{"id":7698,"date":"2011-09-30T19:33:33","date_gmt":"2011-09-30T17:33:33","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=7698"},"modified":"2011-10-03T21:47:20","modified_gmt":"2011-10-03T19:47:20","slug":"iarba-de-pe-zid","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=7698","title":{"rendered":"Iarba de pe zid"},"content":{"rendered":"

de Adrian S\u00e2ngeorzan [USA]
\nfor the English version click here<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

\nAm plecat la \u00eenceputul iernii \u015fi dup\u0103 dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni am ajuns acolo \u00een plin\u0103 var\u0103. Aveam nou\u0103 ani \u015fi am priceput dintr-o dat\u0103 c\u0103 ideea de timp \u015fi spa\u0163iu e a\u015fezat\u0103 prost \u00een capul meu, ca o fereastr\u0103 deschis\u0103 spre nimic. Nici ai mei nu erau mai dumiri\u0163i. At\u00e2t tata c\u00e2t \u015fi mama p\u0103reau ni\u015fte \u00eenc\u0103peri umane f\u0103cute vrai\u015fte, cu toate ferestrele sparte \u015fi prin care tr\u0103gea un curent str\u0103in. Sora mea fiind prea mic\u0103 le-a luat pe toate a\u015fa cum trebuia, ca un animal l\u0103sat \u00een libertate, proasp\u0103t scos dintr-o cu\u015fc\u0103 \u00eentunecat\u0103. Se juca fericit\u0103 cu copiii din mahalaua ucrainian\u0103 de parc\u0103 s-ar fi n\u0103scut acolo, \u00een pampas. De pe duna pe care fusesem l\u0103sa\u0163i s\u0103 ne a\u015fez\u0103m se vedea \u00een dep\u0103rtare ora\u015ful. \u00cei sim\u0163eam vibra\u0163ia, \u00eei auzeam zgomotul \u015fi sirenele vapoarelor care duceau spre dep\u0103rt\u0103ri vitele ciop\u00e2r\u0163ite ale pampasului \u015fi aduceau cu ele oameni ca noi, supravie\u0163uitorii r\u0103zboiului \u015fi ai foametei. Primele zile am stat la un unchi care ajunsese acolo de c\u00e2\u0163iva ani. A cincea zi s-au adunat to\u0163i vecini \u015fi p\u00e2n\u0103 diminea\u0163a ne-am ridicat o cas\u0103 de adobe. Puneam lut amestecat cu iarb\u0103 uscat\u0103 \u00een ni\u015fte forme de lemn \u015fi c\u00e2nd amestecul acela se \u00eent\u0103rea la soare \u00eel scoteam afar\u0103. Ar\u0103ta ca o c\u0103r\u0103mid\u0103 mare \u015fi neterminat\u0103, \u00eenc\u0103 vie, care mai p\u0103stra \u00een ea ceva din respira\u0163ia p\u0103m\u00e2ntului. Casa avea dou\u0103 \u00eenc\u0103peri \u00een care ferestrele erau a\u015fezate unde trebuie, doar c\u0103 ar\u0103tau ca dou\u0103 orbite goale, f\u0103r\u0103 ochi, f\u0103r\u0103 rame sau ochelari de sticl\u0103. Noaptea treceau prin ele p\u0103s\u0103ri necunoscute nou\u0103 care zburau prin cas\u0103 ca \u015fi cum ea n-ar fi fost acolo. C\u00e2nd i-am pus \u015fi geamuri, p\u0103s\u0103rile se izbeau de ele nedumerite. La \u00eenceput n-am avut nici u\u015f\u0103 de lemn, doar o p\u00e2nz\u0103 care oprea mu\u015ftele, dar tata m-a m\u0103surat \u015fi a f\u0103cut un semn \u00een cantul u\u015fii. S\u0103 vedem c\u00e2t o s\u0103 cre\u015fti aici, b\u0103iete! Ne-am f\u0103cut repede rost de paturi \u015fi o mas\u0103 cu patru scaune din cele aruncate de al\u0163ii. A\u015fternuturi, fe\u0163e de pern\u0103 \u015fi de mas\u0103 adusesem de unde plecaser\u0103m. Plus o p\u00e2nz\u0103 alb\u0103 pe care o numeam \u201dp\u0103retar\u201d brodat\u0103 de bunica, cu imaginea unei buc\u0103t\u0103rii din nordul Transilvaniei \u00een care o femeie cu n\u0103fram\u0103 pe cap \u00eenv\u00e2rtea o lingur\u0103 de lemn \u00eentr-o oal\u0103 a\u015fezat\u0103 pe foc. Dedesupt scria \u00een rom\u00e2ne\u015fte \u201dBuc\u0103t\u0103reasa harnic\u0103 \u0163ine gosp\u0103d\u0103ria bine\u201d. De atunci n-am mai vorbit acea limb\u0103 a bunicilor pentru c\u0103 cei de pe dun\u0103 erau ucrainieni \u015fi ruteni, oameni sc\u0103pa\u0163i \u00een fel \u015fi chip de la moarte, de-o parte sau alta a vechilor grani\u0163e. \u00cen jurul dunei noastre nu mai era nicio grani\u0163\u0103. Doar oceanul \u00eentr-o parte, pampasul nesf\u00e2r\u015fit \u00een alta, \u015fi ora\u015ful cu burta lui mare \u00een care aveam s\u0103 \u00eenc\u0103pem \u015fi noi p\u00e2n\u0103 la urm\u0103.
\nDuminica mergeam la biserica ortodox\u0103, f\u0103cut\u0103 \u015fi ea din adobe. Avea ferestre adev\u0103rate, iar la intrare un Cristos r\u0103stignit f\u0103cut nu din tabl\u0103 sub\u0163ire de zinc, ci din carcasa groas\u0103 de o\u0163el a unui vapor italian care ajunsese \u00een port scufundat pe jum\u0103tate. Dup\u0103 slujb\u0103 b\u0103rba\u0163ii se \u00eemb\u0103tau \u015fi povesteau tot felul de groz\u0103vii de dinainte de r\u0103zboi c\u00e2nd Stalin voia s\u0103-i omoare prin \u00eenfometare, c\u00e2nd le luaser\u0103 vitele, gr\u00e2nele, \u015fi nu-i mai l\u0103sau s\u0103 planteze nimic, nici s\u0103 pescuiasc\u0103, nici s\u0103 v\u00e2neze, nici s\u0103 prind\u0103 p\u0103s\u0103ri sau l\u0103custe, \u00eenc\u00e2t unii au ajuns s\u0103-\u015fi man\u00e2nce mor\u0163ii r\u0103ma\u015fi doar piele \u015fi os. Cine \u015ftie cum sf\u00e2r\u015fiser\u0103 bunicii mei care acum z\u0103ceau frumos \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00eentr-o fotografie \u00eenr\u0103mat\u0103, sp\u00e2nzurat\u0103 pe peretele de adobe. Viva Argentina, \u0163ar\u0103 plin\u0103 de m\u00e2ncare, vaci c\u00e2te stele pe cer, tango pe str\u0103zi, cap\u0103t al p\u0103m\u00e2ntului unde niciun r\u0103u nu mai putea s\u0103 ne ajung\u0103. Mama mai adusese cu ea o icoan\u0103 pe sticl\u0103 cu Maica Domnului. Avea deasupra un ochi mare triunghiular prin care Dumnezeu ne privea tot timpul. Mama ne amenin\u0163a cu ochiul acela care era mereu cu privirea pe noi. \u201eChiar \u015fi aici, la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului, mam\u0103? P\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een Patagonia sau \u021aara de Foc?\u201d \u201eOriunde vom merge b\u0103iete, s\u0103-\u0163i intre asta bine \u00een cap!\u201d
\n\u00centr-o noapte, \u00een care c\u0103ldura \u015fi umezeala verii argentiniene cobor\u00e2se nemilos peste noi, am auzit \u00een cas\u0103 un sunet ciudat, continuu \u015fi bl\u00e2nd, ca o \u015foapt\u0103 nesigur\u0103 ce p\u0103rea s\u0103 vin\u0103 de peste tot. Dormeam la perete l\u00e2ng\u0103 tata, care oric\u00e2t se sp\u0103la seara, tot mirosea a s\u00e2nge \u015fi carne de vac\u0103. Lucra toat\u0103 ziua \u00eentr-un abator \u015fi seara ne aducea fleici proaspete de vi\u0163el pe care le ascundea \u00een pantaloni. Le arunca pe gr\u0103tar de cum ajungea acas\u0103, mai triumf\u0103tor ca un conqiustador spaniol. Dormeam dezvelit \u015fi gol, lipit de peretele cald de adobe \u015fi spre diminea\u0163\u0103 am sim\u0163it cum ceva pl\u0103cut \u015fi moale \u00eencepe s\u0103-mi g\u00e2dile spatele. Visam c\u0103 sunt bolnav, cu febr\u0103 \u015fi mama m\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie cu m\u00e2na ei moale \u015fi lat\u0103. Mijea de ziu\u0103 c\u00e2nd de pe perete a c\u0103zut cu un zgomot surd fotografia \u00eenr\u0103mat\u0103 a bunicilor. M-am ridicat \u00een capul oaselor \u015fi am v\u0103zut cum pe pere\u0163ii no\u015ftri de adobe cre\u015ftea iarba. O iarb\u0103 verde \u015fi gras\u0103 ca cea de pe c\u00e2mp. Icoana st\u0103tea \u015fi ea \u00eempins\u0103 gata s\u0103 cad\u0103 iar p\u0103retarul alb era ca o p\u00e2nz\u0103 de corabie umflat\u0103 de v\u00e2nt. Printr-o gaur\u0103 mic\u0103, chiar \u00een pieptul bunicii care mesteca \u00een vechea oala de m\u00e2ncare, \u00ee\u015fi f\u0103cuse loc o margaret\u0103. Dormeau du\u015fi cu to\u0163ii, iar eu am stat rezemat de perete p\u00e2n\u0103 s-a trezit mama. Sim\u0163eam cu spatele gol cum \u00eemi cre\u015fte iarba sub piele, o iarb\u0103 str\u0103in\u0103 de care nu-mi mai era fric\u0103. M-am g\u00e2ndit c\u0103 \u00een a\u015fteptarea \u00cenvierii, a\u015fa simt poate \u015fi mor\u0163ii de sub p\u0103m\u00e2nt r\u0103d\u0103cinile naturii. Tata nici n-a b\u0103gat de seam\u0103 c\u00e2mpul \u00eenverzit de pe pere\u0163ii no\u015ftrii. A m\u00e2ncat ceva \u00een grab\u0103 \u015fi a plecat spun\u00e2ndu-ne s\u0103-l a\u015ftept\u0103m cu jarul preg\u0103tit pentru gr\u0103tare. Sora mea a plecat s\u0103 se joace afar\u0103 iar eu cu mama am tuns cu o foarfec\u0103 mare iarba de pe pere\u0163i. Mama o t\u0103ia la trei-patru zile p\u00e2n\u0103 s-a \u00eendesit ca un gazon de fotbal. M-a tuns cu acea\u015fi foarfec\u0103 \u015fi pe mine, c\u00e2t a putut de scurt, s\u0103 mi se \u00eendese \u015fi mie p\u0103rul, c\u0103 altfel poate seam\u0103n cu unul din bunici care chelise de t\u00e2n\u0103r. Nu-i cunoscusem pe niciunii. \u201eCum au murit bunicii?\u201d Am \u00eendr\u0103znit \u00eentr-o zi s-o \u00eentreb pe mama. \u201dDe foame, b\u0103iete. A\u015fa se murea atunci\u201d. \u201d\u015ei nu i-a\u0163i m\u00e2ncat?…\u201d Mama s-a \u00eentors spre mine \u00eengrozit\u0103 \u015fi m-a privit at\u00e2t de dojenitor c\u0103 mi-a venit s\u0103 m\u0103 ascund \u00een iarba pere\u0163ilor. Doar margareta din pieptul bunicii a fost l\u0103sat\u0103 s\u0103 creasc\u0103 \u00een voie. Plantele c\u00e2nd ies din pere\u0163i cresc p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 tot \u00een sus, a\u015fa c\u0103 s\u00e2nul bunicii ar\u0103ta ca un ghiveci de flori ag\u0103\u0163at de perete.
\nSeara ne-am adunat mai mul\u0163i vecini. Era s\u00e2mb\u0103t\u0103 \u015fi tata adusese destul\u0103 carne \u00een pantaloni \u015fi o damigean\u0103 cu vin de Mendoza. Unul din vecini avea un patefon cu cilindru \u015fi din p\u00e2lnia lui \u00eencepuse s\u0103 ias\u0103 o muzic\u0103 nou\u0103, neobi\u015fnuit\u0103. Tangoul mi-a r\u0103mas de atunci amestecat \u00een cap cu iarba gras\u0103 de pe pere\u0163ii de adobe, fleicile grase de vac\u0103 \u015fi imaginea mamei dans\u00e2nd \u015fov\u0103itor, dar fericit\u0103, cu unul din vecinii no\u015ftri, un fost gaucho pe care tata nu-l putea suporta. Eu primeam bucata cea mai mare de carne pentru c\u0103 eram \u00een cre\u015ftere \u015fi trebuia s\u0103 ajung b\u0103rbat c\u00e2t mai repede. Tata m\u0103 tot m\u0103sura la u\u015f\u0103 \u015fi eu ajungeam tot p\u00e2n\u0103 la semnul de la care \u00eencepusem via\u0163a noastr\u0103 nou\u0103. Voiam s\u0103-l v\u0103d mul\u0163umit a\u015fa c\u0103 m\u0103 s\u0103ltam pe v\u00e2rfuri, dar tot nu treceam de semnul acela blestemat. Dac\u0103 \u00een primele luni doar ridica neputincios din umeri, dup\u0103 un an de Argentina \u00eencepuse s\u0103 fie de-a dreptul \u00eengrijorat. \u201dUit\u0103-te la sor\u0103-ta, te-a \u00eentrecut p\u00e2n\u0103 \u015fi ea…\u201d. \u201dPoate cre\u015fte \u015fi zidul cu iarb\u0103 \u015fi cu semn tot…\u201d am \u00eencercat eu.
\nAltfel, eram bine. Iute la trup \u015fi la minte, primul la \u015fcoal\u0103, driblam frumos la fotbal, dar de crescut nu cre\u015fteam deloc, oric\u00e2t\u0103 carne \u015fi ulei de pe\u015fte \u00eenghi\u0163eam. \u00centr-o sear\u0103 de duminic\u0103 c\u00e2nd dansau \u00een jurul patefonului, \u00eel aud pe fostul gaucho strig\u00e2nd peste um\u0103rul mamei: \u201dNu te nec\u0103ji, Vasili! A ajuns \u015fi la noi medicamentul acela bun la toate.\u201d \u00centr-o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 tata a ap\u0103rut acas\u0103 cu o cutiu\u0163\u0103 mic\u0103 de carton \u00een m\u00e2n\u0103, pe care ne-a ar\u0103tat-o mai triumf\u0103tor ca niciodat\u0103. \u201dM-a costat salariul pe o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 dar trebuie f\u0103cut ceva, b\u0103iete. Oamenii zic c\u0103-i miraculos.\u201d \u00cen\u0103untru era un flacon de sticl\u0103 \u015fi am priceput repede c\u0103 medicamentul miraculos trebuia injectat cumva \u00een bucile mele. La trei case de noi era un fost veterinar ucrainian care trecuse peste ocean o sering\u0103 \u015fi c\u00e2teva ace. Seringa unui veterinar care \u00eengrijise doar cai \u015fi boi are o m\u0103rime direct propor\u0163ional\u0103 cu cea a fo\u015ftilor lui pacien\u0163i. C\u00e2nd am v\u0103zut-o am vrut s\u0103 \u0163\u00e2\u015fnesc afar\u0103. Tata mi-a blocat calea bl\u00e2nd dar ferm \u015fi mi-a spus \u201dn-ai \u00eencotro b\u0103iete, trebuie s\u0103 cre\u015fti \u015fi tu odat\u0103…\u201d. Ceea ce a urmat mi-a r\u0103mas ad\u00e2nc \u00eentip\u0103rit \u00een minte. \u015etiam c\u0103 n-am sc\u0103pare, a\u015fa c\u0103 m-am dat b\u0103tut \u015fi le-am promis c\u0103 m\u0103 voi supune \u015fi-mi voi pune fundul la b\u0103taie. Veterinarul a scos seringa dintr-o cutie metalic\u0103 \u015fi i-a ata\u015fat un ac lung \u015fi gros, apoi a tras din flacon medicamentul acela. Flaconul era at\u00e2t de mic fa\u0163\u0103 de sering\u0103, \u00eenc\u00e2t m-am g\u00e2ndit c\u0103 seam\u0103n\u0103 cu un elefant care suge o nuc\u0103 de cocos. Apoi s-au \u00eentors cu to\u0163ii spre mine \u015fi mi-au spus \u00een cor \u201dd\u0103-\u0163i jos pantalonii\u201d. Mi-am descheiat cureaua \u015fi m-am \u00eentors spre zidul de adobe ca un condamnat. Mi-am ridicat resemnat m\u00e2inile \u015fi am \u00een\u015ff\u0103cat dou\u0103 smocuri de iarb\u0103 de care m\u0103 \u0163ineam str\u00e2ns. Tata mi-a tras pantalonii p\u00e2n\u0103 la genunchi. Am str\u00e2ns tare din buci \u015fi am sim\u0163it acul intr\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la os. C\u00e2nd mi-a injectat solu\u0163ia durerea a devenit insuportabil\u0103 \u015fi mi-a cobor\u00e2t \u00een jos pe picior ca un fulger. Am le\u015finat dar am r\u0103mas ag\u0103\u0163at de smocurile de iarb\u0103. C\u00e2nd mi-am revenit mi-am tras demn pantaloni \u015fi am ie\u015fit afar\u0103 cu flaconul acela \u00een m\u00e2n\u0103, m-am a\u015fezat sub un palmier \u015fi am z\u0103cut acolo p\u00e2n\u0103 t\u0103rziu. Mai am \u015fi azi flaconul acela. Pe el scria: Penicilin\u0103, 500 000 de unita\u0163i. M-am g\u00e2ndit c\u0103 dup\u0103 at\u00e2tea unit\u0103\u0163i voi \u00eencepe s\u0103 cresc imediat. Dup\u0103 dou\u0103 zile am \u00eenceput s\u0103 am febr\u0103 \u015fi locul injec\u0163iei se \u00eenro\u015fise \u015fi se umflase peste m\u0103sur\u0103. Veterinarul m-a examinat atent \u015fi a spus c\u0103 am f\u0103cut un abces \u00een fes\u0103, c\u0103 trebuie \u201ddrenat\u201d p\u00e2n\u0103 nu-mi intr\u0103 puroiul \u00een s\u00e2nge. Au a\u015fteptat p\u00e2n\u0103 s-a \u00eentors tata de la abator \u015fi au folosit briceagul lui care avea lama bine ascu\u0163it\u0103. Veterinarul mi-a spus sec c\u0103 asta o s\u0103 m\u0103 doar\u0103 pu\u0163in \u015fi c\u0103 ar fi bine s\u0103 iau \u00eenainte o gur\u0103 mare de vodc\u0103. A fost pentru prima dat\u0103 c\u00e2nd m-am \u00eemb\u0103tat, dar pot s\u0103 spun c\u0103 vodca e un bun anestetic. Au sterilizat v\u00e2rful briceagului \u00een flac\u0103ra unei brichete. \u201dAcum b\u0103iete \u00eentoarce-te cu fa\u0163a la zid \u015fi \u0163ine-te bine de iarb\u0103.\u201d N-am sim\u0163it mare lucru \u015fi nici n-am mai le\u015finat. M-am g\u00e2ndit la vitele din pampas pe care gauchos le \u00eensemnau cu fierul \u00eenro\u015fit \u015fi mi-am spus c\u0103 pot s\u0103 rabd \u015fi eu at\u00e2ta. M-am \u0163inut tare de iarb\u0103, care devenise groas\u0103 \u015fi puternic\u0103. Dup\u0103 ce mi-au drenat puroiul \u015fi mi s-a \u00eenchis rana, am \u00eenceput s\u0103 cresc dintr-o dat\u0103. C\u00e2te un centimetru pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. Aproape c\u0103 \u0163ineam pasul cu iarba de pe pere\u0163i, pe care mama \u00een semn de recuno\u015ftin\u0163\u0103 n-o mai tundea at\u00e2t de des. Tata era cel mai fericit om. Le spunea tuturor c\u0103 meritase investi\u0163ia \u015fi a dat o petrecere mare \u00een ziua \u00een care am lovit cu fruntea cantul de sus al u\u015fii. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Adrian S\u00e2ngeorzan [USA] for the English version click here   Am plecat la \u00eenceputul iernii \u015fi dup\u0103 dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni am ajuns acolo \u00een plin\u0103 var\u0103. Aveam nou\u0103 ani \u015fi am priceput dintr-o dat\u0103 c\u0103 ideea de timp \u015fi spa\u0163iu e a\u015fezat\u0103 prost \u00een capul meu, ca o fereastr\u0103 deschis\u0103 spre nimic. Nici ai mei […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[739,393],"tags":[499,1153,54],"class_list":["post-7698","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-32","category-prozascurta","tag-adrian-sangeorzan","tag-egophobia-32","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-20a","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7698","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7698"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7698\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7740,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7698\/revisions\/7740"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7698"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7698"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7698"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}