{"id":7329,"date":"2011-05-30T04:56:15","date_gmt":"2011-05-30T02:56:15","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=7329"},"modified":"2011-07-06T16:01:44","modified_gmt":"2011-07-06T14:01:44","slug":"mi-e-prieten-adevarul-dar-mai-prieten-mi-e-platon","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=7329","title":{"rendered":"Mi-e prieten adev\u0103rul, dar mai prieten mi-e Platon<\/em>"},"content":{"rendered":"

[Ren\u00e9 Girard & Gianni Vattimo, Adev\u0103r sau credin\u0163\u0103 slab\u0103? Convorbiri despre cre\u015ftinism \u015fi relativism<\/em>, Curtea Veche, 2009, traduc\u0103tor Cornelia Dumitru]<\/strong><\/p>\n

de Gabriel Nedelea<\/p>\n

\nDac\u0103 \u00een literatur\u0103 \u015fi art\u0103 modernitatea nu a fost epuizat\u0103 sau dep\u0103\u015fit\u0103, ba mai mult, postmodernitatea este v\u0103zut\u0103 ca o \u201efa\u0163\u0103 a modernit\u0103\u0163ii\u201d (Matei C\u0103linescu), \u00een filozofie \u015fi antropologie a avut loc o ruptur\u0103 \u00een a doua jum\u0103tate a secolului XX ce a dus la relativizarea conceptelor \u015fi la \u201esl\u0103birea g\u00e2ndirii\u201d (Gianni Vattimo, Pier Aldo Rovatti). De fapt, discursul nu mai apar\u0163ine \u00een totalitate unui domeniu anume, ci eseistica a adus \u00een prim-plan o abordare interdisciplinar\u0103 care a vizat ceea ce se afl\u0103 \u201e\u00een\u201d \u015fi \u201e\u00eentre\u201d \u015ftiin\u0163e. \u00cens\u0103 nu mic\u0103 a fost tenta\u0163ia hegemoniei uneia dintre discipline, iar dialogul a fost \u00eengreunat inclusiv de stabilirea unui limbaj comun. \u201eObiectele\u201d cercet\u0103rilor nu au devenit neap\u0103rat mai subtile, \u00eens\u0103 au sub\u0163iat \u015fi perimat acest \u201e\u00een\u201d \u015fi \u201e\u00eentre\u201d \u00eenc\u00e2t au sc\u0103pat teoretiz\u0103rii \u00een av\u00e2ntul relativiz\u0103rilor decantate de postmodernitate. Realitatea i-a sc\u0103pat discursului tot mai mult \u00een real, adic\u0103 tot mai pu\u0163in \u201ea rezistat experien\u0163elor noastre, reprezent\u0103rilor, descrierilor, imaginilor sau formaliz\u0103rilor matematice\u201d (Basarab Nicolescu). Acestea sunt premisele apari\u0163iei transdisciplinarit\u0103\u0163ii, definit\u0103 de Basarab Nicolescu prin ceea ce se afl\u0103 \u201e\u00een, \u00eentre \u015fi dincolo<\/em> de discipline\u201d. Metodologia transdisciplinar\u0103 r\u0103spunde unor nevoi acute ale postmodernismului prin for\u0163a sa de a descoperi c\u0103i noi de dialog printr-o etic\u0103 ancorat\u0103 \u00een dorin\u0163a comun\u0103 de a transcende \u015ftiin\u0163ific limitele unui limbaj sau discurs anume.<\/p>\n

\nColec\u0163ia \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Religie<\/em> de la Editura Curtea Veche, coordonat\u0103 de Basarab Nicolescu \u015fi Magda Stavinschi, propune o serie de titluri care urmeaz\u0103 paradigma metodologic\u0103 enun\u0163at\u0103 mai sus. Dialogul dintre \u015ftiin\u0163\u0103<\/em> \u015fi religie<\/em> pare cel mai puternic exemplu \u00een acest sens, iar numele g\u00e2nditorilor europeni de prim plan justific\u0103, fie \u015fi numai prin prestigiul, lor o astfel de ini\u0163iativ\u0103.<\/p>\n

\nNu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, \u00een debutul acestei cronici invocam numele filozofului italian Gianni Vattimo. Acesta \u00eempreun\u0103 cu reputatul antropolog Ren\u00e9 Girard sunt protagoni\u015ftii volumului numit Adev\u0103r sau credin\u0163\u0103 slab\u0103? Convorbiri despre cre\u015ftinism \u015fi relativism<\/em> (2009, trad. de Cornelia Dumitru), volum \u00eengrijit de Pierpaolo Antonello, care prefa\u0163eaz\u0103 cartea printr-un studiu comparativ \u00eentre g\u00e2ndirea celor doi \u015fi este prezent \u015fi \u00een convorbirile dintre ace\u015ftia. F\u0103r\u0103 a ie\u015fi din spiritul transdisciplinar putem afirma c\u0103 volumul este un \u201etrialog\u201d ce \u0163ine de un triunghi intelectual bine delimitat de forma\u0163ia fiec\u0103ruia dintre actorii s\u0103i. Pierpaolo Antonellor este arbitrul acestei \u00eent\u00e2lniri \u00eentre cele dou\u0103 personalit\u0103\u0163i \u015fi \u00eentre cele dou\u0103 viziuni care se \u00eentrep\u0103trund \u015fi se distan\u0163eaz\u0103 aproape simultan. Ren\u00e9 Girard \u015fi Gianni Vattimo nu sunt la prima carte de acest gen. Cel dint\u00e2i este cunoscut pentru Despre cele ascunse de la \u00eentemeierea lumii<\/em> \u00een dialog cu Jean-Michel Oughourlian \u015fi Guz Lefort, iar Vattimo pentru dialogurile sale cu Richard Rorty \u015fi Jacques Derrida.<\/p>\n

\nDac\u0103 Max Weber vede na\u015fterea societ\u0103\u0163ii capitaliste ca pe o \u201eprogenitur\u0103\u201d a spiritului protestant, Ren\u00e9 Girard \u015fi Gianni Vattimo v\u0103d \u00een \u201emodernitate\u201d copilul din flori al cre\u015ftinismului. Adev\u0103rata revela\u0163ie care ne survine din cre\u015ftinism este cea \u00een care \u201eJertfa M\u00e2ntuitorului\u201d trimite la ideea c\u0103 \u201esacrificiul<\/em> \u00eenseamn\u0103 de fapt a face sacru<\/em>\u201d, spre deosebire de religiile arhaice \/ tradi\u0163ionale<\/em> \u00een care sacrificiul era un mecanism de reglare a violen\u0163ei, \u00een termenii lui Girard. Adev\u0103rul<\/em> \u00eei revine astfel victimei<\/em>, iar scenariul mitic este r\u0103sturnat, \u0163apul isp\u0103\u015fitor<\/em> devine figura divinizat\u0103, investit\u0103 cu nevinov\u0103\u0163ie \u015fi cu puritate. Vattimo m\u0103rturise\u015fte c\u0103 a fost sedus de aceast\u0103 lectur\u0103 a Bibliei \u00eentreprins\u0103 de partenerul s\u0103u de dialog. Filozoful italian preia aceast\u0103 ipotez\u0103 \u015fi o \u00eenscrie \u00een ADN-ul modernit\u0103\u0163ii, \u00een reflec\u0163iile lui Heidegger despre sf\u00e2r\u015fitul metafizicii \u015fi disolu\u0163ia Fiin\u0163ei. \u00cen aceea\u015fi ordine de idei, Girard nu ezit\u0103 s\u0103 \u00eel numeasc\u0103 pe Nietzsche, \u201ecel mai mare teolog modern dup\u0103 Sf\u00e2ntul Pavel\u201d. Pentru ambii autori cre\u015ftinismul istoric ac\u0163ioneaz\u0103 ca un agent de epurare a violen\u0163ei din religiile arhaice, \u00eens\u0103 pentru Vattimo nu este suficient p\u00e2n\u0103 \u00een momentul \u00een care se va \u00eentoarce \u015fi \u00eempotriva propriei institu\u0163ionaliz\u0103ri \u015fi dogmatiz\u0103ri.<\/p>\n

\nModul \u00een care se reflect\u0103 aceste premise antropologice \u00een modernitate \u015fi \u00een critica de tip postmodern este ceea ce ne ofer\u0103 cartea de fa\u0163\u0103. Girard denun\u0163\u0103 c\u0103 relativismul este falimentul antropologiei, iar Vattimo crede c\u0103 Dumnezeu nu poate fi dec\u00e2t relativist pentru c\u0103 \u201enu este con\u0163inutul unei propozi\u0163ii adev\u0103rate<\/em>, ci este de fapt cineva<\/em> \u00eentrupat \u00een Iisus Hristos, un model de iubire\u201d. Simplific\u00e2nd, cu toate riscurile adiacente, conchidem c\u0103 iubirea de care vorbe\u015fte Vattimo este condi\u0163ia relativismului, o condi\u0163ie manifestat\u0103 at\u00e2t la nivel social, c\u00e2t \u015fi la nivel individual. Discu\u0163iile dintre cei doi se desf\u0103\u015foar\u0103 pe un ton jovial, Vattimo are un farmec aparte prin sintetiz\u0103rile sale, iar jovialitatea \u015fi umorul s\u0103u se reg\u0103sesc \u00een butade ca: \u201elegea este principiul dragostei plus regulile de circula\u0163ie\u201d. Inclusiv de aici transpare rolul privilegiat pe care \u00eel joac\u0103 dragostea, \u00een\u0163eleas\u0103 \u00eentr-o not\u0103 cumva cre\u015ftineasc\u0103, \u00een elaborarea unei etici de tip relativist.<\/p>\n

\nAstfel, din scrupule metodologice, intr\u0103m \u00een proximitatea celui de-al doilea termen constituent al titlului, \u201ecredin\u0163a slab\u0103\u201d \u015fi nu putem s\u0103 nu observ\u0103m omonimia \u015fi omologia cu \u201eg\u00e2ndirea slab\u0103\u201d la care acela\u015fi Vattimo este p\u0103rta\u015f. G\u00e2nditorul italian, plec\u00e2nd de la condi\u0163ia (post)modern\u0103 centrat\u0103 \u00een jurul ideii paradoxale a unui cre\u015ftinism descre\u015ftinat, ca surs\u0103 a ateismului \u2013 ideea pe care o discut\u0103 \u015fi Anca Manolescu \u00een recenta sa carte Studiul religiei \u00een modernitatea t\u00e2rzie<\/em> \u2013, vede \u00een \u201ecredin\u0163a slab\u0103\u201d op\u0163iunea individual\u0103 f\u0103cut\u0103 \u00een func\u0163ie de nevoile \u015fi exigen\u0163ele actuale.<\/p>\n

\nAstfel, din acest dialog transdisciplinar transpare concluzia c\u0103 angajamentul critic al cre\u015ftinismului \u00een s\u00e2nul tradi\u0163iei \u015fi arhaicului este germenul modernit\u0103\u0163ii, iar adev\u0103rul<\/em> are \u00een credin\u0163a slab\u0103<\/em> un partener \u00een respectarea principiului dragostei \u015fi al regulilor de circula\u0163ie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[Ren\u00e9 Girard & Gianni Vattimo, Adev\u0103r sau credin\u0163\u0103 slab\u0103? Convorbiri despre cre\u015ftinism \u015fi relativism, Curtea Veche, 2009, traduc\u0103tor Cornelia Dumitru] de Gabriel Nedelea Dac\u0103 \u00een literatur\u0103 \u015fi art\u0103 modernitatea nu a fost epuizat\u0103 sau dep\u0103\u015fit\u0103, ba mai mult, postmodernitatea este v\u0103zut\u0103 ca o \u201efa\u0163\u0103 a modernit\u0103\u0163ii\u201d (Matei C\u0103linescu), \u00een filozofie \u015fi antropologie a avut loc […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,731],"tags":[1113,1152,533],"class_list":["post-7329","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-31","tag-critica","tag-egophobia-31","tag-gabriel-nedelea"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1Ud","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7329","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7329"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7329\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7330,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7329\/revisions\/7330"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7329"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7329"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7329"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}