de Cristina Nemerovschi<\/p>\n
Pentru a argumenta apartenen\u021ba unui filosof la o anumit\u0103 tradi\u021bie sau orientare epistemologic\u0103, ar fi necesar s\u0103 preciz\u0103m mai \u00eent\u00e2i caracteristici definitorii ale respectivei orient\u0103ri. \u00cen cazul filosofiei analitice, adesea cei care o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 cad mai greu de acord atunci c\u00e2nd se pune problema definirii tipului de activitate pe care ei \u00eel practic\u0103, \u00een compara\u021bie cu privitorii din afar\u0103 ai fenomenului, cei de pe pozi\u021bia de spectatori. Acest fapt este perfect explicabil dac\u0103 avem \u00een vedere c\u0103 \u00eentre reprezentan\u021bii filosofiei analitice exist\u0103 deosebiri at\u00e2t \u00eentre temele alese pentru a fi supuse analizei, c\u00e2t \u0219i \u00een privin\u021ba mijloacelor cu care este operat\u0103 aceast\u0103 analiz\u0103 \u2013 ele pot fi ale logicii, pe de o parte, sau ale limbajului comun, pe de alt\u0103 parte. Exist\u0103 totu\u0219i o tez\u0103 care se pare c\u0103 \u00eentrune\u0219te acordul unui num\u0103r \u00eensemnat de filosofi analitici: teza sus\u021binut\u0103 \u00een perioada timpurie a filosofiei analitice, anume c\u0103 acest tip de filosofie se deosebe\u0219te de precedentele prin metoda nou\u0103 pe care o impune, radical diferit\u0103 de cea practicat\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een acel moment \u2013 filosofia nu va consta \u00een formularea unui corpus de teze, ci \u00een analiza conceptelor \u00een care sunt formulate propozi\u021biile filosofiei \u0219i ale \u0219tiin\u021bei.<\/p>\n
\n\u00cen acest scurt eseu \u00eemi propun s\u0103 argumentez \u00een favoarea ideii c\u0103 Moritz Schlick nu este doar unul dintre reprezentan\u021bii filosofiei analitice, ci un filosof analitic paradigmatic. Voi lua \u00een considerare trei moduri distincte de a concepe filosofia analitic\u0103, care mi se par cele mai \u00eentemeiate \u00eencerc\u0103ri de a defini aceast\u0103 practic\u0103 filosofic\u0103. Din toate cele trei perspective, consider c\u0103-l putem numi cu \u00eendrept\u0103\u021bire pe Schlick filosof analitic.<\/p>\n
\nPrima teorie sus\u021bine c\u0103 filosofia analitic\u0103 se deosebe\u0219te de alt tip de filosofie prin faptul c\u0103 este o activitate, \u0219i nu o construc\u021bie de sistem filosofic \u2013 teza wittgensteinian\u0103. A doua delimitare a filosofiei analitice de alt tip de filosofare porne\u0219te de la ideea c\u0103 prima dintre ele este cea orientat\u0103 spre argumentarea \u0219i \u00eentemeierea tezelor sus\u021binute \u2013 opinia lui Follesdal \u2013 fapt a c\u0103rui consecin\u021b\u0103 este interesul extrem pentru limbaj. A treia delimitare sus\u021bine c\u0103 putem vorbi totu\u0219i de un interes al filosofilor analitici pentru anumite teme (spre exemplu: care sunt sursele cunoa\u0219terii, \u00eentemeierea opiniilor, etc), iar modul \u00een care se reg\u0103sesc aceste teme la diferi\u021bi autori aminte\u0219te de ceea ce Wittgenstein denumea foarte inspirat \u201casem\u0103n\u0103ri de familie\u201d \u2013 un termen formulat \u0219i de Nietzsche, de altfel, \u00een discu\u021bia despre familiile lingvistice: nu putem vorbi despre o tem\u0103 comun\u0103 tuturor autorilor, dar buc\u0103\u021bi din anumite teme se reg\u0103sesc la c\u00e2\u021biva filosofi, care au apoi \u00een comun cu al\u021bii alte buc\u0103\u021bi de teme, tot a\u0219a cum membrii unei familii nu sunt identici, dar au tr\u0103s\u0103turi fizice asem\u0103n\u0103toare.<\/p>\n
\nFire\u0219te, aceste trei accep\u021bii schi\u021bate mai sus nu sunt \u00eenchise una fa\u021b\u0103 de cealalt\u0103, ci se \u00eentrep\u0103trund \u00een privin\u021ba mai multor aspecte.<\/p>\n
\nPrintre primii care au impus concep\u021bia potrivit c\u0103reia filosofia este o activitate s-au aflat – al\u0103turi de Wittgenstein – \u0219i Carnap \u0219i Schlick, \u00eempreun\u0103 cu al\u021bi membri ai Cercului de la Viena. \u00cen scrierile lui Moritz Schlick se observ\u0103 o practic\u0103 a filosofiei \u00een sensul sus-amintit: el nu \u00ee\u0219i \u00eencepe demersul prin formularea unor teorii, ci supune analizei anumite concepte.<\/p>\n
\nPropun\u00e2ndu-\u0219i \u00eens\u0103 o \u201ccotitur\u0103 a filosofiei\u201d, o delimitare de tradi\u021bia filosofic\u0103, \u00een special de metafizic\u0103, Schlick analizeaz\u0103 \u00een principal concepte ale filosofiei, nu ale \u0219tiin\u021bei (a\u0219a cum \u00ee\u0219i propuseser\u0103 reprezentan\u021bii empirismului logic) iar rezultatul analizei sunt totu\u0219i, \u00een final, ni\u0219te teze. Printre acestea: propozi\u021biile metafizice nu reprezint\u0103 cunoa\u0219tere, orice cunoa\u0219tere este exprimabil\u0103, deci comunicabil\u0103, con\u021binutul propozi\u021biilor nu reprezint\u0103 cunoa\u0219tere, ci tr\u0103ire, \u0219.a. Acest specific al filosofiei sale nu infirm\u0103 \u00eens\u0103 teza c\u0103 filosofia este activitate, \u0219i nu doctrin\u0103, cum spusese Wittgenstein \u00een Tractatus Logico-Philosophicus<\/em>. Schlick va sus\u021bine aceast\u0103 idee \u00een diverse articole publicate \u00een Erkenntnis<\/em>, revista Cercului de la Viena. Ideea se va reg\u0103si \u0219i \u00een Manifestul-program al emipirismului logic, dedicat lui Schlick \u0219i care cuprindea formul\u0103ri inspirate de acesta.<\/p>\n \nPrin conceperea filosofiei ca activitate, ace\u0219tia doreau ruperea de tradi\u021bia filosofic\u0103 \u00een care fiecare g\u00e2nditor avea preten\u021bia de a construi un sistem care s\u0103 \u00eenglobeze \u201cadev\u0103rul\u201d. Dimpotriv\u0103, Schlick consider\u0103 c\u0103 \u00een filosofie trebuie s\u0103 se lucreze ca \u00een \u0219tiin\u021b\u0103 \u2013 rezultatele la care ajunge un g\u00e2nditor s\u0103 fie puse la dispozi\u021bia tututor, s\u0103 devin\u0103 un bun universal \u0219i accesibil, \u0219i s\u0103 poat\u0103 fi \u00eembun\u0103t\u0103\u021bite de c\u0103tre al\u021bii (1). El concepe filosofia nu ca pe o colec\u021bie de sisteme aflate unele \u00een r\u0103zboi cu altele, ci ca pe o activitate \u00een cadrul c\u0103reia se poate progresa, prin contribu\u021bia oric\u0103rei persoane care are ceva \u00eentemeiat de spus. Potrivit lui Schlick, sarcina filosofiei este s\u0103 expliciteze propozi\u021bii, s\u0103 se ocupe de \u00een\u021belesul termenilor pe care acestea le con\u021bin, a\u0219a cum face \u0219i logica.<\/p>\n \nDe\u0219i \u0219tiin\u021ba este luat\u0103 ca model pentru filosofie, care ar trebui s\u0103 aspire c\u0103tre rigoarea acesteia din urm\u0103, dintr-o alt\u0103 perspectiv\u0103 totu\u0219i filosofia se g\u0103se\u0219te \u00een opozi\u021bie cu \u0219tiin\u021ba. Activitatea \u0219tiin\u021bific\u0103 este o c\u0103utare a adev\u0103rului, o practic\u0103 ce are ca rezultat un set de enun\u021buri pe care le consider\u0103m adev\u0103rate \u0219i le supunem verific\u0103rii. Filosofia, spune Schlick, se ocup\u0103 nu cu c\u0103utarea adev\u0103rului, ci cu explicitarea \u00een\u021belesurilor conceptelor. Diferen\u021ba dintre \u0219tiin\u021b\u0103, care formuleaz\u0103 adev\u0103ruri verificabile, \u0219i filosofie, care \u00een principal analizeaz\u0103 limbajul, este o idee \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103 de mul\u021bi reprezentan\u021bi ai filosofiei analitice timpurii.<\/p>\n \nAl doilea argument este \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103 \u00eenrudit cu primul; el prive\u0219te modul \u00een care Schlick practic\u0103 activitatea filosofic\u0103, anume analiza conceptelor. Dac\u0103 lu\u0103m \u00een considerare oricare text al filosofului logic-empirist, observ\u0103m o atent\u0103 \u00een\u0219iruire a argumentelor, preocuparea poate excesiv\u0103 pentru \u00eentemeierea enun\u021burilor, pentru claritatea \u0219i simplitatea exprim\u0103rii. \u00cen opinia multor comentatori, aceasta este cea mai clar\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103 a filosofiei analitice, singura care mai apare \u0219i ast\u0103zi \u00een textele unor astfel de filosofi, a c\u0103ror perspectiv\u0103 asupra rostului filosofiei nu mai coincide cu cea de pe vremea Tractatus<\/em>-ului lui Wittgenstein.<\/p>\n \nS\u0103 ne referim, spre exemplu, la o scurt\u0103 lucrare a lui Moritz Schlick, intitulat\u0103 Form\u0103 \u0219i con\u021binut. O introducere \u00een g\u00e2ndirea filosofic\u0103<\/em> (2). Aici, Schlick \u00eencearc\u0103 s\u0103 demonstreze c\u0103 nu putem comunica con\u021binutul unei experien\u021be, ci doar forma acesteia, deoarece con\u021binutul nu poate fi formulat, al fiind subiect al tr\u0103irii, care este evident subiectiv\u0103. Textul este \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een cinci paragrafe: \u00een fiecare se argumenteaz\u0103 o idee \u0219i se \u00eencearc\u0103 \u00eentemeierea ei. Schlick \u00ee\u0219i define\u0219te explicit conceptele cu care opereaz\u0103 \u2013 form\u0103, con\u021binut, a fi comunicabil, tr\u0103ire, cunoa\u0219tere. Ca majoritatea filosofilor analitici, autorul exemplific\u0103 ceea ce sus\u021bine folosindu-se de instan\u021be c\u00e2t mai familiare, accesibile sim\u021bului comun. Cum putem comunica experien\u021ba pe care o avem atunci c\u00e2nd percepem propriet\u0103\u021bile senzoriale ale unei frunze?, se \u00eentreab\u0103 el. Nu putem comunica culoarea, deoarece ea presupune o anumit\u0103 \u201etr\u0103ire\u201d; \u00eencercarea de a comunica o astfel de proprietate cuiva \u00eenzestrat cu sim\u021bul v\u0103zului este la fel de ne\u00eentemeiat\u0103 ca \u0219i \u00eencercarea de a o comunica unui nev\u0103z\u0103tor deoarece, atunci c\u00e2nd este vorba despre percep\u021bii, fiec\u0103ruia \u00eei sunt accesibile numai cele proprii (3). Cunoa\u0219tere exist\u0103 doar acolo unde este vorba despre \u201cpropriet\u0103\u021bile externe\u201d ale lucrurilor, cum ar fi pozi\u021bia culorii verde \u00een spectrul culorilor. Descrierea propriet\u0103\u021bilor unui obiect nu poate con\u021bine \u201eesen\u021ba\u201d lucrului, ceea ce este el de fapt (4). Nu putem cunoa\u0219te mai mult dec\u00e2t ne ofer\u0103 \u0219tiin\u021bele empirice, iar preten\u021bia filosofiei de a comunica mai mult de at\u00e2t este ne\u00eentemeiat\u0103. Schlick, al\u0103turi de Carnap, Neurath, Waissmann, Reichenbach, Ayer \u0219i al\u021bi reprezentan\u021bi ai empirismului logic vor impune, \u00een direc\u021bia deschis\u0103 de Tractatus-ul Logico-Philosophicus<\/em>, o concep\u021bie asupra activit\u0103\u021bii filosofice apreciat\u0103 uneori negativ valoric ca \u201cpozitivist\u0103\u201d, \u00een sensul c\u0103 ea ar trebui s\u0103 se modeleze dup\u0103 modelul \u0219tiin\u021bei, s\u0103 adopte rigoarea, claritatea \u0219i preocuparea pentru verificare ale acesteia din urm\u0103.<\/p>\n \nFilosofia care mai t\u00e2rziu va c\u0103p\u0103ta atributul de \u201canalitic\u0103\u201d va p\u0103stra mult din acest ideal al lui Schlick \u0219i adesea va considera tr\u0103s\u0103tura sus-amintit\u0103 ca fiind un fel de carte de identitate a sa, care o delimiteaz\u0103 de alte moduri de a face filosofie.<\/p>\n \nFilosoful analitic care sus\u021bine o tez\u0103, spune Follesdal, \u00ee\u0219i pune \u00eentotdeauna \u00eentrebarea: \u201ccare sunt temeiurile pentru a accepta sau respinge aceast\u0103 pozi\u021bie?\u201d, ceea ce presupune analiza consecin\u021belor pozi\u021biei adoptate. \u00centr-adev\u0103r, Schlick se \u00eentreab\u0103: ce i-a\u0219 putea r\u0103spunde cuiva care m-ar acuza c\u0103 asertez o tez\u0103 categoric\u0103, f\u0103r\u0103 a expune temeiurile acesteia? (5) R\u0103spunsul s\u0103u este c\u0103 aser\u021biunea despre con\u021binutul inexprimabil este de fapt o tautologie, care nu aduce nicio informa\u021bie \u00een plus fa\u021b\u0103 de ceea ce \u0219tim deja ci, asemeni propozi\u021biilor logicii, ne face explicit, prezent\u00e2nd \u00eentr-o form\u0103 nou\u0103, ceva ce deja \u0219tim. (6)<\/p>\n \nTemeiul pe care \u00eel invoc\u0103 este acela c\u0103 \u00een\u021belesul aser\u021biunii pe care o formuleaz\u0103 este dat dac\u0103 explicit\u0103m termenii pe care \u00eei con\u021bine. Odat\u0103 ce cunoa\u015ftem semnifica\u0163ia termenilor \u201econ\u0163inut\u201d \u015fi \u201ecaracter inexprimabil\u201d, aser\u0163iunea devine auto-evident\u0103. Nu ajungem la concluzia c\u0103 nu putem exprima con\u021binutul percep\u021biilor despre obiecte pe cale empiric\u0103, cercet\u00e2nd aceste obiecte, ci definind \u00een mod corect termenii de mai sus. De aici, se formuleaz\u0103 c\u0103 principala sarcin\u0103 a filosofiei sunt clarific\u0103rile conceptuale.<\/p>\n \nDe\u0219i consider c\u0103 metoda, \u201emodul de abordare\u201d, cum spune Follesdal, este cel care d\u0103 \u00een primul r\u00e2nd identitate filosofiei analitice, cred c\u0103 se pot identifica totu\u0219i anumite teme \u0219i pozi\u021bii predilecte pe care le \u00eent\u00e2lnim constant la ace\u0219ti filosofi. Metafora \u201efirului de l\u00e2n\u0103\u201d este potrivit\u0103 \u00een acest caz \u2013 a\u0219a cum firul de l\u00e2n\u0103 \u00een fapt nu este un singur fir, ci mai multe fire scurte, care sunt r\u0103sucite \u00eempreun\u0103 \u0219i dau impresia unei continuit\u0103\u021bi, de\u0219i fiecare fir se pierde pe parcurs, se \u00eentrerupe, unii reprezentan\u021bi ai filosofiei analitice \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc teme \u0219i teorii comune, care apoi se reg\u0103sesc par\u021bial la al\u021bi filosofi, la care apar \u0219i teme noi, ce vor fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite de al\u021bi filosofi \u0219.a.m.d.<\/p>\n \nLa Moritz Schlick reg\u0103sim suficiente teme \u0219i pozi\u021bii sus\u021binute care s\u0103 ne permit\u0103 s\u0103-l \u00eencadr\u0103m, pe baza asem\u0103n\u0103rii lor de familie cu ale altor filosofi, \u00een familia amintit\u0103. M\u0103 voi limita la c\u00e2teva exemple. Cu Wittgenstein \u0219i Carnap, Schlick \u00eemparte propozi\u021biile limbajului natural \u00een trei categorii: cu sens (propozi\u021biile \u0219tiin\u021belor factuale, empirice), f\u0103r\u0103 sens sau goale de con\u021binut, tautologice (propozi\u021biile \u0219tiin\u021belor formale, logica \u0219i matematica) \u0219i non-sensuri sau pseudo-propozi\u021bii (cele ale metafizicii tradi\u021bionale). Ca \u0219i Moore, Schlick este un ap\u0103r\u0103tor al sim\u021bului comun \u0219i consider\u0103 c\u0103 ar trebui \u0219i consider\u0103 c\u0103 ar trebui s\u0103 studiem limbajul natural \u0219i nu un limbaj artificial, formalizat, idee ce va fi sus\u021binut\u0103 mai t\u00e2rziu \u0219i de Quine. Pe linia lui Hume, Schlick consider\u0103 c\u0103 orice cunoa\u0219tere se \u00eentemeiaz\u0103 \u0219i este verificabil\u0103 prin experien\u021ba senzorial\u0103 (ca \u0219i Mach, Russell, logic-empiri\u0219tii, etc.). Ca \u0219i Wittenstein, Schlick crede c\u0103 nu trebuie s\u0103 spunem mai mult \u2013 adic\u0103 s\u0103 numim cunoa\u0219tere \u2013 dec\u00e2t ceea ce \u0219tim cu certitudine. Asem\u0103n\u0103tor cu Ayer \u0219i Stevenson, el afirm\u0103 c\u0103 formul\u0103rile eticii nu au valoare de adev\u0103r, ci reprezint\u0103 exprim\u0103ri de sentimente, atitudini ale persoanei care le formuleaz\u0103 dar, ca \u0219i Wittgenstein, nu consider\u0103 c\u0103 acest fapt le discrediteaz\u0103 sau le face dispensabile.<\/p>\n \nChiar dac\u0103 nu este un argument foarte solid deducerea apartenen\u021bei unui filosof la o anumit\u0103 orientare pe baza asem\u0103n\u0103rilor scrierilor acestuia cu ale altora care fac parte din respectiva orientare pentru c\u0103 \u00een general se obi\u0219nuie\u0219te s\u0103 fie considera\u021bi astfel, este evident aici c\u0103 putem vorbi despre o anumit\u0103 familie de filosofi c\u0103rora, pe baza asem\u0103n\u0103rilor dintre ei observate pe mai multe planuri, este firesc \u0219i util s\u0103 le d\u0103m un nume comun.<\/p>\n \nEste problematic s\u0103 sus\u021bii c\u0103, pe baza c\u00e2torva argumente, ai demonstrat c\u0103 un filosof este analitic, \u00een primul r\u00e2nd deoarece acest lucru poate fi demonstrat \u00eentr-un num\u0103r foarte mare de modalit\u0103\u021bi, iar plasarea pe o singur\u0103 direc\u021bie (accept\u00e2nd o defini\u021bie unic\u0103 a filosofiei analitice) nedrept\u0103\u021be\u0219te autorul respectiv, \u00een cazul lui Schlick cu certitudine. Mul\u021bi comentatori ar sus\u021bine probabil c\u0103 Schlick este filosof analitic deoarece a f\u0103cut parte dintr-un grup care a impus o nou\u0103 paradigm\u0103 \u00een filosofie \u0219i c\u0103 odat\u0103 cu acel grup a luat na\u0219tere filosofia analitic\u0103 propriu-zis\u0103. Consider c\u0103, dincolo de caest fapt, cel mai bun argument \u00een favoarea apartenen\u021bei lui Schlick la aceast\u0103 familie r\u0103m\u00e2ne o anumit\u0103 abordare paradigmatic\u0103 \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00een textele sale \u0219i pe care, dac\u0103 o numim \u201emetoda folosit\u0103\u201d, \u201etehnica de argumentare\u201d, o restr\u00e2ngem prea mult, deoarece este vorba \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 \u0219i despre o viziune asupra multor probleme, care este specific\u0103 filosofiei analitice, f\u0103r\u0103 a putea preciza cu exactitate \u00een ce const\u0103 ea.<\/p>\n \nNici metoda sau modalitatea de abordare, nici temele \u0219i perspectivele comune, nu sunt un r\u0103spuns complet la \u00eentrebarea ce face ca un filosof s\u0103 fie considerat analitic. Argumentele pe care le aducem \u021bin \u00een general cont de tot ceea ce \u0219tim despre scrierile filosofului \u00een cauz\u0103 \u0219i, chiar dac\u0103 arument\u0103m \u00eentr-o singur\u0103 direc\u021bie (de exemplu, Frege este un filosof analitic pentru c\u0103 a impus abordarea problemelor filosofice cu mijloacele logicii simbolice), de fapt avem \u00een vedere mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, avem \u00een vedere \u00eentreaga filosofie a autorului. Un argument \u00een acest sens: \u0219tim aproape \u00eentotdeauna c\u00e2nd anume citim un text al filosofiei analitice, \u0219i c\u00e2nd nu.<\/p>\n \nNote: \nBibliografie: de Cristina Nemerovschi Pentru a argumenta apartenen\u021ba unui filosof la o anumit\u0103 tradi\u021bie sau orientare epistemologic\u0103, ar fi necesar s\u0103 preciz\u0103m mai \u00eent\u00e2i caracteristici definitorii ale respectivei orient\u0103ri. \u00cen cazul filosofiei analitice, adesea cei care o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 cad mai greu de acord atunci c\u00e2nd se pune problema definirii tipului de activitate pe care ei \u00eel […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[731,27],"tags":[516,1152,1117,745],"class_list":["post-6802","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-31","category-filosofie","tag-cristina-nemerovschi","tag-egophobia-31","tag-filosofie","tag-moritz-schlick"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1LI","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6802","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6802"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6802\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6803,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6802\/revisions\/6803"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6802"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6802"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6802"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n1.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen Cuv\u00e2nt \u00eenainte<\/em> la Tractatus Logico-Philosophicus<\/em>, Wittgenstein scrie: \u201c\u2026 sunt con\u0219tient c\u0103 am r\u0103mas mult \u00een urma a ceea ce este cu putin\u021b\u0103. \u0218i aceasta pur \u0219i simplu pentru c\u0103 puterile mele sunt prea mici pentru atingerea acestei \u021binte. \u2013 S\u0103 vin\u0103 al\u021bii \u0219i s-o fac\u0103 mai bine.\u201d (Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus<\/em>, Bucure\u0219ti, Ed. Humanitas, 2001, p. 78)
\n2.\u00a0 \u00cen Teoria cunoa\u0219terii. Teme. Texte literatur\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Universit\u0103\u021bii, 1999, p.\u00a0\u00a0 99
\n3.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ideea c\u0103 fiecare are acces numai la propriile percep\u021bii, \u0219i c\u0103 de aceea nu poate formula propozi\u021bii cu sens dec\u00e2t referitor la propria-i experien\u021b\u0103, se reg\u0103se\u0219te \u0219i \u00een lucrarea Language, Truth and Logic<\/em> a lui Ayer. Filosoful englez \u00eencearc\u0103 acolo s\u0103 arate de ce principiul verifica\u021bionist, care presupune c\u0103 la baza cunoa\u0219terii stau propozi\u021bii despre senza\u021bii, nu este chiar at\u00e2t de neproblematic cum s-a crezut la \u00eenceputul orient\u0103rii logic-empiriste (Ayer, Language, Truth and Logic<\/em>, Londra, Penguin Books, 1936)
\n4. Aceasta este o critic\u0103 implicit\u0103 la adresa metafizicii, care tocmai acest lucru pretindea c\u0103 face: explic\u0103 esen\u021ba, natura obiectelor.
\n5. Moritz Schlick, op. cit., p. 104
\n6. Pozi\u021bia lui Schlick va fi asem\u0103n\u0103toare c\u00e2nd se va pune problema \u00eencadr\u0103rii propozi\u021biei care formuleaz\u0103 principiul verifica\u021bionist \u00eentr-una din cele dou\u0103 clase de propozi\u021bii cu sens pe care \u00eensu\u0219i principiul le delimiteaz\u0103 \u2013 analitice a priori<\/em> \u0219i sintetice a posteriori<\/em>; Schlick, c\u0103ruia i se atribuie paternitatea formul\u0103rii acestui principiu (\u201eSemnifica\u021bia unei propozi\u021bii este metoda verific\u0103rii ei\u201d), va sus\u021bine c\u0103 respectiva propozi\u021bie este mai degrab\u0103 analitic\u0103 dec\u00e2t sintetic\u0103 (adic\u0103 empiric verificabil\u0103), c\u0103 este un fel de ghid orientativ, de criteriu, \u0219i nu o propozi\u021bie propriu-zis.<\/p>\n
\nAyer, A.J., Language, Truth and Logic<\/em>, London, Penguin Books, 1936
\nCarnap, R., Vechea \u0219i noua logic\u0103<\/em>, Ia\u0219i, Paideia, 2001
\nFlonta, M., Cognitio. O introducere critic\u0103 \u00een problema cunoa\u0219terii<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura All, 1994
\nFollesdal, D., Analytic Philosophy<\/em>: What Is It and why should one engage in it?,<\/em> in Ratio IX, Dec. 1996
\nSchlick, M., Form\u0103 \u0219i con\u021binut. O introducere \u00een g\u00e2ndirea filosofic\u0103<\/em>, \u00een Teoria cunoa\u0219terii \u2013 Teme, texte, literatur\u0103<\/em>, ed. C. Stoenescu, G. \u0218tefanov \u0219i M. Flonta, Ed. Universit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti, 1999
\nSchlick, M., Tr\u0103ire, cunoa\u0219tere, metafizic\u0103<\/em>, \u00een Teoria cunoa\u0219terii \u2013 Teme, texte, literatur\u0103<\/em>, ed. C. Stoenescu, G. \u0218tefanov \u0219i M. Flonta, Ed. Universit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti, 1999
\nWittgenstein, L., Tractatus Logico-Philosophicus<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2001<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"