de Nicolae Stoiculescu<\/p>\n
\n\tTotul a \u00eenceput \u00een dup\u0103-amiaza \u00een care m\u0103 plimbam pe aleile unui p\u0103rcule\u0163 cu nimic mai deosebit fa\u0163\u0103 de alte p\u0103rcule\u0163e de provincie.
\n\tEra cald, mult prea cald pentru mine. \u00cen zori, c\u00e2nd plecasem din Bucure\u015fti, \u00eenc\u0103 pe r\u0103coare, \u00eemi imaginasem c\u0103 la Urziceni c\u0103ldurile nu vor fi prea mari. Speran\u0163e de\u015farte! Era mai cald dec\u00e2t \u00een Capital\u0103.
\n\tNu trebuia dec\u00e2t s\u0103 port o discu\u0163ie cu doctorul R\u0103ducan \u015fi apoi s\u0103 m\u0103 \u00eentorc cu materialul la Bucure\u015fti, unde puteam s\u0103 concep \u00een lini\u015fte articolul acela care \u00eencepuse s\u0103 m\u0103 plictiseasc\u0103. Intrasem cu mult\u0103 verv\u0103 \u00een meseria de ziarist dar dup\u0103 nici trei ani deja mi se f\u0103cuse lehamite. Mergeam \u00eens\u0103 \u00eenainte, mai mult din iner\u0163ie, dar ce altceva a\u015f fi putut face? Slujba nu era solicitant\u0103, salariul bunicel \u015fi cel mai important lucru: \u00eemi f\u0103cusem o mul\u0163ime de rela\u0163ii.
\n\tM-am \u00eent\u00e2lnit cu doctorul la ora convenit\u0103 \u015fi am c\u0103p\u0103tat informa\u0163iile pe care le doream. De obicei scriam articolul imediat, la cald, nu cum f\u0103ceau colegii mei care l\u0103sau totul s\u0103 dospeasc\u0103 aproape o zi \u00eentreag\u0103. \u00cens\u0103 atunci eram at\u00e2t de mole\u015fit, \u00eenc\u00e2t am preferat s\u0103 dau o rait\u0103 prin parc p\u00e2n\u0103 la sosirea trenului de Bucure\u015fti, dec\u00e2t s\u0103 termin odat\u0103 cu porc\u0103ria aceea de articol.
\n\tSingurul lucru bun al p\u0103rcule\u0163ului era c\u0103 oferea umbr\u0103 \u00een acea dup\u0103-amiaz\u0103 parc\u0103 tropical\u0103. Ca aspect \u00eens\u0103, s\u0103racul era jalnic! Copacii pleo\u015fti\u0163i, iarba parc\u0103 ars\u0103, b\u0103ncile cu \u015fipcile rupte, aleile mult prea \u00eenguste, totul \u00ee\u0163i d\u0103dea un sentiment de sufocare. Ce mai, ajunsesem la concluzia c\u0103 mai bine m\u0103 apucam de scris dec\u00e2t s\u0103 mai hoin\u0103resc prin acel spa\u0163iu deprimant!
\n\tTotu\u015fi continuam s\u0103 m\u0103 t\u00e2r\u0103sc pe una din alei c\u00e2nd m-am pomenit \u00een fa\u0163a unui mic monument dedicat eroilor localnici c\u0103zu\u0163i \u00een cel de-al II R\u0103zboi Mondial.
\n\tDe c\u00e2nd m\u0103 \u015ftiu am avut obiceiul s\u0103 citesc tot ce-mi iese \u00een fa\u0163a ochilor. Dac\u0103 la mas\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 fie prin preajm\u0103 \u015fi vreo sticl\u0103 cu eticheta pe ea, ei bine, c\u00e2t m\u0103n\u00e2nc, citesc \u015fi recitesc \u00eentruna acel petic de h\u00e2rtie! Nu mai vorbesc de anun\u0163uri lipite pe pere\u0163i sau st\u00e2lpi \u2013 m\u0103 opresc de fiecare dat\u0103 \u015fi le citesc cu con\u015ftiinciozitate de parc\u0103 nu a\u015f avea nimic mai bun de f\u0103cut. Fire\u015fte c\u0103 \u015fi \u00een acel parc uitat de Dumnezeu m-am apucat de citit. De data aceasta era vorba de o list\u0103 lung\u0103, pe dou\u0103 coloane, cu nume \u015fi grade. O parcurgeam f\u0103r\u0103 grab\u0103 c\u00e2nd, la un moment dat, am tres\u0103rit la citirea unui nume: \u201eDima Vasile \u2013 soldat\u201d. Am \u00eencercat s\u0103 g\u0103sesc \u00een str\u0103fundurile memoriei acest nume sau m\u0103car unul asem\u0103n\u0103tor, pentru a-mi putea explica reac\u0163ia, dar nu am g\u0103sit nimic. Am z\u00e2mbit \u015fi am continuat citirea listei p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, dup\u0103 care am revenit la Dima Vasile. Acel nume \u00eemi spunea ceva dar nu \u015ftiam ce, a\u015fa c\u0103 nu am mai insistat \u015fi am p\u0103r\u0103sit monumentul, cu aceea\u015fi lips\u0103 de poft\u0103 de via\u0163\u0103 care \u00eemi caracteriza ultimele zile.
\n\tMi-am reamintit numele dup\u0103 vreo dou\u0103 zile \u015fi cel mai bun lucru pe care am g\u0103sit s\u0103-l fac a fost s\u0103 o \u00eentreb pe maic\u0103-mea dac\u0103-i sun\u0103 familiar.
\n–\tDima Vasile? Nu, mam\u0103, nu cunosc pe nimeni cu numele \u0103sta. \u015etiu totu\u015fi un Vasile, dar pe \u0103sta \u00eel cheam\u0103 Popa, a fost \u00eensurat cu \u2026
\n\tTare mult \u00eei mai pl\u0103cea s\u0103 vorbeasc\u0103 aiurea! De aceea \u015fi evitam s\u0103 discut cu ea, dar uneori tot trebuia s\u0103 \u00eei zic ceva. \u015ei ce r\u0103u \u00eemi p\u0103rea dup\u0103 aceea!
\n\tM-am g\u00e2ndit atunci c\u0103 ar putea fi cineva din partea nevesti-mii. Dar nici ea \u015fi nici soacr\u0103-mea n-au fost \u00een stare s\u0103 descopere printre neamuri sau cuno\u015ftin\u0163e un Dima Vasile ori pe cineva cu un nume asem\u0103n\u0103tor.
\n\tA\u015f fi dat totul uit\u0103rii dac\u0103 nu intervenea ceva al naibii de dubios: un vis oribil care l-a \u00eenceput ap\u0103rea la c\u00e2teva nop\u0163i o dat\u0103, pentru ca dup\u0103 c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni s\u0103 m\u0103 chinuiasc\u0103 noapte de noapte.
\n\tSe f\u0103cea c\u0103 st\u0103team \u00eentr-o curte mic\u0103, cu o gr\u0103din\u0103 \u00eengrijit\u0103, umbrit\u0103 de c\u00e2\u0163iva copaci ce p\u0103reau foarte b\u0103tr\u00e2ni. Deodat\u0103 m\u0103 cuprindea o stare de nelini\u015fte \u015fi fugeam \u00een cas\u0103. Nu \u00eemi era bine deloc. \u015etiam c\u0103 cineva m\u0103 urm\u0103re\u015fte \u015fi atunci continuam s\u0103 fug, trec\u00e2nd val-v\u00e2rtej dintr-o camer\u0103 \u00eentr-alta, \u00een timp ce \u00een urma mea se auzea urm\u0103ritorul cum alerga \u015fi izbea u\u015file ce-i ap\u0103reau \u00een cale. Casa trebuie s\u0103 fi fost lung\u0103, nu glum\u0103, deoarece camerele nu se mai terminau, oric\u00e2t de tare \u015fi de mult alergam. Iar urm\u0103ritorul nu m\u0103 prindea niciodat\u0103, cu toate c\u0103 \u00eel sim\u0163eam mereu foarte aproape \u015fi foarte periculos. Acela\u015fi vis, neschimbat, \u00een fiecare noapte! \u015ei acela\u015fi g\u00e2nd care \u00eemi d\u0103dea fiori: pe urmele mele nu era nimeni altcineva dec\u00e2t Dima Vasile!
\n\tVia\u0163a mea se transformase din senin \u00eentr-un chin insuportabil. Cum adormeam noaptea, cum \u00eencepea co\u015fmarul, dup\u0103 care nici nu mai putea fi vorba de odihn\u0103; ziua tr\u0103geam c\u00e2te un pui de somn pe ici, pe acolo, \u015fi mai mult pe la birou unde mo\u0163\u0103iam cu b\u0103rbia \u00een piept; sl\u0103bisem de nici mie nu \u00eemi venea s\u0103 cred cum ar\u0103t iar nervii \u00eei aveam \u00eentin\u015fi la maxim. Pur \u015fi simplu credeam c\u0103 \u00een ritmul acela nu voi mai rezista mult timp.
\n\tA\u015fa c\u0103 \u00eentr-o zi mi-am luat liber \u015fi am plecat la Urziceni. Nu pot uita nelini\u015ftea ce se citea pe chipul nevesti-mii. \u00cencercase s\u0103 afle ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu mine de nu mai dorm nop\u0163ile \u015fi sunt agitat, dar nu i-am spus nimic. Atunci a tras ea concluzia, nu \u015ftiu cum, c\u0103 cineva m\u0103 \u015fantajeaz\u0103, pun\u00e2ndu-mi slujba, ba poate chiar \u015fi familia, \u00eentr-un real pericol. \u00cen noaptea dinaintea plec\u0103rii, dup\u0103 ce am avut co\u015fmarul care m-a trezit, m-am dus \u00een buc\u0103t\u0103rie s\u0103 fumez o \u0163igar\u0103 \u015fi s\u0103 m\u0103 mai lini\u015ftesc, iar ea a venit dup\u0103 mine.
\n–\tCrezi c\u0103 este bine s\u0103 \u0163ii totul \u00een tine?
\n \tAm \u00eenchis ochii, imagin\u00e2ndu-mi c\u0103 sunt absolut singur. Eram c\u0103s\u0103tori\u0163i de \u015fapte ani \u015fi niciodat\u0103 nu-mi trecuse prin cap un astfel de g\u00e2nd absurd.
\n – Spune-mi ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, cine nu te las\u0103 \u00een pace.
\n\tT\u0103ceam cu \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nare, \u00een speran\u0163a c\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 va renun\u0163a. A\u015fa a \u015fi f\u0103cut, dar abia atunci c\u00e2nd am p\u0103r\u0103sit apartamentul. Tot era bine, fiindc\u0103 dorise s\u0103 m\u0103 conduc\u0103 la gar\u0103.
\n\tNiciodat\u0103 co\u015fmarul nu m\u0103 mai b\u00e2ntuise \u00een alt\u0103 parte dec\u00e2t acas\u0103, pe c\u00e2nd eram \u00een propriul meu pat. Numai c\u0103 lucrurile evoluau: \u00een tren, din cauza oboselii \u015fi a c\u0103ldurii, am adormit \u015fi urm\u0103rirea a \u00eenceput din nou, de data aceasta disperarea mea fiind mult mai mare iar pericolul acela mult, mult mai aproape.
\n\tM-a trezit un vecin de compartiment, care se cam speriase v\u0103z\u00e2ndu-m\u0103 \u00een ce hal sunt.
\n – A fost un co\u015fmar, domnule, nu-i a\u015fa?
\n – Da, a\u015fa este, ave\u0163i dreptate, am r\u0103spuns eu cu o voce stins\u0103, \u00eencerc\u00e2nd \u00een acela\u015fi timp s\u0103 \u015fterg transpira\u0163ia care curgea de pe mine de parc\u0103 atunci a\u015f fi ie\u015fit de sub du\u015f.
\n\tZ\u0103rindu-i chipul \u00eengrijorat, m-am \u00eentrebat ce v\u0103zuse de l-a marcat at\u00e2t de tare.
\n–\t\u00cen ultima vreme lucrez tot mai mult \u015fi nu mai reu\u015fesc s\u0103 m\u0103 odihnesc a\u015fa cum ar trebui.
\n–\tV\u0103 \u00een\u0163eleg perfect, spuse el, lu\u00e2nd deodat\u0103 atitudinea aceea a omului mereu preocupat \u015fi
\nprofesionist p\u00e2n\u0103-n v\u00e2rful urechilor. Am trecut \u015fi eu prin a\u015fa ceva c\u00e2nd eram t\u00e2n\u0103r. Acum \u00eens\u0103 pot s\u0103 spun c\u0103 nu mai am astfel de probleme. A devenit o obi\u015fnuin\u0163\u0103 s\u0103 lucrez cu asiduitate \u015fi s\u0103 dorm doar c\u00e2teva ore pe noapte.
\n–\tDar la \u00eenceput \u015fi dumneavoastr\u0103 a\u0163i avut somnul agitat \u015fi uneori cu co\u015fmaruri, nu-i a\u015fa?
\n–\tSigur c\u0103 da.
\n–\tStau \u015fi m\u0103 \u00eentreb oare cum ar\u0103t \u00een astfel de momente\u2026
\n–\tV\u0103 pot spune eu, c\u0103 v-am urm\u0103rit cu aten\u0163ie. La \u00eenceput dormea\u0163i, dup\u0103 care a\u0163i \u00eenceput
\ns\u0103 transpira\u0163i \u015fi s\u0103 mi\u015fca\u0163i din cap. Mai \u00eent\u00e2i u\u015for, apoi tot mai puternic, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd v-a\u0163i trezit.
\n–\tNu m-a\u0163i trezit dumneavoastr\u0103?
\n–\tNu. Aveam de g\u00e2nd, dar n-am mai apucat.
\n\u00cenc\u0103 pu\u0163in \u015fi trenul intra \u00een gar\u0103 iar eu m\u0103 sim\u0163eam epuizat, chit c\u0103 ziua era la \u00eenceput.
\n\tAm mers \u00eentins la Po\u015ft\u0103 unde am consultat o carte de telefoane \u015fi astfel am dat de adresele a trei familii Dima. Dup\u0103 aceea am mers la Arhive \u015fi m-am interesat de Vasile Dima, soldat c\u0103zut pe front. O doamn\u0103 de-acolo, un fel de \u015fef\u0103 uitat\u0103 \u00eentr-o camer\u0103 plin\u0103 cu dulapuri \u015fi h\u00e2rtii de tot felul, s-a ar\u0103tat interesat\u0103 de problema mea. Era de \u00een\u0163eles, c\u0103 doar nu vine \u00een fiecare zi un t\u00e2n\u0103r ziarist de la Bucure\u015fti, dispus s\u0103 se piard\u0103 \u00een praful lor. Legitima\u0163ia, o poveste lacrimogen\u0103 \u015fi patriotic\u0103 totodat\u0103 despre ni\u015fte eroi ce urmau a fi sco\u015fi la lumin\u0103 de articolul meu \u015fi, bine\u00een\u0163eles, nelipsitul pachet de BT pe post de \u201eSesam, deschide-te!\u201d, au fost suficiente pentru a afla de existen\u0163a mamei eroului \u015fi adresa ei, care nu figura printre cele trei ob\u0163inute de la Po\u015ft\u0103.
\n–\tPoate nu uita\u0163i, tovar\u0103\u015fe ziarist, s\u0103 aminti\u0163i \u00een articol de umilul nostru ajutor, \u00eemi spuse
\n\u015fefa cu un glas sc\u00e2r\u0163\u00e2itor \u015fi cu un r\u00e2njet \u00eentins de la de la o ureche la alta.
\n–\tBine\u00een\u0163eles, tovar\u0103\u015f\u0103, nici nu se pune problema altfel, i-am aruncat peste um\u0103r, dornic s\u0103
\nscap mai repede de aerul \u00eemb\u00e2csit de acolo.
\n\tAdresa am g\u0103sit-o repede. \u201e\u00cenc\u0103 un pas \u015fi voi afla ce e cu Vasile Dima \u0103sta, dup\u0103 care sper s\u0103 pot dormi \u015fi eu ca tot omul!\u201d \u2013 cu g\u00e2ndul acesta am intrat \u00een curticic\u0103 sigur pe mine, exact ca \u00een zilele cele bune.
\n\tDup\u0103 ce-am strigat ceva vreme, a ie\u015fit p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 o cucoan\u0103 de vreo patruzeci de ani, \u00eembr\u0103cat\u0103 ca vai de ea \u015fi cu o fa\u0163\u0103 speriat\u0103, de-\u0163i era mai mare dragul.
\n–\tBun\u0103 ziua! Pe cine c\u0103uta\u0163i?
\n–\tPe doamna Aurica Dima, am spus eu, f\u0103c\u00e2nd o u\u015foar\u0103 plec\u0103ciune, mai mult \u00een b\u0103taie de joc.
\n–\tDa \u2026 E \u00een\u0103untru \u2026 Da\u2019 ce treab\u0103 ave\u0163i cu ea?
\n–\tAm venit de la Bucure\u015fti. Sunt ziarist \u015fi scriu un articol despre eroii care s-au jertfit
\npentru patrie. Acum e vorba de eroii de aici, din Urziceni, \u015fi zic\u00e2nd acestea i-am b\u0103gat sub nas legitima\u0163ia de ziarist. M\u0103 \u00een\u0163elege\u0163i, m\u0103 intereseaz\u0103 povestea tovar\u0103\u015fului Vasile Dima, tat\u0103l dumneavoastr\u0103, presupun.
\n – Nu, mi-a fost v\u0103r; tanti Aurica mi-e m\u0103tu\u015f\u0103. Da\u2019 pofti\u0163i \u00een\u0103untru!
\n\tCur\u0103\u0163enie, acesta era cuv\u00e2ntul care mi-a venit \u00een minte dup\u0103 ce am intrat. Am fost invitat \u00eentr-o camer\u0103 mic\u0103 \u015fi foarte joas\u0103, aranjat\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u015fte, cu o mul\u0163ime de c\u0103\u0163ei, cai \u015fi pisicu\u0163e din ceramic\u0103, ce se aflau peste tot, p\u00e2n\u0103 \u015fi pe soba din teracot\u0103 verde.
\n–\tLua\u0163i loc! Dori\u0163i s\u0103 v\u0103 servesc cu dulcea\u0163\u0103 de gutui?
\nAm dat din cap \u015fi m-am a\u015fezat pe un scaun destul de \u015fubred, care a sc\u00e2r\u0163\u00e2it
\ndezaprobator c\u00e2nd mi-a sim\u0163it greutatea.
\n\tFemeia a disp\u0103rut pe u\u015fa opus\u0103 celei prin care am intrat \u015fi minute bune nu am mai auzit nici un semn de via\u0163\u0103 din partea ei. Pentru \u00eenceput mi-am f\u0103cut de lucru studiind singura fotografie pe care am g\u0103sit-o \u00een acea camer\u0103: o pereche t\u00e2n\u0103r\u0103 \u015fi fericit\u0103 z\u00e2mbea spre aparat de pe o banc\u0103 din parc. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 fata dr\u0103gu\u0163\u0103 din fotografie era femeia insipid\u0103 care plecase dup\u0103 dulcea\u0163\u0103 \u015fi uitase s\u0103 se mai \u00eentoarc\u0103. Apoi am \u00eenceput s\u0103 dau roat\u0103 camerei \u00een speran\u0163a c\u0103 voi mai g\u0103si ceva c\u00e2t de c\u00e2t interesant, dar \u00een zadar. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 m-am rea\u015fezat pe scaun, cu mult\u0103 grij\u0103, \u00een a\u015fteptarea gazdei. Deodat\u0103, \u00een lini\u015ftea ce devenise ap\u0103s\u0103toare, s-a auzit sunetul \u00eendep\u0103rtat al unei pendule. Ceasul meu ar\u0103ta unsprezece \u015fi zece, dar ce s\u0103-i faci, ora Bucure\u015ftiului nu era aceea\u015fi cu a Urziceniului!
\n–\tM\u0103 scuza\u0163i c\u0103 am int\u00e2rziat pu\u0163in (auzi la ea, pu\u0163in!), dar ia privi\u0163i ce am adus aici!
\nSub tav\u0103 avea un album fotografic chinezesc, cu coper\u0163ile din lemn.
\n–\tFotografii?
\n–\tExact. \u015ei \u00eemi \u00eentinse cu m\u00e2ndrie acel album, \u00een timp ce din ochi c\u0103uta un loc unde s\u0103 a\u015feze tava.
\n\tAm primit albumul \u015fi \u00eenc\u0103 o mai priveam s\u0103 v\u0103d cum se descurc\u0103, c\u00e2nd \u00eemi \u00eentinse \u015fi dulcea\u0163a \u015fi apa, pun\u00e2ndu-m\u0103 \u00eentr-o serioas\u0103 \u00eencurc\u0103tur\u0103. C\u00e2teva clipe am r\u0103mas blocat, f\u0103c\u00e2nd-o s\u0103 z\u00e2mbeasc\u0103, dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am pus jos albumul \u015fi am preluat trata\u0163ia. Pentru a l\u0103sa \u00een urm\u0103 momentul de st\u00e2njeneal\u0103, m-am auzit spun\u00e2nd:
\n–\tA fost o surpriz\u0103 pl\u0103cut\u0103 pentru mine s\u0103 aud c\u0103 ave\u0163i o pendul\u0103.
\n–\tA, da, a\u0163i auzit-o? Vai, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 e trecut de unsprezece \u015fi trebuia s\u0103-i dau pastila lui tanti Aurica!
\n–\tPot s\u0103 m\u0103 a\u015fez la mas\u0103? am \u00eentrebat eu ar\u0103t\u00e2nd spre cele dou\u0103 scaune de acolo care mi-ar fi asigurat un confort mai mare \u00een compara\u0163ie cu cel de sub mine, plasat stingher l\u00e2ng\u0103 o ma\u015fin\u0103 de cusut pe care se aflau, fire\u015fte, c\u0103\u0163ei \u015fi pisicu\u0163e din por\u0163elan!
\n–\tDa, da, cum s\u0103 nu, \u00eemi r\u0103spunse gazda \u00een timp ce disp\u0103rea dincolo de u\u015fa pe care intrasem \u00een urm\u0103 cu vreun sfert de or\u0103.
\n \tC\u00e2nd am deschis albumul o mul\u0163ime de poze au ie\u015fit de la locul lor, \u00eempr\u0103\u015ftiindu-se pe mas\u0103. Erau de toate m\u0103rimile, mai noi ori mai vechi, \u00eenghesuite \u00eentre cele c\u00e2teva file ale albumului. F\u0103r\u0103 nici o grab\u0103 am dat deoparte fotografiile b\u0103gate \u00een album cu gr\u0103mada, apoi le-am scos \u015fi pe cele care fuseser\u0103 odat\u0103 a\u015fezate cu grij\u0103, ca s\u0103 arate frumos.
\n\tChiar c\u00e2nd am terminat gazda reintr\u0103 \u00een camer\u0103 \u015fi se a\u015fez\u0103 la mas\u0103, \u00een apropierea mea.
\n–\tDa\u2019 nici n-a\u0163i gustat dulcea\u0163a!
\n–\tAh, m-am ocupat pu\u0163in de pozele acestea. Dar gust chiar acum. Am impresia c\u0103 acesta
\neste singurul album pe care \u00eel ave\u0163i, nu-i a\u015fa?
\n–\tDa, ave\u0163i dreptate. S\u0103racele sunt puse a\u015fa, f\u0103r\u0103 nici o noim\u0103, de aia mic\u0103. Mai mult s-a jucat dec\u00e2t le-a a\u015fezat.
\n–\tAia mic\u0103?
\n–\tIonica, nepo\u0163ica mea. Am un b\u0103iat \u015fi o fat\u0103, c\u0103s\u0103tori\u0163i, la casele lor. Ionica e a lui Marcela. Acum vreo dou\u0103 luni feti\u0163a a avut pojar \u015fi nu au mai primit-o la c\u0103min, a\u015fa c\u0103 fi-mea a adus-o aici, ca s\u0103 am grij\u0103 de ea. \u015ei c\u00e2t e de mic\u0103, s\u0103 vede\u0163i ce umbl\u0103 \u015fi scotoce\u015fte peste tot! Nu po\u0163i s\u0103 \u0163ii nimic de ea. E ceva de speriat!
\n–\tPe aici, prin pozele astea, trebuie s\u0103 fie vreuna \u015fi a tovar\u0103\u015fului Dima Vasile. Una \u00een uniform\u0103, nu?
\n–\tDin c\u00e2te \u015ftiu eu n-a trimis nimic de pe front. Dac\u0103 o fi vreo poz\u0103, trebuie s\u0103 fie una a\u015fa, ca to\u0163i oamenii, \u00een haine de strad\u0103.
\n–\tAve\u0163i dreptate, am spus \u00een timp ce \u00eentorceam fotografiile, una c\u00e2te una, uit\u00e2ndu-m\u0103 la chipuri str\u0103ine, prinse \u00een diferite ipostaze. Cele mai vechi erau f\u0103cute \u00een studiouri fotografice, aveau o culoare mai mult maronie \u015fi erau din acelea de tip oficial, semiprofil, cu privirea pierdut\u0103 cine \u015ftie unde. Cele mai noi erau aproape toate instantanee, destul de bine f\u0103cute, zic eu. Gazda cu copiii, cu so\u0163ul, la \u015ftrand, la munte. Exact genul de fotografii care mie nu-mi place. De fapt, mie nu-mi plac deloc fotografiile.
\n–\tVre\u0163i s\u0103 mi-l ar\u0103ta\u0163i dumneavoastr\u0103 pe tovar\u0103\u015ful Dima, c\u0103 nu m\u0103 descurc sub nici o form\u0103?
\n–\tDa, sigur c\u0103 da, \u015fi degetele ei cu oja pe jum\u0103tate cur\u0103\u0163at\u0103 \u00eencepur\u0103 s\u0103 caute mai mult prin fotografiile noi, f\u0103cute \u00een anii ’50 \u2013 ’60.
\n\tC\u00e2nd am v\u0103zut-o, m-a \u00eencercat sentimentul c\u0103 inima mi s-a oprit \u015fi am sim\u0163it cum m\u0103 cuprinde o r\u0103coare ca de ghea\u0163\u0103. Am acoperit-o cu palma \u015fi am vorbit precipitat, ca atunci c\u00e2nd sunt prins cu o vin\u0103 pe care din tot sufletul mi-a\u015f fi dorit s\u0103 nu o am:
\n–\tTanti Aurica se simte bine?
\n–\tDa, se simte bine, dar \u015fti\u0163i cum sunt \u0103\u015ftia b\u0103tr\u00e2nii, se pl\u00e2ng din orice, c\u0103 a\u015fa le \u015fade lor bine. Da\u2019 o \u00eengrijesc, nu-i lipse\u015fte nimic, vorba aia: Ce m\u0103n\u00e2nc eu, m\u0103n\u00e2nc\u0103 \u015fi ea.
\n–\t\u00cen\u0163eleg. Sigur c\u0103 da.
\n–\t\u015eti\u0163i ceva? Noi nici nu ne-am prezentat.
\n–\tDa, a\u015fa e, s\u0103-mi fie ru\u015fine! P\u00e2n\u0103 \u00een urm\u0103 cu un minut nu aveam nimic de ascuns, dar acum, dup\u0103 ce am v\u0103zut-o, am sim\u0163it nevoia s\u0103 mint. Popescu, Ion Popescu m\u0103 numesc.
\n–\tEu sunt Daniela Manole, tovar\u0103\u015fe Popescu. Lumea \u00eemi spune Dani.
\n–\tDani, frumos!
\n–\tSerios?
\n–\tCred c\u0103 ar trebui s\u0103 plec \u2026
\n–\tPoate vre\u0163i s\u0103 o vede\u0163i pe tanti Aurica, s\u0103 o \u00eentreba\u0163i de Vasile, cu toate c\u0103, v\u0103 spun de pe acum, nu o s\u0103 scoate\u0163i nimic de la ea.
\n–\tDe ce? am \u00eentrebat, ridic\u00e2ndu-m\u0103 de la mas\u0103.
\n–\tP\u0103i sta\u0163i s\u0103 v\u0103 spun. Da\u2019 lua\u0163i loc. Ia uite, nici nu a\u0163i terminat dulcea\u0163a. Ce ziceam?
\n–\tDe tanti Aurica \u2026
\n–\tDa, a\u015fa e. C\u00e2nd a aflat c\u0103 Vasile a murit \u2013 \u015fti\u0163i, trimiteau ni\u015fte scrisori \u015fi aflai c\u0103 e mort \u2013 tanti n-a mai vorbit deloc mul\u0163i ani. Toat\u0103 lumea care o \u015ftia s-a mirat, c\u0103 \u00een loc s\u0103 se bucure, ea s-a \u00eentristat. S\u0103raca, c\u00e2t a suferit la via\u0163a ei! A avut un b\u0103rbat be\u0163iv \u015fi b\u0103t\u0103u\u015f care o \u0163inea toat\u0103 ziua \u00een pumni, iar dup\u0103 ce a murit \u0103sta, c\u00e2nd s\u0103 zic\u0103 \u015fi ea c\u0103 a sc\u0103pat, s-a f\u0103cut mare Vasile, care a fost exact ca taic\u0103-su. Vai de capul ei. Dup\u0103 ce am divor\u0163at m-am mutat aici cu copiii, ca s\u0103 am grij\u0103 de ea. Ce s\u0103-i faci, nu mi-a fost u\u015for. Acum am r\u0103mas doar cu tanti Aurica; anul trecut a plecat \u015fi fi-miu, c\u0103 s-a \u00eensurat. A luat o fat\u0103, m\u00e2nca-l-ar mama!
\n–\tA\u0163i muncit, dar \u015fti\u0163i un lucru: ave\u0163i copiii realiza\u0163i.
\n–\tA\u015fa este. \u015etiu c\u0103 nu m-am sacrificat degeaba.
\n–\tEu acum plec, dac\u0103 tot spune\u0163i c\u0103 cu tanti Aurica nu se poate vorbi. Trebuie s\u0103 mai str\u00e2ng date \u015fi despre ceilal\u0163i eroi din Urziceni. Dar v\u0103 asigur c\u0103 o s\u0103 m\u0103 \u00eentorc.
\n–\tV\u0103 a\u015ftept din toat\u0103 inima. Mai stau \u015fi eu cu cineva de vorb\u0103, c\u0103 de c\u00e2nd sunt \u00een concediu mor de plictiseal\u0103.
\n\tAbia dup\u0103 ce trenul ie\u015fise demult din Urziceni am avut curajul s\u0103 duc m\u00e2na la buzunar, dar nu am scos-o, c\u0103ci compartimentul era plin.
\n\tAcas\u0103, c\u00e2nd am ajuns, mi-am luat o sticl\u0103 de t\u0103rie \u015fi, cum nevast\u0103-mea \u00eenc\u0103 nu se \u00eentorsese de la serviciu, am scos fotografia.
\n\tCu c\u00e2t o priveam mai mult, cu at\u00e2t sim\u0163eam nevoia s\u0103 beau mai mult, s\u0103 uit de tot \u015fi de toate.
\n\tC\u00e2nd Felicia s-a \u00eentors de la serviciu eu deja eram beat. \u00cemi amintesc c\u0103 r\u00e2deam \u00eentruna, aduc\u00e2nd-o la disperare, c\u0103ci de c\u00e2nd eram \u00eempreun\u0103, niciodat\u0103 nu m\u0103 \u00eemb\u0103tasem. Acum, \u00eens\u0103, ajunsesem moale ca o c\u00e2rp\u0103 \u015fi nu mai eram bun de nimic.
\n\tA doua zi, la serviciu, \u00eemi v\u00e2j\u00e2ia capul \u015fi aveam o grea\u0163\u0103 oribil\u0103. A\u015f fi dat orice s\u0103 fiu acas\u0103, \u00een propriul meu pat, s\u0103 m\u0103 odihnesc \u015fi s\u0103 m\u0103 refac, deoarece nimic nu mi se p\u0103rea mai potrivit \u00een acel moment. Cu toate acestea, la sf\u00e2r\u015fitul programului am mai r\u0103mas un pic s\u0103 lucrez, dup\u0103 care m-am \u00eentors acas\u0103 mai mult pe jos dec\u00e2t cu tramvaiul.
\n\tFelicia m\u0103 a\u015ftepta cu sufletul la gur\u0103.
\n–\tSpune-mi ce s-a \u00eent\u00e2mplat ieri. Unde ai fost, ce ai f\u0103cut \u015fi de ce a trebuit s\u0103 te \u00eembe\u0163i \u00een halul acela?
\n\t\u00cencercam s\u0103 nu-i dau aten\u0163ie, cu speran\u0163a c\u0103 va renun\u0163a. Dar nu era ea cea care s\u0103 renun\u0163e a\u015fa de u\u015for. C\u00e2nd ne-am cunoscut era mai calm\u0103, ba chiar mi se p\u0103rea o feti\u0163\u0103 dulce, incapabil\u0103 s\u0103-mi provoace vreodat\u0103 o sup\u0103rare. \u00centre timp a devenit aprig\u0103 \u015fi tot mai greu de st\u0103p\u00e2nit, \u00eenc\u00e2t preferam s\u0103 fac cum \u00eemi cerea, numai s\u0103 nu fiu nevoit s\u0103 \u00eendur ie\u015firile ei autoritare.
\n–\tTu m\u0103 auzi ce vorbesc cu tine? Te-am \u00eentrebat ceva.
\nM-am a\u015fezat \u00een fotoliu \u015fi am privit la televizor, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu ce se transmitea. Oric\u00e2t de mult \u00eencercam s\u0103 fac abstrac\u0163ie de prezen\u0163a ei, adev\u0103rul este c\u0103 eram atent la fiecare vorb\u0103 rostit\u0103 de ea.
\n–\tS\u0103 nu m\u0103 iei cu secretul profesional, c\u0103 de data asta nu mai \u0163ine. Vreau s\u0103 \u015ftiu ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu tine. \u00ce\u0163i cer prea mult?
\n–\tDa, am r\u0103bufnit eu \u00eentr-un t\u00e2rziu.
\n–\tDar sunt so\u0163ia ta!
\nNe-am privit \u00een ochi \u015fi am sim\u0163it ur\u0103 c\u00e2nd fa\u0163a ei congestionat\u0103 s-a apropiat amenin\u0163\u0103tor de a mea. \u015ei atunci s-a \u00eent\u00e2mplat un lucru nou \u00een c\u0103snicia noastr\u0103: am lovit-o!
\n\tMi-a fost at\u00e2t de ru\u015fine c\u00e2nd am v\u0103zut-o pe jos, \u00eenc\u00e2t eram \u00een stare s\u0103 fac orice, numai s\u0103 dispar\u0103 acel moment penibil din via\u0163a noastr\u0103. \u00cens\u0103 ce mai puteam face? Am ajutat-o s\u0103 se ridice, am str\u00e2ns-o \u00een bra\u0163e \u015fi am \u00eencercat s\u0103 o s\u0103rut … totul \u00een zadar! S-a desprins din m\u00e2inile mele \u015fi a \u015fuierat neiert\u0103tor: \u201eNenorocitule!\u201d
\n\t\u00cen noaptea aceea m-am b\u0103gat \u00een pat foarte t\u00e2rziu \u015fi am sim\u0163it-o cum se \u00eendep\u0103rteaz\u0103, de parc\u0103 a\u015f fi fost ciumat. M-am \u00eentors \u015fi eu cu spatele la ea \u015fi nu am zis nimic. \u00cen scurt timp am adormit.
\n\tEram \u00eentr-o curte mic\u0103, st\u0103team la umbr\u0103, dar am sim\u0163it nevoia s\u0103 plec \u00een cas\u0103. Din nou \u00een cas\u0103! \u015ei am \u00eenceput s\u0103 alerg iar \u00een urma mea se auzea at\u00e2t de clar trop\u0103itul urm\u0103ritorului. \u00cens\u0103 nu-mi mai era fric\u0103 c\u0103 m\u0103 va prinde, ci \u00eemi era fric\u0103 s\u0103 nu-i v\u0103d fa\u0163a!
\n\tNoapte de noapte eram alergat de Dima Vasile.
\n\tZi de zi eram nevoit s\u0103 mimez c\u0103 muncesc.
\n\tSear\u0103 de sear\u0103 eram nevoit s\u0103 \u00eenfrunt privirea de fiar\u0103 r\u0103nit\u0103 a Feliciei.
\n\t\u00centr-o diminea\u0163\u0103, momentul at\u00e2t de comun al b\u0103rbieritului s-a transformat \u00een panic\u0103, dup\u0103 ce c\u00e2teva minute am privit un chip care nu era al meu. Sincer s\u0103 fiu \u00eemi este greu s\u0103 explic, deoarece tot eu eram, dar totu\u015fi nu m\u0103 recuno\u015fteam. Aveam un alt fel de a respira, o alt\u0103 privire, un alt fel de a mi\u015fca capul. M\u0103 poate oare \u00een\u0163elege cineva dac\u0103 nu a trecut prin a\u015fa ceva?
\n\tDou\u0103 zile mai t\u00e2rziu un coleg \u015fi-a s\u0103rb\u0103torit ziua de na\u015ftere \u00een localul aflat peste drum de redac\u0163ie. Nu participam pentru prima oar\u0103 la o astfel de \u00eent\u00e2lnire, totu\u015fi m\u0103 bucuram ca un copil c\u0103ruia \u00eei promi\u0163i o juc\u0103rie nou\u0103, de mult dorit\u0103. M-a surprins aceast\u0103 reac\u0163ie, fiindc\u0103 de obicei nu prea agream petrecerile cu colegii de redac\u0163ie, pe care \u00eei g\u0103seam arogan\u0163i \u015fi zgomoto\u015fi.
\n\tTotul a decurs normal pentru mine, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd vecinul de mas\u0103 a spus c\u0103 parc\u0103 beau mai v\u00e2rtos dec\u00e2t de obicei \u015fi imediat au \u00eenceput s\u0103-mi transpire palmele. Primul lucru pe care l-am f\u0103cut apoi a fost s\u0103-mi umplu din nou paharul \u015fi s\u0103-l dau pe g\u00e2t dintr-o mi\u015fcare.
\n\tCe s-a \u00eent\u00e2mplat? Habar nu am. \u015etiu doar c\u0103 m-am pomenit la Mili\u0163ie, d\u00e2nd o declara\u0163ie. Parc\u0103 m\u0103 trezisem dintr-un somn profund atunci c\u00e2nd mili\u0163ianul m-a \u00eentrebat cum m\u0103 cheam\u0103 \u015fi a trebuit s\u0103-i r\u0103spund.
\n–\tEi, \u015fi-acum, ai de g\u00e2nd s\u0103-mi spui ce s-a \u00eent\u00e2mplat?
\n–\tNu \u015ftiu numic, nu-mi aduc aminte nimic.
\n–\tTovar\u0103\u015fe, m\u0103 crezi nebun? \u00ce\u0163i \u00eenchipui c\u0103 dac\u0103 l-ai luat pe \u201eNu\u201d \u00een bra\u0163e scapi de orice responsabilitate? S\u0103-\u0163i spun cum st\u0103 treaba: nu pleci de-aici p\u00e2n\u0103 nu afl\u0103m exact ce anume s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi cine a fost vinovatul sau vinova\u0163ii. E clar?
\n–\tDa, e clar.
\n–\tTe ascult.
\n–\tNu \u015ftiu nimic.
\nOfi\u0163erul se ridic\u0103 de pe scaun, veni \u00een spatele meu \u015fi \u00eemi puse m\u00e2inile pe umeri.
\n–\tDe dou\u0103 ore \u00eencerc\u0103m s\u0103 scoatem ceva de la tine \u015fi nimic. \u015etiu c\u0103 ai fost b\u0103ut \u015fi poate nu te-ai trezit nici acum, dar crede-m\u0103 c\u0103 nu am de pierdut toat\u0103 ziua cu tine. Dac\u0103 colegii mei au avut r\u0103bdare, afl\u0103 c\u0103 eu sunt genul de om care la sup\u0103rare face ur\u00e2t de tot. Din punctul \u0103sta de vedere ne asem\u0103n\u0103m, nu-i a\u015fa? \u00eemi \u015fopti el la ureche ca un vechi prieten.
\n\tSe a\u015fez\u0103 din nou \u00een fa\u0163a mea \u015fi \u00eencepu s\u0103 r\u0103sfoiasc\u0103 un dosar.
\n–\t\u00ce\u0163i mai aduci aminte ce s\u0103rb\u0103torea\u0163i?
\n–\tEra ziua de na\u015ftere a unui coleg, Toma Viorel.
\n–\tC\u00e2\u0163i ani a \u00eemplinit?
\n–\tPatruzeci\u015fi\u015fapte.
\nContinua r\u0103sfoirea, f\u0103r\u0103 a ar\u0103ta dac\u0103 p\u00e2n\u0103 acum este sau nu mul\u0163umit de r\u0103spunsurile mele.
\n–\tA\u0163i avut mult\u0103 b\u0103utur\u0103 pe mas\u0103?
\n–\tDestul de mult\u0103, am spus z\u00e2mbind.
\n–\tCam ce?
\nAm \u00eenceput s\u0103 enum\u0103r b\u0103uturile care fuseser\u0103 pe mas\u0103 \u015fi aveam impresia c\u0103 memoria mea este destul de fidel\u0103. Revedeam sticlele, revedeam chipurile colegilor, ba chiar \u00eei auzeam \u015fi ce spuneau.
\n–\tFa\u0163\u0103 de alte ocazii asem\u0103n\u0103toare, acum ai b\u0103ut cumva mai mult?
\n–\tDa, cred c\u0103 da.
\n–\tDe ce?
\nL-am privit drept \u00een ochi \u015fi am \u00een\u0163eles c\u0103 nu are nici cea mai mic\u0103 b\u0103nuial\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu problema mea.
\n–\tNu mai sunt b\u0103rbatul care eram odat\u0103, i-am r\u0103spuns cu o voce stins\u0103.
\nM-a privit pentru o clip\u0103 cu ochii m\u0103ri\u0163i, apoi \u015fi i-a cobor\u00e2t ru\u015finat. \u00cel surprinsesem \u015fi acum de\u0163ineam controlul.
\n–\tColegii t\u0103i au dat declara\u0163ii am\u0103nun\u0163ite \u015fi concordante. Din punctul lor de vedere totul este clar: a ac\u0163ionat b\u0103utura, nu tu. Dar noi nu lucr\u0103m cu astfel de explica\u0163ii, a\u015fa c\u0103 vreau s\u0103 ob\u0163in mai mult de la tine.
\n–\tV\u0103 \u00een\u0163eleg, dar nu pot s\u0103 v\u0103 ajut.
\n–\tS\u0103 \u00eencerc\u0103m totu\u015fi. Care este ultimul lucru pe care \u0163i-l aminte\u015fti?
\n–\t\u00cemi amintesc cum beam \u00eentruna. Dup\u0103 aceea nimic.
\n–\tChiar nimic?
\n–\tNimic, absolut nimic.
\nM-a mai \u0163inut pu\u0163in de vorb\u0103, dup\u0103 care m-a trimis \u00eenapoi \u00een celul\u0103. De la cel aflat acolo am \u00een\u0163eles c\u0103 petrecusem o noapte agitat\u0103 \u015fi c\u0103 \u00eencercasem nu o dat\u0103 s\u0103-l iau la b\u0103taie, dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 doi dintre mili\u0163ienii de serviciu au intrat \u015fi m-au b\u0103tut p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu m-am mai mi\u015fcat. \u015ei abia de atunci \u00eencolo a putut \u015fi el s\u0103 \u00eenchid\u0103 ochii, dar totu\u015fi cu fric\u0103, fiindc\u0103 \u00een via\u0163a lui nu mai v\u0103zuse a\u015fa fiar\u0103 furioas\u0103, cum fusesem eu.
\n\u00cel ascultam \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 observ dac\u0103 nu cumva \u00ee\u015fi bate joc de mine, \u00eens\u0103 p\u0103rea destul de sincer. Nu mai \u00een\u0163elegeam nimic. Sim\u0163eam cum m\u0103 ia ame\u0163eala.
\n\tPeste c\u00e2teva ore am fost consultat de un psihiatru cu o atitudine de geniu blazat. \u00cen alte condi\u0163ii sunt convins c\u0103 l-a\u015f fi luat peste picior, dar acum nu mai \u00eendr\u0103zneam nimic.
\n\tAm aflat mai t\u00e2rziu c\u0103 doctorul m-a g\u0103sit normal clinic, afectat doar de o oboseal\u0103 acumulat\u0103 \u00een timp. C\u00e2t despre presupusa mea impoten\u0163\u0103, pe care am invocat-o din nou, doctorul \u015fi-a exprimat p\u0103rerea c\u0103 poate nici nu e real\u0103, c\u0103 de fapt de vin\u0103 ar fi aceea\u015fi oboseal\u0103.
\n\tTrebuie s\u0103 spun c\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 m-a impresionat \u015fi dup\u0103 ce a plecat parc\u0103 m-am sim\u0163it mai bine. Dar totul avea s\u0103 se n\u0103ruie seara, c\u00e2nd am fost reintrodus la interogatoriu. Din nou \u00eentreb\u0103ri despre ce se \u00eent\u00e2mplase, din nou r\u0103spunsuri negative. \u00cen cele din urm\u0103 ofi\u0163erul, altul dec\u00e2t cel de la pr\u00e2nz, a \u00eenceput s\u0103-mi citeasc\u0103 din declara\u0163iile colegilor prezen\u0163i la petrecere, precum \u015fi din cele ale celorlal\u0163i meseni. A \u00eenceput s\u0103 tremure carnea de pe mine. C\u00e2nd \u00een fa\u0163\u0103 mi-au fost \u00eempinse c\u00e2teva fotografii, am crezut c\u0103 voi le\u015fina.
\n\tMese \u015fi scaune rupte. Sticle \u015fi pahare sparte. Colegi desfigura\u0163i.
\n\tTotul era opera mea, iar eu nu \u015ftiam nimic!
\n–\t\u015ei zici c\u0103 nu obi\u015fnuie\u015fti s\u0103 bei.
\n–\tNu, am spus c\u0103 nu m-am \u00eemb\u0103tat niciodat\u0103 \u00een halul \u0103sta, s\u0103 nu mai \u015ftiu ce fac. De fapt, cred c\u0103 niciodat\u0103 nu m-am \u00eemb\u0103tat, ci doar m-am ame\u0163it pu\u0163in. Beau, ce-i drept, ca tot omul, dar am avut \u00eentotdeauna controlul asupra mea.
\n–\t\u00cen\u0163eleg, a concluzionat ofi\u0163erul, privindu-m\u0103 ne\u00eencrez\u0103tor.
\nC\u00e2nd mi-au dat drumul nu pot spune c\u0103 m-am sim\u0163it u\u015furat, fiindc\u0103 nu-mi rezolvasem problemele c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in. Am pl\u0103tit pagubele (cam mult pentru buzunarul meu!) \u015fi le-am mul\u0163umit \u00een g\u00e2nd colegilor b\u0103tu\u0163i c\u0103 nu au depus pl\u00e2ngeri penale. Chinul meu, \u00eens\u0103, nu se sf\u00e2r\u015fise.
\n\tDe la serviciu mi-au dat dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de concediu for\u0163at. Nu mai vorbea nimeni cu mine \u015fi am fost \u00eenc\u00e2ntat c\u0103 nu sunt nevoit s\u0103 mai dau ochii cu ei pentru o vreme. O fat\u0103 de la biroul de corectori, cu care m\u0103 \u00een\u0163elegeam foarte bine (cred c\u0103 dac\u0103 a\u015f fi \u00eendr\u0103znit mai mult am fi putut avea o rela\u0163ie intim\u0103) mi-a spus c\u0103 \u00een \u015fedin\u0163a \u0163inut\u0103 chiar \u00een diminea\u0163a ce a urmat incidentului s-a pus problema \u00eendep\u0103rt\u0103rii mele definitive deoarece devenisem o persoan\u0103 \u201ecompromis\u0103\u201d. C\u00e2nd vorbea cu mine, pe hol, la o \u0163igar\u0103, privea mereu c\u00e2nd \u00een st\u00e2nga, c\u00e2nd \u00een dreapta. \u00centr-adev\u0103r, eram o persoan\u0103 \u201ecompromis\u0103\u201d!
\n\t\u00cencet, dar sigur, c\u0103snicia mea se ducea pe Apa S\u00e2mbetei. Felicia vorbea cu mine pe scurt, at\u00e2t c\u00e2t era necesar ca s\u0103 nu apeleze la semne \u015fi cred c\u0103 dac\u0103 maic\u0103-sa nu st\u0103tea tocmai la Arad mi-ar fi spus at\u00e2t de comicul: \u201eGata, plec la mama!\u201d. Ca s\u0103 nu o mai gonesc din fiecare \u00eenc\u0103pere \u00een care intram eu, s\u0103 nu o mai fac s\u0103 vorbeasc\u0103 \u015fu\u015fotit la telefon \u015fi s\u0103 ofteze din zece \u00een zece secunde, \u015fi mai ales ca s\u0103 nu-i mai v\u0103d fa\u0163a aceea deprimat\u0103 care \u00eencepuse s\u0103 m\u0103 agaseze, preferam s\u0103-mi petrec cea mai mare parte a zilei afar\u0103, hoin\u0103rind m\u0103 miram \u015fi eu pe unde.
\n\t\u00cen \u015fapte ani de c\u0103snicie nu o \u00een\u015felasem pe Felicia dec\u00e2t o singur\u0103 dat\u0103, cu o student\u0103 care st\u0103tea \u00een gazd\u0103 la o vecin\u0103 de pe aceea\u015fi scar\u0103 cu noi. Fata era un pic mai \u00eenalt\u0103 dec\u00e2t mine, foarte bine propor\u0163ionat\u0103, cu excep\u0163ia s\u00e2nilor care \u201ec\u00e2nt\u0103reau\u201d mai mult, dar acest aspect nu m\u0103 deranja c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in. Dimpotriv\u0103! Pot s\u0103 spun c\u0103 \u00eemi pl\u0103cea la nebunie fiindc\u0103 sem\u0103na cu Sophia Loren, impresie pe care mi-am format-o de c\u00e2nd am v\u0103zut-o prima oar\u0103, eu urc\u00e2nd, ea cobor\u00e2nd pe scara ce de atunci o asociez cu studenta mea sau cu Sophia Loren, nici eu nu mai \u015ftiu!
\n\tLa \u00eenceput am abordat-o \u00eentr-un mod deloc preten\u0163ios \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 inten\u0163ionez altceva dec\u00e2t s\u0103 fac ceea ce face orice b\u0103rbat \u00een prezen\u0163a unei astfel de femei. Dar spre surprinderea mea studenta era foarte prietenoas\u0103 \u015fi ceea ce nici nu visasem la \u00eenceput s-a \u00eent\u00e2mplat!
\n\t\u00cemi amintesc c\u0103 am fost at\u00e2t de st\u00e2njenit c\u00e2nd am dat ochii cu Felicia \u00een seara aceea! Educa\u0163ia \u015fi felul meu lini\u015ftit de a fi \u00ee\u015fi spuneau cuv\u00e2ntul, astfel \u00eenc\u00e2t, \u00een timp ce f\u0103ceam dragoste cu ea mi-am jurat s\u0103 nu mai calc str\u00e2mb nici dac\u0103 ar fi vorba despre Sophia Loren \u00een persoan\u0103. \u00cens\u0103 dup\u0103 trei zile de concediu comportamentul meu devenise cu totul inexplicabil.
\n\tTocmai ie\u015feam din parcul Her\u0103stru c\u00e2nd \u00een dreptul unui depozit insalubru am v\u0103zut o pu\u015ftoaic\u0103 ce ar\u0103ta chiar mai r\u0103u dec\u00e2t depozitul. \u015ei imediat am sim\u0163it nevoia s\u0103 o am. Acolo, pe cutiile de carton. Am convins-o mai repede dec\u00e2t ob\u0163ineam restul la brut\u0103rie. La plecare i-am dat o \u0163igar\u0103 \u015fi m\u0103 tot miram de ce mi-au pl\u0103cut at\u00e2t de mult picioarele ei murdare, \u00eenc\u0103l\u0163ate doar cu ni\u015fte s\u0103nd\u0103lu\u0163e, \u00een ciuda frigului de noiembrie ce pusese st\u0103p\u00e2nire pe Bucure\u015fti. O jum\u0103tate de or\u0103 mai t\u00e2rziu \u00eemi des\u0103v\u00e2r\u015feam ziua \u00eentr-o c\u00e2rcium\u0103 f\u0103r\u0103 preten\u0163ii, cu tejgheaua ud\u0103 \u015fi rachiul mirosind a gaz.
\n\tSe putea mai jos de at\u00e2t? Fire\u015fte c\u0103 da, \u015fi asta m\u0103 speria cel mai mult.
\n\tA fost de-ajuns ca Felicia s\u0103-mi strige \u00een obraz \u201eporc nenorocit, duhnind a \u015fan\u0163!\u201d \u015fi \u00eentr-o clip\u0103 am \u00eenc\u0103lecat-o, c\u0103r\u00e2ndu-i pumni \u00een cap cu nemiluita. \u00cen loc s\u0103 m\u0103 opresc, \u00eemi spuneam c\u0103 oric\u00e2t i-a\u015f da, tot nu ajunge, c\u0103 o merit\u0103 cu v\u00e2rf \u015fi \u00eendesat \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd am cunoscut-o, c\u0103 e o putoare care, dac\u0103 n-a umblat p\u00e2n\u0103 acum cu al\u0163i b\u0103rba\u0163i, sigur o va face de-aici \u00eenainte. Iar la sf\u00e2r\u015fit am fost at\u00e2t de \u00eenc\u00e2ntat, \u00eenc\u00e2t am l\u0103sat capul pe spate \u015fi am strigat ca un vechi r\u0103zboinic devenit singurul supravie\u0163uitor al unei b\u0103t\u0103lii s\u00e2ngeroase.
\n\tEram mul\u0163umit de mine \u00eensumi. Z\u0103cea pe pardoseala buc\u0103t\u0103riei, deja umflat\u0103 \u015fi v\u00e2n\u0103t\u0103 la fa\u0163\u0103. Privind-o cu aten\u0163ie, am sim\u0163it nevoia s\u0103 o apuc de m\u00e2n\u0103. Pentru c\u00e2teva clipe nu am \u015ftiut ce s\u0103 fac cu acea m\u00e2n\u0103 mic\u0103 \u015fi moale, dar ochii au parcurs \u00eencet lungimea bra\u0163ului ei \u015fi cu o mi\u015fcare brusc\u0103 i l-am r\u0103sucit. Troznetul, pe care mai mult l-am sim\u0163it dec\u00e2t l-am auzit, m-a f\u0103cut s\u0103 r\u00e2d. \u00ce\u015fi primise por\u0163ia.
\n\tEram un b\u0103rbat cum nu mai fusesem p\u00e2n\u0103 atunci. At\u00e2t de puternic, \u00eenc\u00e2t rostul tuturor lucrurilor era s\u0103 fie la picioarele mele.
\n\tM-am \u00eentins \u00een dormitor, f\u0103r\u0103 s\u0103 aprind lumina \u015fi am \u00eenceput s\u0103 savurez lini\u015ftea deplin\u0103 ce m\u0103 \u00eenconjura. Eram doar eu \u015fi lumea, creat\u0103 pentru a m\u0103 satisface. Mi-am reamintit de fotografia pe care o furasem de la Urziceni \u015fi am v\u0103zut din nou, de data aceasta cu ochii min\u0163ii, \u015foldurile mari \u015fi fundul greu pe care Daniela Manole \u015fi le plimbase pe sub nasul meu, \u00een calitatea ei de gazd\u0103. Dani! Nu strica s\u0103 dau o rait\u0103 prin provincie ca s-o smotocesc un pic pe Dani, c\u0103 pe-acas\u0103 tot nu mai era nimic de f\u0103cut. A\u015fa c\u0103 am cobor\u00e2t din pat \u015fi m-am dus la baie pentru a m\u0103 b\u0103rbieri.
\n\tGhinionul Feliciei! Tocmai ridica receptorul, \u00een genunchi, sprijinindu-se cu greu de perete. M-am apropiat z\u00e2mbind, admir\u00e2nd sincer efortul ei de a ajunge acolo. Probabil se t\u00e2r\u00e2se, \u00eentocmai ca ilegali\u015ftii aceia care la sf\u00e2r\u015fitul filmului, pe coate, prin ploaia de gloan\u0163e, ajung la detonator \u015fi, cu un ultim efort, arunc\u0103 \u00een aer podul traversat chiar \u00een acea clip\u0103 de trenul nazi\u015ftilor cei r\u0103i! Frumos din partea ei, dar cu cine \u00ee\u015fi \u00eenchipuia c\u0103 are de-a face? Am prins-o de p\u0103r \u015fi am \u00eenceput s\u0103 o izbesc de perete p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a le\u015finat, dup\u0103 care am dus-o \u00een dormitor, am legat-o la m\u00e2ini \u015fi la gur\u0103 \u015fi am \u00eencuiat-o. De-acum puteam s\u0103-mi v\u0103d de treab\u0103 lini\u015ftit.
\n\tNici un incident \u00een timpul b\u0103rbieritului, dar m-am blocat pe c\u00e2nd \u00eemi sp\u0103lam aparatul de ras. M\u0103 b\u0103rbierisem cu m\u00e2na st\u00e2ng\u0103 iar eu eram dreptaci!
\n\t Am izbucnit \u00een r\u00e2s \u015fi am p\u0103r\u0103sit baia. Omul c\u00e2t tr\u0103ie\u015fte \u00eenva\u0163\u0103 lucruri noi; de ce nu s-ar apuca deodat\u0103 s\u0103 se b\u0103rbiereasc\u0103 cu st\u00e2nga, dup\u0103 ce toat\u0103 via\u0163a o f\u0103cuse doar cu dreapta?
\n\tAm prins ultimul tren, chiar \u00eenainte de miezul nop\u0163ii. \u00cen compartiment era foarte frig iar mie \u00eemi era somn. \u00cencepusem s\u0103 m\u0103 \u00eentreb ce m-a apucat de am plecat cu noaptea \u00een cap, dar oboseala m-a \u00eempiedicat s\u0103 g\u0103sesc vreun r\u0103spuns. A\u015f fi vrut s\u0103 fiu \u00een pat, \u00eentr-o camer\u0103 \u00eenc\u0103lzit\u0103 \u015fi s\u0103 dorm, \u00eens\u0103 eu nu eram dec\u00e2t \u00eentr-un deplorabil compartiment de clasa a doua, personal, av\u00e2nd \u00een fa\u0163a mea o \u0163\u0103ranc\u0103 pensionar\u0103 bine \u00eenfofolit\u0103, \u00eenghesuit\u0103 \u00eentre dou\u0103 gen\u0163i de rafie supra\u00eenc\u0103rcate \u015fi privindu-m\u0103 mai mult dec\u00e2t circumspect. Dar probabil dac\u0103 a\u015f fi violat-o s-ar fi \u00eenchinat cu ambele m\u00e2ini drept mul\u0163umire.
\n\tFrigul \u015fi oboseala m\u0103 doborau. Am \u00eenchis ochii \u015fi am \u00eencercat s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la ceva solicitant ca s\u0103 nu m\u0103 fure somnul. \u00cen schimb mi se perindau prin cap tot felul de imagini ciudate pe care, \u00een starea de surescitare \u00een care m\u0103 aflam, \u00eemi era greu s\u0103 le identific. O c\u0103ru\u0163\u0103 merg\u00e2nd cu mare vitez\u0103 \u00een plin\u0103 noapte? Un joc de biliard ce se transform\u0103 \u00eentr-o b\u0103taie crunt\u0103? O femeie durdulie, mai mult dezbr\u0103cat\u0103, alerg\u00e2nd \u00een jurul unei mese \u015fi r\u00e2z\u00e2nd \u00een hohote? Din ce western uitat de vreme \u00eemi vin mie \u00een minte aceste imagini f\u0103r\u0103 noim\u0103?
\n\tTrag ad\u00e2nc aer \u00een piept \u015fi \u00eel eliberez \u00eentr-un oftat prelung. \u00cenc\u0103 nu dorm dar nici treaz nu sunt. Deodat\u0103 v\u0103d o femeie sub mine primind pumni f\u0103r\u0103 s\u0103 scoat\u0103 vreun sunet. Aha, o imagine cunoscut\u0103! Dar cea care m\u0103n\u00e2nc\u0103 b\u0103taie sigur nu este Felicia. Acum \u00eemi explic! Tot ce i-am f\u0103cut \u00een seara aceea a fost o punere \u00een practic\u0103 a unei scene dintr-un film v\u0103zut \u00een copil\u0103rie. Nu mi-l mai amintesc, dar asta trebuie s\u0103 fie! Z\u00e2mbesc \u015fi m\u0103 cocolo\u015fesc mai bine \u00een scurta de piele, f\u0103r\u0103 s\u0103 deschid ochii. Oricum, \u00een cur\u00e2nd ajungem la Urziceni.
\n\tC\u00e2nd am p\u0103\u015fit pe peron orice urm\u0103 de somn s-a evaporat \u00een frigul nop\u0163ii. C\u0103lcam \u00eendesat, hot\u0103r\u00e2t s\u0103 ajung c\u00e2t mai repede la destina\u0163ie.
\n\tAm strigat destul de mult p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd madam Manole s-a \u00eendurat s\u0103-mi r\u0103spund\u0103. Era nedumerit\u0103, nu glum\u0103, \u015fi o \u00een\u0163eleg pe deplin.
\n–\tCe-i cu dumneata la ora asta?
\nMi-a venit \u00een minte un r\u0103spuns al dracului de obscen, dar m-am ab\u0163inut.
\n–\tD\u0103-mi drumul \u00een\u0103untru, Dani, c\u0103 mor de frig.
\nNu a mai zis nimic \u015fi m-a b\u0103gat \u00een buc\u0103t\u0103rie.
\n\tProbabil c\u0103 eram foarte caraghios a\u015fa cum tremuram din toate \u00eencheieturile, gata \u00een orice clip\u0103 s\u0103 m\u0103 desfac \u00een zeci de buc\u0103\u0163i.
\n–\t\u0162i-e foame?
\n–\tNu.
\n–\t\u00ce\u0163i fac un ceai, \u015fi se apuc\u0103 de treab\u0103 de parc\u0103 m-ar fi auzit \u00eencuviin\u0163\u00e2nd.
\nMinute bune nu a mai scos nimeni vreo vorb\u0103. Era cald acolo \u015fi deja m\u0103 sim\u0163eam mai bine. Dup\u0103 ce am b\u0103ut prima gur\u0103 de ceai, se g\u00e2ndi c\u0103 e cazul s\u0103 spun\u0103:
\n–\t\u0162i-a\u015f fi f\u0103cut o cafea, dar nu am.
\n–\tNu-i nimic. E foarte bun ceaiul.
\nUrm\u0103 o pauz\u0103 destul de lung\u0103.
\n–\tCe te-a apucat s\u0103 vii la ora asta?
\n–\tNu \u015ftiu. Pur \u015fi simplu am venit.
\n\u00cencerc\u0103 un r\u00e2s care nu-i reu\u015fi.
\n–\tS\u0103 vezi ce-o s\u0103 se bucure m\u00e2ine tanti Aurica c\u00e2nd o afla c\u0103 ai venit.
\n\u00cenc\u0103 pu\u0163in \u015fi terminam ceaiul c\u00e2nd ea se ridic\u0103.
\n–\tM\u0103 duc s\u0103 \u00ee\u0163i preg\u0103tesc camera, dar nu plec\u0103, a\u015ftept\u00e2nd un semn din partea mea. Numai c\u0103 \u00eemi trecuse nebuneala.
\n–\tBine.
\nPriveam prin buc\u0103t\u0103rie cu o aten\u0163ie care m\u0103 epuiza dar nu \u015ftiam ce altceva s\u0103 fac. Doar o clip\u0103 de neaten\u0163ie \u015fi a\u015f fi adormit la mas\u0103.
\n\u00cen cele din urm\u0103 se \u00eentoarse.
\n–\tHai c\u0103 \u0163i-am preg\u0103tit patul. Vino!
\n–\tDe ce-ai spus c\u0103 tanti Aurica se va bucura c\u00e2nd va afla c\u0103 am venit?
\n–\tFiindc\u0103 de c\u00e2nd ai fost pe aici numai de tine \u00eentreab\u0103.
\n–\tCum a\u015fa?
\n–\tDa\u2019 ce, mi-a spus ceva? Oricum m-am mirat, c\u0103 ea nu prea vorbea cu mine \u015fi de atunci, de c\u00e2te ori m\u0103 vedea, m\u0103 \u00eentreba c\u00e2nd mai vii. Eu i-am zis c\u0103 nu o s\u0103 mai vii pe aici, dar ea mi-a zis: \u201eBa nu, o s\u0103 vin\u0103. \u015etiu eu c\u0103 o s\u0103 vin\u0103.\u201d
\n\tUn fior mi-a trecut pe \u015fira spin\u0103rii \u015fi am sim\u0163it cum oboseala \u015fi somnul ies din mine, \u00eentocmai ca aburii dintr-un trup cald.
\n–\tDu-m\u0103 la ea!
\n–\tCe-ai \u00eennebunit?
\nS-a schimbat la fa\u0163\u0103 c\u00e2nd a v\u0103zut c\u0103 nu glumesc. Ne priveam \u00een t\u0103cere, fiecare dintre noi \u015ftiind ce va urma. A\u015fa c\u0103, \u00een cele din urm\u0103, se ridic\u0103, f\u0103r\u0103 a mai scoate vreun cuv\u00e2nt, \u015fi m\u0103 conduse \u00een camera b\u0103tr\u00e2nei.
\n\tNu \u015ftiu ce o \u00eendemnase s\u0103 m\u0103 lase acolo f\u0103r\u0103 a aprinde lumina. Intrasem \u00eentr-o camer\u0103 str\u0103in\u0103 \u00een care f\u0103cusem doar doi pa\u015fi \u015fi m\u0103 oprisem. \u00cen urma mea u\u015fa s-a \u00eenchis.
\n–\tTe-ai \u00eentors?
\nSe poate muri pe loc de fric\u0103?
\n\tN-am \u00eendr\u0103znit s\u0103 r\u0103spund \u015fi lini\u015ftea a r\u0103mas netulburat\u0103 c\u00e2teva zeci de secunde. \u00centr-un t\u00e2rziu am auzit:
\n – Aprinde lumina! \u00centrerup\u0103torul e \u00een st\u00e2nga u\u015fii.
\n \tAm f\u0103cut \u00eentocmai cum mi s-a cerut.
\n\t\u00cen fa\u0163a ochilor mi-a ap\u0103rut o femeie b\u0103tr\u00e2n\u0103, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een doliu, ce st\u0103tea pe scaunul de l\u00e2ng\u0103 mas\u0103. Situa\u0163ia ciudat\u0103 \u00een care m\u0103 aflam, precum \u015fi felul cum m\u0103 privea, drept \u00een ochi, cu at\u00e2ta insisten\u0163\u0103 \u00eenc\u00e2t aveam senza\u0163ia c\u0103 nu-i pot ascunde nimic, m-au blocat chiar acolo, \u00een fa\u0163a u\u015fii. Tare mult a\u015f fi vrut s\u0103 nu fiu acolo.
\n–\tApropie-te!
\nC\u00e2nd st\u0103team \u015fi \u00eemi analizam reflexele, nu m\u0103 vedeam \u00een stare a m\u0103 urni nici m\u0103car un centimetru, dar acum, c\u00e2nd mi-a cerut-o, am pornit imediat ca un c\u0103\u0163elu\u015f ascult\u0103tor.
\n\tContinua s\u0103 m\u0103 priveasc\u0103 cu insisten\u0163\u0103, f\u0103c\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 m\u0103 simt st\u00e2njenit. Dar odat\u0103 ajuns l\u00e2ng\u0103 ea, am analizat-o \u015fi eu cu aten\u0163ie.
\n\tEra complet \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een negru iar un \u015fal \u00eei \u00eencadra fa\u0163a pe care o g\u0103seam rotund\u0103, plin\u0103, cu pielea \u00eentins\u0103 \u015fi roz, ca a unui bebelu\u015f ce plezne\u015fte de s\u0103n\u0103tate. Femeia aceasta b\u0103tr\u00e2n\u0103 avea un chip incredibil, peste care timpul uitase cu des\u0103v\u00e2r\u015fire s\u0103 treac\u0103.
\n–\tStai jos!
\nDin nou m-am executat f\u0103r\u0103 nici o clip\u0103 de ezitare. Parc\u0103 a\u015f fi fost \u00een trans\u0103.
\n–\t\u0162i-e foame?
\n–\tNu.
\n–\tDac\u0103 a\u015f fi avut ni\u015fte chiftele \u00een sos, s\u0103 vezi ce-ai fi m\u00e2ncat!
\nNu m\u0103 d\u0103deam \u00een v\u00e2nt dup\u0103 m\u00e2ncarea asta dar acum parc\u0103 mi s-a umplut gura de ap\u0103.
\n\tNimeni nu a mai zis nimic multe secunde. Ne analizam unul pe altul de parc\u0103 acum vedeam om pentru prima dat\u0103. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am rupt t\u0103cerea:
\n–\tAm aflat c\u0103 m\u0103 a\u015ftepta\u0163i. Cum e posibil?
\nA f\u0103cut ochii mari \u015fi cu greu \u015fi-a revenit din uimire, dar de r\u0103spuns, tot nu a r\u0103spuns.
\nCum nu p\u0103rea gata s\u0103 mai spun\u0103 ceva, m-am ridicat. Atunci mi-a z\u00e2mbit \u015fi a zis, continu\u00e2nd s\u0103 m\u0103 priveasc\u0103 \u00een ochi:
\n–\tUit\u0103-te la mine!
\nInutil s\u0103 \u00eemi cear\u0103 a\u015fa ceva, fiindc\u0103 tot timpul nu f\u0103cusem altceva dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 uit la ea.
\n–\tUit\u0103-te \u00een ochii mei!
\n\u015ei atunci, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eemi dau seama ce fac, i-am tras o palm\u0103 peste fa\u0163\u0103, cu o for\u0163\u0103 de care nu m\u0103 credeam \u00een stare.
\n\tEu am sim\u0163it c\u0103 m\u0103 pr\u0103bu\u015fesc de ru\u015fine iar ea a \u00eenceput s\u0103 r\u00e2d\u0103. M-am l\u0103sat pe scaun f\u0103r\u0103 s\u0103 mai pot \u00een\u0163elege ceva.
\n\tEa continua s\u0103 r\u00e2d\u0103. Eu mi-am pus m\u00e2inile \u00een cap.
\n–\tMult timp \u0163i-a luat p\u00e2n\u0103 te-ai \u00eentors. Exact treizeci \u015fi cinci de ani!
\n\u00cen acel moment s-a f\u0103cut lumin\u0103 \u015fi totul a c\u0103p\u0103tat sens. Dar ce descopeream era de-a dreptul oribil!
\n\tAm privit-o din nou.
\n\t\u015ei am recunoscut-o. Am v\u0103zut-o zvelt\u0103, c\u0103r\u00e2nd g\u0103le\u0163ile cu ap\u0103 de la f\u00e2nt\u00e2n\u0103. Am v\u0103zut-o sp\u0103rg\u00e2nd lemnele, afar\u0103, \u00een ger. Am v\u0103zut-o \u00een cimitir, printre cruci, cu ochii usca\u0163i. Am v\u0103zut-o primind loviturile, f\u0103r\u0103 a cr\u00e2cni. Am v\u0103zut-o \u00een poart\u0103, cu m\u00e2na la gur\u0103 \u015fi lacrimi \u00een ochi.
\n\tNici nu \u015ftiu c\u00e2nd am scos din buzunar fotografia \u015fi am pus-o pe mas\u0103. Ea se \u00eentinse \u015fi o lu\u0103. Privea c\u00e2nd la buc\u0103\u0163ica de h\u00e2rtie, c\u00e2nd la mine. \u015ei vedea acela\u015fi chip.
\n\tAm \u00eenceput s\u0103 tremur iar lacrimile mi-au inundat obrajii. Eram din nou copil \u00een fa\u0163a mamei. Fusesem bun. Ce dusese oare la schimbarea mea?
\n\tC\u00e2nd mi-a \u00eentins m\u00e2na m-am l\u0103sat \u00een genunchi \u015fi mi-am pus capul \u00een poala ei.
\n\tDin nou mi-am g\u0103sit lini\u015ftea, at\u00e2t de cald\u0103 \u015fi curat\u0103, \u00eentocmai ca atunci c\u00e2nd sc\u0103pam de sub cureaua lui taic\u0103-miu. Pe dat\u0103 pl\u00e2nsul mi-a \u00eencetat.
\n–\tTe-ai \u00eentors, b\u0103iatul mamii. De c\u00e2nd te-a\u015ftept, \u015fi m\u00e2na ei mi s-a oprit pe cre\u015ftet.
\nTot ce-a fost r\u0103u s-a dus \u00een pustiu, de parc\u0103 nici n-ar fi fost. C\u0103ci ea m-a iubit mereu \u015fi m-a a\u015fteptat cu credin\u0163\u0103.
\n\tS-au dus anii de fric\u0103 \u015fi foame, c\u00e2nd nu eram dec\u00e2t noi doi \u00eempotriva lui tata, beat \u015fi hot\u0103r\u00e2t s\u0103 ne bat\u0103. S-a dus crunta zi c\u00e2nd ea a n\u0103scut pruncul mort, pe care-l ferea de privirile mele. S-a dus \u015fi ziua c\u00e2nd tata a murit \u00eenecat \u00een propria-i vom\u0103, iar ei nu i-a curs nici o lacrim\u0103. S-au dus \u015fi anii c\u00e2nd eu o snopeam din b\u0103taie, rup\u00e2ndu-i la urm\u0103 o m\u00e2n\u0103. Totul s-a dus. Am r\u0103mas doar noi doi, ca la \u00eenceput.<\/p>\n
\n\tStau singur \u015fi pot s\u0103-mi amintesc.
\n\tDar \u00een cur\u00e2nd va intra doctorul. Ei zic c\u0103 vor s\u0103 m\u0103 vindece \u015fi pentru asta m-au b\u0103gat \u00eentr-o camer\u0103 cu gratii la fereastr\u0103 \u015fi z\u0103vor la u\u015f\u0103. Un nebun mi-a \u015foptit \u00een curte c\u0103 \u00een cur\u00e2nd voi fi transferat la un spital din provincie unde se vor purta cu mine mai r\u0103u dec\u00e2t te por\u0163i cu un animal. Dar nu mi-e fric\u0103.
\n\tSunt gata \u00eens\u0103 s\u0103 le spun c\u0103 nu m\u0103 numesc Dima Vasile. Fiindc\u0103 afar\u0103 m\u0103 a\u015fteapt\u0103 mama \u015fi trebuie s\u0103 o v\u0103d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de Nicolae Stoiculescu Totul a \u00eenceput \u00een dup\u0103-amiaza \u00een care m\u0103 plimbam pe aleile unui p\u0103rcule\u0163 cu nimic mai deosebit fa\u0163\u0103 de alte p\u0103rcule\u0163e de provincie. Era cald, mult prea cald pentru mine. \u00cen zori, c\u00e2nd plecasem din Bucure\u015fti, \u00eenc\u0103 pe r\u0103coare, \u00eemi imaginasem c\u0103 la Urziceni c\u0103ldurile nu vor fi prea mari. Speran\u0163e de\u015farte! […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[731,15],"tags":[1152,471,1115],"class_list":["post-6741","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-31","category-proza","tag-egophobia-31","tag-nicolae-stoiculescu","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/s6DakB-eroul","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6741","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6741"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6741\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7641,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6741\/revisions\/7641"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6741"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6741"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6741"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}