{"id":6861,"date":"2011-05-29T12:09:02","date_gmt":"2011-05-29T10:09:02","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=6861"},"modified":"2011-09-06T21:08:24","modified_gmt":"2011-09-06T19:08:24","slug":"eu-cititorul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=6861","title":{"rendered":"Eu, Cititorul"},"content":{"rendered":"

(cronica nihilistei)<\/span><\/p>\n

de Cristina Nemerovschi (Morgothya)<\/p>\n

\u00cen cea mai recent\u0103 carte a sa, Patru b\u0103rba\u0163i plus Aurelius<\/em>, prozatoarea Doina Ru\u015fti imagineaz\u0103, \u00eentr-o manier\u0103 c\u00e2t se poate de verosimil\u0103, ceea ce s-ar numi \u201cmoartea literaturii\u201d. O perspectiv\u0103 tragic\u0103, la prima vedere, dar care, a\u015fa cum spune autoarea, nu ar trebui de fapt s\u0103 ne \u00eengrijoreze. E drept, peste un timp, literatura a\u015fa cum o \u00een\u0163elegem acum ar putea s\u0103 nu mai existe; ea nu va disp\u0103rea \u00eens\u0103, ci va deveni Altceva, se va transforma \u00een ceva cu totul nou, adaptat la o realitate la r\u00e2ndul ei \u00een schimbare.<\/p>\n

Altceva-ul acesta este legat \u00een primul r\u00e2nd \u015fi \u00eentr-un mod foarte intim de cititor. Cititorul este cel care poate decide, la un moment dat, dispari\u0163ia literaturii \u015fi c\u0103r\u0163ilor printr-o simpl\u0103 ignorare a lor, printr-o aruncare decisiv\u0103 a acestora \u00een co\u015ful cu obiecte nefolositoare. Tot a\u015fa cum spune autoarea celor Patru b\u0103rba\u0163i plus Aurelius<\/em>, cititorul s-a plictisit de literatatura la care nu poate participa, de forma clasic\u0103 care \u00eei impune s\u0103 stea cuminte \u00een fotoliu \u015fi s\u0103 adore sau, dimpotriv\u0103, s\u0103 deteste o carte sau un autor. Cititorul actual vrea sa fie participant activ \u015fi esen\u0163ial la construirea unei c\u0103r\u0163i, rolul de spectator nu-l mai mul\u0163ume\u015fte c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in. E drept, societatea de consum \u00eei ofer\u0103 tot mai mult iluzia c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, el este cel care m\u0103nuie\u015fte sforile obiectelor de care se \u00eenconjoar\u0103. Poate asculta un radio online cu un playlist alc\u0103tuit chiar de el \u00eensu\u015fi. Poate seta ma\u015fina de sp\u0103lat, televizorul, storc\u0103torul de fructe \u015fi a\u015fa mai departe. \u00cen tot universul \u0103sta \u00een care se crede st\u0103p\u00e2nul absolut, era firesc ca, la un moment dat, cititorul s\u0103 aib\u0103 senza\u0163ia c\u0103 poate seta \u015fi scriitorul, pentru a-i fi livrate acele pove\u015fti de care el are nevoie, \u015fi nu altele, a\u015fa cum are el nevoie, \u00een niciun caz altfel. Nu doar s\u0103 aib\u0103 iluzia puterii asupra literaturii, ci s\u0103 i se par\u0103 \u015fi c\u0103 i se cuvine acest lucru. \u00centocmai cum Annie, eroina din Misery<\/em>-ul lui Stephen King, \u00ee\u015fi sechestreaz\u0103 \u015fi maltrateaz\u0103 scriitorul preferat, oblig\u00e2ndu-l s\u0103-\u015fi ard\u0103 un roman dez\u0103m\u0103gitor pentru ea \u015fi s\u0103 continue o carte ce a fost c\u00e2ndva preferata ei, cititorul din viitor va considera c\u0103, \u00een m\u0103sura \u00een care a dat bani cump\u0103r\u00e2nd o carte, aceasta nu are voie s\u0103-l dez\u0103m\u0103geasc\u0103. Cititorul nu mai are timp \u015fi nervi ca s\u0103-\u015fi permit\u0103 luxul de a r\u0103m\u00e2ne frustrat dup\u0103 terminarea unei anumite lecturi. S\u0103 nu ne mir\u0103m c\u0103, \u00eentr-o zi, ne-am putea trezi cum cititorii ne bat la u\u015f\u0103, nemul\u0163umi\u0163i, cer\u00e2ndu-ne s\u0103 schimb\u0103m finalul c\u0103r\u0163ii deoarece nu este pe placul lor, tot a\u015fa cum, atunci c\u00e2nd un casetofon aflat \u00een termenul de garan\u0163ie se stric\u0103, el este returnat cu repro\u015furi magazinului din care a fost achizi\u0163ionat.<\/p>\n

Fire\u015fte, exist\u0103 de ceva vreme c\u0103r\u0163i ce se scriu la comanda cititorului, la cerere, tot a\u015fa cum se scriu de c\u0103tre anumi\u0163i elevi cu talent la compunere scrisori de dragoste \u00een locul celor mai nepricepu\u0163i \u00een tainele jocurilor cu litere. Exist\u0103 autori care scriu exclusiv pentru cititor, cu teama de a nu-l dez\u0103m\u0103gi, cu g\u00e2ndul obsedant la banii pe care \u00eei va primi dac\u0103 regele-cititor va fi mul\u0163umit de noua nuvel\u0103, cu insomnii cauzate doar de \u00eentrebarea dac\u0103 personajele imaginate vor mul\u0163umi \u00eendeajuns pl\u0103titorul. Scriitori care fac \u201ctest\u0103ri ale targetului\u201d \u015fi \u201cpozi\u0163ion\u0103ri pe pia\u0163\u0103\u201d \u00eenainte de a \u00eencepe o nou\u0103 carte. Paradoxul apare \u00een momentul \u00een care realizezi c\u0103, de fapt, cititorul se simte mai mult atras de scriitorul care nu creeaz\u0103 atunci c\u00e2nd \u00eei \u00eentorci chei\u0163a cu un zorn\u0103it \u00een spinare, ci numai c\u00e2nd muza lui personal\u0103 \u015fi intangibil\u0103 \u00eei \u015fopte\u015fte la ureche s\u0103 o fac\u0103. A\u015fa cum o femeie r\u0103sf\u0103\u0163at\u0103 \u00eel va adora pe cel care o trateaz\u0103 cu dispre\u0163, \u00een locul c\u0103\u0163elu\u015fului sc\u00e2ncitor care i se cuib\u0103re\u015fte docil \u015fi adorator la picioare. Cititorul, \u00een mod incon\u015ftient de cele mai multe ori, este atras mai ales de nea\u015fteptat, de lucrurile ce nu i se dezv\u0103luie facil, de \u015focant, de ceea ce-l sperie, \u00eel nedumere\u015fte sau pur \u015fi simplu \u00eei d\u0103 o tem\u0103 de reflec\u0163ie.<\/p>\n

Fire\u015fte, nu doar c\u0103r\u0163ile \u00eel nemul\u0163umesc uneori pe cititor. Ca un copil ce a \u00eenv\u0103\u0163at deja primii pa\u015fi, el \u00een\u0163elege c\u0103 vina pentru c\u0103r\u0163ile \u201enepl\u0103cute\u201d lui o poart\u0103 cel din spatele acestora: autorul. Cititorul elevat al zilelor noastre \u015fi al celor ce vin a dep\u0103\u015fit preten\u0163iile emise de nebuna Annie din cartea lui King. El nu mai cere alt final, sau alt\u0103 soart\u0103 a personajului principal. Direct, cititorul cere ca scriitorul s\u0103 se schimbe. S\u0103 \u00eembrace o nou\u0103 personalitate. S\u0103 \u00ee\u015fi cizeleze limbajul, ce naiba. S\u0103-i \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 principiile etice \u015fi convingerile despre sensul vie\u0163ii. Cum \u00eendr\u0103zne\u015fti s\u0103 nu-mi dai dreptate, spune cititorul ofensat, at\u00e2ta timp c\u00e2t Eu te \u0163in \u00een via\u0163\u0103, cump\u0103r\u00e2ndu-\u0163i c\u0103r\u0163ile?<\/p>\n

Dac\u0103 va l\u0103sa aerele de copil-bosumflat-c\u0103-nu-a-primit-\u00eenghe\u0163at\u0103-de-ciocolat\u0103-ci-de-cire\u015fe-amare la o parte, cititorul va \u00een\u0163elege c\u0103 unul din lucrurile pe care le iube\u015fte cel mai mult la literatur\u0103 este faptul c\u0103 ea nu poate fi controlat\u0103, c\u0103 este imprevizibil\u0103 \u015fi c\u0103 adesea \u00eei scap\u0103 printre degetele. C\u0103 scriitorul este uneori o fiin\u0163\u0103 capricioas\u0103, alteori prea orgolioas\u0103, alteori poate vulgar\u0103. C\u0103 func\u0163ioneaz\u0103 dup\u0103 reguli inaccesibile cititorului. De cele mai multe ori insuportabil\u0103 \u015fi, tocmai de asta, reticent\u0103 la a deveni o maimu\u0163ic\u0103 cu chei\u0163\u0103 ce trebuie \u00eentoars\u0103 de dou\u0103 ori pe zi. \u015ei c\u0103, din faptul c\u0103 literatura nu \u00ee\u0163i ofer\u0103 un playlist pe care s\u0103-l derulezi dup\u0103 bunul t\u0103u plac, tu, Cititorul, ai cel mai mult de c\u00e2\u015ftigat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(cronica nihilistei) de Cristina Nemerovschi (Morgothya) \u00cen cea mai recent\u0103 carte a sa, Patru b\u0103rba\u0163i plus Aurelius, prozatoarea Doina Ru\u015fti imagineaz\u0103, \u00eentr-o manier\u0103 c\u00e2t se poate de verosimil\u0103, ceea ce s-ar numi \u201cmoartea literaturii\u201d. O perspectiv\u0103 tragic\u0103, la prima vedere, dar care, a\u015fa cum spune autoarea, nu ar trebui de fapt s\u0103 ne \u00eengrijoreze. E […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[55,555,731],"tags":[1120,1148,1152,32],"class_list":["post-6861","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-cronica-nihilistei","category-egophobia-31","tag-articole","tag-cronica-nihilistei","tag-egophobia-31","tag-morgothya"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1MF","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6861","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6861"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6861\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7384,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6861\/revisions\/7384"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6861"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6861"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6861"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}