{"id":6728,"date":"2011-05-16T21:36:12","date_gmt":"2011-05-16T19:36:12","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=6728"},"modified":"2011-05-16T21:36:12","modified_gmt":"2011-05-16T19:36:12","slug":"o-evadare-din-postmodernism-realismul-magic-la-stefan-agopian","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=6728","title":{"rendered":"O evadare din postmodernism: realismul magic la \u015etefan Agopian"},"content":{"rendered":"

de Eugen Bartic-Bogdan
\nSometimes the ways of literary criticism are nearly as strange and wonderful as the literature it analyzes. <\/em>
\n[Anne Hegerfeldt]\n<\/p>\n

Introducere <\/strong><\/p>\n

\nDeclarat inclasificabil \u015fi apoi revendicat de diverse mi\u015fc\u0103ri literare prin for\u0163e proprii sau prin asiduitatea exegezei, \u015etefan Agopian a reu\u015fit mereu s\u0103 ocoleasc\u0103 terminologiile \u015fi s\u0103 atrag\u0103 noi, uneori nea\u015fteptate, posibilit\u0103\u0163i de lectur\u0103. Nu pu\u0163ini au fost aceia care au g\u0103sit \u00een romanele sale repere mai mult sau mai pu\u0163in stricte ale unor canoane, \u00eens\u0103 unul singur a fost p\u00e2n\u0103 acum principiul guvernor al recept\u0103rii sale \u015fi anume postmodernismul.<\/p>\n

\n1. <\/strong>Eternul context<\/strong><\/p>\n

\nLa doar c\u00e2\u0163iva ani distan\u0163\u0103 de funeraliile obsedantului deceniu <\/em>atmosfera literar\u0103 se zb\u0103tea \u00eenc\u0103 \u00een spatele unei cortine izola\u0163ioniste. Accentul pus pe re\u00eennodarea cu marea cultur\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 <\/em>a redus la t\u0103cere tentative inovatoare precum cea oniric\u0103 sus\u0163inut\u0103 de Leonid Dimov \u015fi Dumitru \u0162epeneag, sucombat\u0103 sub efectele inchizi\u0163iei comuniste. \u00cencerc\u0103rile de acest fel au sf\u00e2r\u015fit de cele mai multe ori prin a-\u015fi vedea promotorii marginaliza\u0163i ori aleg\u00e2nd exilul. E drept, pe de alt\u0103 parte, c\u0103 agen\u0163i ai istoriei[1]<\/a> <\/em>ca genera\u0163iile lui Marin Preda sau Alexandru Ivasiuc \u00ee\u015fi aduseser\u0103 din plin aportul la men\u0163inerea anumitor standarde literare lupt\u00e2nd contra imposturii. Lucruri la fel de spectaculoase, dac\u0103 nu chiar cu asupra de m\u0103sur\u0103, se vor produce \u00eens\u0103 dup\u0103 cum vom vedea, \u00een continuarea lor.<\/p>\n

\nFragmente tumultuoase \u015fi fertile \u00een reac\u0163ii ale evenimentelor \u201cdin afar\u0103\u201d \u00een\u015felau din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd unele zone ale vigilen\u0163ei autorit\u0103\u0163ilor rom\u00e2ne, preocupate, cum se \u015ftie, cu p\u0103strarea igienei morale \u00een r\u00e2ndurile popula\u0163iei. Astfel revolu\u0163ia flower power, <\/em>muzica Beatles-ilor sau r\u0103zboiul din Vietnam, lucruri ce au marcat o turnur\u0103 important\u0103 \u00een g\u00e2ndirea unei mari p\u0103r\u0163i a tinerilor (\u015fi nu numai) din lumea \u00eentreag\u0103, au p\u0103truns, fie \u015fi sub forma diluat\u0103 a ecoului, \u00een Rom\u00e2nia cincinalelor. Ca o consecin\u0163\u0103 ineluctabil\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu Cenaclul Junimea condus de Ovid S. Crohm\u0103lniceanu, se constat\u0103 un reviriment al autenticit\u0103\u0163ii. Auspiciile \u015ecolii de la T\u00e2rgovi\u015fte \u015fi ale Cenaclului de luni, condus de Nicolae Manolescu au determinat \u00een continuare c\u00e2\u0163iva autori tineri \u015fi entuzia\u015fti s\u0103 \u00eentemeieze puternice fr\u0103\u0163ii \u015fi guerille, al c\u0103ror stindard era purtat de facto sau mascat, de genera\u0163ia \u00een blugi<\/em>. Modelul form\u0103rii acestor colec\u0163ii de scriitori <\/em>(Jean Ricardou) ar putea fi c\u0103utat, la nevoie, \u00een spiritul comunard al unor grup\u0103ri franceze contemporane (cu riscurile de rigoare ale termenului) precum Tel Quel <\/em>cu Roland Barthes, Jacques Derrida sau Julia Kristeva la timon\u0103, laboratorul Oulipo<\/em> \u00een frunte cu Raymond Queneau \u015fi Fran\u00e7ois Le Lionnais sau al ini\u0163iativei Noului roman <\/em>propuse de Alain Robbe-Grillet. Mapamondul, cuprins de o fervoare f\u0103r\u0103 precedent, c\u0103uta expresii literare noi \u015fi team spirit-ul <\/em>se organiza cu <\/em>fundament\u0103ri teoretice de larg\u0103 respira\u0163ie, \u00een felurite\u00a0 \u2013ism-<\/em>uri.<\/em><\/p>\n

\nDe\u015fi aceste premise nu vor ob\u0163ine din partea limbajului critic autohton denumirea generic\u0103 de postmodernism dec\u00e2t prin jurul anilor \u201980, aspecte limitrofe ale acestuia pot fi reperate, cu precau\u0163ii, \u00eencep\u00e2nd cu a doua jum\u0103tate a deceniului \u015fase, \u00een preajma insolitei Prim\u0103veri de la Praga. Negarea capacit\u0103\u0163ii acelui context (literar, politic, social) de a orienta aten\u0163ia cititorului spre una sau alta din genera\u0163ii ar fi un risc inutil. Nu toate scrierile din acea vreme au respectat \u00eens\u0103 \u00eentru totul aceast\u0103 teorie. Ca urmare a acestui fapt, cu toate c\u0103 aprecierea textelor lui \u015etefan Agopian \u00een registru postmodernist a constituit un punct de plecare solid, stagnarea \u00een satisfac\u0163ia generat\u0103 de rezultatele ob\u0163inute pe aceast\u0103 cale, ar fi, credem, reduc\u0163ionist\u0103. Scriitorul cu origini armene\u015fti pare desprins de postulatele epocii \u00een care a debutat ca romancier. Lumile create de el nu s-au \u00eenscris \u00een programul literar al momentului, fie c\u0103 erau con\u015ftiente sau nu de viziunea caustic\u0103 a lui Charles Newman \u00een care termenul postmodernism<\/em> \u201caduce \u00een minte inevitabil imaginea unei bande de arti\u015fti contemporani vanito\u015fi merg\u00e2nd pe urmele circului elefan\u0163ilor Modernismului cu lope\u0163i de cur\u0103\u0163at z\u0103pada.\u201d[2]<\/a> Cunosc\u00e2nd str\u00e2nsa prietenie a lui \u015etefan Agopian cu unul din elefan\u0163i <\/em>\u015fi anume Nichita St\u0103nescu \u015fi faptul c\u0103 pentru H.-R. Patapievici spre exemplu, modernitatea nu este nici pe departe epuizat\u0103 \u015fi alimenteaz\u0103 \u00een continuare postmodernitatea<\/em> [3]<\/a>, am putea b\u0103nui chiar o u\u015foar\u0103 dorin\u0163\u0103 de distan\u0163are a scriitorului fa\u0163\u0103 de dispozi\u0163ia congrega\u0163ionist\u0103 a autorilor al\u0103turi de care a publicat. \u00cen mijlocul cavalcadei postmodernismului, \u0218tefan Agopian a r\u0103mas fidel unei cauze proprii, f\u0103r\u0103 a se ralia tendin\u0163elor. Originalitatea sa nu a contrastat \u00eens\u0103 distonant cu cea a postmodernismului, despre care s-a vorbit deja \u00een termenii cei mai exac\u0163i. Locul ocupat de c\u0103tre autorul lui Tobit <\/em>\u00een cadrul lui este \u00eens\u0103 unul aproximativ. \u00cel leag\u0103 de contemporanii s\u0103i o atitudine estetic\u0103, hedonist\u0103, fa\u0163\u0103 de lume <\/em>(Mircea C\u0103rt\u0103rescu) dar se desprinde din acest topos prin intermediul magiei care inund\u0103 lumile \u015fi personajele z\u0103mislite (in)voluntar din neant. Neverosimilul, aceast\u0103 unealt\u0103 a fabulosului, este puntea care desparte dintr-un anumit punct de vedere, fic\u0163iunea postmodernist\u0103 de cea agopian\u0103. Pentru prima, este un vehicul al sinelui cu ajutorul c\u0103ruia navigarea prin haosul postindustrial devine m\u0103car posibil\u0103 dac\u0103 nu agreabil\u0103, pentru cea de-a doua o component\u0103 sine qua non <\/em>a normaliz\u0103rii acestuia prin proiectarea lui \u00een trecut.<\/p>\n

2. <\/strong>Tenta\u0163ia evad\u0103rii<\/strong><\/p>\n

O discu\u0163ie despre apartenen\u0163a unui scriitor la o anumit\u0103 genera\u0163ie, f\u0103r\u0103 a clarifica mai \u00eent\u00e2i premisele genera\u0163iei \u00eense\u015fi poate conduce, dup\u0103 cum lesne se poate observa, la concluzii pripite. Canonul nu a fost niciodat\u0103 un datum, un eveniment istoric cu o zi de na\u015ftere u\u015for de identificat \u015fi cu grani\u0163e impermeabile. Nu a fost marele cort[4]<\/a> <\/em>pe care Brian McHale \u00eel sanc\u0163ioneaz\u0103 la unii teoreticieni ai postmodernismului[5]<\/a>, o p\u0103tur\u0103 care s\u0103 acopere cultura per ansamblu, afect\u00e2nd genurile literare, mass-media \u015fi sistemele de g\u00e2ndire cu o precizie infailibil\u0103. \u015ecolile literare s-au osificat de regul\u0103 \u00een jurul unei idei \u015fi s-au popularizat prin intermediul unui manifest. Unele dintre aceste manifeste au fost explicite, teoretizante (Jean Mor\u00e9as pentru simbolism, Mihail Kog\u0103lniceanu pentru romantismul rom\u00e2nesc \u00een Dacia literar\u0103<\/em>) altele au \u00eembr\u0103cat forme artistice (Suferin\u0163ele t\u00e2n\u0103rului Werther <\/em>al lui Goethe pentru sturm und drang<\/em>). <\/em>Ini\u0163iativele particulare care nu au aderat \u00een mod categoric la una sau alta dintre mi\u015fc\u0103rile astfel promovate, au suferit \u00een extensie efectele unei apropieri obscure de cel mai apropiat reper. Acurate\u0163ea includerii unui autor \u00een r\u00e2ndul contemporanilor pe baza unui set de aproxim\u0103ri \u015fi topoi<\/em> pare din acest punct de vedere doar teoretic\u0103.<\/p>\n

\nSemnalmentele unei opere se reg\u0103sesc cu inerente varia\u0163ii de tonalitate \u00een trei dosare dispuse cronologic, ca ni\u015fte v\u00e2rste. Ele \u00ee\u015fi disput\u0103 \u00eent\u00e2ietatea \u00een ochii publicului, prizoniere ale unui cerc vicios iar simetria lor se p\u0103streaz\u0103 intact\u0103 \u00eentr-un mod pe c\u00e2t de curios pe at\u00e2t de constant. Debutul unui scriitor poate, \u015fi trebuie s\u0103 fie \u00eentotdeauna ca o garan\u0163ie a calit\u0103\u0163ii sale, o mi\u015fcare de avangard\u0103, o revolu\u0163ie prin care s\u0103 se ridice cu ajutorul virulen\u0163ei deasupra rutinei sau practicilor curente considerate dep\u0103\u015fite. Educat \u00een spiritul a ceea ce va nega cu vehemen\u0163\u0103, t\u00e2n\u0103rul artist folose\u015fte totu\u015fi, mai mult sau mai pu\u0163in con\u015ftient, armele predecesorilor. Le \u00eendreapt\u0103 \u00eenspre ace\u015ftia cu gesturi furibunde, degrevat de orice compromis. \u00cen timp \u00eens\u0103, victoria r\u0103sun\u0103toare pe care a pl\u0103tit-o uneori destul de scump va l\u0103sa loc unei normalit\u0103\u0163i bine definite, cu atestate trainice \u00een con\u015ftiin\u0163a vremii, cu un respect vizibil \u00een adeziuni \u015fi premii. Veridicitatea noilor principii fiind irefutabil\u0103, seduce \u015fi devine deci imposibil de ignorat. Aparatul critic al vremii se ocup\u0103 cu obiectivitatea-i caracteristic\u0103 de fixarea \u00een timp \u015fi spa\u0163iu a scriitorului pentru ca \u00een final, asemeni oric\u0103rui fenomen viu, s\u0103-i \u00eenregistreze un melancolic dar inevitabil declin. Ceea ce odat\u0103 p\u0103rea inovator \u015fi proasp\u0103t, cade \u00een desuetudine \u015fi se vede pus la zid de c\u0103tre o nou\u0103 genera\u0163ie, \u00een care se recunosc semnele precedentei izbucniri. Aceast\u0103 succesiune s-a perpetuat de-a lungul veacurilor cu o stricte\u0163e care o transform\u0103 practic \u00eentr-un solecism. Chiar \u015fi \u00een aceste condi\u0163ii \u00eens\u0103, spa\u0163iul literar rom\u00e2nesc s-a comportat uneori atipic. Trec\u00e2nd peste perioadele \u00een care sincronizarea cu marea art\u0103, a se citi non-rom\u00e2neasc\u0103, era un imperativ ridicat la rangul de prioritate na\u0163ional\u0103, au existat intervale tulburi, ca \u00eendelunga er\u0103 comunist\u0103, \u00een care raporturile dintre scriitor \u015fi cititor au fost mediate \u00eentr-o manier\u0103 ce a periclitat alternan\u0163a amintit\u0103 mai sus. Genera\u0163iile nu s-au succedat \u00een mod natural, cu participarea (ne)condi\u0163ionat\u0103 a marelui public. Sau, dac\u0103 au f\u0103cut-o, cel pu\u0163in \u00een perioada comunist\u0103, au f\u0103cut-o \u00een subteran. Vocile reac\u0163ionare, fie ele la \u00eenceputul carierei sau consacrate, au avut de \u00eenfruntat o barier\u0103 riguroas\u0103. Unii au neglijat-o \u015fi s-au ales, a\u015fa cum aminteam mai sus, cu disiden\u0163a, exilul sau persecu\u0163ia, al\u0163ii au \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat-o \u015fi au primit drept recompens\u0103 succesul de moment \u015fi oprobriul urma\u015filor. \u00centr-un mediu ambiant care impunea mai \u00eent\u00e2i examenul cenzurii, \u015etefan Agopian a f\u0103cut o discordant\u0103 not\u0103:<\/p>\n

\n[\u2026] <\/em>romanele mele erau considerate istorice, \u015fi cenzorii erau foarte aten\u0163i la romanele cu subiect contemporan. Mai cur\u00eend, am avut probleme dup\u0103 apari\u0163ie, cu Europa Liber\u0103, care se str\u0103duia s\u0103 g\u0103seasc\u0103 sensuri anticomuniste \u00een romanele mele. Am avut totu\u015fi o destul de mare b\u0103taie de cap cu romanul Sara, care a avut nevoie \u015fi de un aviz de la Institutul de Istorie. A venit un ordin cum c\u0103 tot ce este cu iz istoric s\u0103 fie verificat dac\u0103 e pe linia Partidului. Am aflat numele istoricului care trebuia s\u0103-mi citeasc\u0103 cartea \u015fi care a fost destul de dr\u0103gu\u0163 s\u0103 m\u0103 primeasc\u0103 la o discu\u0163ie. F\u0103cuse un referat, \u00een care spunea c\u0103, din punct de vedere istoric, romanul nu are nici o problem\u0103, dar c\u0103, din punct de vedere moral, are mari probleme. M-am uitat \u00een ochii lui \u015fi l-am \u00eentrebat: \u2013\u201eDomnule, s\u00eente\u0163i c\u0103s\u0103torit?\u201c \u2013\u201eDa\u201c, mi-a r\u0103spuns. \u2013\u201e\u015ei v\u0103 fute\u0163i nevasta?\u201c, l-am \u00eentrebat. S-a \u00eenro\u015fit \u015fi a r\u0103spuns afirmativ. \u2013\u201eP\u0103i, vede\u0163i\u201c, i-am spus, \u201eeu de ce n-a\u015f avea voie s\u0103 am o scen\u0103 de sex \u00eentr-o carte?\u201c P\u00een\u0103 la urm\u0103 a cedat \u015fi a t\u0103iat din referat pasajul cu imoralitatea c\u0103r\u0163ii. Nu mai \u015ftiu numele lui. Era un tip t\u00een\u0103r, specialist \u00een istorie contemporan\u0103. Mi-a zis: \u201eDomnu\u2019 Agopian, nu \u015ftiu nimic despre Sibiu, 1692.\u201c \u2013\u201eDar v\u0103d c\u0103 v\u0103 pricepe\u0163i la moral\u0103.\u201c Mi-a spus: \u201eAm o indica\u0163ie clar\u0103 s\u0103 dau \u015fi un verdict asupra moralei c\u0103r\u0163ii.\u201c Zic: \u201eDumneata vrei s\u0103-mi distrugi cartea.\u201c \u2013\u201eP\u0103i, ce s\u0103 fac?\u201c \u2013\u201e\u015eterge, nu te bag\u0103 nimeni la ap\u0103.\u201c[6]<\/a> <\/em><\/p>\n

Situa\u0163ia apartenen\u0163ei romanelor sale la oricare dintre ariile predilecte ale literaturii reiese destul de clar din acest scurt fragment, parte a unui interviu mai amplu ap\u0103rut \u00een revista Observatorul cultural. <\/em>\u015etefan Agopian este de cele mai multe ori considerat <\/em>a fi conectat la o mare tem\u0103 \u00een timp ce el nu vrea dec\u00e2t s\u0103-\u015fi scrie c\u0103r\u0163ile conform propriei (lipse de) reguli. Sau, \u00een cel mai nefericit caz, discu\u0163iile despre natura scrierii sale se pot extinde \u015fi \u00een alte zone dec\u00e2t cele b\u0103t\u0103torite p\u00e2n\u0103 acum. Exerci\u0163iul trebuie s\u0103 con\u015ftientizeze bine\u00een\u0163eles capcanele pe care noile teorii le \u00eentind interpret\u0103rii unor autori, care la data postul\u0103rii lor \u015fi-au definit deja un sistem. Dar cum orice re-lectur\u0103 actualizeaz\u0103 opera \u015fi o anim\u0103 \u00eentr-un nou joc de perspective, putem fi de acord cu Borges c\u00e2nd afirm\u0103 faptul c\u0103 orice scriitor \u00ee\u015fi define\u015fte precursorii \u015fi uneori, am ad\u0103uga, chiar epoca \u00een care s-a manifestat. Concluzia cenzorului amintit mai sus s-a transformat ulterior \u00een preciz\u0103ri pline de substan\u0163\u0103 precum metafic\u0163iune istoriografic\u0103, antirealism, fantezism alegoric \u015fi livresc etc. Nimic mai \u00eendrept\u0103\u0163it dec\u00e2t asocierea operei lui Agopian cu toate aceste p\u00e2nze freatice ale postmodernismului. Dar abunden\u0163a \u015fi voluptatea cu care sunt propuse nu sunt \u00eens\u0103 dec\u00e2t abile metode de individualizare, de excludere dintr-un contingent care, \u00een jurul anilor 80\u2019- perioad\u0103 de mari prefaceri \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, se m\u00e2ndrea cu for\u0163a coeziunii pe care o genera. Spiritul coagulant, insurgent al deceniului opt, a f\u0103cut posibile c\u00e2teva spectaculoase ie\u015firi la ramp\u0103. Aer cu diamante<\/em> cu Mircea C\u0103rt\u0103rescu, Florin Iaru, Ion Stratan \u015fi Traian Co\u015fovei \u00een rolul de reprezentan\u0163i ai unui nou lirism sau Desant’83 <\/em>cu acela\u015fi C\u0103rt\u0103rescu al\u0103turi de Ion Bogdan Lefter, Mircea Nedelciu, Gheorghe Cr\u0103ciun, George Cu\u015fnarencu & Co. \u00een avanposturile girate de Ov. S. Crohm\u0103lniceanu ale prozei, sunt exemple elocvente. Dac\u0103 privim postmodernismul (literar rom\u00e2nesc) din perspectiva sentimentului asumat atunci de ace\u015fti autori, putem afirma c\u0103 el s-a pretat, pe l\u00e2ng\u0103 altele, la instituirea unui front comun, cu binecunoscutele lui r\u0103d\u0103cini \u00een angoas\u0103 \u015fi revolt\u0103 \u015fi orientat spre modernismul revolut ori prost interpretat[7]<\/a>. Atitudinea era pe deplin justificat\u0103 \u015fi la momentul respectiv, imperios necesar\u0103. \u00cen completare, tensiunea social-politic\u0103 a anilor \u201870-\u201880 a determinat o acumulare de energii creatoare, autentice, \u00eendrept\u00e2ndu-le c\u0103tre realit\u0103\u0163ile imediate, rezultate ame\u0163itoare ale unei lumi efervescente din punct de vedere economic pe plan mondial, dar decadent\u0103 din punct de vedere moral \u00een spa\u0163iul autohton. Ideea este prezent\u0103 \u015fi \u00een cartea Postmodernismul rom\u00e2nesc <\/em>a lui Mircea C\u0103rt\u0103rescu, poetul ce re-valoriza \u00een sens arghezian prin poezia sa, universul lucrurilor de la periferia importan\u0163ei:<\/p>\n

\n\u201c\u2026 arti\u015ftii postmoderni acord\u0103 o mult mai mare aten\u0163ie inser\u0163iei operelor lor \u00een via\u0163a cotidian\u0103, \u00een dilemele etice, politice, religioase ale lumii de azi, a\u015fa \u00eenc\u00eet criteriul estetic, sacrosanct \u00een moder\u00adnism, devine insuficient pentru judecarea \u015fi valorizarea operei de art\u0103.\u201d[8]<\/a><\/em><\/p>\n

\nLa cealalt\u0103 extremitate, Eugen Negrici propune o linie de demarca\u0163ie ce pare a fixa o aproximativ\u0103 limit\u0103 superioar\u0103 pentru efuziunea postmodernist\u0103, indic\u00e2nd faptul c\u0103 manipul\u0103rile metatextuale \u015fi intertextuale de care au f\u0103cut at\u00e2ta caz comentatorii interesa\u0163i s\u0103 fac\u0103 din Agopian un postmodern nu ar mai reprezenta ast\u0103zi, \u00een ochii cititorilor sastisi\u0163i de trucuri \u015fi sfor\u0103rii artistice, mare lucru dac\u0103 la acest prozator ele ar fi r\u0103mas o simpl\u0103 dovad\u0103 a virtuozit\u0103\u0163ii <\/em>\u201c<\/em>textualiste\u201d.<\/em> \u00cen acela\u015fi context, teoreticianul C\u0103rt\u0103rescu aminte\u015fte \u00eentr-o not\u0103 de subsol \u015fi o \u00eencercare de sistematizare a curentului propus\u0103 de Virgil Nemoianu, care a intuit la baza acestuia existen\u0163a unui num\u0103r finit de elemente centrale: societatea postindustrial\u0103, trecerea de la revolu\u0163ia lui Gutenberg la vizualul televizat \u015fi la existen\u0163a virtual\u0103, noile raporturi \u00eentre b\u0103rba\u0163i \u015fi femei, tensiunea \u00eentre globalism \u015fi multiculturalism etc. E drept c\u0103 filosoful rom\u00e2n include \u00eentre ele \u015fi jocul parodic cu istoria \u015fi c\u0103 pe acest filon se poate vorbi despre o afinitate a romanelor lui Agopian cu postmodernismul. Cazuistica curentului este \u00eens\u0103 mutatis mutandis <\/em>\u00eendreptat\u0103 spre parodia istoric\u0103 doar experimental. \u015ei la Agopian istoria nu este un adjuvant, ca \u00een Levantul <\/em>lui C\u0103rt\u0103rescu, ci un mediu ini\u0163ial, un Macondo din care se nasc lumi paralele \u015fi \u00een care totul, absolut totul, intr\u0103 \u00een sfera posibilului.<\/p>\n

3. <\/strong>Terminus a quo<\/strong><\/p>\n

Estomparea grani\u0163ei dintre realitate \u015fi fic\u0163iune a constituit pentru postmoderni\u015fti o oportunitate; prin ea a devenit posibil\u0103 o apropiere \u00een registru ludic de unele identit\u0103\u0163i istorice sau chiar banalizarea acestora. Aceste identit\u0103\u0163i fie au migrat \u00een texte proprii succesive, fie au\u00a0 fost prelevate din romanele altor autori, ca \u00een cazul lui Paul Georgescu, sau au fost extrase din istoria natural\u0103. Scopul era \u00eens\u0103 destul de evident \u015fi s-a tr\u0103dat prin \u00eens\u0103\u015fi striden\u0163a imaginilor evocate: Filip al II-lea involueaz\u0103 de la stadiul de fiin\u0163\u0103 uman\u0103 la cel de lup, Elisabeta a Angliei se folose\u015fte de magia neagr\u0103 pentru a da na\u015ftere unui golem \u00een istoria apocrif\u0103 a Spaniei \u00eenchipuit\u0103 de Carlos Fuentes, copiii se nasc odat\u0103 cu statul indian \u00een romanul Copiii din miez de noapte <\/em>al lui Salman Rushdie \u015fi exemplele pot continua. \u0218tefan Agopian, \u00een schimb, pare mai pu\u0163in preocupat de personajul istoric purt\u0103tor de galoane. Interesul s\u0103u pentru trecut \u00eencepe acolo unde evenimentul istoric se apropie de o dimensiune s\u0103-i spunem prozaic\u0103. Construc\u0163ia Viei Carolina <\/em>\u00een Oltenia secolului XVIII ocupat\u0103 de austrieci \u00een Tobit<\/em>, perioada premerg\u0103toare revolu\u0163iei de la 1848 \u00een Tache de catifea, <\/em>expedi\u0163ia turcilor \u00een Moreea din 1715 din Fric<\/em>, <\/em>sunt localiz\u0103ri temporale palide, f\u0103r\u0103 r\u0103sunetul celor amintite mai sus. Apanajul invariabil al istoriei, cronologia, este de altfel negat, imediat dup\u0103 stabilirea cadrului slab <\/em>orientativ al desf\u0103\u015fur\u0103rii faptelor. De la o micro-istorie care parc\u0103 alearg\u0103 pe urmele celei generale, Agopian porne\u015fte \u00een descoperirea unor macro-istorii individuale ascunse \u00eentre hieroglifele imagina\u0163iei. Trecutul nu este mistificat pentru a regla anumite conturi a\u015fa cum poate fi suspectat postmodernismul uneori c\u0103 o face, mai ales dac\u0103 \u00eel consider\u0103m, din punct de vedere literar, ca o reac\u0163ie <\/em>la stimuli exteriori (sociali, politici, economici). La Agopian \u00a0el legitimeaz\u0103 un punct de plecare. \u0218i pentru ca efectul realist s\u0103 transgreseze sau s\u0103 reduc\u0103 sim\u0163itor tonul sc\u0103p\u0103r\u0103tor al ironiei, autorul recurge la citarea direct\u0103 a surselor, metod\u0103 prin care \u00eencearc\u0103 s\u0103 elimine din con\u015ftiin\u0163a cititorului echivocul \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor<\/p>\n

Scurt\u0103 introducere pentru a l\u0103muri cititorul asupra Moreei \u00een anul 1715<\/em><\/p>\n

\n\u00cen anul 1715 Moreea era provincie vene\u0163ian\u0103. Turcii o pierduser\u0103 \u00een anul 1699, ianuarie, 26, \u00een urma tratatului de pace de la Carlowitz, odat\u0103 cu coasta Dalma\u0163iei \u015fi c\u00e2teva insule din Marea Ionic\u0103. Fusese a lor \u00eencep\u00e2nd din anul 1460, c\u00e2nd Mehmed al II-lea cucere\u015fte despotatul Moreei de la Demetrios \u015fi Thomas Paleologul, fra\u0163ii ultimului \u00eemp\u0103rat al Constantinopolului, Constantin XI Dragases Paleologul.<\/em><\/p>\n

\n\u00cen 21 martie 1715 turcii, condu\u015fi de sultanul Ahmet al III-lea, pornesc c\u0103tre Adrianopol. Este \u00eenceputul r\u0103zboiului pentru Moreea, terminat la 7 septembrie acela\u015fi an, dup\u0103 c\u0103derea cet\u0103\u0163ii Malvasia. <\/em><\/p>\n

\nUn cronicar, Constantin Diichiti, este trimis de c\u0103tre \u0218tefan Vod\u0103 la Constantinopol pentru a \u00eenso\u0163i armata turc\u0103 \u015fi, mai ales, \u201c<\/em>\u00een scopul de a l\u0103muri Curtea, \u00een numele reprezentantului extraordinar al Domniei \u00een tab\u0103ra Vizirului, asupra celor \u00eent\u00e2mplate…\u201d. <\/em><\/p>\n

\nAm folosit pentru cartea <\/em>noastr\u0103 aceast\u0103 cronic\u0103 publicat\u0103 \u00e2n 1913 de c\u0103tre Nicolae Iorga. Ea se cheam\u0103 \u201c<\/em>Cronica expedi\u0163iei turcilor \u00een Moreea, 1715\u201d. Vom cita din ea atunci c\u00e2nd va fi nevoie[9]<\/a>.<\/em><\/p>\n

\nDatele sunt de o acurate\u0163e indiscutabil\u0103. Ba mai mult, prin abunden\u0163a lor \u015fi prin aparenta lips\u0103 de \u00eensemn\u0103tate pentru spiritul autohton, ele par a interesa mai mult autorul, care dovede\u015fte un interes aparte \u00een explorarea unor lumi uitate or mai pu\u0163in frecventate de c\u0103tre obiectivul literaturii. Trecerea spre fic\u0163iune este realizat\u0103 cu aceea\u015fi minu\u0163ie ce vizeaz\u0103 autenticul:<\/p>\n

\nAlt\u0103 introducere pentru a l\u0103muri cititorul ce a f\u0103cut Fric p\u00e2n\u0103 a devenit eroul acestei c\u0103r\u0163i:<\/em><\/p>\n

\n\u00cen anul 1701 Fric se numea Melkon Zardarian, avea treizeci \u015fi doi de ani \u015fi era profesor de logic\u0103 \u00een ora\u015ful Trapezunt, la \u015fcoala m\u00een\u0103stirii Carmir[10]<\/a>.<\/em><\/p>\n

\n\u00cen spatele acestei texturi de cronic\u0103 autorul se autoanuleaz\u0103 treptat p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd firul narativ devine con\u015ftient de sine \u015fi pare a se supune unei instan\u0163e superioare celei auctoriale \u015fi anume celei a destinului \u00een care tout aboutit \u00e0 un livre. <\/em>\u0218i pentru a completa spectrul vetust al reperelor, \u0218tefan Agopian scoate ca dintr-un anticariat fantomatic \u015fi misterios c\u00eeteva titluri prin care \u00ee\u015fi \u00eenzestreaz\u0103 personajele cu o ad\u00e2nc\u0103 \u015fi select\u0103 erudi\u0163ie: Catalogus plantarum sicularum, Mundus subterraneus a lui Kircher, Descartes:<\/em> Les passions de l\u2019<\/em>\u0203me, d\u2019Indagine<\/em>: Chiromance et Physiognomie, De re Metalica a lui Encelius, Processus Universalis a lui Olahus, Pampaedia lui Comenius <\/em>ca s\u0103 numim doar c\u00e2teva. <\/em>Alteori, personajele \u00eentregesc galeria c\u0103r\u0163ilor rare pe care le-au studiat \u00een am\u0103nunt cu unele scrise chiar de ele cum este cazul lucr\u0103rii \u00een latin\u0103 Despre foloasele aduse de c\u00e2ini \u00een lupta cu turcii <\/em>sau al comentariului la Averroes Despre \u00eendatoririle alchimi\u015ftilor \u00een vechime <\/em>completat de Morala, a\u015fa cum se arat\u0103 ea trebuin\u0163ei <\/em>semnate de Tache \u015fi citite deja de viitorul s\u0103u prieten, hangiul Stavros din Tache de catifea. <\/em>Profunzimea aparent\u0103 a culturii personajelor \u00een romanele lui Agopian este demonstrat\u0103 \u015fi printr-o administrare atent\u0103 a redundan\u0163ei \u015fi a propriilor determinante filosofice, prin rela\u0163iile intertextuale cu opere ale unor mari g\u00e2nditori:<\/p>\n

\nC\u0103ci spune Montaigne: <\/em>Numele nu este parte din lucru, nici din alc\u0103tuirea sa, este bucat\u0103 str\u0103in\u0103 ad\u0103ugit\u0103 lucrului \u015fi \u00een afar\u0103 de el[11]<\/a>.<\/em><\/p>\n

sau<\/p>\n

\n\u00centr-o discu\u0163ie pe care o va avea cu Tobit \u00een iarn\u0103, poate \u00een iarn\u0103, cit\u00e2ndu-l pe Magistrul Eckhart, a spus:<\/em> \u201c<\/em>\u00centr-adev\u0103r, cu c\u00e2t ne apar\u0163inem mai mult nou\u0103, cu at\u00e2t ne apar\u0163inem mai pu\u0163in.\u201d[12]<\/a> <\/em><\/p>\n

de\u015fi scriitorul nu ezit\u0103 s\u0103 fabrice <\/em> la r\u00e2ndul s\u0103u referin\u0163e bibliografice, respect\u00e2nd \u00eentru tocmai exigen\u0163ele stilistice:<\/p>\n

\n\u201c<\/em>Turcii speria\u0163i de aceast\u0103 scriere, tradus\u0103 la repezeal\u0103 de un dragoman, intrar\u0103 \u00een conflict cu Rusia, cer\u00e2nd, lucru nebunesc, ca \u00een \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103 s\u0103 nu mai fie c\u00e2ini \u015fi vr\u00e2nd ca aceasta trecut\u0103 s\u0103 fie \u00een hati\u015feriful de la 1802, imediat dup\u0103 ce se spune: Al patrulea fefta, cutare turc, de va ierta robul lui pe cutare nazarinean, iar acest rob dup\u0103 iert\u0103ciune va muri f\u0103r\u0103 a primi legea turceasc\u0103, cutare turc, st\u0103p\u00e2nul s\u0103u, nu se face chironom acelui iertat, cutare nazarinean. Deci aceste feftale dup\u0103 cuprinderea lor se cade a se urma cum se cuvine.\u201d[13]<\/a><\/em><\/p>\n

\n\u00centre\u0163eserea nivelelor discursive precum \u015fi alternan\u0163a vocilor narative amintesc de heteroglosia postmodernist\u0103. \u00cen ceea prive\u015fte \u00eens\u0103 pluralizarea lumilor, implicit\u0103 \u00een heteroglosie[14]<\/a>, textele lui \u0218tefan Agopian rezist\u0103 seduc\u0163iei, apropiindu-se astfel mai degrab\u0103 de modernism, unde lumile multiple ale discursului se integreaz\u0103 \u00eentr-un singur plan ontologic, \u00eentr-o lume proiectat\u0103 unificat\u0103. Iar rolul de simbol al acestei unit\u0103\u0163i finale este jucat printre altele \u015fi de un nucleu lexical arhaic \u015fi arhaicizant, fidel unor realit\u0103\u0163i palpabile \u015fi refractar la ispitele experimentului care a fecundat creativitatea postmoderni\u015ftilor. Suprapunerea registrelor de limbaj este o copie fidel\u0103 a unui alt tip de stratificare, mereu prezent\u0103 \u00een c\u0103r\u0163ile lui Agopian \u015fi anume cea social\u0103. Mixtura de figuri exponen\u0163iale pentru diverse categorii ce \u0163in de etnie, cult sau stare material\u0103 favorizeaz\u0103 ciocniri dintre cele mai spectaculoase. Chiar dac\u0103 ac\u0163iunea se petrece \u00een Oltenia sau la Sibiu, la Bra\u015fov sau la mo\u015fia M\u0103lura, la ea pot lua parte rom\u00e2ni, sa\u015fi, secui, austrieci, albanezi, \u0163igani, bulgari, nem\u0163i sau evrei boga\u0163i, fiecare purt\u00e2nd cu sine caracteristicile esen\u0163iale ale semin\u0163iei sale plus racilele inevitabile generate de convie\u0163uirea \u00een varii \u00eemprejur\u0103ri. Rela\u0163iile ce survin \u00eentre ace\u015ftia, rela\u0163ii care nu de pu\u0163ine ori au de-a face cu opresiunea, cu raporturile dintre cuceritori \u015fi cuceri\u0163i sau chiar cu pogromul, fac obligatorie g\u0103sirea unor r\u0103spunsuri pe m\u0103sura crizei profunde \u00een care au ap\u0103rut dilemele cu care se confrunt\u0103. Unii se refugiaz\u0103 \u00een alchimie, al\u0163ii precum Sara <\/em>\u00een lumi paralele, iluzorii; moartea se vede lipsit\u0103 de eficacitate or se ascunde \u00een spatele unor intermiten\u0163e ca \u00een cartea lui Saramago, motanii vorbesc \u015fi citesc din Paracelsus, \u00een sf\u00e2r\u015fit totul este posibil la confluen\u0163a at\u00e2tor caractere. \u0218i poate c\u0103 nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, o parte din evenimentele reprezentative ale scriiturii lui Agopian, cele care l-au consacrat ca romancier, se petrec de obicei \u00een Transilvania, \u00een potcoava Carpa\u0163ilor.<\/em> Ideea a fost enun\u0163at\u0103 deja f\u0103r\u0103 a se insista \u00eens\u0103 pe fondul social al problemei[15]<\/a>. Fascina\u0163ia pentru zona Transilvaniei provine, \u00een primul r\u00e2nd, de la a\u015fezarea geografic\u00e3 a acesteia, o a\u015fezare c\u00e2t se poate de potrivit\u00e3 unei geografii mitologice. Privit\u00e3 dinspre R\u00e3s\u00e3rit sau dinspre Apus, Transilvania este un \u201eteritoriu de trecere\u201d prin excelen\u0163\u00e3. <\/em>(Ruxandra Iv\u0103ncescu). Autoarea se apropie de fantasticul lui \u0218tefan Agopian pe filiera lui Bram Stocker pe care \u00eel citeaz\u0103 \u00een contextul mitologiei transilvane al\u0103turi de un alt speculant al acesteia, Jules Verne \u015fi intuie\u015fte fertilitatea literar\u0103 a acestui spa\u0163iu mitic \u00een con\u015ftiin\u0163a lui Agopian. Dep\u0103\u015firea hotarului reprezentat de mun\u0163i at\u00e2t \u00eenspre Orient c\u00e2t \u015fi spre Occident implic\u0103 o zon\u0103 cenu\u015fie de amestec cultural \u00een care se \u00eembin\u0103 tot felul de credin\u0163e \u015fi psihologii mai mult sau mai pu\u0163in sc\u0103ldate \u00een imaginarul popular, cel din bel\u015fug populat cu aspecte ale supranaturalului. \u00cen acest spa\u0163iu devin stringente ostilit\u0103\u0163ile: dintre rom\u00e2ni \u015fi sa\u015fii afla\u0163i la conducerea ora\u015fului Sibiu din Sara<\/em>, dintre cre\u015ftini \u015fi evrei cauzate de g\u0103sirea unui copil mort pe c\u00e2mpuri din Tache de catifea,<\/em> confuze lupte cu inamici greu de precizat \u00een Tobit, <\/em>toate sub patronajul bl\u00e2nd \u015fi omniscient al \u00eengerului Rafail. Evreul Isaac Her\u0163og, un b\u0103rbat b\u0103tr\u00e2n \u015fi cu barb\u0103[16]<\/a><\/em> are alura unui spagyric apus, care v\u0103de\u015fte o pl\u0103cere inutil\u0103 din\u00a0 punct de vedere financiar \u00een sondarea re\u0163etelor egiptene \u201c\u00een care gr\u0103simile de leu, de hipopotam, de crocodil, de pisic\u0103, de \u015farpe, de muflon erau lucrurile cele mai banale.\u201d (Tache de catifea<\/em>). Toat\u0103 existen\u0163a lui este \u00eens\u0103 anulat\u0103 printr-un capriciu al memoriei ce re(a)duce adev\u0103rul la dimensiunea lui indicibil\u0103, id est <\/em>aleatorie:<\/p>\n

\nAsta e de fapt totul<\/em>. Au trecut de atunci mai bine de patruzeci de ani \u015fi, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-mi amintesc toate astea, am aflat c\u0103 nu-\u0163i po\u0163i aminti nimic. Am min\u0163it, a\u015fa cum min\u0163im \u00eentotdeauna, fiindc\u0103 adev\u0103rul nu are cuvinte s\u0103-l roste\u015fti.[17]<\/a> <\/em><\/p>\n

4. <\/strong>Realismul magic<\/strong><\/p>\n

Evadarea din postmodernism a lui \u0218tefan Agopian devine veritabil\u0103 atunci c\u00e2nd introducem \u00een discu\u0163ie expresia realism magic. <\/em>De\u015fi ipoteza aceasta a fost postulat\u0103 de c\u0103tre Eugen Negrici, o apropiere de proza agopian\u0103 dinspre zona definitorie ale acestei tendin\u0163e \u00een literatura contemporan\u0103 ar completa indica\u0163ia poate \u00een mod voit sumar\u0103 a criticului. Prima atestare a bizarei \u015fi aparent antinomicei construc\u0163ii, apar\u0163ine criticului de art\u0103 german Franz Roh. \u00centr-un eseu despre artele vizuale din anul 1925 (Magic Realism: Post-Expressionism<\/em>), acesta propunea o \u00eentoarcere la realism a picturii din abstrac\u0163ia expresionist\u0103, ce exagera deja \u00een preferin\u0163a pentru fantastic sau extraterestru \u015fi \u00een dispersia obiectelor. Prin cuv\u00e2ntul magic, <\/em>opus misticului, <\/em>el sugera faptul c\u0103 \u00een aceast\u0103 nou\u0103 etap\u0103 a crea\u0163iei, numit\u0103 de al\u0163ii post-expresionism, misterul nu vine s\u0103 reprezinte lumea, ci mai degrab\u0103 se ascunde \u015fi ac\u0163ioneaz\u0103 din spatele ei. Eseul s\u0103u, prin care sunt anticipate astfel practicile scriiturii realist-magice din deceniile urm\u0103toare,[18]<\/a> a fost tradus \u00een spaniol\u0103 \u00een Revista de Occidente<\/em> a lui Jos\u00e9 Ortega y Gasset \u015fi a disp\u0103rut pentru o lung\u0103 perioad\u0103 din aten\u0163ia publicului. \u00cen 1967 \u00eens\u0103, apari\u0163ia romanului Un veac de singur\u0103tate <\/em>a lui Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rques a readus \u00een con\u015ftiin\u0163a criticii conceptul criticului german, \u00een condi\u0163iile \u00een care literatura sud-american\u0103 emitea deja semnele unei coagul\u0103ri \u00een jurul scriitorului columbian, d\u00e2nd na\u015ftere mult discutatului boom <\/em>latino-american.<\/p>\n

\nO contribu\u0163ie major\u0103 la statornicirea liniilor generale ale realismului magic a avut-o Alejo Carpentier, cona\u0163ionalul lui M\u00e1rques. \u00cen lucrarea sa The Baroque and the Marvelous real <\/em>(1975) acesta sus\u0163ine ipoteza unui realism magic<\/em> (exclusiv) \u00een leg\u0103tur\u0103 cu structura postcolonial\u0103 a Americii latine \u015fi cu imaginarul sincretic al popula\u0163iei caracterizate de nenum\u0103rate simbioze, muta\u0163ii \u015fi metisaje. Stratificarea acestor paliere culturale evoc\u0103, \u00een opinia lui Carpentier, barocul, pe care-l descrie ca pe o lips\u0103 a vidului, ca pe o evadare din sfera regulilor \u015fi a rigidit\u0103\u0163ii structurilor, acompaniat\u0103 de o extraordinar\u0103 plenitudine de detalii derutante. Riscul pe care \u015fi l-a asumat nuvelistul cubanez a fost acela de a conferi genului o paternitate indiscutabil\u0103 \u015fi de a lega emergen\u0163a realismului magic de zbuciumatul spirit al sud-americanilor. Prin literatur\u0103, vocile lui reprezentative au \u00eencercat s\u0103 arate c\u0103 ra\u0163ionalismul \u015fi \u015ftiin\u0163a nu pot da m\u0103sura exact\u0103 a experien\u0163ei umane iar prin realismul magic, acestea au g\u0103sit formula ideal\u0103 pentru a exprima mentalitatea american\u0103[19]<\/a>. Carpentier consider\u0103 concatenar\u0103 proza realist-magic\u0103 cu specificul continentului \u00een care s-a n\u0103scut, cu geografia sa luxuriant\u0103, cu fenomenele sale naturale de dimensiuni catastrofice \u015fi cu apeten\u0163a pentru supranatural a indigenilor. Aproprierea acestui mod de expresie de c\u0103tre literatura latino american\u0103 elimin\u0103 pe de alt\u0103 parte posibilitatea manifest\u0103rii \u00eentr-un mod literar similar \u015fi a altor sisteme de g\u00e2ndire mitic\u0103 din lume. Condi\u0163iile \u00een care a luat na\u015ftere acest modus vivendi <\/em>nu sunt singulare \u015fi tradi\u0163ia postcolonial\u0103 or teritorializarea imaginarului<\/em> despre care vorbe\u015fte Alejo Carpentier reprezint\u0103 doar un aspect al unei problematici vizibile per ansamblu doar dintr-o perspectiv\u0103 mai general\u0103. Anne Hegerfeldt sugereaz\u0103 \u00een eseul s\u0103u despre impactul realismului magic asupra literaturii britanice, c\u0103 dominanta ra\u0163ional-\u015ftiin\u0163ific\u0103 ce caracterizeaz\u0103 cultura Occidental\u0103 nu exclude \u00een mod obligatoriu o anumit\u0103 component\u0103 esoteric\u0103 \u015fi c\u0103 \u00een concluzie, realismul magic poate fi viabil \u015fi \u00een Europa.<\/p>\n

\nAflat\u0103 la periferia acestei culturi \u015fi surprins\u0103 adesea \u00een rela\u0163ii \u00eencordate cu ea, lumea imaginat\u0103 de \u0218tefan Agopian prezint\u0103 mai multe elemente care ne \u00eendrept\u0103\u0163esc s\u0103 vorbim despre un realism magic rom\u00e2nesc incipient. Despre manifest\u0103rile acestei lumi \u00een proz\u0103 am vorbit deja \u00een cele de mai sus \u015fi am putea ad\u0103uga, f\u0103r\u0103 preten\u0163ia de a epuiza subiectul, ie\u015firile eliade\u015fti din timp, omniprezen\u0163a unui pater mundum<\/em>, deseori tiranic ori ca expresie a implacabilului, spectacolul oniric, asumarea irealit\u0103\u0163ii, dimensiunea pictural\u0103 sau impresia de p\u00e2nz\u0103 flamand\u0103. Locul \u00een care devin mai pregnante \u015fi mai evidente este, mai mult dec\u00e2t toate celelalte scrieri, Manualul \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor. <\/em>At\u00e2t varianta \u00een proz\u0103 c\u00e2t \u015fi cea dramatizat\u0103 amintesc, dup\u0103 cum subliniaz\u0103 Radu G. \u0162eposu \u00een Istoria… <\/em>sa, de Colocviul c\u00e2inilor<\/em> lui Cervantes sau de acel Dialog \u00eentre un clapon \u015fi o g\u0103in\u0103 \u00eendopat\u0103 <\/em>al lui Voltaire. Av\u00e2nd drept protagoni\u015fti, dou\u0103 personaje desprinse parc\u0103 dintr-un ev mediu \u00eent\u00e2rziat, Armeanul Zadic \u015fi Ioan Geograful, \u015fi o serie de fiin\u0163e apar\u0163in\u00e2nd unei zoologii fantastice precum stimfalida, cacodemonul ori molosul, textul reface existen\u0163a \u00eens\u0103\u015fi, cu ajutorul unei gramatici eliberat\u0103 de orice servitute[20]<\/a><\/em>. Banchetul pandidascalilor reflect\u0103 poate cel mai bine \u201cevadarea\u201d \u00een cheie baroc\u0103 din str\u00e2mta realitate:<\/p>\n

\nCineva oprise viscolul \u015fi pia\u0163a cu f\u00e2nt\u00e2ni era acum luminat\u0103 de mii de tor\u0163e. Himerele f\u00e2nt\u00e2nilor \u00eencepuser\u0103 un dans gra\u0163ios, spulber\u00e2nd z\u0103pada ca \u00eentr-un joc de artificii \u015fi c\u00e2nt\u00e2nd un c\u00e2ntec de slav\u0103 \u00een cinstea pandidascalilor \u00eenving\u0103tori.[\u2026] Invita<\/em>\u0163ii soseau mereu \u015fi, c\u00e2nd ap\u0103rur\u0103 cacodemonii care conduseser\u0103 congresul, mul\u0163imea \u00eei recunoscu \u015fi \u00eencepu s\u0103 strige \u201cUra!\u201d <\/em>\u015fi s\u0103 aplaude. Ei \u00ee\u015fi fluturar\u0103 cozile \u00een semn de mul\u0163umire, \u00een timp ce oamenii cu ordinea le f\u0103ceau loc s\u0103 treac\u0103, folosind pentru aceasta b\u00e2te scurte \u015fi noduroase. Un pictor semioficial \u00eencepu repede un desen \u00een peni\u0163\u0103 \u00een care se puteau vedea cu u\u015furin\u0163\u0103 Prim\u0103ria \u015fi cei patru cacodemoni flutur\u00e2ndu-\u015fi cozile. Fu decorat cu ordinul Pandidascalul de Argint \u015fi \u00een\u0103l\u0163at la rangul de Cavaler al Ora\u015fului. Himerele c\u00e2ntar\u0103 \u00een cinstea lui un imn scurt de slav\u0103, apoi fu l\u0103sat \u00een voia Domnului[21]<\/a>.<\/em><\/p>\n

\nAl\u0103turi de tr\u0103nc\u0103neala savant\u0103 a personajelor ce se zbat \u00een cea mai crunt\u0103 mizerie \u015fi dec\u0103dere, fiin\u0163e neverosimile \u00ee\u015fi fac sim\u0163it\u0103 prezen\u0163a cu naturale\u0163e, f\u0103r\u0103 a provoca nicio tres\u0103rire logicii eroilor principali, particip\u00e2nd cu fervoare la discu\u0163ii erudite pe teme filosofice purtate \u00een butoaie aflate \u00een plin proces de descompunere, \u00een \u015fan\u0163urile leprozeriei or printre broa\u015fte. Lumea diafan\u0103 a ideilor se scald\u0103 \u00eentr-o mocirl\u0103 primitoare, semn c\u0103 \u00een siajul s\u0103u nu exist\u0103 posibilitatea cenzurii. Nim\u0103nui nu i se refuz\u0103 dreptul la opinie \u00een chestiunile cele mai delicate despre fiin\u0163\u0103 sau \u015ftiin\u0163\u0103. Doar pentru c\u0103 dintr-un anumit punct de vedere, universalist \u015fi restrictiv, cei \u00een cauz\u0103 nu se calific\u0103 \u00een tagma ale\u015filor <\/em>cu fa\u0163\u0103 \u015fi substan\u0163\u0103 uman\u0103, asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu pot c\u0103lca indiferent \u015fi jovial \u00een picioare conven\u0163iile sociale, economice \u015fi chiar biologice pentru a-\u015fi face cunoscute pozi\u0163iile. Scena pe care \u00ee\u015fi a\u015feaz\u0103 Agopian personajele pune la o nea\u015fteptat\u0103 \u00eencercare imagina\u0163ia eventualului spectator. Dac\u0103 proza beneficiaz\u0103 de o oarecare scuz\u0103 \u00een sondarea fantasticului \u015fi anume conven\u0163ia stabilit\u0103 sau \u00eencifrat\u0103 \u00een actul lecturii, dramatizarea Manualului…<\/em> ridic\u0103 problematica realismului magic la un alt nivel. Jocul presupune prefaceri miraculoase, apari\u0163ii ale unor \u00eengeri, fiin\u0163e imaginare cu atestate istorice precum cacodemonul lui Cantemir \u015fi duce cu g\u00eendul la un spectacol destinat mai degrab\u0103 e\u015fafodajului imagina\u0163iei dec\u00e2t celui tradi\u0163ional, limitat la subterfugiile regizorale. Toate scrierile acestui autor au o latur\u0103 teatral\u0103, majoritatea personajelor sunt \u00eenchipuite asemeni unor actori. Introducerea \u00een context dramatic propriu-zis a uneia din ele nu reprezint\u0103 dec\u00e2t o provocare adresat\u0103 celor \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103-i r\u0103spund\u0103. Nu ne r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 a\u015ftept\u0103m materializarea eventualului r\u0103spuns, convin\u015fi de unicitatea experien\u0163ei pe care o va genera.<\/p>\n

\n

\n[1]<\/a> Apud Ioan Holban \u2013 Profiluri epice contemporane<\/em>
\n[2]<\/a> Brian McHale \u2013 Fic\u0163iunea postmodernist\u0103, p. 20
\n[3]<\/a> Apud Ion Simu\u0163 Un concept integrator al modernismului rom\u00e2nesc<\/em>, Rom\u00e2nia literar\u0103, 2005, nr. 38
\n[4]<\/a> Brian
\n[5]<\/a> Ca Charles Jencks sau Fredric Jameson \u00een Postmodernism, or, The Cultural Logic of Late Capitalism<\/em> (1991)
\n[6]<\/a> Observatorul cultural
\n[7]<\/a> \u00cen termenii continu\u0103rii lui agreate de c\u0103tre regimul comunist.
\n[8]<\/a> Mircea C\u0103rt\u0103rescu \u2013 Postmodernismul rom\u00e2nesc
\n[9]<\/a> \u015etefan Agopian \u2013 Fric, p. 9
\n[10]<\/a> Idem p. 10
\n[11]<\/a> \u015etefan Agopian \u2013 Tache de catifea p. 491
\n[12]<\/a> \u015etefan Agopian \u2013 Sara p. 63
\n[13]<\/a> Idem p. 503
\n[14]<\/a> Brian McHale \u2013 Fic\u021biunea postmodernist\u0103, p. 258
\n[15]<\/a> Ruxandra Iv\u0103ncescu \u2013Transilvania \u0219i literatura fantastic\u0103 (de la Bram Stocker la \u015etefan Agopian), 2007
\n[16]<\/a> \u015etefan Agopian \u2013 Tache de catifea, p. 505
\n[17]<\/a> Idem\u00a0 p. 526
\n[18]<\/a> Lois Parkinson Zamora, Wendy B. Faris \u2013 Magical realism. Theory, History, Community,\u00a0 Duke University Press, Durham&London, 1955
\n[19]<\/a> Anne Hegerfeldt – Contentious Contributions: Magic Realism goes British
\n[20]<\/a> \u015etefan Agopian \u2013 Spre o gramatic\u0103 liberal\u0103, <\/em>\u00een volumul Comnpeti\u0163ia continu\u0103 \u2013 Genera\u021bia <\/em>\u2019<\/em>80 \u00een texte teoretice, <\/em>antologie \u00eengrijit\u0103 de Gheorghe Cr\u0103ciun, Pite\u0219ti, Ed. Vlasie, 1994
\n[21]<\/a> \u015etefan Agopian \u2013 Manualul \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor, p. 378<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Eugen Bartic-Bogdan Sometimes the ways of literary criticism are nearly as strange and wonderful as the literature it analyzes. [Anne Hegerfeldt] Introducere Declarat inclasificabil \u015fi apoi revendicat de diverse mi\u015fc\u0103ri literare prin for\u0163e proprii sau prin asiduitatea exegezei, \u015etefan Agopian a reu\u015fit mereu s\u0103 ocoleasc\u0103 terminologiile \u015fi s\u0103 atrag\u0103 noi, uneori nea\u015fteptate, posibilit\u0103\u0163i de […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,731],"tags":[1113,1152,637,734],"class_list":["post-6728","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-31","tag-critica","tag-egophobia-31","tag-eugen-bartic-bogdan","tag-stefan-agopian"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1Kw","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6728","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6728"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6728\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6732,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6728\/revisions\/6732"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6728"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6728"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6728"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}