{"id":6990,"date":"2011-05-30T11:28:09","date_gmt":"2011-05-30T09:28:09","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=6990"},"modified":"2011-07-01T10:37:12","modified_gmt":"2011-07-01T08:37:12","slug":"copacul-emigratiei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=6990","title":{"rendered":"Copacul emigra\u0163iei"},"content":{"rendered":"

de Carmen Firan<\/a> (USA)<\/p>\n

for the English version please click here<\/a><\/em><\/p>\n


\n<\/em><\/p>\n

Cu o sear\u0103 \u00eenainte st\u0103team pe veranda din fa\u0163a casei, beam vin \u015fi ne contraziceam pe suflet \u015fi spirit. Animalele au suflet dar nu au spirit, spunea Adrian, altfel ar sta \u015fi ele aici cu noi \u00een fotolii, ar bea vin ro\u015fu ori \u015fi-ar citi emailurile. Discu\u0163iile astea duc totdeauna \u00eentr-un punct mort. Eu plusez, chiar \u015fi obiectele au suflet. Dac\u0103 le ignori sau le p\u0103r\u0103se\u015fti \u00eencep s\u0103 se degradeze, scaunele pe care nu mai st\u0103 nimeni sc\u00e2r\u0163\u00e2ie, covoarele se de\u015fir\u0103, ma\u015fin\u0103riile nefolosite ruginesc, casele se pr\u0103bu\u015fesc dac\u0103 sunt abandonate. Simt, sufer\u0103 \u015fi ele. \u015ei dac\u0103 nu mai sunt utile ori admirate obiectele mor, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 noi le investim cu energia noastr\u0103, c\u0103 ele r\u0103m\u00e2n vii at\u00e2ta timp c\u00e2t au via\u0163\u0103 \u00een jur. Tocmai de-asta facem muzee, ca s\u0103 salv\u0103m obiectele de pre\u0163 \u015fi s\u0103 le prelungim via\u0163a. Le \u00eentre\u0163inem importan\u0163a, sunt admirate, evaluate, \u00een fond au \u015fi obiectele vanitatea lor.<\/p>\n

 <\/p>\n

Din bradul uria\u015f vechi de peste 100 de ani venea un zgomot metalic de la ultimele l\u0103custe de var\u0103 care \u00ee\u015fi frecau obosite aripile. Aeroportul La Guardia e aproape \u015fi avioanele zburau jos, parc\u0103 ie\u015find din crengile lui b\u0103tr\u00e2ne care se \u00eentindeau p\u00e2n\u0103 aproape de verand\u0103. Pe fereastra de la etaj se v\u0103d practic doar crengi stufoase, la v\u00e2rf cu conuri din care picur\u0103 toamna r\u0103\u015fin\u0103. La parter un cartier reziden\u0163ial din Queens, la etaj, Sinaia. Gr\u0103dinarul se pl\u00e2nge \u00eens\u0103. Da, o m\u00e2ndre\u0163e de brad, dar \u00eei d\u0103 mult de furc\u0103. Toamna curtea e invadat\u0103 de conuri, prim\u0103vara de muguri \u015fi ace sub\u0163iri. Adrian voia s\u0103-i taie dou\u0103 crengi \u00eentinse p\u00e2n\u0103 deasupra driveway-ului unde \u00ee\u015fi parcheaz\u0103 ma\u015fina iar r\u0103\u015fina picur\u0103 pe parbriz \u015fi capot\u0103 boabe lipicioase care nu pot fi \u00eendep\u0103rtate cu nimic. A cedat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 patetismului meu. L-am declarat cel mai frumos brad de pe strad\u0103 \u015fi nu voi l\u0103sa pe nimeni s\u0103 se ating\u0103 de el. S\u0103 nu mai vorbim de faptul c\u0103 \u015fi copacii au suflet. \u015ei mai exist\u0103 \u015fi un spirit al copacilor pe care nu e bine s\u0103-l st\u00e2rne\u015fti.<\/p>\n

 <\/p>\n

Ne-am n\u0103scut \u00eent-o lume plin\u0103 de supersti\u0163ii \u015fi am c\u0103rat-o dup\u0103 noi aici. Plus presentimentele care nu sunt de ignorat c\u00e2nd ai crescut \u00eentr-o cultur\u0103 fatalist\u0103 ca a noastr\u0103. Las\u0103 c\u0103 nici vecinul meu armean nu e mai prejos. \u00centr-o zi ne-a ar\u0103tat copacii alinia\u0163i de-o parte \u015fi de-a alta a str\u0103zii, planta\u0163i de prim\u0103ria ora\u015fului \u00een acela\u015fi an, de acealea\u015fi dimensiuni, to\u0163i la fel, cum sunt toate lucrurile \u00een America, \u015fi ne-a \u00eentrebat dac\u0103 am observat ceva neobi\u015fnuit. Dup\u0103 dou\u0103zeci de ani copacii au crescut egali a\u015fa cum fuseser\u0103 programa\u0163i s\u0103 creasc\u0103, doar cel din fa\u0163a casei noastre a refuzat s\u0103 se supun\u0103 standardiz\u0103rii \u015fi a r\u0103mas pitic. Vecinul l-a numit poetic copacul emigra\u0163iei. \u015ei tocmai el va\u00a0 fi cel mai rezistent, a prezis.<\/p>\n

 <\/p>\n

Noi eram doar bucuro\u015fi c\u0103 puteam vedea cerul peste crengile lui oprite din cre\u015ftere iar uneori c\u00e2te o stea c\u0103z\u0103toare. \u015ei ne punea imediat o dorin\u0163\u0103, a\u015fa cum f\u0103ceam \u00een copil\u0103rie. C\u00e2nd prindeam c\u00e2te una, pentru mai mult\u0103 siguran\u0163\u0103 eu \u00eemi puneam chiar dou\u0103-trei dorin\u0163e pentru c\u0103 stelele c\u0103deau mai rar \u00een America sau cerul era mai departe.<\/p>\n

 <\/p>\n

Am b\u0103ut vin p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu \u015fi am f\u0103cut pace despre suflete \u015fi copaci. Trecuser\u0103 valurile de c\u0103ldur\u0103 \u015fi umezeal\u0103, \u00eencepea vara indian\u0103, luna era plin\u0103, aerul mirosea a m\u0103r proasp\u0103t, se auzeau \u00een surdin\u0103 ma\u015finile rul\u00e2nd pe Long Island Expresway \u015fi \u0163iuitul greierilor. Eram la o arunc\u0103tur\u0103 de b\u0103\u0163 de ora\u015f \u015fi totu\u015fi nu complet rup\u0163i de natur\u0103, dou\u0103 veveri\u0163e se fug\u0103reau pe tulpina bradului, c\u00e2te un racun d\u0103r\u00e2ma tombernul de gunoi. Era bine \u015fi lini\u015fte. O lini\u015fte suspect\u0103, ar fi zis vecinul nostru specializat \u00een predic\u0163ii catastrofice m\u0103runte dar cu ecouri mari. Cum ar fi c\u0103 guvernul ne supravegheaz\u0103 prin google map. Sau dispari\u0163ia monezilor de 25 de cen\u0163i.\u00a0 Sau dispari\u0163ia omenirii prin complotul bancar. Doar dispari\u0163iile imediate nu avea s\u0103 le prevad\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cen ziua urm\u0103toare era senin \u015fi lumin\u0103 de miere, nu se mi\u015fca nicio frunz\u0103, o zi perfect\u0103. Cum fusese \u015fi diminea\u0163a din 11 septembrie, nou\u0103 ani mai t\u00e2rziu,\u2026i-am auzit g\u00e2ndul lui Adrian, \u015fi am b\u0103tut discret \u00een lemn \u00een timp ce ie\u015feam pe u\u015f\u0103. Urm\u0103m \u015fi noi sloganul business as usual<\/em> ca to\u0163i ceilal\u0163i.<\/p>\n

 <\/p>\n

Oric\u00e2t am fugit de slogane \u00een \u0163ara de unde venim, aici tot peste ele am dat. Un alt fel de limb\u0103 de lemn, alt fel de triumfalism, iar noi \u00eentr-un alt tip de frond\u0103. Morm\u0103im acum neputincio\u015fi \u00eempotriva globaliz\u0103rii, l\u0103comiei corpora\u0163iilor, standardiz\u0103rii, alien\u0103rii tinerei genera\u0163ii de robo\u0163i tri\u015fti \u015fi singuri cu min\u0163ile \u015fi degetele tocite de at\u00e2ta ap\u0103sat pe butoane, cu religia lor camuflat\u0103 \u00een facebook \u015fi text message. \u015ei cum ne-am adaptat bine de la \u00eenceput, ne-au prins cur\u00e2nd \u015fi pe noi spaimele b\u0103\u015ftina\u015filor, de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e \u015fi de viitor, legate nu de vreun g\u00e2nd metafizic, ci inevitabil de soarta economiei, de pensie, sau de \u00eempumuturile pe via\u0163\u0103 gra\u0163ie c\u0103rora putem bea seara vin ro\u015fu pe veranda casei \u015fi vorbi despre spiritul copacilor. Iar dac\u0103 nu ne descurc\u0103m, dac\u0103 vom sim\u0163i c\u0103 nu mai putem continua a\u015fa, suntem sf\u0103tui\u0163i de veteranii locului s\u0103 \u00eenghi\u0163im ziua un prozac \u015fi seara un somnifer. O \u00eentreag\u0103 industrie de calmante \u015fi antidepresive vegheaz\u0103 la fericirea na\u0163iunii. Bussiness, as usual, <\/em>trebuie s\u0103 mearg\u0103 mai departe.<\/p>\n

 <\/p>\n

La ora cinci Adrian a ajuns acas\u0103. L-am v\u0103zut pe fereastr\u0103 cum a vrut s\u0103-\u015fi pun\u0103 ma\u015fina \u00een driveway, apoi s-a r\u0103zg\u00e2ndit \u015fi a parcat-o \u00een strad\u0103, de\u015fi \u00eenc\u0103 nu \u00eencepuse r\u0103\u015fina s\u0103 curg\u0103 din v\u00e2rful crengilor de brad. Nu-mi explic, f\u0103r\u0103 nici un motiv, a\u015fa mi-a venit, s-o las de data asta \u00een strad\u0103, mi-a explicat simplu. Presentimentele sunt domeniul meu, a\u015fa c\u0103 n-am dat importan\u0163\u0103. De\u015fi dup\u0103 ani de convie\u0163uire partenerii se spune c\u0103 fac schimb de obieciuri, \u00eemprumut\u0103 pasiuni sau vicii. Ori se las\u0103 de ele. Unii se apuc\u0103 de scris, al\u0163ii renun\u0163\u0103 la fumat. \u00cencep s\u0103 se semene \u00eentre ei \u00eentr-at\u00e2t, \u00eenc\u00e2t \u015fi un c\u00e2ine i-ar putea \u00eencurca. Iar dac\u0103 e vorba de c\u00e2inele lor, va \u00eencepe \u015fi acesta s\u0103 semene cu ei. Ori ei cu c\u00e2inele. Cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een familia unor\u00a0 prieteni care dup\u0103 ce au intrat am\u00e2ndoi \u00een depresie s-au trezit cu c\u00e2inele tot mai melancolic \u015fi l\u0103tr\u00e2nd lugrubru. Se uita c\u00e2nd la unul \u015fi la altul, \u00ee\u015fi da capul pe spate \u015fi urla sf\u0103\u015fietor. A fost diagnosticat de veterinar cu anxietate \u015fi pus \u015fi el pe xanax odat\u0103 cu st\u0103p\u00e2nii lui.<\/p>\n

 <\/p>\n

Lumina a \u00eenceput s\u0103 p\u00e2lp\u00e2ie. Ferestrele s-au \u00eentunecat dintr-odat\u0103, cerul a cobor\u00e2t pleznind de electricitate \u015fi imaginea de pe televizor a disp\u0103rut. Un nor gros, material, ca burta unui balaur se l\u0103sa cu repeziciune la p\u0103m\u00e2nt vuind amenin\u0163\u0103tor. Nu ne-am dat seama ce se \u00eent\u00e2mpla, dar eu am fugit instinctiv s\u0103 \u00eenchid aragazul a\u015fa cum \u00een acea frac\u0163iune de secund\u0103 mi-am amintit c\u0103 a f\u0103cut mama la cutremurul din 77, iar Adrian a alergat la u\u015f\u0103. C\u00e2nd a deschis-o, am avut senza\u0163ia c\u0103 va fi supt afar\u0103 de gura balaurului din care ie\u015feau fl\u0103c\u0103ri \u015fi fum. Noaptea s-a \u00eente\u0163it \u015fi prin dreptul ferestrei am v\u0103zut zbur\u00e2nd un trup uria\u015f, casa s-a zguduit, \u015fi l-am auzit pe Adrian abia \u015foptind, amu\u0163it de surpriz\u0103 \u015fi groaz\u0103: Ne-au d\u0103r\u00e2mat bradul. Am \u00eenceput s\u0103 repet automat: Ne-au d\u0103r\u00e2mat bradul, ne-au d\u0103r\u00e2mat bradul, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleg ce spuneam. Am alergat pe sc\u0103ri la fereastra de la etaj. Cine? Cei din cer? Ne-au d\u0103r\u00e2mat bradul! Balaurii?<\/p>\n

 <\/p>\n

C\u00e2nd am ajuns sus, afar\u0103 era din nou senin. Camera se luminase. Lini\u015ftea de dup\u0103 furtun\u0103 se a\u015feza pe p\u0103m\u00e2ntul umed mirosind a t\u0103m\u00e2ie. Am privit cu coada ochiului spre fereastr\u0103. Sinaia disp\u0103ruse. \u00cen locul bradului, un ciot. Mi s-a umplut pieptul \u015fi capul mi s-a golit. Abia acum se instala cu adev\u0103rat spaima, cu amestecul ei de furie \u015fi neputin\u0163\u0103. Imaginea a revenit pe televizor \u015fi o crainic\u0103 impeturbabil\u0103 ne anun\u0163a c\u0103 pentru prima oar\u0103 New Yorkul fusese lovit de dou\u0103 tornade, \u00een Brooklyn \u015fi Queens. Totul a \u0163inut 40 de secunde. Cam c\u00e2t ar putea \u0163ine un sf\u00e2r\u015fit bine pus la punct. De data asta, doar at\u00e2t, o mic\u0103 mostr\u0103 de cum ar putea fi. Sf\u00e2r\u015fitul venise \u015fi trecuse.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cen momente ca astea timpul nu mai are nicio putere, nicio curgere, \u00eencremene\u015fte f\u0103r\u0103 trecut \u015fi viitor, \u00eentr-un prezent continuu. Un cercea\u015f nesf\u00e2r\u015fit pe care, pentru a nu ne pierde \u00een el, a trebuit s\u0103-l delimit\u0103m, s\u0103-l \u00eemp\u0103r\u0163im cumva, \u00een secunde de neaten\u0163ie, zile norocoase, genera\u0163ii de sacrificiu, ani buni sau ceasuri rele.Tragem de el c\u00e2t putem, \u00eel r\u0103sucim invers, de la coad\u0103 la cap, sper\u00e2nd s\u0103 ne \u00eentindem limitele \u015fi s\u0103 c\u00e2\u015ftig\u0103m \u201cceva timp\u201d. Doar c\u0103 timpul nu are nici cap nici coad\u0103, \u00ee\u015fi vede de drum mai departe, se \u00eenf\u0103\u015foar\u0103 la infinit egal cu el \u00eensu\u015fi. M\u0103sura timpului e doar o conven\u0163ie de receptare prin care nici nu pierdem eternitatea \u015fi nici nu c\u00e2\u015ftig\u0103m nicio secund\u0103. Ca atunci c\u00e2nd zbori \u00een Europa \u015fi \u201cpierzi\u201d\u015fapte ore, sau \u00eentorc\u00e2ndu-te la New York, le \u201cc\u00e2\u015ftigi\u201d. \u00cen realitate doar transpir\u0103m, obosim, \u00eemb\u0103tr\u00e2nim, pedal\u00e2nd pe loc \u00een prezentul continuu ca pe o biciclet\u0103 medical\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

Am ie\u015fit \u00een strad\u0103. \u015ei pentru prima oar\u0103 dup\u0103 mul\u0163i ani ne-am cunoscut to\u0163i vecinii, altfel at\u00e2t de lini\u015fti\u0163i \u015fi de discre\u0163i, \u00eenc\u00e2t par misterio\u015fi. Chiar invizibili. Solidaritatea \u00een catastrof\u0103 – sau fascina\u0163ia dezastrului- \u00eei adunase \u00een fa\u0163a casei noastre. Priveau t\u0103cu\u0163i \u00een driveway unde ar fi trebui s\u0103 fie ma\u015fina lui Adrian, poate chiar Adrian la volan, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai aib\u0103 timp s\u0103 intre \u00een cas\u0103 \u00eenainte de \u00eenceperea furtunii, \u015fi unde acum se aflau \u00a0mormane de crengi despicate, buc\u0103\u0163i din trunchiului bradului zbur\u0103tor, buturugi, \u015fipci de pe acoperi\u015f, scaune dezmembrate de pe teras\u0103. Copacii de pe marginea str\u0103zii zburaser\u0103 \u015fi ei din r\u0103d\u0103cin\u0103 cu buc\u0103\u0163i de ciment \u015fi trotuar. Din gr\u0103dina din spate trei stejari fuseser\u0103 despica\u0163i. Peisajul era dezolant. Ca dup\u0103 r\u0103zboi, a spus vecina de vis a vis, o israelianc\u0103 energic\u0103 \u015fi cu un dezvoltat sim\u0163 comunitar, membr\u0103 \u00een tot felul de comitete administrative ale cartierului. Odat\u0103 \u00eemi spusese c\u0103 strada noastr\u0103 s-ar putea numi strada ONU. Ea \u00eei cunoa\u015fte pe to\u0163i \u015fi \u015ftie tot despre fiecare.<\/p>\n

 <\/p>\n

Cele dou\u0103 indonezience din casa al\u0103turat\u0103 mi s-au aruncat \u00een bra\u0163e, lucru rar la asiatici care evit\u0103 orice atingere cu str\u0103inii. Nu vorbeau englez\u0103 dar aveau ochii umezi de emo\u0163ie. Japoneza care \u0163ine un magazine de m\u0103t\u0103suri pe Broadway ne-a \u00eentrebat dac\u0103 suntem OK \u00een timp ce so\u0163ul ei fotografia copacii parc\u0103 schilodi\u0163i de suflul unei bombe. Chinezoaica din dreapta a ap\u0103rut cu umbrela deschis\u0103 \u015fi m\u00e2na la gur\u0103, cehoaica de peste drum cu c\u0103\u0163elul \u00een bra\u0163e care \u00eenc\u0103 mai tremura. Din casa evreilor religio\u015fi au ie\u015fit doar b\u0103rba\u0163ii, \u00een maieu \u015fi cu chipa pe cap. Era ajunul de Ion Kippur \u015fi se preg\u0103teau s\u0103-\u015fi pl\u00e2ng\u0103 mor\u0163ii. Ru\u015fii de al\u0103turi \u015fi-au aprins \u0163ig\u0103rile \u015fi f\u0103ceau turul casei inspect\u00e2nd daunele de pe acoperi\u015f. So\u0163ul ne-a \u00eencurajat, nu era mare lucru stricat, \u00een schimb so\u0163ia ne-a amintit printre din\u0163i c\u0103 se apropie 2012\u2026Semn r\u0103u, a confimat \u015fi nevasta\u00a0 profesorului cubanez de la col\u0163ul str\u0103zii, o nem\u0163oaic\u0103 solid\u0103 care se \u015fi apucase de cur\u0103\u0163enie, vorbind pentru ea: \u00cei trebuie unui copac zeci de ani s\u0103 creasc\u0103 at\u00e2t de mare, \u015fi doar c\u00e2teva secunde s\u0103 dispar\u0103. \u015ei cu oamenii e la fel. Parc\u0103 o auzeam pe bunica din partea mamei.<\/p>\n

 <\/p>\n

Vecinul armean a ap\u0103rut z\u00e2mbind h\u00e2tru \u015fi ne-a spus ar\u0103t\u00e2nd cu capul spre singurul copac r\u0103mas \u00een picioare: Ce v-am spus eu?! Copacul emigra\u0163iei a sc\u0103pat \u015fi de data asta.<\/p>\n

 <\/p>\n

Din seara aceea cerul a cobor\u00e2t mai aproape. Sau noi \u00eel priveam cu al\u0163i ochi.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

*<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

A doua zi diminea\u0163a lumina c\u0103dea altfel. De pe str\u0103zile \u00eenvecinate se auzea zgomotul drujbelor, huruitul buldozerelor ori l\u0103tratul c\u00e2te unui c\u00e2ine care nu mai recuno\u015ftea locul. Nu ne r\u0103m\u0103sese dec\u00e2t s\u0103 str\u00e2ngem resturile dup\u0103 dezm\u0103\u0163ul naturii \u015fi am sunat o companie specializat\u0103 care se chema Evergreen Trees<\/em> (Copaci ve\u015fnic verzi), recomandat\u0103 de vecina israelianc\u0103. Patronul Carlos a trimis imediat doi latino-americani mici \u015fi harnici care au t\u0103iat \u00een felii trunchiul bradului \u015fi crengile groase, au eliberat driveway-ul, au \u00eenc\u0103rcat, au\u00a0 m\u0103turat \u015fi au plecat. Extrem de eficien\u0163i \u015fi serio\u015fi, noroc cu emigran\u0163ii \u0103\u015ftia, c\u0103 americanii nu mai pun m\u00e2na pe nimic, a comentat vecinul armean care supraveghease opera\u0163ia din pur\u0103 curiozitate.<\/p>\n

 <\/p>\n

Din bradul \u00eenalt c\u00e2t un bloc de patru etaje r\u0103m\u0103sese doar o bucat\u0103 de trunchi joas\u0103 ca o mic\u0103 mas\u0103 a t\u0103cerii pe care m-am g\u00e2ndit c\u0103 a\u015f putea pune un ghiveci cu flori. C\u00e2nd m-am apropiat de el \u015fi l-am atins, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-i num\u0103r cercurile a\u015fa cum \u015ftiam c\u0103 se face pentru a afla v\u00e2rsta unui copac, m\u00e2n\u0103 mi s-a lipit de lemnul lui alb. Atunci am observat c\u0103 s\u00e2ngera sau pl\u00e2ngea cu stropi mari de r\u0103\u015fin\u0103. O senza\u0163ie ciudat\u0103, ca \u015fi cum a\u015f fi atins o ran\u0103 proasp\u0103t\u0103. O pas\u0103re a zv\u00e2cnit pe deasupra liniile de \u00eenalt\u0103 tensiune. S-a rotit de c\u00e2teva ori \u015fi a zburat spre acoperi\u015ful casei debusolat\u0103 de lipsa crengilor \u00een care probabil obi\u015fnuia s\u0103 se ascund\u0103. Ori poate sufletul copacului ie\u015fise afar\u0103? S\u0103 vad ce ar mai zice acum Adrian?!<\/p>\n

 <\/p>\n

Trecuser\u0103 dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, r\u0103nile se mai \u00eenchiseser\u0103, de\u015fi tot se mai auzeau drujbele diminea\u0163a spintec\u00e2nd lemnul, un sunet de jale care ne sfredelea stomacul. \u015ei cei care nu fuseser\u0103 afecta\u0163i de tornad\u0103 \u00ee\u015fi t\u0103iau acum copacii \u00eenal\u0163i de frica unei alte furtuni care i-ar putea d\u0103r\u00e2ma pe case. Serviciile celor de la Evergreen Trees<\/em> fuseser\u0103 prompte doar c\u0103 cei doi hispanici plecaser\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 ne cear\u0103 s\u0103 pl\u0103tim. \u00cen America totul merge pe \u00eencredere \u015fi cuv\u00e2ntul are greutate, dar era vorba totu\u015fi de peste o mie de dolari pe care i-o datoram lui Carlos. L-am sunat din nou, s-a scuzat invoc\u00e2nd\u00a0 zecile de comenzi pe care le-a avut \u00een acele zile \u015fi a promis c\u0103 va veni cur\u00e2nd s\u0103-\u015fi ia banii.<\/p>\n

 <\/p>\n

Ne-am rearanjat gr\u0103dina dup\u0103 tornad\u0103, folosind buc\u0103\u0163i din trunchiul bradului pentru a-i prelungi existena \u015fi a salva cumva memoria, a lui sau a noastr\u0103. Aproape uitasem de Carlos.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cen acea diminea\u0163a tocmai se anun\u0163a pe CNN c\u0103 Premiul Nobel pentru literatur\u0103 fusese acordat lui Mario Vargas LLosa. \u00cen fine, un nume imbatabil, care nu a surprins pe nimeni, dup\u0103 mul\u0163i ani \u00een care acest premiu a suscitat comentarii mali\u0163ioase asupra criteriilor de decernare discutabile, sau nedumeriri \u015fi nemul\u0163umiri chiar \u00een \u0163\u0103rile de unde venea cel premiat. Llosa \u00eel merit\u0103 pe deplin, pare s\u0103 fie opinia unanim\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

A sunat soneria \u015fi la u\u015f\u0103 a ap\u0103rut Carlos, flutur\u00e2nd contractul. Cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 adesea \u00eentre emigran\u0163ii din New York, \u00een timp ce ne scria numele pe chitan\u0163\u0103, m-a \u00eentrebat de unde suntem. Din Rom\u00e2nia, vorbim o limb\u0103 de origine latin\u0103, ca \u015fi spaniola, m-am trezit s\u0103 adaug. Apoi politicoas\u0103, i-am \u00eentors \u015fi eu \u00eentrebarea, \u00eenc\u0103 tr\u0103g\u00e2nd cu ochiul la televizor unde se prezenta acum un scurt portret biografic al lui Llosa. Din Peru, mi-a r\u0103spuns Carlos. Am s\u0103rit bucuroas\u0103 \u00een sus: Peru? \u015etia c\u0103 Llosa luase Nobelul? Uite, chiar acum e pe CNN! \u015ei unde \u00een Peru s-a n\u0103scut? Anul trecut fusesem la Macchu Picchu, \u015fi Cuzco. Am urcat \u00een Anzi, \u015fi am ajuns chiar p\u00e2n\u0103 la Lacul Titikaka. Iar \u00een Lima am fost la Biblioteca Llosa. Devenisem volubil\u0103 \u015fi bietul Carlos asediat de entuziasmul meu se bucura \u015fi el. Fire\u015fte c\u0103 \u015ftia de Llosa, \u00eei p\u0103rea \u00eens\u0103 r\u0103u c\u0103 se mutase \u00een Spania \u015fi c\u0103 venea tot mai rar \u00een \u0163ara natal\u0103, unde se pare c\u0103 unii nu \u00eel prea plac pentru atitudinea lui politic\u0103 din trecut\u2026Am s\u0103rit la subiectul bradului pentru a nu intra \u00een detalii \u015fi aluneca \u00een scenariul \u015ftiut al premian\u0163ilor neagrea\u0163i ba de unii ba de al\u0163ii, de multe ori din motive care nu au de-a face cu talentul sau literatura.<\/p>\n

 <\/p>\n

Totul a mers rapid \u015fi simplu. Carlos mi-a dat chitan\u0163a, eu i-am num\u0103rat banii. \u00cenainte s\u0103 ne desp\u0103r\u0163im, a mai aruncat o privire la mu\u015fcata\u00a0 pe care o pusesem pe restul de trunchi \u015fi mi-a spus z\u00e2mbind trist: E frumos c\u0103 v-a\u0163i g\u00e2ndit s\u0103 salva\u0163i ceva\u2026Ne r\u0103m\u00e2ne tot mai pu\u0163in\u0103 natur\u0103 \u00een jur. Am t\u0103cut \u00eencuraj\u00e2ndu-l s\u0103 vorbeasc\u0103. Eu m-am n\u0103scut \u00eentr-un sat la por\u0163ile junglei Amazonului, \u00eenconjurat de vegeta\u0163ie abundent\u0103 \u015fi de animale. \u015etiam s\u0103 recunosc fiecare frunz\u0103, fiecare sunet, p\u0103s\u0103rile \u015fi \u015fop\u00e2rlele colorate. Eram ca ele, doamn\u0103. M\u0103 \u00eentindeam pe pietrele mun\u0163ilor din\u00a0 Macchu Picchu \u015fi cerul era at\u00e2t de aproape \u00eenc\u00e2t a\u015f fi putut arunca \u00een el cu pietre. \u015etiam s\u0103 citesc \u015fi \u00een cer \u015fi \u00een pietre. \u015etiam c\u00e2nd avea s\u0103 plou\u0103, din ce direc\u0163ie avea s\u0103 \u00eenceap\u0103 v\u00e2ntul s\u0103 bat\u0103, mi se p\u0103rea c\u0103 \u00een\u0163eleg limba animalelor \u015fi c\u0103 eram efectiv parte din fiecare frunz\u0103, din fiecare \u015fop\u00e2rl\u0103 \u015fi din fiecare pas\u0103re.<\/p>\n

 <\/p>\n

Nobelul p\u0103lise. Povestea lui Carlos avea ceva suprarealist, p\u0103rea un emisar venit s\u0103 aduc\u0103 un mesaj misterios c\u0103ruia nu-i \u00een\u0163elegeam t\u00e2lcul. \u00cel priveam la r\u00e2ndul meu ciudat dar nu p\u0103rea s\u0103-i pese. \u015ei a continuat: Am venit \u00een America la 18 ani \u015fi am absolvit colegiul specializ\u00e2ndu-m\u0103 \u00een ingineria naturii. Credeam c\u0103 a\u015fa o s\u0103 continui s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00eentr-un fel legat de mediul \u00een care am crescut. Apoi mi-am f\u0103cut businessul \u0103sta. \u015etia\u0163i c\u0103 pe vremuri New Yorkul era acoperit de p\u0103duri \u015fi mla\u015ftini, c\u0103 aici tr\u0103iau ra\u0163e s\u0103lbatice \u015fi cerbi? Totul \u00eencepe cu un sf\u00e2r\u015fit. Ca tornada, asta. Dar pentru fiecare dintre noi sf\u00e2r\u015fitul \u00eenseamn\u0103 altceva \u00a0Pentru cei boga\u0163i sf\u00e2r\u015fitul vine c\u00e2nd pierd banii. Ca Madoff, \u00een\u0163elege\u0163i? El \u00ee\u015fi tr\u0103ie\u015fte acum sf\u00e2r\u015fitul. Pentru mine tornada a fost un semn c\u0103 ce am avut de f\u0103cut aici a luat sf\u00e2r\u015fit \u015fi c\u0103 trebuie s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u00een Amazoane. \u00cen aceste dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni dup\u0103 tornad\u0103 am f\u0103cut bani mul\u0163i, mi-a spus, ar\u0103t\u00e2nd spre teancul de bancnote de 100 pe care tocmai i le d\u0103dusem. Dar nu mai suport s\u0103 tai copaci, s\u0103 aud zgomotul fierestr\u0103ului electric, bufnitura trunchiurilor secerate la p\u0103m\u00e2nt,\u00a0 s\u0103 v\u0103d veveri\u0163ele \u015fi p\u0103s\u0103rile alerg\u00e2nd \u00eennebunite f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi mai g\u0103seasc\u0103 crengile, scorburile \u015fi cuiburile. Visam s\u0103 \u00eengrijesc copacii \u015fi am ajuns s\u0103 nu mai fac fa\u0163\u0103 t\u0103indu-i \u00een buc\u0103\u0163i. E ca \u015fi cum a\u015f t\u0103ia de fiecare dat\u0103 o parte din mine. Parc\u0103 \u00eemi scurtez m\u00e2inile \u015fi picioarele.<\/p>\n

 <\/p>\n

Poate mi s-a p\u0103rut, dar fa\u0163a lui m\u0103slinie \u015fi bl\u00e2nd\u0103 se umpluse de o sudoare alb\u0103 ca lemnul copacului. Dac\u0103 l-a\u015f fi atins, m\u00e2na mi s-ar fi lipit ca de boabele de r\u0103\u015fin\u0103 ie\u015fite din rana trunchiului de brad.<\/p>\n

 <\/p>\n

Cu banii pe care i-am str\u00e2ns m\u0103 voi \u00eentoarce acas\u0103. \u00cen Amazoane simt c\u0103 pot \u00eenc\u0103 am\u00e2na sf\u00e2r\u015fitul. V\u0103 mul\u0163umesc c\u0103 a\u0163i avut r\u0103bdare, \u015fi v\u0103 doresc o zi bun\u0103 \u00een continuare. Take care<\/em>, ave\u0163i grij\u0103, mi-am mai spus \u00eenainte s\u0103 se urce \u00een minivanul pe care era desenat un arbore secular sub numele firmei Copaci ve\u015fnic verzi<\/em>.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Carmen Firan (USA) for the English version please click here Cu o sear\u0103 \u00eenainte st\u0103team pe veranda din fa\u0163a casei, beam vin \u015fi ne contraziceam pe suflet \u015fi spirit. Animalele au suflet dar nu au spirit, spunea Adrian, altfel ar sta \u015fi ele aici cu noi \u00een fotolii, ar bea vin ro\u015fu ori \u015fi-ar […]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[731,393],"tags":[454,1152,54],"class_list":["post-6990","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-31","category-prozascurta","tag-carmen-firan","tag-egophobia-31","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1OK","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6990","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6990"}],"version-history":[{"count":18,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6990\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7281,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6990\/revisions\/7281"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6990"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6990"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6990"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}