{"id":7873,"date":"2011-11-26T08:03:11","date_gmt":"2011-11-26T06:03:11","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=7873"},"modified":"2011-11-24T22:07:03","modified_gmt":"2011-11-24T20:07:03","slug":"ce-este-un-autor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=7873","title":{"rendered":"Ce este un autor?"},"content":{"rendered":"

de Eugen Bartic-Bogdan<\/p>\n

 <\/p>\n

\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u201eLa \u00eenceput a fost Cuv\u00e2ntul. \u015ei Cuv\u00e2ntul trup S-a f\u0103cut \u015fi S-a s\u0103l\u0103\u015fluit \u00eentru noi.\u201d (Ioan 1, 14;16-17). Geneza cre\u015f<\/em>tin\u0103 ne ofer\u0103 un \u00eenceput pentru o discu\u0163ie despre sorgintea Autorului la fel de oportun ca oricare altul. Nu e mai pu\u0163in adev\u0103rat c\u0103 o abordare din perspectiva Big Bangului pasiona\u0163ilor de cosmologie spre exemplu, n-ar prezenta o baz\u0103 solid\u0103 pentru aceast\u0103 aventur\u0103. \u00cens\u0103 riscul orbec\u0103ielii teoretice ar fi poate mai mare. \u00cen plus, extra ecclesiam, nulla salus<\/em>. Sufletul rom\u00e2nesc graviteaz\u0103 \u00een jurul misticii cre\u015ftine asemeni unui animal vorace \u00een jurul unei turme pa\u015fnice \u015fi seduc\u0103toare, (sau viceversa!) \u00eemp\u0103rt\u0103\u015findu-se regulat, uneori risc\u00e2nd iconoclaste hecatombe. Vom \u00eencerca a\u015fadar s\u0103 specul\u0103m \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri ipoteza moleculei primordiale a cre\u015ftinismului –\u00a0 voin\u0163a morfo-sintactic\u0103, pe care o putem considera cu precau\u0163iile de rigoare, cea mai apropiat\u0103 de esen\u0163a literaturii.
\n <\/p>\n

\nLa c\u00e2teva secole distan\u0163\u0103 \u00eenspre noi de la aser\u0163iunea ioanit\u0103, Sf\u00e2ntul Augustin \u00eencearc\u0103 \u00een studiul s\u0103u Despre genez\u0103 \u00een sens literal s\u0103 aduc\u0103 lumin\u0103 \u00een nebuloasa creat\u0103 de problematica ivirii tuturor v\u0103zutelor \u015fi nev\u0103zutelor prin procesul de enun\u0163are. Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, ne spune el, identificat ca Dumnezeu adev\u0103rat \u00een s\u00e2nul lui Dumnezeu \u015fi unic fiu al lui Dumnezeu este coetern cu Tat\u0103l. Lema augustin\u0103 invoc\u0103 \u015fi reitereaz\u0103 identitatea total\u0103, incredibil\u0103, a for\u0163elor ce caracterizeaz\u0103 aceast\u0103 instan\u0163\u0103 fertil\u0103. Prin urmare, fiecare element constitutiv este \u00eendrept\u0103\u0163it \u00een trena timpului s\u0103 ridice decontul pentru lucrarea cea dint\u00e2i. Pentru c\u0103, ne spune acela\u015fi sf\u00e2nt Augustin, tocmai aceast\u0103 posibilitate, a imanen\u0163ei rostirii \u00een nucleul dintru \u00eenceput, a fost \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 pun\u0103 crea\u0163ia pe roatele timpului. Cu un astfel de substrat, ideea paternit\u0103\u0163ii \u00een sens creator a \u00eenceput s\u0103 justifice investiga\u0163ii mai ample de\u015fi am putea crede, reduc\u00e2nd din amploarea incontrolabil\u0103 a dezbaterii, c\u0103 problema de fond a Autorului nu este spinoas\u0103 dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care \u00eei este contestat\u0103 nomenclatura. Uzufructul reac\u0163iilor, orgoliile \u015fi celelalte aspecte funciare ale sale deriv\u0103 din aceasta.
\n <\/p>\n

\nPozi\u0163ia autorului trebuie analizat\u0103, fire\u015fte, din mai multe unghiuri sau perspective. Vom evita pe c\u00e2t posibil preten\u0163ia naiv\u0103 de a le putea separa \u00een totalitate. Este f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 foarte important \u015fi de prim rang, spre exemplu, raportul pe care \u00eel stabile\u015fte Autorul cu propriile acte \u015fi, \u00een continuare, felul \u00een care se pozi\u0163ioneaz\u0103 fa\u0163\u0103 de preeminen\u0163a Cuv\u00e2ntului primordial. Este el o unealt\u0103 incon\u015ftient\u0103 a acestuia? Este el o victim\u0103 sau un fericit beneficiar al scobor\u00e2rii acestuia, prin intermediul siluetelor tulburi <\/em>\u015fi flocoase<\/em> (Fulcanelli) ale muzelor? De-a lungul genera\u0163iilor optica aceasta a variat de la acceptare senin\u0103 (pe filiera invoca\u0163iei – romantism) la r\u0103zvr\u0103tire \u015fi abdicare (Paul Val\u00e9ry), de la c\u0103utarea \u00eenfrigurat\u0103 printre ierburi psihotrope (simbolism) p\u00e2n\u0103 la refuzul total \u015fi substituirea cu hazardul (la Tristan Tzara&Co). Uneori, dup\u0103 rezolvarea principial\u0103 a raporturilor dintre s\u0103m\u00e2n\u0163a discursului \u015fi scriitor, am asistat la unele reac\u0163ii chimice interioare care au ajuns s\u0103 determine negarea importan\u0163ei actului creator \u015fi, \u00eentr-un moment nefericit al con\u015ftiin\u0163ei, s\u0103-i anuleze finalitatea. Cazul lui Kafka este unul care merit\u0103 amintit \u00een aceast\u0103 conjunctur\u0103. \u00cen spirit ludic, l-am putea premia pe Max Brod cu o parte din calitatea de autor al celebrelor romane Castelul, America, Procesul <\/em>etc. Cuv\u00e2ntul a lucrat cu incontestabil succes \u00eens\u0103 pericolul liberului arbitru a fost la un pas de a-i deveni letal. L\u0103rgind pu\u0163in paranteza, ne-am putea g\u00e2ndi la ipoteza \u00een care editorul evreu ar fi urmat instruc\u0163iunile (c\u00e2t de ferme?) ale autorului. Am fi asistat f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, la o flagrant\u0103 \u00eenfr\u00e2ngere a Cuv\u00e2ntului. Epoca profe\u0163ilor care s-au m\u00e2ndrit cu rolul de colportori ai Spusei divine ar fi primit o nemiloas\u0103 palm\u0103 din partea evului lucidit\u0103\u0163ii. Dar dac\u0103 Autorul nu este dec\u00e2t un modus operandi <\/em>al vocabulei primordiale, ne putem baza pe faptul c\u0103, v\u0103z\u00e2nd-o astfel triumf\u00e2nd, din lec\u0163ia final\u0103 nu va lipsi niciun capitol.
\n <\/p>\n

\nDup\u0103 ce disputa dintre Autorul Moral-Cuv\u00e2ntul \u015fi avatarul s\u0103u adic\u0103 autorul fizic, p\u0103m\u00e2ntean, se va fi domolit, oricare s-ar ar\u0103ta rezultatul acesteia, vom avea ocazia de a participa la spectacolul rela\u0163iei dintre Autor \u015fi destinatar. Cine este\/sau ce este autorul pentru cititor? Sunt toate operele lui Shakespeare a\u015fa cum se \u00eentreab\u0103 (\u015fi) Foucault rodul aceluia\u015fi chinovar artistic? A existat Homer sau l-a inventat antichitatea a\u015fa cum presupunea Oscar Wilde? C\u00e2t conteaz\u0103 asta pentru cititorul de ast\u0103zi? Vremurile noastre par a fi mul\u0163umite cu acest consens cu toate c\u0103 vandalismul c\u00e2rtelilor l-a vizitat deja \u00eentr-un mod care a f\u0103cut carier\u0103. F\u0103r\u0103 a dori \u00een mod obligatoriu s\u0103 ne situ\u0103m pe trasa discu\u0163iilor privitoare la originalitatea dramaturgului englez, sesiz\u0103m totu\u015fi de multe ori o \u00eencordare sensibil\u0103 \u00een actul cit\u0103rilor (expresiv declarate sau pasibile de incriminare). Tensiunea ei anim\u0103 pe to\u0163i cei conecta\u0163i la b\u00e2lciul ghilimelelor, transfigur\u00e2nd c\u0103utarea autorului \u00eentr-un antrenant episod detectivistic. P\u0103gubi\u0163ii vor fi \u00eenscri\u015fi \u00een separanda, <\/em>ho\u0163omanii \u00een venena. <\/em>Actul benevol, gra\u0163ios \u015fi recunosc\u0103tor de a preciza sursa anumitor informa\u0163ii, idei, atitudini, sub\u0163iaz\u0103 (in)sesizabil at\u00e2t autoritatea emitentului de baz\u0103 c\u00e2t \u015fi pe cea a arenda\u015fului literar. Cititorului i se afi\u015feaz\u0103 \u00eentr-un ambalaj grafic \u015fugub\u0103\u0163 fructul unei rivalit\u0103\u0163i nerostite. Senza\u0163ia ambigu\u0103 pe care o resimte atunci c\u00e2nd dore\u015fte cu sinceritate s\u0103 decid\u0103 cui datoreaz\u0103 emo\u0163ia survenit\u0103 \u00een urma lecturii nu poate fi \u00eenl\u0103turat\u0103 dec\u00e2t \u00een colaborare cu al\u0163i factori (instruc\u0163ie, preferin\u0163\u0103, dispozi\u0163ie de moment). De obicei \u00eens\u0103 balan\u0163a este manevrat\u0103 de prestigiu \u015fi c\u00e2\u015ftigurile constatate \u00een dimensiunea lectorului se \u00eempart amiabil. Timpul scurs \u00eentre producere \u015fi re-producere reclam\u0103 \u00eens\u0103 \u015fi el por\u0163iuni din importan\u0163\u0103.
\n <\/p>\n

\nO subtil\u0103 mi\u015fcare de transla\u0163ie face \u00een anumite circumstan\u0163e ca importan\u0163a autorului s\u0103 devin\u0103 subiacent\u0103 mesajului. Cu c\u00e2t ne \u00eendep\u0103rt\u0103m \u00een timp, aceast\u0103 pendulare a importan\u0163ei \u00eentre mesaj \u015fi produc\u0103tor scoate la iveal\u0103 unele particularit\u0103\u0163i. \u00cen antichitate \u015fi chiar mai t\u00e2rziu, veridicitatea unui discurs depindea \u00een mare m\u0103sur\u0103 de persoana care \u00eel emitea. Astfel, apartenen\u0163a unui text la o serie consacrat\u0103 \u00eei conferea automat prestan\u0163\u0103 pe baza sclipirilor adamantine ale produc\u0163iilor anterioare. Personalitatea unui doctor illuminatus <\/em>putea substitui \u00een lipsa altor mecanisme, autenticitatea \u015fi de multe ori, Autorul dotat cu aceast\u0103 personalitate era acostat \u015ftiin\u0163ific asemeni unei biblioteci la purt\u0103tor. Pe m\u0103sur\u0103 ce diversitatea informa\u0163iei a necesitat o atomizare a specializ\u0103rilor, tenta\u0163ia cabalei a f\u0103cut ca importan\u0163a mesajului s\u0103 o dep\u0103\u015feasc\u0103 \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103, pe cea a numelui. Vorbim \u00een genere despre Teoria relativit\u0103\u0163ii \u015fi \u00een subsidiar despre Einstein (pentru c\u0103 dac\u0103 ne-am referi la Teoria lui Einstein asta ar putea \u00eensemna de pild\u0103 \u015fi confirmarea mi\u015fc\u0103rii browniene) pe c\u00e2nd Teorema lui Pitagora sau Legea lui Arhimede sau Ciurul lui Eratostene ne trimit direct la episoade bine determinate \u015fi ferite de efectul impreciziei. Pe l\u00e2ng\u0103 asta, sunt mai rar \u00eent\u00e2lnite ast\u0103zi coresponden\u0163e pentru acele filioque<\/em> ce subsumau diacronic adep\u0163ii unui p\u0103rinte spiritual precum aristotelicieni, platonici, origeni\u015fti, averroeisti, scotti\u015fti, hermetici; dota\u0163i ast\u0103zi cu un sim\u0163 al identific\u0103rii mai acut, am g\u0103si candide apelative ca einsteinieni, heideggeri\u015fti, (george-emil) paladieni ori julesverni\u015fti. Autorul mai apropiat de prezentul nostru pare b\u00e2ntuit de strigoiul unicit\u0103\u0163ii \u015fi accept\u0103 mai greu apartenen\u0163a la o succesiune intelectual\u0103. El are mai degrab\u0103 tendin\u0163a de a se prezenta cititorului interesat ca o virgo singularis<\/em> care a reu\u015fit bine\u00een\u0163eles s\u0103 mo\u015fteneasc\u0103 operativ cultura ce-l precede dar care nu poate face epocii o concesie mai mare dec\u00e2t instituirea unei deloc neglijabile altminteri, genera\u0163ii. Putem pune la rigoare aceast\u0103 tendin\u0163\u0103 pe seama marotei \u00eencrederii: participan\u0163ii la feluritele \u2013ism-<\/em>uri spre exemplu, au con\u015ftiin\u0163a valorii comune \u015fi \u00ee\u015fi permit s\u0103 experimenteze \u00een limitele c\u00e2torva bemoli \u00een plus sau \u00een minus; din contr\u0103, spagyri\u0163ii r\u0103m\u00e2n fideli veacuri \u00een \u015fir unui Autor ce \u00eentruchipeaz\u0103 perfec\u0163iunea. Pentru cititorul neofit, Arta lor r\u0103m\u00e2ne esoteric\u0103 pe c\u00e2nd ini\u0163ia\u0163ilor Cartea li se prezint\u0103 exoteric, plin\u0103 de leacuri pentru felurite bole\u015fni\u0163e spirituale sau trupe\u015fti.
\n <\/p>\n

\nLa fel de \u00eenchis\u0103 poate p\u0103rea \u00een varii circumstan\u0163e, lumea intim\u0103 a autorului dramatic. F\u0103r\u0103 un interval propedeutic sumar, \u201ccititorul\u201d ingenuu al actului scenic este invitat s\u0103 caute cu lum\u00e2narea aprins\u0103 \u00een plin\u0103 zi pe teribilul me\u015fter care i-a \u00eempachetat cu grij\u0103 matern\u0103 (orice act literar are m\u0103car \u00een germene o dimensiune teleologic\u0103..) o micro-lume sugestiv\u0103 concentr\u00e2nd-o \u00een aproximativ dou\u0103 ceasuri. Privirea curioas\u0103 \u00eel va descoperi f\u0103r\u0103 doar \u015fi poate \u00eens\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een momentul \u00een care \u00eel va atinge \u015fi va urla arghezian este<\/em>, va trebui s\u0103 treac\u0103 c\u00e2teva probe ini\u0163iatice: regie, presta\u0163ie actoriceasc\u0103 (a se citi inser\u0163ii personale), context social, politic.. La premiera piesei Iphigenia<\/em> a lui Mircea Eliade au existat dup\u0103 cum se \u015ftie c\u00e2teva persoane care au c\u0103utat \u00een van Autorul obscurat de tarele vremii. S\u0103 fie oare acest caz o ipostaz\u0103 a revenirii Cuv\u00e2ntului ca for\u0163\u0103 motrice a crea\u0163iei? Contextul momentului legionar s-a infiltrat \u00een mit \u015fi i-a dat o coloratur\u0103 foarte u\u015for decriptabil\u0103, f\u0103c\u00e2nd din Eliade un scrib elegant dar con\u015ftiincios. Inten\u0163ia autorului dramatic a vorbit prin spectrul \u00eemprejur\u0103rilor chiar \u00eenainte de reprezenta\u0163ie… Desigur, Mihail Sebastian, cel vizat de aluzie, i-ar fi putut face prietenului s\u0103u hat\u00e2rul de a-l confunda cu o mi\u015fcare tectonic\u0103 mai ampl\u0103, \u00een cadrul c\u0103reia evenimentul respectiv nu reprezenta dec\u00e2t o falie \u015fi \u00eenc\u0103 una de o importan\u0163\u0103 \u00een registru individual deci minor. Devine astfel vizibil modul cum unii creatori, asemeni domnului zeu pomenit la \u00eenceputul acestui fals tratat despre esen\u0163a autorului, \u00ee\u015fi iau substan\u0163a din imediata realitate \u015fi se \u00eenf\u0103\u015foar\u0103 cu atributele pe care i le ofer\u0103 \u2013 teorie agreat\u0103 de Cioran. Discut\u00e2nd \u00een acela\u015fi spirit despre Walt Whitman, Borges \u00eel citeaz\u0103 \u00een Cartea de nisip<\/em> pe Sir Edmund Gosse: Nu exist\u0103 un Whitman adev\u0103rat… Whitman este literatura \u00een stare protoplasmatic\u0103; un organism intelectual at\u00e2t de simplu \u00eenc\u00e2t se limiteaz\u0103 la a-i reflecta pe to\u0163i cei care se apropie de el.\u201d<\/em> Paradoxal, autorul volumului Leaves of grass<\/em> nu este dec\u00e2t un cumul de ocuren\u0163<\/em>e fericite, de emana\u0163<\/em>ii naturale \u015fi de autopropulsate dramatis personae<\/em> care \u015fi-au dat concursul spre a uimi America cu numele de scen\u0103 Walt Whitman. Suntem aici foarte aproape de ideea Autorului unic al tuturor c\u0103r\u0163<\/em>ilor, cel care vorbe\u015fte prin glasurile tuturor scriitorilor \u015fi prin cel al naturii. \u00cen ce \u00eel prive\u015fte pe Whitman, cititorul este invitat \u00een acest mirobolant raport cauz\u0103-efect s\u0103-\u015fi aduc\u0103 \u015fi el contribu\u0163ia la forma final\u0103 a vocii Autorului: Stranger, if you passing meet me and desire to speak to me,\/ why should you not speak to me?\/ And why should I not speak to you? <\/em>(Walt Whitman: To you<\/em>). Acela\u015fi Borges la care nu \u00eencet\u0103m s\u0103 ne \u00eentoarcem prin\u015fi \u00een meandrele cit\u0103rii, ne ofer\u0103 un reper viz\u00e2nd valabilitatea faptului estetic. El nu este tangibil, real dec\u00e2t ca preludiu \u015fi postludiu: se poate produce numai \u00een timpul scriiturii <\/em>\u015fi \u00een timpul lecturii. <\/em>\u00cen absen\u0163a unei leg\u0103turi, Autorul \u015fi cititorul sunt doar ipostaze ale nimicului.<\/p>\n

 <\/p>\n

Absorb\u0163ia cu care ne-am \u00eent\u00e2lnit \u00een cazul lui Whitman, a Cuv\u00e2ntului \u00een Creator \u015fi viceversa, atinge o variant\u0103 a paroxismului la \u015etefan Agopian. Literatura lui \u0163\u00e2\u015fne\u015fte ca urmare a unor resorturi proprii, de neunde. Autor, Personaj sunt particule aleatorii, surprinse \u015fi ele de v\u00e2ltoarea nar\u0103rii alerg\u00e2nd spre\/dinspre propria identitate \u00een aporetica crea\u0163iunii. Aspectul final al vocii narative este \u00een concluzia lui, Artistul: via\u0163a \u00eencepe cu el \u015fi se termin\u0103, a\u015fa cum declar\u0103 menajera b\u0103tr\u00e2n\u0103 din \u00censemn\u0103ri din Sodoma<\/em> cu moartea lui. L\u0103s\u0103m, cu \u00eeng\u0103duin\u0163a Cititorului, acest pasaj s\u0103 depun\u0103 o ultim\u0103 m\u0103rturie:
\n <\/p>\n

\nTache de catifea este mort acum, <\/em>\u015fi cuvintele \u201dnu pl\u00e2nge<\/em>\u0163i, c<\/em>\u0103 n-a murit ci doarme\u201d sunt o minciun\u0103, dar o minciun\u0103 pe care a spus-o altul \u015fi alt\u0103dat\u0103, eu numai m-am bucurat c\u0103 ea exist\u0103 \u015fi nu trebuie s-o inventez iar \u015fi iar. \u015ei, fiind mort \u015fi st\u00e2nd acolo unde, dup\u0103 cum a spus Piticul odat\u0103, st\u0103m netulbura\u0163i \u015fi ve\u015fnici, \u00eentr-o sfor\u0163are netrebnic\u0103, p\u0103r\u0103sindu-\u015fi contempla\u0163ia, din golul unui <\/em>viitor nesf\u00e2r<\/em>\u015f<\/em>it, Tache de catifea, cel mort <\/em>\u015f<\/em>i uitat a devenit Personaj, iar eu, ambi<\/em>\u0163<\/em>ion\u00e2nd chiar aceasta, am devenit Autor. M-a numit a<\/em>\u015f<\/em>a, cu acest nume batjocoritor, <\/em>\u015f<\/em>tiind mai bine dec\u00e2t mine c<\/em>\u0103 sfor\u0163area de a aduna c\u00e2teva fapte la un loc, ambi\u0163ia aceasta, este f\u0103r\u0103 vreun rost oarecare. Fiindc\u0103 nimic nu te \u00eendrept\u0103\u0163e\u015fte s\u0103 spui despre ceva mai mult dec\u00e2t despre altceva. \u015ei totu\u015fi, \u00eencumet\u00e2ndu-m\u0103 la aceasta, s\u0103 cred c\u0103 vorbitul <\/em>(sic!) poate fi mai important dec\u00e2t t<\/em>\u0103cerea, eu, cel numit \u00een batjocur\u0103 Autor, ca \u015fi cum a\u015f desena pe o oglind\u0103, m-am apucat s\u0103 \u00een\u015fir fapte \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri. Sau poate c\u0103, din oglind\u0103, cineva ca un Dumnezeu nemilos ne deseneaz\u0103 pe noi<\/em>, ambi<\/em>\u0163<\/em>io<\/em>\u015f<\/em>ii. Nu <\/em>\u015f<\/em>tiu. <\/em>\u015e<\/em>i nu <\/em>\u015f<\/em>tiu cu adev<\/em>\u0103rat nici cine este Personaj \u015fi cine este Autor \u015fi dac\u0103 tot ce urmeaz\u0103 este adev\u0103rat sau inventat. <\/em>(\u015e<\/em>tefan Agopian \u2013 Tache de catifea<\/em>)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Eugen Bartic-Bogdan   \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u201eLa \u00eenceput a fost Cuv\u00e2ntul. \u015ei Cuv\u00e2ntul trup S-a f\u0103cut \u015fi S-a s\u0103l\u0103\u015fluit \u00eentru noi.\u201d (Ioan 1, 14;16-17). Geneza cre\u015ftin\u0103 ne ofer\u0103 un \u00eenceput pentru o discu\u0163ie despre sorgintea Autorului la fel de oportun ca oricare altul. Nu e mai pu\u0163in adev\u0103rat c\u0103 o abordare din perspectiva Big Bangului pasiona\u0163ilor […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[794,27],"tags":[1155,637,1117],"class_list":["post-7873","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-33","category-filosofie","tag-egophobia-33","tag-eugen-bartic-bogdan","tag-filosofie"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-22Z","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7873","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7873"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7873\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7874,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7873\/revisions\/7874"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7873"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7873"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7873"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}