de Irina Savin<\/p>\n
\nMi-l imaginez pe Jean-Marc Caracci h\u0103ituind necontenit ora\u015fe str\u0103ine \u00een c\u0103utarea unor pove\u015fti urbane. \u00cens\u0103 st\u00e2ngaci \u015fi la vedere, c\u0103ci instrumentul subjug\u0103rii sfideaz\u0103 prin m\u0103rime buzunarul st\u00e2ng, mic \u015fi dreptunghiular, al jachetei \u2026 \u015fi nu-l poate ascunde nici \u00een m\u00e2neci m\u0103car. Inofensiv \u015fi tolerant cu timpul, a\u015ftept\u00e2nd, urm\u0103rind pe ascuns momentul perfect, p\u00e2ndind alinierea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 a umbrelor cu liniile \u015fi curbele gigantelor cl\u0103diri de sticl\u0103, sincronizarea aproape f\u0103r\u0103 de cusur a omenilor ce intr\u0103 sau ies de pe por\u0163ile str\u0103zilor, \u015fi simetria siluetelor umane surprinse \u00een mijlocul unui vid arhitectural \u2013 printre picioarele unei statui sau printre ziduri.
\nCaracci \u015fi-a \u00eenceput proiectul de fotografie \u201cHomo Urbanus Europeanus\u201d \u00een iunie 2007, \u015fi de atunci continu\u0103 s\u0103 viziteze capitalele Europei, dedicat visului de a surprinde simbioza omului cu arhitectura. Eschiv\u00e2ndu-se de rolul turistului de duzin\u0103, evit\u0103 s\u0103 fotografieze etaloanele arhitecturale de referin\u0163\u0103 ale locurilor pe care le viziteaz\u0103. Dimpotriv\u0103, cl\u0103dirile lui sunt anoste \u015fi monotone. Tonurile de gri nu ajut\u0103 nici ele. Iar oamenii par aceia\u015fi peste tot. Po\u0163i cu u\u015furin\u0163\u0103 confunda Lisabona cu Istanbul (\u00een opinia sa, o capital\u0103 european\u0103), \u015fi Belgradul cu Berlin. Aceasta este de fapt \u015fi ideea din spatele proiectului \u2013 s\u0103 dezbrace ora\u015fele p\u00e2n\u0103 la linii simple, p\u00e2n\u0103 ajunge la esen\u0163a pur\u0103 a acelei ‘homo-locus liaison’, pentru a pune \u00een lumin\u0103 realit\u0103\u0163ile organice \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite de europeni \u015fi a ascunde diferen\u0163ele \u00een tonuri de alb \u015fi negru \u015fi \u00een tablouri deschise. Filozofia Europei unitare a devenit aproape trivial\u0103, banal\u0103, \u00een peisajul discursurilor urbane contemporane ce devin din ce \u00een ce mai politice. \u015ei chiar dac\u0103 \u00eenc\u0103 ar mai ofensa grupuri de credincio\u015fi ferven\u0163i \u00een individualismul na\u0163iunilor, Arieni contemporani sau al\u0163ii asemenea, \u00een mod cert ar e\u015fua s\u0103 instige la efuziuni \u201cretoric-eurocentrice\u201d. \u015ei \u00een mod cert, e\u015fueaz\u0103 \u00een cazul meu.
\nDar f\u0103c\u00e2nd abstrac\u0163ie de filozofia politic\u0103, fotografiile lui Caracci induc un alt fel de entuziasm. E exaltarea descoperirii timpului \u00eenghe\u0163at \u00eentr-o imagine \u2013 unele fotografii sunt fascinante pur \u015fi simplu pentru c\u0103 artistul reu\u015fe\u015fte s\u0103 surprind\u0103 perfect, dup\u0103 ore \u00eentregi de a\u015fteptare probabil, momentul \u00een care doi b\u0103rba\u0163i \u00eembr\u0103ca\u0163i la costum trec pe sub un panou publicitar imens exact atunci c\u00e2nd cei doi munictori suspenda\u0163i de peretele de deasupra ajung \u00een dreptul z\u00e2mbetelor semi-eliptice ale celor dou\u0103 chipuri pictate \u00een reclam\u0103. Complicat de descris \u00een cuvinte, dup\u0103 cum transpare din nereu\u015fita mea alegere de limbaj, \u00eens\u0103 at\u00e2t de simpl\u0103 imaginea \u00een sine. \u015ei puternic\u0103 prin contrast \u2013 imaginea celor doi b\u0103rba\u0163i serio\u015fi, \u00een constum, merg\u00e2nd \u00een tandem, gr\u0103bindu-se mecanic pe strad\u0103, \u00een acela\u015fi cadru cu cei doi muncitori suspenda\u0163i ca dou\u0103 resturi de m\u00e2ncare nedigerat\u0103 printre din\u0163ii celor dou\u0103 fe\u0163e feminine. Acela\u015fi sentiment de zeflemea subtil\u0103, inocent\u0103, prozaic\u0103 mi-l provoac\u0103 \u015fi o alt\u0103 fotografie de-a artistului, surprins\u0103 pe malul unui lac din Bratislava. Imagineaz\u0103-\u0163i nimic altceva dec\u00e2t un lac \u015fi o f\u00e2\u015fie de iarb\u0103. O femeie plinu\u0163\u0103 \u00een constum de baie, \u00een lac, la un metru distan\u0163\u0103 de mal, cu spatele la aparat. \u015ei o r\u0103\u0163u\u015fc\u0103 mic\u0103, \u00een linie perfect\u0103 cu femeia \u015fi aparatul fotografului. Totul at\u00e2t de lini\u015ftit \u015fi pa\u015fnic, aproape portretiz\u00e2nd simbioza perfect\u0103 dintre om \u015fi natur\u0103, dac\u0103 nu ar fi acea tent\u0103 de umor.
\nAceasta e ceea ce m\u0103 surprinde cel mai mult la fotografia lui Caracci \u2013 simplitatea liniilor \u015fi a scenariilor \u015fi jocul ludic care las\u0103 loc pove\u015ftilor \u015fi interpret\u0103rilor. Mi-ar displ\u0103cea \u00eens\u0103 ca acestea s\u0103 mearg\u0103 \u00eentr-o singur\u0103 direc\u0163ie \u2013 Europa unitar\u0103. \u00cen schimb, prefer s\u0103 \u00eemi citesc propriile pove\u015fti \u00eencadrate \u00een decorurile urbane proiectate de Caracci. O parte din personajele sale par a se \u00eencadra perfect \u00een ora\u015fele \u00een care tr\u0103iesc, at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t devin st\u00e2lpi de ciment umbl\u0103tori, \u00eembrobodi\u0163i \u00een p\u00e2nza de p\u0103ianjen urban\u0103. \u00cens\u0103 altele sunt surprinse contempl\u00e2nd, f\u0103r\u0103 mi\u015fcare, p\u0103rticele din peisajul \u00eenconjur\u0103tor. Cu uimire sau resemnare. Curiozitate extatic\u0103 sau melancolie. \u015ei aceasta trebuie spectatorul s\u0103 descopere, s\u0103 \u00ee\u015fi imagineze, s\u0103 inventeze. Caracci a portretizat un b\u0103rbat b\u0103tr\u00e2n, pe o f\u00e2\u015fie de p\u0103m\u00e2nt, la marginea unui parc, sub care se deschidea o pr\u0103pastie ad\u00e2nc\u0103, cu spatele la aparat, \u015fi privirea \u00eendreptat\u0103 c\u0103tre cl\u0103dirile imense ce deschideau orizontul \u00een fa\u0163a lui. Eu mi l-am imaginat pe acela\u015fi om b\u0103tr\u00e2n, \u00eentr-o duminic\u0103 dup\u0103-amiaz\u0103, travers\u00e2nd ora\u015ful murdar \u015fi inundat de zgomote, pentru a ajunge \u00een parcul \u00een care, cu decenii \u00een urm\u0103, obi\u015fnuia s\u0103 deseneze schi\u0163e de case \u015fi s\u0103 scrie scrisori de dragoste pe spatele aceleia\u015fi buc\u0103\u0163i de h\u00e2rtie, privind acum cl\u0103dirile ce se aliniau \u00een fa\u0163a lui ca ni\u015fte mon\u015ftri extratere\u015ftri din scenariile lui H. G. Wells \u015fi \u00eenfrunt\u00e2nd timpul. Fotograful e cel care st\u0103p\u00e2ne\u015fte compozi\u0163ia, unghiurile liniilor int\u00e2lnindu-se la r\u0103scruce \u015fi aranjamentul scenei, \u00eens\u0103 povestea e \u00een ochii spectatorului. Deci, linia esen\u0163ial\u0103 a elucubra\u0163iei mele de p\u00e2n\u0103 acum s-ar curba \u00een jurul deschiderii pe care fotografiile lui Caracci o permit, ba chiar o \u00eencurajeaz\u0103 astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 re\u00eencadra continuu tot alte pove\u015fti ale spectatorilor. Mi-e team\u0103, \u00een schimb, c\u0103 nu are deloc leg\u0103tur\u0103 cu inten\u0163iile artistului ascunse \u00een spatele acestui proiect \u2013 s\u0103 traverseze Europa \u015fi s\u0103 surprind\u0103 inefabilul lui \u201cHomo Urbanus Europeanus\u201d. \u015ei m\u0103 bucur de aceasta. <\/p>\n