{"id":6817,"date":"2011-05-20T20:20:18","date_gmt":"2011-05-20T18:20:18","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=6817"},"modified":"2011-05-20T20:20:18","modified_gmt":"2011-05-20T18:20:18","slug":"apocalipsa-prin-noi-insine","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=6817","title":{"rendered":"Apocalipsa prin noi \u00een\u015fine"},"content":{"rendered":"

[Schi\u0163\u0103 pentru o anatomie cultural\u0103 a zombie<\/em>]<\/strong><\/p>\n

de C\u0103t\u0103lin Ghi\u0163\u0103<\/p>\n

 <\/p>\n

\nDar este el viu sau mort? Ei bine, aceasta-i \u00eentrebarea acum, <\/em>
\nnu-i a\u015fa? S\u0103 zicem c\u0103-i permit s\u0103 existe \u00een continuare<\/em>.
\n[Dr. Logan, Day of the Dead<\/em>]\n<\/p>\n

 <\/p>\n

1. \u00cen loc de introducere<\/p>\n

\nScopul acestei lucr\u0103ri este, relativ, simplu, anume s\u0103 traseze liniile directoare pentru o analiz\u0103 cultural\u0103 subsecvent mai elaborat\u0103 a unui fenomen extins, ast\u0103zi, at\u00e2t la nivelul literaturii, c\u00e2t \u015fi la cel al cinematografului: zombie<\/em>. \u00centrebarea ini\u0163ial\u0103 este: ce factori psiho-estetici determin\u0103, pe de o parte, groaza resim\u0163it\u0103 de receptor \u00een rela\u0163ie cu personajul zombie<\/em>, \u015fi, pe de alt\u0103 parte, fascina\u0163ia mai mult sau mai pu\u0163in artistic\u0103 fa\u0163\u0103 de acesta? \u00centrebarea final\u0103 este: de ce, \u00een aproape toate scenariile imaginate dup\u0103 1968, fie ele literare sau, mai ales, cinematografice, zombie<\/em> reprezint\u0103 un agent al apocalipsei? \u00centre r\u0103spunsurile la aceste interoga\u0163ii, trebuie executate radiografii sumare ale personajului surprins \u00een principalele sale ipostaze: cea clasic\u0103 \u015fi cea reformat\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

2. Complexul Dr Jekyll\/Mr Hyde: Zombie<\/em> ca alter ego<\/em> antropic<\/p>\n

\nC\u00e2nd Robert Louis Stevenson \u00ee\u015fi publica, \u00een 1886, nuvela Strange Case of Dr Jekyll and Mr Hyde<\/em>, el nu putea b\u0103nui c\u00e2t de influent\u0103 se va dovedi aceasta, at\u00e2t pe termen scurt, \u00een societatea victorian\u0103 pretins respectabil\u0103 \u015fi deci pudibond\u0103, cultiv\u00e2nd tabuuri comportamental-erotice, c\u00e2t \u015fi pe termen lung, \u00een \u201esatul global\u201d contemporan nou\u0103, mult mai deschis experien\u0163ei de orice natur\u0103.[i]<\/a> Ca \u00eentr-un autentic mit maniheist, Dr Jekyll incarneaz\u0103 binele, ra\u0163ionalul, civiliza\u0163ia luminoas\u0103, \u00een vreme ce Mr Hyde \u00eentrupeaz\u0103 r\u0103ul, ira\u0163ionalul, s\u0103lb\u0103ticia bestial\u0103. Scenariul, \u00een detaliile sale semnificative, era nou, dar nu \u015fi concep\u0163ia general\u0103 din spatele s\u0103u. Este suficient s\u0103 ne amintim c\u0103, \u00een plin\u0103 perioad\u0103 romantic\u0103, Jean Paul vorbea deja despre Doppelg\u00e4nger<\/em>, adic\u0103 despre un dublu uman, imagine \u00een oglind\u0103 a unei persoane, iar Adalbert von Chamisso nu ezita s\u0103-l descrie pe Peter Schlemihl al s\u0103u ca pe omul care \u015fi-a pierdut umbra, i.e. icoana specular\u0103, \u00een absen\u0163a c\u0103reia individul nu poate fi niciodat\u0103 complet.<\/p>\n

\nMutatis mutandis<\/em>, de pe premise asem\u0103n\u0103toare g\u00e2ndesc eu \u00eensumi raportul care se stabile\u015fte, deopotriv\u0103 \u00een imaginarul creatorului \u015fi \u00een cel al receptorului, \u00eentre individul uman obi\u015fnuit \u015fi figura unui zombie<\/em>. Dac\u0103 primul subsumeaz\u0103 valorile social-culturale unanim acceptate, ultimul este reificarea deplinei anarhii \u015fi a detabuiz\u0103rii. Distinc\u0163ia porne\u015fte chiar de la statutul ontologic: persoana comun\u0103 este vie, \u00een timp ce zombie<\/em> este mort (sau, \u00een fine, apar\u0163ine unui interval, care-l plaseaz\u0103 la limita dintre via\u0163\u0103 \u015fi moarte[ii]<\/a>). Aceasta se extinde, apoi, la comportamentul primului, caracterizat prin interac\u0163iune uman\u0103, executarea unor acte \u00eenc\u0103rcate de semnifica\u0163ii, preocuparea pentru valori spirituale rafinate etc. \u015fi la cel al ultimului, definit prin existen\u0163\u0103 consumat\u0103 exclusiv la nivel somatic, \u00een cadrul c\u0103reia nu mai func\u0163ioneaz\u0103 dec\u00e2t instinctul primar al foamei \u2013 de aici, actele de canibalism.[iii]<\/a> Totu\u015fi, aceasta este o caracteristic\u0103 a unui tip, i-a\u015f spune, reformat de zombie<\/em>, fiindc\u0103 modelul originar, \u00eemprumutat din cultul voodoo<\/em> din Caraibe, impunea doar icoana unui zombie<\/em> ca ancilla<\/em> uman\u0103 \u2013 simpl\u0103 unealt\u0103 depersonalizat\u0103 a unui st\u0103p\u00e2n animat de instinctul conducerii absolute. Dar s\u0103 nu anticipez.<\/p>\n

\nPentru a r\u0103spunde, \u00een fine, la \u00eentrebarea ini\u0163ial\u0103 din paragraful introductiv, trebuie s\u0103 subliniez c\u0103 sentimentul complex, \u00een care sunt melanjate \u00een propor\u0163ii practic indiscernabile groaza repulsiv\u0103 \u015fi fascina\u0163ia artistic\u0103, fa\u0163\u0103 de zombie<\/em> ca figur\u0103 a alterit\u0103\u0163ii radicale \u00ee\u015fi are r\u0103d\u0103cinile \u00eentr-o preocupare antropic\u0103 de natur\u0103 mult mai subtil\u0103. Omul a fost dintotdeauna obsedat de prezen\u0163a unei \u201ejum\u0103t\u0103\u0163i \u00eentunecate\u201d, obscure, instinctuale, pe care a \u00eembr\u0103cat-o \u00een diverse chipuri. \u00cen perioadele premoderne, societatea religios-falocratic\u0103, a impus, conform dogmelor cre\u015ftine, grile de interpretare reduc\u0163ioniste, asimil\u00e2nd alteritatea, \u00een plan transcendent, demonicului, iar \u00een plan imanent, femininului. Ambele au constituit surse de p\u0103cat \u015fi de corup\u0163ie \u015fi izvoare ale damn\u0103rii definitive. Treptat, pe m\u0103sur\u0103 ce lumea s-a democratizat \u015fi, gra\u0163ie acestui fenomen, s-a laicizat, r\u0103spunsul alterit\u0103\u0163ii ontologice radicale a trebuit s\u0103 fie c\u0103utat \u00een ad\u00e2ncurile propriei persoane: pericolul a \u00eenceput s\u0103 emane din noi \u00een\u015fine<\/em>. Astfel, din moment ce sufletul a devenit, treptat, un simplu mit, corpul i-a preluat atributele \u015fi s-a deghizat \u00eentr-un receptacul, ce-i drept, grosier, al \u201eceluilalt\u201d. Dac\u0103 omului i se elimin\u0103 capacitatea ra\u0163ional\u0103, ceea ce r\u0103m\u00e2ne din fosta personalitate este instinctul pur, \u00een baza c\u0103ruia poate fi imaginat\u0103 o insolit\u0103 post-existen\u0163\u0103. Scenariul tipic al ontologiei zombie<\/em> a cunoscut dou\u0103 etape principale: una de la \u00eenceputul anilor ’30, c\u00e2nd a ap\u0103rut primul film cu zombie<\/em>, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul anilor ’60, c\u00e2nd a ap\u0103rut influenta pelicul\u0103 Night of the Living Dead<\/em>, cea de-a doua \u2013 de la sf\u00e2r\u015fitul anilor ’60 p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. (Este semnificativ s\u0103 mai punctez c\u0103 doar \u00een ultima faz\u0103, post-Romero, se poate vorbi despre o apocalips\u0103 zombie<\/em>, atunci c\u00e2nd zombificarea ia aspectul unei epidemii, a unei boli contagioase.) \u00cen continuare, voi examina, pe r\u00e2nd, etapele.<\/p>\n

 <\/p>\n

3. Scenariul clasic: zombie<\/em> ca unealt\u0103 depersonalizat\u0103<\/p>\n

\nIstoria (supra)natural\u0103 zombie<\/em>[iv]<\/a> \u00eencepe \u00een Haiti \u015fi ea merge \u00een paralel cu dezvoltarea cultului voodoo<\/em>. David Flint precizeaz\u0103 c\u0103 \u201evoodoo<\/em> provenea din Africa \u015fi a fost transplantat\u0103 \u00een Haiti odat\u0103 cu sclavii care au fost adu\u015fi de negustorii europeni, care efectiv au repopulat insula \u00een secolele al XV-lea \u015fi al XVI-lea, dup\u0103 exterminarea popula\u0163iei indigene\u201d (2009: 9). Ca fenomen religios sincretic, voodoo<\/em> \u00eencorporeaz\u0103 multiple elemente din catolicism, printre care \u015fi metamorfozarea unor sfin\u0163i cre\u015ftini \u00een divinit\u0103\u0163i dintr-un panteon proasp\u0103t constituit (Flint, 2009: 10). Practicile, stranii \u00een optica str\u0103inilor, nu se opresc aici: adep\u0163ii curentului celebreaz\u0103 sacrificiile animale, utilizeaz\u0103 stupefiante puternice \u015fi, \u00een general, \u00eencurajeaz\u0103 practicile magice. O subcomponent\u0103 ritualic\u0103 a ultimei vizeaz\u0103 compartimentul posesiunilor: vr\u0103jitorii voodoo<\/em>, numi\u0163i bokor<\/em>, pot controla sufletele credincio\u015filor \u00een anumite condi\u0163ii. Dup\u0103 procedura de zombificare propriu-zis\u0103, care are loc cu binecuv\u00e2ntarea Baronului Samedi, mor\u0163ii vii trebuie hr\u0103ni\u0163i cu o sup\u0103 special\u0103 (bouillie<\/em>), nes\u0103rat\u0103 \u015fi necondimentat\u0103, \u201efiindc\u0103 sarea era elementul care putea elibera zombie<\/em> de sub controlul vr\u0103jitorului\u201d (Russell, 2008: 12). De ce anume ar fi interesat un bokor<\/em> de transformarea unei persoane \u00een zombie<\/em>? R\u0103spunsul este: din ra\u0163iuni economice. Concret, un individ zombificat poate fi utilizat ca unealt\u0103 de lucru neremunerat\u0103. Lipsit de con\u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi deci de factorul voin\u0163ei, zombie<\/em> execut\u0103, ca un automat, poruncile celui ce-l controleaz\u0103. \u00cen absen\u0163a unui sindicat care s\u0103-i apere drepturile profesionale, timpul de lucru efectiv al unui asemenea robot se poate \u00eentinde pe parcursul \u00eentregii zile.<\/p>\n

\nFire\u015fte c\u0103 un material at\u00e2t de bogat \u015fi de promi\u0163\u0103tor deopotriv\u0103 pentru literatura exotic-senza\u0163ionalist\u0103 \u015fi pentru filmul de groaz\u0103 nu putea r\u0103m\u00e2ne nepus \u00een valoare mult\u0103 vreme. De\u015fi s-a subliniat deja c\u0103 personajul \u201ezombie<\/em> nu are nici un fel de r\u0103d\u0103cini literare\u201d (Sullivan, 1986: 478) \u015fi c\u0103 evolu\u0163ia \u015fi locul s\u0103u \u201e\u00een canonul horror<\/em> au fost aproape exclusiv rezultatul cinematografului\u201d (Sullivan, 1986: 478), lucrurile nu stau tocmai a\u015fa. Primul scriitor care a publicat o carte axat\u0103 pe aceast\u0103 tem\u0103 a fost William Seabrook, un ocultist[v]<\/a> cu penchant<\/em> at\u00e2t pentru explor\u0103ri macabre, c\u00e2t \u015fi pentru jocuri sexuale sado-masochiste. The Magic Island<\/em>, document prigmentat cu numeroase exemple concrete a excursiei sale \u00een Caraibe, era publicat\u0103 \u00een 1929, deschiz\u00e2nd, \u00een pofida unui relativ modest succes de public, larg por\u0163ile imaginarului magic al mor\u0163ilor vii. Trei ani mai t\u00e2rziu, primul film cu mor\u0163i vii ap\u0103rea la Hollywood: White Zombie<\/em>, de Victor Halperin.[vi]<\/a> \u00cen 1936, acela\u015fi regizor lansa \u015fi un sequel<\/em> neoficial, Revolt of the Zombies<\/em>.<\/p>\n

\nUlterior, mai multe comedii zugr\u0103vite \u00een tu\u015fe groase proiecteaz\u0103 o aur\u0103 de ridicol asupra personajului, care l\u00e2nceze\u015fte \u00eentr-o lamentabil\u0103 mediocritate p\u00e2n\u0103 \u00een 1943, c\u00e2nd Jacques Tourneur \u00eel repune \u00een drepturi gra\u0163ie peliculei I Walked with a Zombie<\/em>. De\u015fi, dup\u0103 r\u0103zboi, vechii zombie<\/em>, ca fructe ale practicii voodoo<\/em>, reapar sporadic \u015fi destul de neconving\u0103tor pe ecran, paradigmele se modific\u0103 sensibil. Astfel, mai ales sub presiunea noilor descoperiri \u015ftiin\u0163ifice \u015fi a ini\u0163ierii explor\u0103rilor spa\u0163iale, scenariile tipice horror<\/em>-ului roman\u0163ios sau ale comediei bufe \u00eencep s\u0103 \u00eemprumute, tot mai frecvent, elemente SF. A\u015fa se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu dou\u0103 dintre cele mai cunoscute filme ale anilor \u201950: Invasion of the Body Snatchers<\/em>, din 1956, regizat de Don Siegel, \u015fi Plan 9 from Outer Space<\/em>, din 1959, regizat de Edward D. Wood, Jr. Mai ales ultimul titlu nu se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 \u00eens\u0103 semnificativ de tiparul unui zombie<\/em> ca ancilla<\/em> a unui st\u0103p\u00e2n, \u00eens\u0103, de aceast\u0103 dat\u0103, \u00een pozi\u0163ia bokor<\/em>-ului tradi\u0163ional este distribuit un extraterestru.<\/p>\n

\nTotu\u015fi, fenomenul literar care se constituie \u00een piatra unghiular\u0103 a scenariului reformat al genului, \u00een care cetele de zombie<\/em> sunt metamorfozate \u00een mecanisme ale unui fenomen apocaliptic, este, \u00een opinia mea, cartea lui Richard Matheson, I Am Legend<\/em>, publicat\u0103 \u00een 1954. Autorul american imagineaz\u0103 o lume devastat\u0103 de o molim\u0103 stranie, care-\u015fi transform\u0103 victimele \u00een vampiri. Singurul supravie\u0163uitor, doctorul Robert Neville, se bucur\u0103 de imunitate dintr-un accident fericit, astfel c\u0103 r\u0103m\u00e2ne s\u0103 lupte de unul singur cu hoardele \u00eensetate de s\u00e2nge. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran de nu mai pu\u0163in de trei ori: \u00een 1964 (The Last Man on Earth<\/em>, regizori: Ubaldo Ragona \u015fi Sidney Salkow), \u00een 1971 (The Omega Man<\/em>, regizor: Boris Sagal) \u015fi \u00een 2007 (I Am Legend<\/em>, regizor: Francis Lawrence). Prima ecranizare este \u00eens\u0103 considerat\u0103 cea mai valoroas\u0103: de altfel, ea se va dovedi, al\u0103turi de filmul din 1962 al lui Herk Harvey, Carnival of Souls, <\/em>sursa de inspira\u0163ie crucial\u0103 pentru crearea adev\u0103ratului manifest cinematografic al scenariului reformat, Night of the Living Dead<\/em>, regizat, \u00een 1968, de t\u00e2n\u0103rul George A. Romero.<\/p>\n

 <\/p>\n

4. Scenariul reformat: zombie<\/em> ca agent al apocalipsei<\/p>\n

\nRevolu\u0163ionarii ani \u201960 ai secolului trecut au marcat o modificare radical\u0103 de paradigm\u0103 \u00een raport cu dou\u0103 subcomponente ale vie\u0163ii sociale: eticul \u015fi religiosul. Revolu\u0163ia sexual\u0103 declan\u015fat\u0103 de fenomenul hippy<\/em>, care a antrenat, simultan, o subminare a valorilor vehiculate de religia occidental\u0103 (cre\u015ftinismul), \u00een favoarea unor practici mistice alternative, importate aproape f\u0103r\u0103 discriminare din Orient, a condus la aceast\u0103 metamorfoz\u0103 \u00een privin\u0163a percep\u0163iei populare a sf\u00e2r\u015fitului lumii. Astfel, \u00een acest punct, sunt \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 ofer un r\u0103spuns \u015fi \u00eentreb\u0103rii finale, enun\u0163ate \u00een introducere. Dac\u0103 religiosul este desuet; nemaiexist\u00e2nd agen\u0163i transcenden\u0163i tradi\u0163ionali (\u00eengeri sau demoni) care s\u0103 preg\u0103teasc\u0103 sf\u00e2r\u015fitul, acesta nu poate veni dec\u00e2t din ac\u0163iunea concertat\u0103 a unor personaje ce constituie imaginea noastr\u0103 specular\u0103, dublul nostru.<\/p>\n

\nAcest fenomen se reflect\u0103, cu promptitudine, \u00een domeniul artei cinematografice, b\u00e2ntuite, o decad\u0103 mai devreme, precum am v\u0103zut anterior, de spectrul iminent al apocalipsei ca rezultat direct al \u00eent\u00e2lnirii cu o civiliza\u0163ie extraterestr\u0103, mai avansat\u0103 tehnologic \u015fi, propor\u0163ional, mai dispus\u0103 s\u0103 utilizeze violen\u0163a ca mijloc punitiv. Scenariul alien<\/em> devine obsolescent: pericolul vine din noi \u00een\u015fine. Tocmai de aceea Michel Serceau noteaz\u0103, \u00eentr-un r\u00e2nd, \u00een rela\u0163ie cu binomul r\u0103u imanent\/r\u0103u transcendent,: \u201eR\u0103ul exist\u0103, a f\u0103cut ravagii, \u015fi-a \u00eencheiat opera. \u00cens\u0103 nu se poate materializa \u00eentr-o manifestare oarecare, suprauman\u0103 sau parauman\u0103. Transcenden\u0163a nu este necesar\u0103. R\u0103ul nu vine, precum au l\u0103sat s\u0103 se cread\u0103 un timp filmele cu invadatori, doar din exterior. Oare androizii \u015fi mutan\u0163ii nu vin, f\u0103r\u0103 excep\u0163ie, din interior? R\u0103ul este imanent speciei\u201d (2009: 120).<\/p>\n

\n\u00cen acest context apare pe pia\u0163\u0103 filmul lui Romero. Night of the Living Dead<\/em> reflect\u0103 cum nu se poate mai elocvent ruptura cu trecutul, at\u00e2t din punctul de vedere al reprezent\u0103rilor conven\u0163ionale ale personajului zombie<\/em>, c\u00e2t \u015fi din acela al figur\u0103rii unei apocalipse prin noi \u00een\u015fine. Suspansul brutal \u015fi implacabil al reanim\u0103rii cadavrelor contracareaz\u0103 efectul de absurd aparent care asalteaz\u0103 imaginarul receptorului: de\u015fi nu ne este livrat\u0103 nici un fel de informa\u0163ie suplimentar\u0103 privitoare la motivul pentru care un fapt at\u00e2t de straniu se poate petrece,[vii]<\/a> accept\u0103m, tacit, conven\u0163ia cu regizorul \u015fi intr\u0103m \u00een jocul acestuia. Iar spectacolul care se desf\u0103\u015foar\u0103 pe ecran dep\u0103\u015fe\u015fte, \u00een intensitate detabuizant\u0103 \u015fi \u00een cruzime visceral\u0103, tot ce v\u0103zuser\u0103m p\u00e2n\u0103 atunci. Jean-Baptiste Thoret are dreptate s\u0103 afirme c\u0103 \u201ezombie<\/em> nu sunt purt\u0103torii nici unei revendic\u0103ri, ai nici unei solu\u0163ii de schimbare, ei doar sunt acolo, asta-i tot. Mas\u0103 indestructibil\u0103, capabil\u0103 de regenerare ca o hidr\u0103, zombie<\/em> au sens prin simpla lor prezen\u0163\u0103\u201d (2007: 12).<\/p>\n

\nIndividual, fiecare personaj resuscitat din moarte este slab \u015fi poate fi \u00eenvins cu u\u015furin\u0163\u0103 (aspect care le furnizeaz\u0103 o doz\u0103 iluzorie de \u00eencredere supravie\u0163uitorilor). Amenin\u0163area apocaliptic\u0103 provine \u00eens\u0103 din dou\u0103 surse: for\u0163a colectiv\u0103 pe care o dob\u00e2ndesc m\u00e2nc\u0103torii de carne vie prin alian\u0163\u0103 \u015fi capacitatea acestora de a se multiplica gra\u0163ie unei singure mu\u015fc\u0103turi aplicate unui individ p\u00e2n\u0103 atunci s\u0103n\u0103tos. Func\u0163ia bokor<\/em>-ului din cultura zombie<\/em> haitian\u0103 este preluat\u0103 de personajul \u00een sine, care se poate, astfel, autoreproduce la infinit (sau, \u00een fine, \u00een limitele oferite de popula\u0163ia uman\u0103), devenind, prin urmare, \u00een expresia lui Serge Chauvin, \u201egradul zero al viului \u00een concep\u0163ia epistemologic\u0103 a limitei exterioare: ansamblul func\u0163iilor care rezist\u0103 mor\u0163ii\u201d (2007: 31).<\/p>\n

\nRomero se distinge \u00een mod net de regizorii care-i vor prelua \u015fi augmenta ideile prin tenta individualizant-satiric\u0103 pe care o imprim\u0103 personajelor sale. Concret, aparenta omogenizare a maselor reanimate ascunde, la o privire miscroscopat\u0103, o frapant\u0103 eterogenizare: zombie<\/em> sunt, efectiv, caricaturi, m\u00e2nate de instinct, ale fiin\u0163elor umane. \u00cen acest sens, este foarte util\u0103 \u015fi observa\u0163ia lui Pascal Cout\u00e9, conform c\u0103reia \u201etoat\u0103 diversitatea umanit\u0103\u0163ii se reg\u0103se\u015fte \u00een ei. Asemenea oamenilor, zombie<\/em> difer\u0103 unii de al\u0163ii, fiind, prin aceasta, particulariza\u0163i. Ei prezint\u0103 diferen\u0163e de sex, de talie, de \u00eembr\u0103c\u0103minte, de \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare fizic\u0103, de origine etnic\u0103\u201d (2007: 144).<\/p>\n

\nDup\u0103 Night of the Living Dead<\/em>, apocalipsa prin noi \u00een\u015fine devine un genuin topos horror<\/em>. Romero va relua, peste ani, subiectul primei pelicule, \u00een Dawn of the Dead<\/em> (1978), considerat singura realizare artistic\u0103 oarecum comparabil\u0103, ca atmosfer\u0103 \u015fi for\u0163\u0103 a mesajului apocaliptic, cu produc\u0163ia original\u0103, apoi \u00een mult mai tezistul Day of the Dead<\/em> (1985). Peliculele cu zombie<\/em> regizate de Romero din 2005 p\u00e2n\u0103 \u00een 2009 (Land of the Dead<\/em>, Diary of the Dead<\/em> \u015fi Survival of the Dead<\/em>) sunt, f\u0103r\u0103 excep\u0163ie, mult sub nivelul estetic al primei pelicule. Oricum, aproape toate filmele post-Night of the Living Dead<\/em>, regizate sau nu de Romero, sunt, \u00een opinia lui Jonathan Pennner \u015fi Steven Jay Schneyder, \u201ede o violen\u0163\u0103 extrem\u0103; trupurile sunt maculate cu jubila\u0163ie; indivizii se pr\u0103bu\u015fesc, precum lumea din jurul lor. Nimic nu mai este sacru fiindc\u0103, aparent, Dumnezeu nu exist\u0103\u201d (2008: 109). Cel mai important film ap\u0103rut dup\u0103 1968 este regizat, \u015fase ani mai t\u00e2rziu, de Jorge Grau \u015fi poart\u0103 titlul (lung \u015fi insipid) No profanor el sue\u00f1o de los muertos<\/em>. Grau nu este singurul spaniol care face carier\u0103 \u00een domeniu: Amando de Ossorio produce, \u00eentre 1971 \u015fi 1975, tetralogia templierilor \u00eenvia\u0163i din mor\u0163i: La noche del terror ciego<\/em>, El ataque de los muertos sin ojos<\/em>, El buque maldito<\/em> \u015fi La noche de los gaviotas<\/em>. \u015ei Fran\u0163a se remarc\u0103 \u00een bran\u015f\u0103: \u00een 1978, apare filmul lui Jean Rollin, Les raisins de la mort<\/em>. Cel mai puternic r\u0103spuns estetic oferit de Europa la mesajul lui Romero este \u00eens\u0103 sublimat de trilogia lovecraftian\u0103 a regizorului italian Lucio Fulci, anticipat\u0103 de replica la Dawn of the Dead<\/em>, Zombie<\/em>, din 1979 \u015fi compus\u0103 din: Paura nella citt\u00e0 dei morti viventi<\/em>, din 1980, E tu vivrai nel terrore! L’aldil\u00e0<\/em>, din 1981 \u015fi Quella villa accanto al cimitero<\/em>, din acela\u015fi an (titlurile sunt narative, amintind, inten\u0163ionat, de enun\u0163urile de capitole din romanele gotice din secolul al XVIII-lea). Dup\u0103 anii \u201980, filmele cu zombie \u00ee\u015fi pierd din originalitatea structural\u0103, mesajul violent-estetic derap\u00e2nd \u00een simpl\u0103 pasti\u015f\u0103 gore<\/em>. (De\u015fi subiectul dep\u0103\u015fe\u015fte frontierele tematice ale micului nostru studiu, s\u0103 mai notez, \u00eentre paranteze, c\u0103, \u00een paralel cu dezvoltarea imaginii amenin\u0163\u0103toare a hoardelor de zombie, cinematograful \u015fi literatura au cultivat cu obstina\u0163ie \u015fi versiunea \u00e0 rebours<\/em>, comic\u0103, a personajului.) Viitorul genului rezid\u0103 \u00een reconjugarea intrigii cu ideea de pandemie, tem\u0103 sensibil\u0103 \u00een imaginarul anilor 2000, b\u00e2ntuit de spaime maladive legate de grip\u0103 aviar\u0103 sau porcin\u0103, de antrax, de atacuri teroriste cu arme chimice sau bacteriologice etc. Pe aceast\u0103 linie \u00ee\u015fi \u00eenscrie intriga marele succes din 2002 al lui Danny Boyle, 28 Days Later<\/em>, care cunoa\u015fte, \u00een 2007, un sequel <\/em>aproape la fel de valoros, 28 Weeks Later<\/em>, regizat, de data aceasta, de Juan Carlos Fresnadillo.<\/p>\n

\nNici \u00een literatur\u0103 lucrurile nu au stagnat, de\u015fi nici un roman nu s-a impus \u00een maniera celui semnat de Matheson \u015fi deja discutat de mine. De la transpunerea pe h\u00e2rtie a filmului lui Romero, realizat\u0103, \u00een 1974, de John Russo \u015fi p\u00e2n\u0103 la realiz\u0103ri notabile de dat\u0103 recent\u0103, tema mor\u0163ilor vii \u015fi a apocalipsei declan\u015fate de ace\u015ftia s-a dovedit extrem de fecund\u0103. Dac\u0103 este s\u0103 men\u0163ionez, din lips\u0103 de spa\u0163iu, doar c\u00e2teva dintre romanele ap\u0103rute dup\u0103 anul 2000, nu se pot evita titluri precum: Day by Day Armageddon<\/em> de J.L. Bourne (2004), dipticul The Morningstar Strain<\/em> (Plague of the Dead<\/em>, 2007 \u015fi Thunder and Ashes<\/em>, 2008) de Z.A. Rechts, trilogia Monster Island<\/em> (2004), Monster Nation<\/em> (2005) \u015fi Monster Planet<\/em> (2005) de David Wellington sau trilogia Autumn<\/em> (Autumn<\/em>, 2002, Autumn: The City<\/em>, 2005 \u015fi Autumn: Purification<\/em>, 2005) de David Moody.<\/p>\n

\nIar odiseea continu\u0103. \u00cen paralel cu scenariile literar-cinematografice, zombie<\/em> au p\u0103truns at\u00e2t \u00een banda desenat\u0103 serializat\u0103 (editorii de la compania Marvel au lansat pe pia\u0163\u0103, \u00een anii \u201970, chiar un supererou resuscitat, Simon Garth, prezent \u00eentr-un serial din revista Tales of the Zombie<\/em>), c\u00e2t \u015fi \u00een jocurile video (filmele lui Sam Raimi au produs o foarte prizat\u0103 serie de computer games<\/em>, compatibile cu sistemele Atari, \u00een anii \u201980). Ultimele au generat, previzibil, moda House of the Dead<\/em> \u015fi \u00eenc\u0103 mai populara febr\u0103 Resident Evil<\/em>, de unde, gra\u0163ie popularit\u0103\u0163ii c\u00e2\u015ftigate \u00eentr-un timp foarte scurt \u015fi antren\u00e2nd segmente din ce \u00een ce mai tinere de audien\u0163\u0103, zombie<\/em> au revenit pe marile ecrane. Se pare ca u\u015fa pivoteaz\u0103, liber, \u00een ambele sensuri: de la \u015fi spre cinematograf.<\/p>\n

\nF\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, metamorfozele de expresie mai mult sau mai pu\u0163in estetic\u0103 ale unui personaj care, ini\u0163ial, nu permitea varia\u0163ii comportamentale notabile vor sub\u00eentinde noi domenii de expresie, pe m\u0103sura ce vehiculele culturii populare se vor diversifica, sub impactul rafin\u0103rii tehnologice. Dac\u0103 se discut\u0103 deja despre cinematograful tridimensional \u015fi despre cartea virtual\u0103, nu v\u0103d de ce ar fi excluse sinesteziile deja imaginate de simboli\u015fti, care s\u0103 ne permit\u0103 s\u0103 penetr\u0103m \u00eenc\u0103 mai profund \u00een experien\u0163a artistic\u0103, gra\u0163ie mirosului, gustului sau tactilului.<\/p>\n

 <\/p>\n

5. \u00cen loc de concluzie<\/p>\n

\nDup\u0103 cum am v\u0103zut, zombie<\/em>, ca figur\u0103 nutrit\u0103, simultan, de repulsie \u015fi de fascina\u0163ie, reific\u0103, gra\u0163ie disemin\u0103rii sale generoase \u00een cultura literar-cinematografic\u0103 din ultimul secol, spaimele apocaliptice dintotdeauna ale umanit\u0103\u0163ii. Pentru a ajunge \u00een acest punct, a fost necesar un proces de evolu\u0163ie \u00een cadrul reprezent\u0103rilor estetice ale groazei. S-a trecut, astfel, de la icoanele unor agen\u0163i transcenden\u0163i, livrate de religiosul care infuza lumea european\u0103 timpurie, \u015fi s-a ajuns la figurile desacralizate, sinecdotice ale mor\u0163ilor-vii, converti\u0163i \u00een factori imanen\u0163i ai distruc\u0163iei absolute. Dup\u0103 ce a crezut, mult\u0103 vreme, c\u0103 sf\u00e2r\u015fitul \u00eei vine printr-un \u201ecel\u0103lalt\u201d radical diferit de propria persoan\u0103, omul a realizat c\u0103 sf\u00e2r\u015fitul \u00eei poate veni, totu\u015fi, prin sine \u00eensu\u015fi. Este oare acesta cap\u0103tul drumului?<\/p>\n

Bibliografie<\/p>\n

Angelier, Fran\u00e7ois. \u201e\u00abA leurs corps d\u00e9fendant…\u00bb\u201d. Politique des zombies. L\u2019Amerique selon George A. Romero<\/em>. Coordonn\u00e9 par Jean-Baptiste Thoret. Paris: Ellipses, 2007. 15-24.
\nChauvin, Serge. \u201eDu mort et du vivant\u201d. Politique des zombies. L\u2019Amerique selon George A. Romero<\/em>. Coordonn\u00e9 par Jean-Baptiste Thoret. Paris: Ellipses, 2007. 29-34.
\nCout\u00e9, Pascal. \u201eMasses, meutes, individus\u201d. Politique des zombies. L\u2019Amerique selon George A. Romero<\/em>. Coordonn\u00e9 par Jean-Baptiste Thoret. Paris: Ellipses, 2007. 139-154.
\nFlint, David. Zombie Holocaust: How the Living Dead Devoured Pop Culture<\/em>. London: Plexus, 2009.
\nNourmand, Tony and Graham Marsh, editors. Horror Poster Art<\/em>. Foreword by Professor Sir Christopher Frayling. London: Aurum Press, 2004.
\nPenner, Jonathan, Steven Jay Schneyder, Paul Duncan (\u00e9diteur). Le cin\u00e9ma d\u2019<\/em>horreur<\/em>. Hong Kong, K\u00f6ln, London, Los Angeles, Madrid, Paris and Tokyo: Taschen, 2008.
\nPolitique des zombies. <\/em>L\u2019Amerique selon George A. Romero<\/em>. Coordonn\u00e9 par Jean-Baptiste Thoret. Paris: Ellipses, 2007.
\nRouyer, Philippe. \u201eLe gore des zombies\u201d. Politique des zombies. L\u2019Amerique selon George A. Romero<\/em>. Coordonn\u00e9 par Jean-Baptiste Thoret. Paris: Ellipses, 2007. 131-138.
\nRussell, Jamie. Book of the Dead: The Complete History of Zombie Cinema<\/em>. Godalming, Surrey: FAB Press, 2008.
\nSerceau, Michel. Le mythe, le miroir et le divan. Pour lire le cin\u00e9ma<\/em>. Pr\u00e9face par Giusy Pisano. Villeneuve d\u2019Ascq: Presses Universitaires du Septentrion, 2009.
\nSullivan, Jack, editor. The Penguin Encyclopedia of Horror and the Supernatural<\/em>. With an introduction by Jacques Barzun. New York: Viking Penguin, 1986.
\nThoret, Jean-Baptiste. \u201e\u00abIls sont comme nous…\u00bb\u201d. Politique des zombies. L\u2019Amerique selon George A. Romero<\/em>. Coordonn\u00e9 par Jean-Baptiste Thoret. Paris: Ellipses, 2007. 5-13.
\n <\/p>\n

Note<\/p>\n

[i] \u00cen r\u00e2ndurile introductive la albumul Horror Poster Art<\/em>, Sir Christopher Frayling consider\u0103 nuvela lui Stevenson unul dintre \u201ecele trei texte fondatoare ale genului horror\u201d (2004: 6), al\u0103turi de Frankenstein<\/em> de Mary Shelley \u015fi de Dracula<\/em> de Bram Stoker.
\n[ii]<\/a> \u00cen acest sens, este semnificativ epigraful ales de noi pentru aceast\u0103 lucrare, enun\u0163at de excentricul cercet\u0103tor din ultima parte a trilogiei lui George A. Romero.
\n[iii]<\/a> Se poate argumenta, cum s-a \u00eencercat deja \u00een mai multe filme, c\u0103 zombie<\/em> nu sunt, la urma urmelor, canibali: ei consum\u0103 carne de om, dar nu se m\u0103n\u00e2nc\u0103 \u00eentre ei. Iar, ontologic, distan\u0163a dintre ei \u015fi oameni este uria\u015f\u0103, de\u015fi, la origine, ei au apar\u0163inut aceleia\u015fi specii. Romero este primul regizor care utilizeaz\u0103 antropofagia zombie ca vehicul politic. Pentru o bun\u0103 interpretare a problematicii, cf.<\/em> Philippe Rouyer, 2007: 133-136.
\n[iv]<\/a> Totu\u015fi, Fran\u00e7ois Angelier traseaz\u0103, nu f\u0103r\u0103 o und\u0103 de umor ironic, \u00eenceputurile temei \u00een povestea neotestamentar\u0103 a \u00eenvierii lui Laz\u0103r: \u201eEste o poveste veche. Totul \u00eencepe \u00een Bitinia, \u00een Iudeea […]\u201d (2007: 15).
\n[v]<\/a> El este, dac\u0103 dori\u0163i, corespondentul american al celebrului Aleister Crowley.
\n[vi]<\/a> Cu pu\u0163in \u00eenainte de apari\u0163ia filmului lui Halperin, \u00een februarie 1932, \u00eencepea s\u0103 se se joace, la New York, o pies\u0103 \u00een trei acte, scris\u0103 \u015fi produs\u0103 de Kenneth Webb, intitulat\u0103 Zombie<\/em> \u015fi av\u00e2nd ca setting<\/em> o regiune muntoas\u0103 din Haiti.
\n[vii]<\/a> Aici, scenariile zombie<\/em> din cinematograful horror<\/em> difer\u0103, \u00een chip radical, de estetica gotic\u0103 patentat\u0103 de Ann Radcliffe, care oferea, \u00een final, o cheie ra\u0163ional\u0103, pozitivist\u0103 \u00eentregului mister aparent supranatural care pusese \u00een mi\u015fcare intriga.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[Schi\u0163\u0103 pentru o anatomie cultural\u0103 a zombie] de C\u0103t\u0103lin Ghi\u0163\u0103   Dar este el viu sau mort? Ei bine, aceasta-i \u00eentrebarea acum, nu-i a\u015fa? S\u0103 zicem c\u0103-i permit s\u0103 existe \u00een continuare. [Dr. Logan, Day of the Dead]   1. \u00cen loc de introducere Scopul acestei lucr\u0103ri este, relativ, simplu, anume s\u0103 traseze liniile directoare […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[731,125],"tags":[746,1152,1129],"class_list":["post-6817","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-31","category-invitat","tag-catalin-ghita","tag-egophobia-31","tag-invitat"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1LX","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6817","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6817"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6817\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6818,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6817\/revisions\/6818"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6817"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6817"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6817"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}