e2te ori auzea pe cineva folosind expresia inversata(poate din analfabetism, poate din ironie) \u201cBate calul sa priceapa saua\u201d \u00eel atentiona foarte intolerant pe cel \u00een cauza, iar a doua oara \u00eel pocnea fara discutie, fara introducere, direct cu cuprins si fara concluzie.Poate si de aceea, maneaua lui preferata era cea care zice ca: <\/p>\n
\n\u201eSuparat ,\/ suparat sunt Doamne numai suparat,\/ Mult necaz este \u00een jur …multa minciuna,\/ Iar se-aduna norii a furtuna.\/ \u00cen viata mea nu-s toate chiar la locul lor,\/ Dar ceva nu pot uita usor.\/ \u00cen viata mea nu-s toate chiar la locul lor,\/ Printre at\u00e2tea rele bune\/ Sunt un trecator prin lume.\/ Suparat ,\/ Suparat sunt Doamne numai suparat,\/ Mult ma \u00eentreaba lumea …cum e …ce-i cu mine ?\/ Eu le spun c-ar fi loc de mai bine.\/ Suparat \/, Suparat sunt Doamne numai suparat,\/ Suparat am fost si suparat voi fi ,\/ M-au tradat fratii si prietenii.\u201d <\/p>\n
\nMarcel nu stia sigur daca \u00eesi uraste prietenii ori daca se teme de ei \u00eentr-un mod cu totul aparte. Mai precis, vorba lui aici era ca \u201csunt oameni slabi iar de omul slab trebuie sa te temi cel mai tare – ca asta e \u00een stare de orice din cauza frustrarii si a invidiei\u201d. Concluzia: \u201cFereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma pot feri singur…baga-le-as baioneta \u00een g\u00e2t la toti! Asa sa-mi suga ei mie pula, cu baioneta, cacatii dracului!\u201d- era g\u00e2ndului lui motto. <\/p>\n
\nStream-of-consciousness<\/em>-ul \u00eenceta si Marcel privi iar constient la fata mutilata a lui Vasile care arata de parca s-ar fi sapat \u00een ea dupa cartofi, cu lopata si t\u00e2rnacopul. Marcel scuipa cu sete si dezgust acea masa de carne de un rosu fraged, proaspat scoasa la aer de sub piele si colcaind a s\u00e2nge clocotit si a muci (de parca ar fi facut \u00eentrecere melcii pe ea). Fata lui Vasile arata acum ca un plam\u00e2n extirpat si \u00eemprastiat violent pe jos, prin lovituri de picior \u00een pungile lui de lichid. Marcel \u00eencepu sa joace turca pe fata si asa facuta omleta a lui Vasile; s-o calce obsesiv – la \u00eenceput cu un singur picior, apoi cu ambele\u2026 de parca vroia s-o \u00eenfunde de tot \u00een pam\u00e2nt; de parca batea un tarus \u00een hotar. <\/p>\n \nA venit politia. A luat si a cules declaratii de la cei prezenti la fata locului (tentie, o spun \u00eenca o data \u2013 fata locului, nu fata lui Vasile). Surpriza sau nu, toate familiile celor 5 tigani (3 tineri si 2 batr\u00e2ni) implicati \u00een evenimentele din seara respectiva, au venit sa depuna marturie \u00een favoarea lui Marcel, spun\u00e2nd c-a sarit sa le apere rudele de Vasile. Totusi, av\u00e2nd \u00een vedere halul \u00een care se afla acum Vasile (sute daca nu chiar mii de lovitri la fata – acum inexistenta sau cel putin curatata complet, p\u00e2na la os\u2026 spuneti-i cum vreti), era cam greu de acceptat ideea de Cavaler Salvator de tip \u201cUltimul Mohican\u201d – \u00eencarnat \u00een Marcel. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t traim \u00een Rom\u00e2nia, tara unde autoapararea e admisa numai daca te lasi mai \u00eent\u00e2i omor\u00e2t de atacator; apoi \u00eenvii cumva din morti si abia dupa asta ti se permite sa-l ucizi pe agresor ca sa te aperi. Marele noroc al lui Marcel a fost ca asupra lui Vasile s-a gasit acel pistol (se pare, de proveninta Cecena \u2013 recunoscut dupa serie ca fiind utilizat \u00een razboiul de acolo) si ca s-a facut potrivirea cu glontul din genunchiul baiatului \u00eempuscat. S-a sapat putin \u00een trecutul lui Vasile; lumea s-a speriat de sa le sara sufletul din ei de ce s\u2013a gasit acolo si s-a pus serios \u00eentrebarea daca, de la terapie intensiva(unde se afla acum) n-ar trebui cumva \u00eenchis \u00eentr-o clinica mentala de maxima securitate ca Hannibal Lecter \u00een Tacerea Mieilor (tipul promitea bine de tot sa devina un R\u00e2maru nr.2). \u00cen ciuda \u00eenduiosatoarelor declaratii pro-Marcel ale numeroaselor familii de tigani si a armei incredibile gasite \u00een posesia luiVasile, Tribunalul nu i-a putut trece cu vederea atrocitatea sub si supra-animalica a \u201cgestului\u201d – asa ca i-a dat un minim de 5 ani de puscarie (din care a executat doar 3, fiind eliberat pentru buna purtare). Era singurul detinut de la Botosani care-si petrecea timpul citind aproape non-stop; care nu comenta niciodata; care nu facea probleme si care nu se pl\u00e2ngea. Ba mai mult chiar, auzindu-i isprava, detinutii evitau nu numai sa-l supere dar si sa porneasca vreun conflict cu el prin preajma, nefiind siguri cum ar putea reactiona \u00een mila lui pentru cei mai slabi(unii auzisera ca a facut ce a facut din mila fata de cal; altii ca a fost deranjat pur si simplu de zgomot si de agitatie si ca de aia a rabufnit ca un vulcan\u2026asa ca se asigurau ca nu-l va supara nimeni cu nimc). Gardienilor de la Botosani le-a parut chiar rau c\u00e2nd a plecat pentru ca era o prezenta atotpacificatoare; un catalizator al pacii \u2013 c\u00e2nd se plimba el prin curte si pe culoare, parca se plimba o bomba atomica ambulanta (nimeni nu \u00eendraznea sa atinga nici cel mai mic fir de frica sa nu provoace o explozie). Era \u00eencarnarea pacificarii prin intermediul bombei de care vorbeste Baudrillard. <\/p>\n \nDupa ce s-a eliberat l-au angajat paznic la stadionul din Areni, unde e cunoscut ca un tip bizar dar totusi corect desi \u00eentr-un mod \u00eembufnat. Se spune despre el ca are un umor unic si inimitabil. Tiganii se uita la el ca la stap\u00e2nul ori ca la conducatorul pe care l-au asteptat dintotdeauna: e taciturn si distant dar totusi dur-binevoitor cu ei. \u00cei trateaza cu un respect rece si oarecum elitar(\u201cnobil zeflemitor\u201d cum \u00eei place lui sa spuna) dar, li se pare lor, cu o dorinta morocanos-sincera de a-i \u00eentelege. O moralitate proprie dar sanatoasa, care, cel putin \u00een trecut, n-a refuzat experimentul. Totusi, nucleul-busola al viziunilor sale despre viata si societate a ramas picant-crepuscularul \u201cAla care a spus ca razbunarea este arma prostului, a fost cel mai trist bufon.\u201d Pumnul sau a ramas \u00een istorie sub porecla de \u201cPatrunzatorul\u201d. <\/p>\n \nMarcel – dupa ce am trecut fara probleme de filtrul lui si c\u00e2t \u00eenca \u00eel mai priveam cu treaz interes, \u00eesi aprinse o tigara, tot cu filtru. Privea meditativ cum tigara respectiva \u00eesi torcea \u00een liniste caierul. La noi, fumul de tigara e atmosfera de brad dulce mirositor, dintr-o cobza de pastrav proaspat afumat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Ormeny Francisc Norbert \u00cen primul r\u00e2nd am sa \u00eencep de la onomastica absolut iesita din comun: stau si ma \u00eentreb ce fel de nume e asta?! E masculinul de la Marcela???! Ca si cum te-ar chema Cameliu(masculinul de la Camelia) ori Elvir(de la Elvira) ori Cristin(de la Cristina) ori Euglen(de la Euglena). Ma rog\u2026Mai […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[704,15],"tags":[1151,130,1115],"class_list":["post-6471","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-29-30","category-proza","tag-egophobia-29-30","tag-ormeny-francisc-norbert","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1Gn","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6471","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6471"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6471\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6472,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6471\/revisions\/6472"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6471"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6471"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6471"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}