{"id":6744,"date":"2011-05-17T20:14:16","date_gmt":"2011-05-17T18:14:16","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=6744"},"modified":"2016-06-29T12:10:43","modified_gmt":"2016-06-29T10:10:43","slug":"testamentul-unui-nou-nascut","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=6744","title":{"rendered":"Testamentul unui nou-n\u0103scut"},"content":{"rendered":"<p><strong>[fragment de roman]<\/strong><\/p>\n<p align=right>de Eugen Bartic-Bogdan<\/p>\n<p align=justify>\n\u2014 Pelerinul Kostas Mitsotakis poveste\u015fte cum, odat\u0103, l-a vizitat un frate care venea de foarte departe. L-a invitat s\u0103 se odihneasc\u0103 \u015fi s\u0103 m\u0103n\u00e2nce. L-a \u00eemb\u0103iat \u015fi i-a dat o femeie \u00een a\u015fternut.<\/p>\n<p align=justify>\nApoi, d\u00e2ndu-\u015fi seama c\u0103 nu era un gest prea cucernic, i-a luat-o \u015fi a trimis-o \u00een alt\u0103 parte, \u00een odaia lui, adic\u0103. Pe c\u00e2nd m\u00e2nca \u00eens\u0103, Kostas<br \/>\nMitsotakis observ\u0103 cum musafirul lui folosea doar m\u00e2na st\u00e2ng\u0103, cea dreapt\u0103 fiind \u00eenf\u0103\u015fat\u0103 \u00eentr-o fleandur\u0103 de sac. L-a \u00eentrebat \u00eentr-o doar\u0103: <em>de ce \u00ee\u0163i \u0163ii m\u00e2na dreapt\u0103 \u00eenf\u0103\u015furat\u0103 \u00een felul acesta nefiresc, m\u0103i \u0163\u00e2\u015ftib\u00e2\u015fti?<\/em><!--more--><\/p>\n<p align=justify>\nC\u0103lug\u0103rul cu barba neagr\u0103 \u015fi lung\u0103 evit\u0103 s\u0103 r\u0103spund\u0103 \u015fi teama \u00eei r\u0103s\u0103ri \u00een limpezi\u015ful ochilor. Kostas nu se putu ab\u0163ine \u015fi trase pu\u0163in f\u00e2\u015fia de pe m\u00e2na lui. \u00cendat\u0103 \u00eens\u0103, o duhoare insuportabil\u0103 a umplut nu numai camera \u00een care luau masa, ci \u015fi casa \u00eentreag\u0103. C\u00e2nd l-a \u00eentrebat ce s-a \u00eent\u00e2mplat de-i pute m\u00e2na, str\u0103inul i-a povestit urm\u0103toarele:<\/p>\n<p align=justify>\n\u2014 <em>Eu, bunule prieten, am avut o mam\u0103 foarte frumoas\u0103 care a r\u0103mas v\u0103duv\u0103 de t\u00e2n\u0103r\u0103, c\u00e2nd eu \u00eensumi eram foarte mic. Datorit\u0103 s\u0103r\u0103ciei \u00een care ne t\u00e2r\u00e2iam zilele, biata de ea a fost silit\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een desfr\u00e2u cu b\u0103rba\u0163i. Ne cump\u0103ram p\u00e2inea cu banii ob\u0163inu\u0163i prin p\u0103cat\u2026 C\u00e2nd am ajuns la adolescen\u0163\u0103, mama mea a murit \u015fi mi-a l\u0103sat totu\u015fi o sum\u0103 mare. Eu, d\u00e2ndu-mi seama de z\u0103d\u0103rnicia vie\u0163ii, de de\u015fert\u0103ciunea bog\u0103\u0163iei, a pl\u0103cerilor \u015fi a slavei, am \u00eemp\u0103r\u0163it banii ace\u015ftia s\u0103racilor \u015fi am plecat \u00een pustie. M-am rugat pentru m\u00e2ntuirea mea, a p\u0103rin\u0163ilor mei \u015fi a \u00eentregii lumi. M-am rugat mereu s\u0103 aflu r\u0103spunsul: au adus banii mei fericirea celor c\u0103rora le-am dat sau nu?  O vor r\u0103scump\u0103ra ei pe mama din locul r\u0103u \u00een care a ajuns cu sufletul? Am mers la Ierusalim \u015fi am povestit toate acestea unui mare \u00eenv\u0103\u0163at de acolo. Acela mi-a spus: prost ai fost. Ba nu. Acela mi-a spus: fiul meu, ai f\u0103cut bine. Darul t\u0103u a mers acolo unde trebuia. A adus fericire. Dar dac\u0103 voie\u015fti prin asta s\u0103 readuci l\u00e2ng\u0103 tine sufletul mamei tale, eu nu te pot ajuta. \u015ei \u00eenc\u0103 nimeni de prin preajm\u0103 nu poate. Nu exist\u0103 \u00een Ierusalim vreun om cu harisma str\u0103vederii care s\u0103 te poat\u0103 \u00een\u015ftiin\u0163a despre unele ca acestea. Eu, lu\u00e2nd binecuv\u00e2ntarea lui, m-am dus la Tebaida, \u00een Egipt, \u00een casa sf\u00e2nt\u0103 a unor mari \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i. Acolo am cunoscut p\u0103rin\u0163i \u015fi asce\u0163i virtuo\u015fi care m-au \u00eendrumat c\u0103tre un b\u0103tr\u00e2n schivnic ce tr\u0103ia de ani de zile \u00een pustie. Cu binecuv\u00e2ntarea lor, am plecat s\u0103-l \u00eent\u00e2lnesc \u00een de\u015fert pe Habacuc, c\u0103ci a\u015fa se numea b\u0103tr\u00e2nul schivnic. Am mers f\u0103r\u0103 \u00eencetare treizeci de zile \u015fi treizeci de nop\u0163i, f\u0103r\u0103 s\u0103 simt, c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in, oboseala. Spiritul cel bun mergea al\u0103turi de mine \u015fi prin mine. Dup\u0103 ce am ajuns acolo, am f\u0103cut cuno\u015ftin\u0163\u0103 \u015fi ne-am pi\u015fat \u00eempreun\u0103 \u00een spatele casei. Apoi, i-am dezv\u0103luit motivul venirii mele acolo. M\u00e2ng\u00e2indu-m\u0103 cu mult\u0103 smerenie mi-a spus: lucrul pe care mi-l ceri este foarte greu. Dar pentru efortul pe care l-ai depus venind p\u00e2n\u0103 aici, merit\u0103 s\u0103-\u0163i cer o sum\u0103 de bani. M\u0103 voi ruga \u00een schimbul ei, al\u0103turi de tine, patronului meu. El \u00eemi va dezlega taina sufletului mamei tale. Dup\u0103 aceea, a ie\u015fit afar\u0103 \u015fi a f\u0103cut pe p\u0103m\u00e2nt un cerc cu toiagul s\u0103u. Mi-a spus: aici, \u00een acest cerc, vei r\u0103m\u00e2ne \u00een picioare \u015fapte zile \u015fi \u015fapte nop\u0163i. Eu m-am cutremurat. El mi-a v\u0103zut tulburarea \u015fi m-a m\u00e2ng\u00e2iat. Dar mie tot nu mi-a trecut \u015fi m-am c\u0103cat pe mine. El a continuat cu glasul lui ocult: Nu vei m\u00e2nca nimic, nici nu te vei a\u015feza \u015fi te vei ruga fierbinte. A\u015fa voi face \u015fi eu. \u00cen noaptea celei de-a \u015faptea zi, mintea mea a fost r\u0103pit\u0103 la cer \u015fi am v\u0103zut, \u00een partea st\u00e2ng\u0103, un lac mare, c\u00e2t vezi cu ochii plin cu mizerii, mocirl\u0103, noroi \u015fi duhoare nesuferit\u0103. \u00cen aceast\u0103 groap\u0103, am observat capete de om, m\u00e2ini \u015fi picioare urc\u00e2nd \u015fi apoi cobor\u00e2nd, a\u015fa cum apa fierbe \u015fi clocote\u015fte. \u00cen clocoteala aceea, am v\u0103zut-o, pentru o clipit\u0103, la suprafa\u0163a lacului \u015fi pe mama care m-a cunoscut \u015fi a \u00eenceput s\u0103 m\u0103 strige: fiul meu, copila\u015ful meu, ajut\u0103-m\u0103 \u015fi scap\u0103-m\u0103! \u015ei zic\u00e2nd acestea, a cobor\u00e2t iar spre fundul lacului. O durere f\u0103r\u0103 margini mi-a cuprins sufletul, iar Habacuc mi-a cerut, \u00een partea aceea de vis, o parte din bani. Dup\u0103 ce i-am \u00eendeplinit dorin\u0163a, m-am cufundat iar\u0103\u015fi \u00een reverie \u015fi am v\u0103zut-o din nou pe mama ie\u015find p\u00e2n\u0103 la piept din apa clocotit\u0103 \u015fi strig\u00e2ndu-m\u0103 pe nume: ajut\u0103-m\u0103, copila\u015ful meu! O m\u00e2hnire mare a pus atunci st\u0103p\u00e2nire pe sufletul meu zbuciumat. Fr\u00e2nt de durere, am sim\u0163it m\u00e2na lui Habacuc tr\u0103g\u00e2ndu-m\u0103 de m\u00e2nec\u0103 \u015fi vocea lui \u015foptindu-mi despre o alt\u0103 parte din suma de bani. Dup\u0103 ce i-am dat punga plin\u0103, m-am re\u00eentors \u00een viziunea mea \u015fi am v\u0103zut din nou trupul mamei mele ie\u015find din mocirla aceea \u00eengrozitoare p\u00e2n\u0103 la pulpe. Plin\u0103 de dezn\u0103dejde, m\u0103 striga: salveaz\u0103-m\u0103, dragul meu copil! salveaz\u0103-m\u0103! nu m\u0103 l\u0103sa \u00een aceast\u0103 mizerie \u015fi \u00een chinurile acestea nesf\u00e2r\u015fite! O triste\u0163e f\u0103r\u0103 margini a cuprins inima mea \u00eens\u00e2ngerat\u0103 \u015fi \u00een pragul disper\u0103rii, am sim\u0163it din nou m\u00e2na aspr\u0103 a lui Habacuc tr\u0103g\u00e2ndu-m\u0103 de poala anteriului, amintindu-mi despre ultima rat\u0103 ce aveam a-i pl\u0103ti pentru mijlocire. I-am umplut pumnii cu bani de aur, apoi m-am reg\u0103sit \u00een fa\u0163a lacului putreg\u0103ios \u00een care z\u0103cea scumpa mea mam\u0103. V\u0103z\u00e2nd c\u0103 iese din nou la suprafa\u0163\u0103, n-am mai pregetat \u00een fa\u0163a durerii \u015fi am prins-o cu m\u00e2na de p\u0103r. \u00cen vreme ce se scufunda, din pricina greut\u0103\u0163ii, m\u00e2na mea intr\u0103 odat\u0103 cu ea \u00een mocirl\u0103. Cu mult efort \u00eens\u0103, am reu\u015fit s-o scot de-acolo. \u00cen dreapta mea, au ap\u0103rut, deodat\u0103, doi \u00eengeri albi, cu labe de iepure, purt\u00e2nd pe bra\u0163e o colimvitr\u0103 de aur plin\u0103 cu ap\u0103 limpede. Am sp\u0103lat-o pe mama cu apa aceea \u015fi am a\u015fezat-o apoi \u00eentre tinerii frumo\u015fi, albi la r\u00e2ndul lor, ap\u0103ru\u0163i de neunde, l\u00e2ng\u0103 \u00eengerii cei doi. C\u00e2ntece suave s-au \u00een\u0103l\u0163at \u00eenspre cer din mijlocul lor, iar sufletul meu a r\u0103suflat \u00eentru lini\u015fte. Mama mi-a mul\u0163umit cu lacrimi \u00een ochi, apoi s-a pierdut printre tinerii aceia zglobii. \u00cen zori, Habacuc a venit \u015fi m-a \u00eentrebat: frate, noaptea trecut\u0103 ai avut vreo vedenie \u00een timp ce te rugai? Da, am avut o vedenie cutremur\u0103toare, pe care nu o voi uita toat\u0103 via\u0163a. I-am povestit am\u0103nun\u0163it cele c\u00e2te am v\u0103zut. Atunci \u015fi el m-a \u00eencredin\u0163at c\u0103 a v\u0103zut exact acelea\u015fi lucruri \u015fi cu multe lacrimi am mul\u0163umit patronului s\u0103u pentru scoaterea din mocirl\u0103 a mamei mele pe care o chema Tamar. \u00cens\u0103 m\u00e2na mea, pe care am b\u0103gat-o \u00een apa aceea sc\u00e2rboas\u0103, \u015fi-a p\u0103strat putoarea. Roag\u0103-te, p\u0103rinte sf\u00e2nt, pentru ca aceast\u0103 duhoare s\u0103 dispar\u0103 de pe bra\u0163ul meu. Prea bine, mi-a r\u0103spuns, \u00eens\u0103 pentru asta mai sunt necesari doi s\u0103cuie\u0163i cu aur. Terminasem, din nefericire, banii \u015fi m\u00e2hnit, i-am spus c\u0103 fapta cea mare m\u0103 l\u0103sase s\u0103rac. Mi-a r\u0103spuns c\u0103, \u00een cazul \u0103sta, era voia patronului s\u0103u ca eu s\u0103 port semnul miracolului toat\u0103 via\u0163a, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu uit niciodat\u0103 mirosul p\u0103catului \u015fi s\u0103 pot da, \u00een acela\u015fi timp, m\u0103rturie despre cele ce am v\u0103zut. Dar, p\u0103rinte, am ripostat, eu nu pot tr\u0103i cu \u00eempu\u0163iciunea asta permanent\u0103 pe mine \u015fi oamenii m\u0103 vor g\u0103si resping\u0103tor. E liber oricine s\u0103 put\u0103 cum vrea, mi-a r\u0103spuns \u015fi a ad\u0103ugat: mergi \u00een pace! Dar \u00eenainte de asta, a t\u0103iat o bucat\u0103 din anteriul lui \u015fi mi-a bandajat m\u00e2na. Apoi a suflat \u00eenspre cer \u015fi un v\u00e2nticel cald care s-a iscat pe ne\u015ftiute m-a purtat pe bra\u0163ele lui p\u00e2n\u0103 la marginea de\u015fertului, \u00eenapoi la Tebaida, la sfin\u0163ii \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i. Ace\u015ftia petreceau cu desfr\u00e2natele \u015fi beau v\u00e2rtos din ni\u015fte ulcele mari. Muzican\u0163i din Efes b\u0103teau cu be\u0163ele de bambus \u00een ni\u015fte tobe mari, nubieni cu filde\u015f trecut prin nas suflau \u00een trompete. C\u00e2nd m-au v\u0103zut, au \u00eencetat \u015fi au \u00eenceput s\u0103 se t\u00e2nguie ca ni\u015fte muieri. Atunci m-am urcat pe o mas\u0103 \u015fi f\u0103c\u00e2ndu-se un \u00eentuneric gros, mi-am dat jos bandajul de la m\u00e2n\u0103. Le-am ar\u0103tat bra\u0163ul meu care devenise fosforescent. Putoarea i-a cuprins pe to\u0163i, unii au vomat. Altora le-a pl\u0103cut \u015fi au continuat cu desfr\u00e2ul. Am petrecut \u015fi eu o vreme. Apoi, o zgrip\u0163uroaic\u0103 m-a smuls dintre ei, m-a dus \u00een gr\u0103dina Ghetsemani \u015fi m-a l\u0103sat acolo. Dup\u0103 c\u00e2tva timp, m-am plictisit \u015fi am venit la tine. Aceasta este povestea m\u00e2inii mele bandajate. E\u015fti sc\u00e2rbos, prietene\u2026 i-a spus Kostas Mitsotakis, vreau s\u0103 pleci din casa mea. Prea bine. Am s\u0103 plec, dar \u00eenainte de asta\u2026<\/em> \u00ee\u015fi scoase bandajul \u015fi \u00eel atinse pe fa\u0163\u0103 \u015fi pe piept cu m\u00e2na lui puturoas\u0103.<\/p>\n<p>#<br \/>\ninforma\u0163ii despre roman g\u0103si\u0163i pe site-ul acestuia: www.testamentul.ro<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>[fragment de roman] de Eugen Bartic-Bogdan \u2014 Pelerinul Kostas Mitsotakis poveste\u015fte cum, odat\u0103, l-a vizitat un frate care venea de foarte departe. L-a invitat s\u0103 se odihneasc\u0103 \u015fi s\u0103 m\u0103n\u00e2nce. L-a \u00eemb\u0103iat \u015fi i-a dat o femeie \u00een a\u015fternut. Apoi, d\u00e2ndu-\u015fi seama c\u0103 nu era un gest prea cucernic, i-a luat-o \u015fi a trimis-o \u00een [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[731,15],"tags":[1152,637,1115],"class_list":["post-6744","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-31","category-proza","tag-egophobia-31","tag-eugen-bartic-bogdan","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1KM","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6744","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6744"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6744\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11306,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6744\/revisions\/11306"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6744"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6744"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6744"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}