de Patrick C\u0103linescu<\/p>\n
Geniul \u015fi esen\u0163a lui au fost definite \u00een at\u00e2tea moduri, \u00eenc\u00e2t e clar, pentru oricine a parcurs fie \u015fi o singur\u0103 defini\u0163ie ce i s-a dat \u00een timp, c\u0103 nu definindu-l poate fi cunoscut. \u00cen plus, \u00eentreaga infla\u0163ie defini\u0163ionist\u0103 pare mai degrab\u0103 s\u0103-l fi ascuns, \u00een straturi \u015fi mai impenetrabile de inefabil, dec\u00e2t s\u0103 fi reu\u015fit s\u0103-i dezv\u0103luie chiar \u015fi un c\u00e2t de mic detaliu cu privire la identitatea sa \u2013 ca s\u0103 zicem la fel \u2013 adev\u0103rat\u0103. \u015ei, \u00een tot noianul defini\u0163iilor care mai de care mai elaborate (\u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, mai fantastice), afund\u00e2ndu-se \u00een ele din ce \u00een ce mai sever, a devenit c\u00e2t se poate de limpede c\u0103 modul defini\u0163ionist nu e potrivit nicidecum pentru cunoa\u015fterea sa \u2013 ca s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00een acela\u015fi la fel \u2013 autentic\u0103.<\/p>\n
<\/p>\n
Trebuie g\u0103sit\u0103, a\u015fadar, o alt\u0103 modalitate pentru a afla, ori\u015fic\u00e2t, ce este geniul \u015fi \u00een ce, mai exact, const\u0103 esen\u0163a lui.<\/p>\n
Am \u00een vedere o cale doar aparent indirect\u0103 \u015fi numai astfel l\u0103s\u00e2nd impresia c\u0103 nu ar mai apela (sau nu ar mai recurge) la puterea extraordinar\u0103 pe care o are defini\u0163ia \u00een a discursifica un anumit corp de cunoa\u015ftere. M\u0103 refer, bine\u00een\u0163eles, la paradox: \u00eens\u0103\u015fi defini\u0163ia non-defini\u0163ie. Defini\u0163ia \u00eens\u0103\u015fi care se elimin\u0103 pe sine (elimin\u00e2ndu-\u015fi din sine temperamentul liniar discursiv) exact \u00een momentul \u00een care \u00ee\u015fi produce, ireversibil \u015fi imuabil, con\u0163inutul informa\u0163ional.<\/p>\n
Pentru a cunoa\u015fte, deci, geniul, trebuie s\u0103-l cuprindem \u015fi s\u0103-l \u00eempresur\u0103m \u00eentr-o defini\u0163ie care, simultan, \u00eel va integra liniei sale discursive \u015fi-l va expulza din orizontul s\u0103u delimit\u00e2ndu-se de el. Va trebui, cu alte cuvinte, definit paradoxal.<\/p>\n
Iar paradoxul cel mai potrivit lui este unul func\u0163ion\u00e2nd \u00een(tre) limitele \u00eense\u015fi ale timpului, a\u015fa cum, sublimate \u00een lingvistic, apar ele ca simple adjective substantivizate: vechiul<\/em> \u015fi noul<\/em>.<\/p>\n O s\u0103 \u00eencep definirea paradoxal\u0103 a geniului (non-definirea lui ordinar\u0103) prin a spune c\u0103 se afl\u0103, \u00een stare perpetu\u0103 de pendulare, \u00eentre (ce este) vechi \u015fi (ce este) nou. Oscil\u00e2nd, programatic, \u00eentre vechi \u015fi nou, geniul instaureaz\u0103, probabil, cea mai teribil\u0103 cezur\u0103 \u00een mijlocul timpului, pe care, astfel flexibiliz\u00e2ndu-l, are ulterior capacitatea deplin\u0103 de a-l modula dup\u0103 bunul plac. Iar unul dintre modurile preferate de a manevra timpul devenit modular este transformarea extremelor sale, vechiul \u015fi noul, \u00een unit\u0103\u0163i temporale perfect inter\u015fanjabile: c\u00e2nd, natural, una celeilalte opuse, c\u00e2nd, randomizat, una celeilalte complementare. \u00cenlocuirea discre\u0163ionar\u0103 a vechiului cu noul \u2013 \u015fi invers \u2013 are, printre altele, o consecin\u0163\u0103 \u2013 cel pu\u0163in \u2013 nea\u015fteptat\u0103: geniul, a\u015fa cum anihileaz\u0103 vechiul, anihileaz\u0103 \u015fi noul. Totu\u015fi, e bine de observat c\u0103 nu exist\u0103 niciodat\u0103 posibilitatea ca, \u00een locul lor, s\u0103 apar\u0103, instaur\u00e2ndu-se \u00een absen\u0163a vechiului \u015fi a noului, aproximarea unui vid temporal. \u015ei un asemenea armagedon temporal e absolut imposibil pentru c\u0103 distrugerea vechiului \u015fi a noului se face urm\u00e2nd exclusiv modelul unei cronologii aleatorii, \u015fi nu a uneia concomitente. A\u015fadar cronologic-aleatoriu (\u015fi nu cronologic-concomitent), geniul anihileaz\u0103 at\u00e2t vechiul, c\u00e2t \u015fi noul: o dat\u0103<\/em> vechiul, alt\u0103 dat\u0103<\/em> noul.<\/p>\n \u00cen primul r\u00e2nd, geniul elimin\u0103, din timpul pe care \u00eel subiectiveaz\u0103 prin ma\u015fina\u0163iunile sale temporale, vechiul. Ca s\u0103 se manifeste ne\u00eengr\u0103dit \u015fi deplin \u00een concordan\u0163\u0103 cu \u00eenzestr\u0103rile sale unice, va trebui s\u0103 elimine vechiul \u015fi orice referire la vechi. Vechiul, \u00een toat\u0103 alc\u0103tuirea lui brusc demodat\u0103, trebuie s\u0103 dispar\u0103. \u015ei geniului, \u00een virtutea calit\u0103\u0163ilor sale excep\u0163ionale, \u00eei st\u0103 perfect \u00een putere s\u0103 aneantizeze, pur \u015fi simplu, vechiul. Odat\u0103 pulverizat din calea sa, geniul poate s\u0103 instaureze noul \u015fi legea nou\u0103 pe care i-a dat-o noului ca s-o aplice tuturor lucrurilor din aria lui de influen\u0163\u0103. Privit a\u015fa, geniul este perfect definibil drept for\u0163a cea mai influent reformatoare a timpului \u00eensu\u015fi. Adev\u0103rat, geniul pare a fi reu\u015fit s\u0103 reformeze \u00eensu\u015fi timpul devenit, \u00een prealabil, modular. Iar gra\u0163ie geniului reformator, timpul reformat a devenit modern. Timpul geniului, a\u015fadar, pare s\u0103 fie \u00eentotdeauna un fel pronun\u0163at de High Modernity<\/em>. \u00cens\u0103 nu trebuie s\u0103 uit\u0103m, totu\u015fi, cum a devenit timpul exemplar al geniului un fel mai nuan\u0163at de High Modernity<\/em> dac\u0103 vrem s\u0103 \u00een\u0163elegem \u015fi de ce orice High Age<\/em> este o epoc\u0103, \u00een general, decadent\u0103. Timpul natural, nu cel modular \u00een care l-a contorsionat geniul, exist\u0103 prin vechiul \u015fi prin noul prin care intr\u0103 \u00een existen\u0163\u0103 \u015fi prin care iese din existen\u0163\u0103. Nu e momentul s\u0103 insist asupra faptului, at\u00e2t de elementar, c\u0103 noi percepem timpul absolut liniar: cu o intrare, prin care timpul intr\u0103 sau \u00eencepe s\u0103-\u015fi manifeste prezen\u0163a, \u015fi cu o ie\u015fire, prin care timpul iese sau termin\u0103 s\u0103-\u015fi manifeste prezen\u0163a. Dar a\u015f putea s\u0103 insist asupra faptului, mai pu\u0163in anticipabil, c\u0103 schema liniar\u0103 a timpului nu corespunde \u00eentru totul cu modelul s\u0103u liniar. Aberant sau nu (mai degrab\u0103 paradoxal \u015fi ordinar non-definibil), adev\u0103rul e c\u0103, dac\u0103 suprapunem, exact, vechiul intr\u0103rii \u00een timp (sau \u00eenceputul timpului) noului ie\u015firii din timp (sau sf\u00e2r\u015fitul timpului), vom observa c\u0103 noul este cel pu\u0163in asimetric \u00een raport cu ie\u015firea din timp (sau sf\u00e2r\u015fitul timpului): a\u015fa-zisul \u015fi a\u015fteptatul s\u0103u echivalent temporal. De fapt, noul pare at\u00e2t s\u0103 pericliteze orice posibilitate de suprapunere \u00een marele plan eminamente liniar al timpului, c\u00e2t \u015fi s\u0103 anuleze \u00eens\u0103\u015fi liniaritatea sa preconceput\u0103. \u00cen fond, noul este mai degrab\u0103 asimilabil unui \u00eenceput dec\u00e2t unui sf\u00e2r\u015fit.<\/p>\n Dar timpul \u00een esen\u0163\u0103 modern, care este timpul geniului (sau timpul \u00een care geniul se manifest\u0103 cel mai autentic ca geniu), este un timp fundamental infirm \u015fi, din punct de vedere temporal, incomplet. Nu este, timpul modern al geniului, unul \u00eentreg, pentru c\u0103, \u00een alc\u0103tuirea lui discre\u0163ionar\u0103, l-a privat de una dintre extremele sale: vechiul. \u015ei, f\u0103r\u0103 a mai putea fi \u015fi vechi, timpul presupus specific geniului este fie prea<\/em> nou, fie prea<\/em> \u2013 antinomic \u2013 opus vechiului. \u00cen ambele cazuri, timpul geniului este discreditat: nu mai are cum s\u0103 fie un timp esen\u0163ial modern, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la vechiul pe care l-a expulzat. Va trebui, geniul, s\u0103 considere, ca ipotez\u0103 de lucru, \u015fi posibilitatea ca timpul \u015fi esen\u0163a lui s\u0103 apar\u0163in\u0103 vechiului.<\/p>\n \u00cen al doilea r\u00e2nd, geniul elimin\u0103 noul \u015fi, totodat\u0103, r\u0103m\u00e2ne, aparent f\u0103r\u0103 s\u0103 fi plecat deloc, \u00een vechiul pe care timpul \u00eel subiectiveaz\u0103 prin acelea\u015fi ma\u015fina\u0163iunile temporale ale sale, doar c\u0103 turate \u00een revers pur cronologic-aleatoriu \u2013 \u015fi nu, ca s\u0103 p\u0103str\u0103m acela\u015fi la fel \u2013 cronologic-concomitent. Dac\u0103 vrea s\u0103 nu-i fie nicidecum \u015ftirbit\u0103 autoritatea inefabil\u0103, va trebui s\u0103 elimine noul din fiecare ac\u0163iune a lui exercitat\u0103 asupra fiec\u0103ruia dintre utilizatorii s\u0103i umani. Geniul nu are cum s\u0103 reprezinte, par excellence<\/em>, noul, pentru c\u0103, dac\u0103 s-ar \u00eencumeta s-o fac\u0103, \u00een detrimentul vechiului s\u0103u constitutiv, ar \u00eenc\u0103lca, flagrant, condi\u0163ia esen\u0163ial\u0103 a func\u0163ion\u0103rii sale ca atare. Mai precis, geniul, \u00eendep\u0103rtat de starea lui funciar\u0103, c\u0103reia vechiul deopotriv\u0103 \u00eei este \u015fi \u00eei d\u0103 numele, s-ar fragiliza temporal \u015fi s-ar \u015fubrezi defini\u0163ional. Nou, geniul nu ar putea, \u00een cel mai bun caz, dec\u00e2t s\u0103-\u015fi surprind\u0103, pasager, esen\u0163a lui imun\u0103, \u00een fond, la fluctua\u0163iile inerente \u2013 \u015fi epocal imanente \u2013 ale timpului \u00eensu\u015fi. Doar geniul nu este ceva trec\u0103tor \u015fi schimb\u0103tor \u00een func\u0163ie de noul pe care, sensibil la manifest\u0103rile istorice ale temporalit\u0103\u0163ii \u00een sine, l-ar modifica, astfel, dup\u0103 bunul plac. A\u015fadar, geniului nu \u00eei mai r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 fie funciar ata\u015fat de vechi. Numai vechi, practic, ar izbuti, \u00een afar\u0103 de a-\u015fi surprinde, fulgurant, esen\u0163a, s\u0103 o \u015fi stabilizeze \u00eentr-o locuire permanent\u0103 a ei.<\/p>\n Dar, instal\u00e2ndu-se definitiv \u00een vechiul s\u0103u caracteristic, geniul \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ajunge a se opune sie\u015fi. \u00cen asemenea condi\u0163ii, geniul nu mai poate executa nicio modernizare esen\u0163ial\u0103 a timpului. Prins \u00een vechiul ce pare s\u0103 \u00eei fie adev\u0103rata natur\u0103 (fie \u015fi derivat\u0103 din natura lui paradoxal\u0103), geniul nu mai are nicio \u00eendrept\u0103\u0163ire s\u0103 se auto-proclame drept unic reformator al noului ca substrat temporal al \u00eense\u015fi modernit\u0103\u0163ii istorice. Dimpotriv\u0103, vechiul \u00eel decade din toate drepturile pe care le-a avut asupra procesului de modernizare a timpului \u00een sine. Iar timpul geniului a pierdut orice \u015fans\u0103 s\u0103 mai devin\u0103 un fel \u00eent\u0103rit de High Modernity<\/em>. Din reformator, \u00een versiunea apartenen\u0163ei sale la nou, geniul s-a transformat \u00een conservator. \u00cen plin vechi (\u015fi \u00een plin ata\u015fament conceptual fa\u0163\u0103 de vechiul care \u00eel reformeaz\u0103 ca element constitutiv al s\u0103u), geniul se formeaz\u0103, pe sine, ca ultra-conservator. \u015ei, probabil, altfel chiar nu ar fi posibil. Doar geniul este, \u00eenainte de toate, o stare. O stare, mai ales, imun\u0103 la scurgerea istoric\u0103 a timpului. Abia apoi, dup\u0103 emanciparea lui complet\u0103 de capriciile timpului, poate fi \u015fi sensibil la ma\u015fina\u0163iunile perverse ale temporalit\u0103\u0163ii. Dar nu \u00eenainte de a se fi aranjat, stabil, \u00een propria sa esen\u0163\u0103.<\/p>\n Pe scurt, non-definirea ordinar\u0103 a geniului (paradoxala lui definire) const\u0103 \u00een identificarea \u015fi autopsierea esen\u0163ei sale: adic\u0103, nimic altceva dec\u00e2t un exerci\u0163iu de eidotomie.<\/p>\n Iar esen\u0163a geniului am identificat-o \u00een natura lui alternativ\u0103, pe care am \u00eencercat s-o izolez printr-o definire paradoxal\u0103 a sa. Pe care, sistematic, m-am str\u0103duit s-o descompun, \u00een eidotomia \u00een curs, \u00een elementele sale de baz\u0103: pe de o parte, pendularea geniului \u00eentre (ce este) vechi \u015fi (ce este) nou, iar, pe de alt\u0103 parte, metamorfoza pe care geniul a suferit-o, din cauza oscila\u0163iilor liminale ale timpului, dinspre<\/em> ipostaza lui de reformator \u00eenspre<\/em> ipostaza lui de conservator.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Patrick C\u0103linescu Geniul \u015fi esen\u0163a lui au fost definite \u00een at\u00e2tea moduri, \u00eenc\u00e2t e clar, pentru oricine a parcurs fie \u015fi o singur\u0103 defini\u0163ie ce i s-a dat \u00een timp, c\u0103 nu definindu-l poate fi cunoscut. \u00cen plus, \u00eentreaga infla\u0163ie defini\u0163ionist\u0103 pare mai degrab\u0103 s\u0103-l fi ascuns, \u00een straturi \u015fi mai impenetrabile de inefabil, […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[731,80,27],"tags":[1152,79,1117,4],"class_list":["post-6822","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-31","category-eidotomii-rubrici","category-filosofie","tag-egophobia-31","tag-eidotomii","tag-filosofie","tag-patrick-calinescu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1M2","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6822","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6822"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6822\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7744,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6822\/revisions\/7744"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6822"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6822"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6822"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}