de Dorin Mure\u015fan<\/p>\n
\n1. Literatura, din punctul meu de vedere (\u015fi s-ar p\u0103rea c\u0103 e doar punctul meu de vedere) nu este un mijloc social de comunicare… este, mai degrab\u0103, un mijloc metafizic (ce \u0163ine de solipsism) de a te comunica \u0163ie \u00eensu\u0163i\/\u00eens\u0103\u0163i, este o lopat\u0103 cu care sapi \u00een tine la nesf\u00e2r\u015fit, pentru a-\u0163i g\u0103si ner\u0103spunsurile, pentru a-\u0163i g\u0103si netr\u0103irile, de fapt, pentru a-\u0163i s\u0103pa tu \u00eensu\u0163i (\u015fi a nu da \u015fansa asta altora) groapa (metafizic\u0103) \u00een care ai s\u0103 mori a\u015fa cum \u015ftii \u015fi vrei tu (desigur, moartea fizic\u0103 nu va fi niciodat\u0103 cum \u015ftii \u015fi cum vrei). Mai pe scurt: pentru a-\u0163i neantiza tr\u0103irile periferice (formale, fizice, deci sociale).
\n2. Datorit\u0103 lui 1, literatura nu se scrie pentru ceilal\u0163i. Cel care \u00ee\u015fi spune scriitor \u015fi scrie pentru a fi citit de ceilal\u0163i, pentru a fi adulat de ceilal\u0163i, va c\u0103dea – obligatoriu (dar nu pentru c\u0103 spun eu asta) – \u00een fals. Sigur, dac\u0103 are talent, \u00eent\u00e2mpl\u0103tor va da roade gustoase, aromate, \u00eens\u0103 va fi ca o vie plin\u0103 de struguri acrii sau usca\u0163i, \u00een care rareori cititorul va g\u0103si un strugure bun; \u00een mare, via va fi considerat\u0103 neroditoare, iar a\u015fa-zisul scriitor va da \u00een cur\u00e2nd “faliment”. Cu vreo 6-7 ani \u00een urm\u0103 am avut o discu\u0163ie cu poetul Mihail Vakulovski, o discu\u0163ie \u00een care eu insistam c\u0103 scriitorul scrie pentru ceilal\u0163i, \u00een timp ce MV \u00eem spunea bl\u00e2nd \u015fi r\u0103spicat c\u0103 asta a fost \u015fi \u00eenc\u0103 este capcana tuturor scriitorilor obscuri \u015fi netalenta\u0163i (un grafoman public\u0103 exclusiv pentru a fi citit de ceilal\u0163i, drept pentru care el ajunge \u00een timp s\u0103 nu mai spun\u0103 nimic – \u00eentruc\u00e2t se las\u0103 consumat \u00een favoarea celorlal\u0163i, nespun\u00e2ndu-\u015fi sie\u015fi, \u00een mod repetat, nimic). C\u00e2nd vorbesc despre “a scrie pentru ceilal\u0163i”, nu m\u0103 refer c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in la o strategie lingvistic\u0103 facil\u0103 ori la subiecte accesibile tuturor. \u00cen fond, “a scrie pentru tine” nu echivaleaz\u0103 cu a fi ermetic \u015fi netransmisibil. Dimpotriv\u0103, “a scrie pentru tine” este un proces creator amplu, extrem de dificil, \u015fi realizabil abia atunci c\u00e2nd scriitorul ajunge s\u0103 se priveasc\u0103 \u00een textele sale ca-ntr-o oglind\u0103 (adic\u0103 \u00een cel mai simplu \u015fi transmisibil mod posibil).
\n3. Datorit\u0103 lui 1 \u015fi 2, scriitorul este numai \u015fi numai “CREATORUL DE LUMI”.
\n4. “Creatorul de lumi” tr\u0103ie\u015fte exclusiv \u00een lumile pe care \u015fi-i le creeaz\u0103. Din acest punct de vedere, el tr\u0103ie\u015fte \u00een lumea formal\u0103 doar pentru a supravie\u0163ui fizic. Doar \u00een lumile pe care \u015fi-i le creeaz\u0103 traie\u015fte cu adev\u0103rat (adic\u0103 meta-fizic).
\n5. Datorit\u0103 lui 4, teleologia acestor lumi este una complet \u00eenchis\u0103, \u00eencuiat\u0103, ca s\u0103 zic a\u015fa (dar nu netransmisibil\u0103), \u015fi nu poate fi valorificat\u0103 dec\u00e2t \u00een raport strict cu cel care o creeaz\u0103.
\n6. Datorita lui 5, orice critic\u0103 (\u015fi m\u0103 refer aici la critic\u0103 de \u00eent\u00e2mpinare) f\u0103cut\u0103 acestor lumi, de\u015fi are un substrat social, r\u0103m\u00e2ne pur formal\u0103 \u00eentruc\u00e2t, desigur, se bazeaz\u0103 pe socializare, pe transmiterea unui mesaj (cvasi-ascuns) c\u0103tre ceilal\u0163i (fapt pe care creatorul de lumi \u00eel va g\u0103si mereu inutil, \u00eentrucat \u00een actul s\u0103u creator el nu s-a adresat celorlal\u0163i, el nu s-a bucurat \u00een intimitate de propriile personaje g\u00e2ndindu-se la ceilal\u0163i, de parc\u0103 ceilal\u0163i ar urma s\u0103 pun\u0103 \u00een drepturi ontologice aceste personaje, el nu s-a bucurat \u00een intimitate de descrierea unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj, g\u00e2ndindu-se la ceilal\u0163i, de parc\u0103 ace\u015ftia ar avea dreptul de a confirma sau infirma existen\u0163a acelui obiect, acelei figuri ori a acelui peisaj… creatorul de lumi, \u00een procesul s\u0103u creator, nu a dat doi bani pe genericul numit CEILAL\u0162I).
\n7. Evident, cel care critic\u0103 are mereu dreptate \u00eentruc\u00e2t el se bazeaz\u0103 pe legea pe care tocmai am enun\u0163at-o, c\u0103 i s-a comunicat ceva, av\u00e2nd a\u015fadar dreptul ca \u015fi el s\u0103 comunice, ceea ce i s-a comunicat, celorlal\u0163i. Pornind de la faptul c\u0103 oamenii sunt diferi\u0163i (un cli\u015feu social, desigur), critica cu efecte sociale pozitive subliniaz\u0103, \u00een special, faptul c\u0103 lumea pe care a creat-o scriitorul se intersecteaz\u0103, nu conteaz\u0103 c\u00e2t sau cum (dar se intersecteaz\u0103), cu lumea \u00een care a intrat cititorul – critic. Este vorba de acea sintagm\u0103 specific\u0103 analizei critice care apare sub cunoscuta form\u0103: “m-am regasit \u00een acest poem\/ acest text, etc”. Critica cu efecte sociale negative semnaleaz\u0103 distan\u0163a dintre aceste dou\u0103 lumi, \u00een acest raport: scriitor – cititor-critic: “nu m-am reg\u0103sit aici, nu ader la acest tip de text, deci nu ma intereseaz\u0103”. Spre exemplu, eu, personal, nu am fost \u00een stare s\u0103 citesc Educa\u0163ia sentimental\u0103 <\/em>(e doar unul dintre titluri), \u00eentruc\u00e2t nu am reu\u015fit s\u0103 ader la acest tip de text. Horia G\u00e2rbea m\u0103rturisea, \u00eentr-un fragment critic adresat unui text de-al meu, c\u0103 a citit cartea mea Hypostasis <\/em>cu interes, nu \u015fi cu maxim\u0103 pl\u0103cere, nefiind un text la care s\u0103 adere (eu nu am scris cartea g\u00e2ndindu-m\u0103 la Horia G\u00e2rbea, etc).
\n8. Orice creator de lumi trebuie s\u0103 se defineasc\u0103 stilistic. Din nou, stilul nu este dezvoltat \u015fi nu se define\u015fte \u00een lumea formal\u0103, social\u0103. Stilul este o form\u0103 de tr\u0103ire care influen\u0163eaza \u015fi structureaz\u0103 textul. Cel care cite\u015fte c\u0103r\u0163i doar pentru a-\u015fi defini stilul (atent, a\u015fadar, la am\u0103nuntele lexicale, frazeologice, etc), nu face dec\u00e2t s\u0103 se FORMALIZEZE, sau, INFORMEZE. O carte, a\u015fa cum am spus mai sus, este o lume, \u015fi nu o lume social\u0103 (dec\u00e2t aparent). Nu sunt de acord cu ce se spune: “trebuie s\u0103 cite\u015fti ce au scris cei dinaintea ta, ca s\u0103 nu repe\u0163i ce s-a spus”. Dup\u0103 p\u0103rearea mea, trebuie s\u0103 ai cel pu\u0163in un moment de tr\u0103ire \u00een lumea celorlal\u0163i scriitori, ca s\u0103 le \u00een\u0163elegi (limitat, desigur) lumile (scriitorul care cite\u015fte nu “studiaz\u0103”;)… oricum, lumea ta e diferit\u0103. Lexical, frazeologic, etc, nu ai cum sa \u00eel repe\u0163i. Iar dac\u0103 e\u015fti creator de lumi, nu o vei face, indiferent dac\u0103 \u00ee\u0163i propui asta sau nu.
\n9. A\u015fadar, orice creator de lumi nu vrea \u015fi nu e interesat s\u0103 transmit\u0103 un mesaj, ci “s\u0103-\u015fi tr\u0103iasc\u0103 lumile”. Una dintre cele mai puternice dovezi c\u0103 un scriitor este creator de lumi e faptul c\u0103 \u00ee\u015fi iube\u015fte “personajele”, prozastic, liric sau deliric. Foarte important de men\u0163ionat e c\u0103 le iube\u015fte at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t \u015fi-ar da oric\u00e2nd via\u0163a pentru ele. \u015ei, iar, foarte important e c\u0103 un creator de lumi nu este interesat de un beneficiu pentru asta. Dac\u0103 este plagiat, el se va bucura c\u0103 lumea lui tr\u0103ie\u015fte \u015fi prin al\u0163ii, \u015fi \u00eei va fi totuna dac\u0103 deasupra textului s\u0103u va fi nominalizat el sau un altul.
\n10. A\u015fadar, indiferent c\u00e2\u0163i bani ar avea, un creator de lumi va fi mereu s\u0103rac. Pentru simplul fapt c\u0103… nu este ca Dumnezeu (sau ca ce se crede despre Dumnezeu).<\/p>\n