{"id":7430,"date":"2011-09-14T16:02:17","date_gmt":"2011-09-14T14:02:17","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=7430"},"modified":"2011-09-13T16:07:03","modified_gmt":"2011-09-13T14:07:03","slug":"autenticitate-si-simulare-in-fight-club","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=7430","title":{"rendered":"Autenticitate \u015fi simulare \u00een Fight Club<\/it>"},"content":{"rendered":"

de \u015etefan Bolea<\/p>\n

 <\/p>\n

Romanul Fight Club<\/em> (1996) al lui Chuck Palahniuk deschide \u00een teoria cultural\u0103 un capitol care ar putea fi numit postexisten\u0163ialism (sau para-existen\u0163ialism), \u00een care teme centrale ale tradi\u0163iei existen\u0163iale sunt combinate cu critica postmodern\u0103 a consumerismului \u015fi cu un punct de vedere nihilist (de la Schopenhauer \u015fi Nietzsche la Cioran \u015fi Artaud). Motivul copiei (sau al clonei) este important (\u201eA\u015fa-i c\u00e2nd suferi de insomnie. Totul e at\u00e2t de \u00eendep\u0103rtat \u2013 o copie a unei copii a unei copii\u201d<\/a>1<\/sup><\/sup>; \u201e\u2026s\u0103rutul lui Tyler pe dosul m\u00e2inii mele, copie a unei copii a unei copii.\u201d<\/a>2<\/sup><\/sup>) La fel cum Jack este clona lui Tyler (sau invers), \u00eentr-o societate \u00een care primeaz\u0103 (ca strategie de adaptare sau ca mijloc de a ne \u00eembl\u00e2nzi nesiguran\u0163a, este irelevant) das Man<\/em>, suntem \u00een primul r\u00e2nd, ca subiec\u0163i psihosociologici, c\u00f3pii ale celorlal\u0163i. \u00cen versiunea lui Heidegger, \u201eceilal\u0163i \u2026 sunt aceia de care cel mai adesea nu<\/em> te distingi pe tine \u00eensu\u0163i\u201d<\/a>3<\/sup><\/sup>. Astfel, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 ajungem s\u0103 posed\u0103m \u015fi s\u0103 aspir\u0103m la acelea\u015fi obiecte, nu ne mai distingem nici \u00een structurile inerente ale subiectivit\u0103\u0163ii: o m\u0103sur\u0103 comun\u0103 pentru fiecare individ sau fiin\u0163\u0103 uman\u0103 \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t Dasein<\/em>-ul este dezumanizat (Bennett remarc\u0103 faptul c\u0103 Fight Club<\/em>-ul militeaz\u0103 pentru o campanie de reumanizare a subiectului prin explorarea existen\u0163ial\u0103 a mor\u0163ii, suferin\u0163ei \u015fi a violen\u0163ei<\/a>4<\/sup><\/sup>) \u015fi redus la un \u015fablon, care p\u0103streaz\u0103 aparen\u0163a structurii umane, dar \u00een realitate este o reflexie a obiectelor pe care le achizi\u0163ion\u0103m \u015fi al repeti\u0163iei munc\u0103\u2013media\u2013somn.<\/p>\n


\n <\/p>\n

Critica consumerismului dintr-o perspectiv\u0103 anarho-nihilist\u0103 este eviden\u0163iat\u0103 \u00een urm\u0103torul fragment: \u201eOamenii care st\u0103teau pe closet cu reviste pornografice \u00een m\u00e2n\u0103 le-au schimbat acum cu cataloage de mobil\u0103 de la IKEA. A\u015fa am ajuns acum s\u0103 avem cu to\u0163ii acela\u015fi fotoliu Johanneshov cu dungi verzi, model Srinne \u2026 A\u015fa am ajuns acum s\u0103 avem cu to\u0163ii aceleia\u015fi l\u0103mpi de h\u00e2rtie Rislampa\/Har, f\u0103cute din s\u00e2rm\u0103 \u015fi h\u00e2rtie ecologic\u0103 nealbit\u0103 \u2026 Tac\u00e2muri Alle. O\u0163el inoxidabil. Sigure pentru ma\u015fina de sp\u0103lat vase. Ceas de perete Vild, din o\u0163el galvanizat, ah, trebuia s\u0103-l cump\u0103r\u2026 Lucrurile pe care le posezi au ajuns acum s\u0103 te posede ele pe tine.\u201d<\/a>5<\/sup><\/sup> \u201eObscurul obiect al dorin\u0163ei\u201d (ca s\u0103-l parafrazez pe Bu\u00f1uel) s-a transferat din sfera erotic\u0103 \u00een cea economic\u0103: o economie libidinal\u0103. La fel cum <\/span>luxuria<\/em><\/span> poate deveni <\/span>gula<\/em><\/span> (cum dorin\u0163a sexual\u0103 se poate transforma \u00een voracitate), ea poate deveni \u015fi <\/span>avaritia<\/em><\/span>. Iar celor care ar putea argumenta c\u0103 personalizarea deosebit\u0103, varitatea pluriform\u0103 pe care o ofer\u0103 produsele de pe pia\u0163\u0103 nu corespunde unor indivizi tipici trecu\u0163i prin aceea\u015fi matri\u0163\u0103, ci unor personalit\u0103\u0163i diverse, care tind s\u0103-\u015fi satisfac\u0103 ni\u015fte gusturi speciale, le amintim diagnoza lui Simone de Beauvoir<\/span>: \u201e<\/span>To\u0163i mic-burghezi[i] au mania originalit\u0103\u0163ii… Nu-\u015fi dau seama c\u0103 \u0103sta este \u00eenc\u0103 un fel prin care se-aseam\u0103n\u0103.\u201d<\/a>6<\/sup><\/sup> Obiectele posesive ce deposedeaz\u0103 de individualitate nu sunt receptate de cei mai mul\u0163i oameni drept un factor de alienare, ci un mijloc de etalare al succesului personal. Mai jos, Palahniuk sintetizeaz\u0103 tema alien\u0103rii prin urm\u0103torul argument: \u201eGenera\u0163ii \u00eentregi au muncit \u00een ni\u015fte slujbe pe care le urau din tot sufletul doar ca s\u0103 poat\u0103 s\u0103-\u015fi cumpere tot ce nu aveau nevoie\u201d<\/a>7<\/sup><\/sup> (dubl\u0103 insatisfac\u0163ie: munc\u0103 distructiv\u0103 + posesiuni contingente).<\/p>\n

 <\/p>\n

Societatea simul\u0103rii, \u00een care am ajuns clonele celorlal\u0163i (\u015fi mai ales, propriile noastre parodii) este contracarat\u0103 de c\u0103utarea autenticit\u0103\u0163ii (\u015fi am putea spune c\u0103 a\u015fa devine vizibil post-existen\u0163ialismul, \u00een\u0163eles ca o combina\u0163ie de existen\u0163ialism \u015fi postmodernism, la care se adaug\u0103 nihilismul lor subiacent). Cultul autenticit\u0103\u0163ii are drept corolar extrem un proiect de distrugere cultural\u0103 (o distrugere care are ca inten\u0163ionalitate recrea\u0163ia, repersonalizarea \u015fi reumanizarea), care reiese din postulatele lui Schopenhauer, Nietzsche sau Bakunin. Aceast\u0103 declara\u0163ie de nihilism activ se nume\u015fte Proiectul Mutilare [Project Mayhem]<\/em>: \u201eProiectul Mutilare va obliga omenirea s\u0103 se potoleasc\u0103 sau s\u0103 intre \u00een hibernare pentru a-i permite P\u0103m\u00e2ntului s\u0103 se regenereze.\u201d<\/a>8<\/sup><\/sup> Dup\u0103 cum explic\u0103 Barry Vacker, \u201edistrugerea lumii cere o form\u0103 de con\u015ftiin\u0163\u0103 ancestral\u0103, o con\u015ftiin\u0163\u0103 care trebuie golit\u0103 de cunoa\u015fterea tehnologic\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163ific\u0103, devolu\u0163ia intelectual\u0103 de la modernitate la premodernitate\u201d<\/a>9<\/sup><\/sup><\/p>\n

 <\/p>\n

Proiectul utopic de asasinare a modernit\u0103\u0163ii \u015fi de instalare a unei epoci premoderne de v\u00e2n\u0103tori \u015fi culeg\u0103tori este eviden\u0163iat prin pasaje post-apocaliptice poetice: \u201eVei v\u00e2na elani prin p\u0103durile jilave din jurul ruinelor de la Rockefeller Center \u015fi vei s\u0103pa dup\u0103 molu\u015fte l\u00e2ng\u0103 scheletul turnului Space Needle, \u00eenclinat la patruzeci \u015fi cinci de grade. Vei picta fe\u0163e totemice uria\u015fe \u015fi dr\u0103cu\u015fori pe zg\u00e2rie-nori \u015fi, \u00een fiecare sear\u0103, omenirea care a mai r\u0103mas se va retrage \u00een gr\u0103dinile zoologice goale \u015fi se va \u00eenchide \u00een cu\u015fti de frica, ur\u015filor, felinelor \u015fi a lupilor, care trec prin fa\u0163a cu\u015ftilor \u015fi ne privesc printre gratii toat\u0103 noaptea.\u201d<\/a>10<\/sup><\/sup> Simbolurile civilizatoare (Rockefeller Center, un complex de 19 cl\u0103diri din New York de 89000 m2<\/sup>, turnul Space Needle din Seattle, \u00eenalt de 184 m), puncte de atrac\u0163ie turistic\u0103 \u015fi de coagulare a capitalului, devin, \u00eentr-o proiec\u0163ie premodern\u0103, simple terenuri de v\u00e2n\u0103toare: gherila urban\u0103 se transform\u0103 \u00een lupta de supravie\u0163uire, \u00een care trebuie s\u0103 ne dovedim, din nou, superioritatea spiritual\u0103 \u015fi mai ales fizic\u0103 \u00een fa\u0163a animalelor, \u00een timp ce gr\u0103dinii zoologice devin cu\u015fti pentru protec\u0163ia fiin\u0163elor umane.<\/p>\n

 <\/p>\n

Aceast\u0103 preeminen\u0163\u0103 a corpului (o tem\u0103 existen\u0163ialist\u0103: con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103 este una \u00eentrupat\u0103), la care se refer\u0103 \u015fi accentul pus pe lupt\u0103 [fight]<\/em> (Barry Vacker) este o pledoarie la imediate\u0163e \u015fi nemijlocire, care demonstreaz\u0103 c\u0103 explorarea durerii sau a mor\u0163ii ne aduc \u00een aproprierea noastr\u0103 (\u00een centrul nostru adev\u0103rat) \u015fi care militeaz\u0103 \u00eempotriva alien\u0103rii \u015fi pentru autenticitate. Dac\u0103 simularea indic\u0103 o propagare a conformismului, simetric, autenticitatea trimite la originalitate: este exact raportul din depersonalizare \u015fi individualism. Se pare c\u0103 acest tip de postexisten\u0163ialism cere o resurec\u0163ie a subiectului (chiar prin experimente nihiliste sau anarhice) sau o reconstruc\u0163ie a lui, \u00een timp ce postmodernismul a renun\u0163at complet la subiect. Din punctul de vedere al lui Palahniuk, la \u00eentrebarea ce anume urmeaz\u0103 postmodernit\u0103\u0163ii, se poate r\u0103spunde doar cu: premodernitatea. Am putea fi mai nuan\u0163a\u0163i \u015fi s\u0103 eviden\u0163iem faptul c\u0103 modernitatea t\u00e2rzie preced\u0103 o modernitate alternativ\u0103, care merge dincolo de capital<\/em> \u015fi mizeaz\u0103 pe un individ, care se treze\u015fte din \u201esomnul dogmatic\u201d al muncii alienante (care munce\u015fte pentru propria sa dezvoltare, nu pentru bani) \u015fi al curiozit\u0103\u0163ii mediatice, miz\u00e2nd pe c\u0103utarea propriului sine \u015fi cea a autenticit\u0103\u0163ii. Conform principiilor autocrea\u0163iei, Dasein<\/em>-ul ar trebui s\u0103 corespund\u0103 unei opere de art\u0103 \u015fi nu unui produs fabricat \u00een serie, existen\u0163a preced\u00e2ndu-i esen\u0163ei sale.<\/p>\n

Note<\/p>\n

\n

<\/a>1 Chuck Palahniuk, Fight Club<\/em>, traducere \u015fi note de Dan Croitoru, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2004, p. 21.<\/p>\n<\/div>\n

\n

<\/a>2 Chuck Palahniuk, op.cit.<\/em>, p. 119.<\/p>\n<\/div>\n

\n

<\/a>3 Martin Heidegger, Fiin\u0163\u0103 \u015fi timp<\/em>, traducere de Gabriel Liiceanu \u015fi C\u0103t\u0103lin Cioab\u0103, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, 2003, p. 163.<\/p>\n<\/div>\n

\n

<\/a>4 Robert Bennett, The Death of Sisyphus: Existentialist Literature and the Cultural Logic of Chuck Palahniuk\u2019s Fight Club<\/em>, \u00een Stirrings Still. The International Journal of Existential Literature<\/em>, Fall\/Winter 2005, Vol. 2, No. 2, p. 74.<\/p>\n<\/div>\n

\n

<\/a>5 Chuck Palahniuk, op.cit.<\/em>, pp. 49-50.<\/p>\n<\/div>\n

\n

<\/a>6 Simone de Beauvoir, S\u00e2ngele celorlal\u0163i<\/em>, traducere de Ileana Vulpescu, Editura Paralela 45, Pite\u015fti, 2008, p. 59.<\/p>\n<\/div>\n

\n

<\/a>7 Chuck Palahniuk, op.cit.<\/em>, p. 186.<\/p>\n<\/div>\n

\n

<\/a>8 Chuck Palahniuk, op.cit.<\/em>, p. 155.<\/p>\n<\/div>\n

\n

<\/a>9 Barry Vacker, Slugging Nothing. Fighting the Future in Fight Club<\/em> [versiunea Kindle], 2008, ob\u0163inut\u0103 de pe Amazon.com.<\/p>\n<\/div>\n

\n

<\/a>10 Chuck Palahniuk, op.cit.<\/em>, p. 154.<\/p>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de \u015etefan Bolea   Romanul Fight Club (1996) al lui Chuck Palahniuk deschide \u00een teoria cultural\u0103 un capitol care ar putea fi numit postexisten\u0163ialism (sau para-existen\u0163ialism), \u00een care teme centrale ale tradi\u0163iei existen\u0163iale sunt combinate cu critica postmodern\u0103 a consumerismului \u015fi cu un punct de vedere nihilist (de la Schopenhauer \u015fi Nietzsche la Cioran \u015fi […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,739],"tags":[775,1113,1153,39],"class_list":["post-7430","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-32","tag-chuck-palahniuk","tag-critica","tag-egophobia-32","tag-stefan-bolea"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-1VQ","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7430","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7430"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7430\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7433,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7430\/revisions\/7433"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7430"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7430"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7430"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}