{"id":7882,"date":"2011-11-27T06:22:52","date_gmt":"2011-11-27T04:22:52","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=7882"},"modified":"2011-12-25T18:20:36","modified_gmt":"2011-12-25T16:20:36","slug":"kynodontas-dogtooth","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=7882","title":{"rendered":"Kynodontas [Dogtooth]"},"content":{"rendered":"

Iulia Matei<\/p>\n

 <\/p>\n

\nFilmul lui Yorgos Lanthimos propune o alt\u0103 abordare a ceea ce \u00eenseamn\u0103 firul narativ \u00een cinema, este o produc\u0163ie care ne for\u0163eaz\u0103 \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput s\u0103 trecem dincolo de poveste \u015fi s\u0103 ne scufund\u0103m \u00een ce vrea ea s\u0103 transmit\u0103. De ce? Dintr-un motiv simplu \u2013 aici realul nu e ceea ce \u015ftim noi, aici lumea exterioar\u0103 nu exist\u0103 sau, mai corect, este suprimat\u0103 \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t lucrurile iau un contur vag, limitat \u015fi cu totul neobi\u015fnuit.
\n <\/p>\n

\n
\nNara\u0163iunea se bazeaz\u0103 pe o poveste relativ simpl\u0103, via\u0163a unei familii care locuie\u015fte la o vil\u0103 undeva \u00een suburbia unui ora\u015f din Grecia. Tat\u0103l (nu se men\u0163ioneaz\u0103 numele niciunuia dintre membri) este un om de afaceri care lucreaz\u0103 la o fabric\u0103 \u015fi \u00een acela\u015fi timp \u00ee\u015fi ia \u00een primire rolul de pater familias. <\/em>Este singurul care are voie s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 \u201emizanscena\u201d casei \u00een care locuie\u015fte familia, \u00een timp ce datoria Mamei este de a avea grij\u0103 de cei trei copii \u00een v\u00e2rst\u0103 de aproximativ dou\u0103zeci de ani \u2013 dou\u0103 fete (Aggeliki Papoulia, Anna Kalaitzidou) \u015fi un fiu (Hristos Passalis). P\u0103rin\u0163ii devin un fel de figur\u0103 dictatorial\u0103 \u00een contextul \u00een care le interzic copiilor s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 spa\u0163iul cur\u0163ii invent\u00e2nd pove\u015fti de groaz\u0103 \u00een care, \u00een lumea de afar\u0103, oamenii sunt m\u00e2nca\u0163i de pisici. Ba mai mult, pentru a spori teama \u015fi credibilitatea, le spun c\u0103 un alt frate de-al lor s-a aventurat pe str\u0103zi \u015fi nu s-a mai \u00eentors acas\u0103.\u00a0 A\u015fadar lumea celor trei fra\u0163i este lumea despre care i-a \u00eenv\u0103\u0163at Mama \u015fi Tata, o lume care se rezum\u0103 la acela\u015fi decor, o realitate deformat\u0103 \u00een care cuvintele care definesc spa\u0163ii exterioare dob\u00e2ndesc noi conota\u0163ii: marea e un fel de fotoliu, autostrada un v\u00e2nt foarte puternic, zombie este o floare galben\u0103 etc.
\n <\/p>\n

\nCopiii sunt efectiv dresa\u0163i (nu degeaba li se spune c\u0103 pot p\u0103r\u0103si casa de \u00eendat\u0103 ce le va c\u0103dea un canin \u015fi vor deveni suficient de maturi \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u00eenfrunte pericolele), limita\u0163i s\u0103 accepte un univers prestabilit, \u00eengr\u0103di\u0163i, poate chiar \u00eentemni\u0163a\u0163i \u00een propria cas\u0103 de c\u0103tre proprii p\u0103rin\u0163i, printr-un fel de agorafobie <\/em>impus\u0103. Toat\u0103 aceast\u0103 lume hipnotic\u0103 \u015fi bizar\u0103 pe care ne-o propune Yorgos Lanthimos m\u0103 trimite la renumitul mit al pe\u015fterii al lui Platon, cu deosebirea c\u0103 aici realitatea este voit deformat\u0103 de m\u00e2na omului. Se simte \u00een permanen\u0163\u0103 o atmosfer\u0103 kafkian\u0103 \u00een care rolul lui K. din Castelul<\/em> \u00eei revine spectatorului. Acesta cunoa\u015fte din adev\u0103r mai mult dec\u00e2t cele trei personaje, dar nu este complice cu p\u0103rin\u0163ii, \u015ftie chiar mai mult dec\u00e2t ei \u015fi anume c\u0103 lumea fals\u0103 pe care \u00eencearc\u0103 ei s\u0103 o recreeze nu va dura.
\n <\/p>\n

\nRealul creat de Mama \u015fi Tata are cam aceea\u015fi contorsionare ca \u00een filmele lui Michael Haneke sau \u00een The Village<\/em> al lui M. Night Shyamalan, unde dorin\u0163a stranie de ultraprotec\u0163ie d\u0103 na\u015ftere unor mon\u015ftri. \u00cens\u0103 totul se schimb\u0103 c\u00e2nd Christina (Anna Kalaitzidou), o femeie angajat\u0103 la fabric\u0103, este pl\u0103tit\u0103 de c\u0103tre tat\u0103 pentru a \u00eentre\u0163ine rela\u0163ii sexuale cu b\u0103iatul. U\u015for, u\u015for, Christina dob\u00e2nde\u015fte conturul acelui factor extern care zguduie a\u015fa-zisul echilibru familial. Ea \u00eei poveste\u015fte b\u0103iatului un vis \u00een care acesta este un zombie \u015fi le ofer\u0103 cadouri fetelor \u00een schimbul sexului oral (chiar dac\u0103 ele nu cunosc acest lucru \u015fi \u00eel privesc ca pe un act lipsit de sensul denotativ). C\u00e2nd tat\u0103l descoper\u0103 influen\u0163a negativ\u0103 a Christinei, o scoate din ecua\u0163ie. Din acest moment, lucrurile iau o nou\u0103 \u00eentors\u0103tur\u0103: copiii comit incest, iar mai apoi, dup\u0103 o petrecere \u00een familie, fiica cea mai mare \u00ee\u015fi sparge caninul cu o ganter\u0103 \u015fi \u00een loc s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 \u201espa\u0163iul \u00eengr\u0103dit\u201d se ascunde \u00een portbagaj. Cred c\u0103 e singura secven\u0163\u0103 sau una din pu\u0163inele \u00een care camera se mi\u015fc\u0103 urm\u0103rind subiectul, \u00een rest predomin\u0103 cadrele fixe \u00een care camera parc\u0103 st\u0103 \u00eencremenit\u0103 asupra unui decor, iar personajele intr\u0103 \u015fi ies din cadru chiar dac\u0103 uneori acestea nu sunt cuprinse integral pe ecran.
\n <\/p>\n

\nImaginea unei case frumoase cu o curte imens\u0103, a unei familii cu o situa\u0163ie bun\u0103 contrasteaz\u0103 cu secven\u0163ele \u015focante, perturbatoare, de violen\u0163\u0103 (copiii sunt de multe ori pedepsi\u0163i) \u015fi sexuale, \u00een care lipse\u015fte cu des\u0103v\u00e2r\u015fire afec\u0163iunea sau dorin\u0163a; aceste acte sunt comise orbe\u015fte, aproape mecanic, dintr-o iner\u0163ie greu de explicat. Rela\u0163iile interumane despre care ne vorbe\u015fte \u015fi Kafka sunt degradate, iar aceast\u0103 degradare se produce din interior cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi vizeaz\u0103 ruperea contactului cu exteriorul, cu adev\u0103rul. Totul porne\u015fte de la comunicare, cel mai comod mijloc de a manipula. Astfel se contextualizeaz\u0103 cazul Europei de Sud-Est (nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor avem de-a face cu o produc\u0163ie greceasc\u0103), \u00een care influen\u0163a occidental\u0103 este un fel de instan\u0163\u0103 suprem\u0103, o ma\u015fin\u0103rie care pune \u00een mi\u015fcare lucrurile \u00eentr-un anumit sens prestabilit pentru ca totul s\u0103 mearg\u0103 pe linia dorit\u0103 de ea. (\u201eS\u0103 fie ca-n via\u0163\u0103. S\u0103 face\u0163i cum spunem noi.\u201d Reconstituirea<\/em>)
\n <\/p>\n

\n\u00cen momentul \u00een care dispari\u0163ia fetei este observat\u0103, dresajul atinge cote maxime, membrii familiei sunt pu\u015fi s\u0103 latre \u00een patru labe \u00een u\u015fa garajului, \u00een timp ce tat\u0103l umbl\u0103 disperat s\u0103-\u015fi caute fiica. Dup\u0103 ce renun\u0163\u0103 \u00eei spune so\u0163iei pe un ton calm-autoritar c\u0103 a doua zi va merge s\u0103 scoat\u0103 c\u00e2inele de la dresaj. Probabil dobermanul va \u00eenlocui membrul disp\u0103rut, \u00eens\u0103 filmul se \u00eencheie subversiv \u015fi \u00een acela\u015fi timp evident, cu Tata care iese din ma\u015fin\u0103 \u015fi se \u00eendreapt\u0103 spre cl\u0103direa companiei de dresaj, iar \u00een cadrul imediat urm\u0103tor, camera se focalizeaz\u0103 pe portbagajul ma\u015finii. La o prim\u0103 impresie am putea spune c\u0103 filmul se termin\u0103 \u00een coad\u0103 de pe\u015fte, \u00eens\u0103 nu pot s\u0103 nu fac din nou trimitere la Franz Kafka \u015fi s\u0103-l citez atunci c\u00e2nd spunea c\u0103 \u201edincolo de un anumit punct nu exist\u0103 \u00eentoarcere\u201d.
\n <\/p>\n

\nKynodontas (Dogtooth)<\/em> este o produc\u0163ie premiat\u0103 la Cannes<\/em> \u00een 2009 cu Un certain Regard <\/em>\u015fi nominalizat\u0103 la Oscar<\/em> \u00een 2011 pentru cel mai bun film str\u0103in al anului. Este un film cu o poveste controversat\u0103, neobi\u015fnuit\u0103 \u015fi care reu\u015fe\u015fte s\u0103 transmit\u0103 \u00een termeni destul de clari mesajul, acesta fiind din punctul meu de vedere lucrul cel mai de apreciat \u2013 faptul c\u0103 filmul scoate de la bun \u00eenceput la suprafa\u0163\u0103 un substrat ideatic pe care \u00eel creioneaz\u0103 \u00eentr-un mod remarcabil.
\n <\/p>\n

\nProducţie: Grecia, 2009<\/p>\n

Regie:\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/em>Yorgos Lanthimos<\/p>\n

Scenariu: <\/em>Yorgos Lanthimos,\u00a0Efthymis Filippou<\/p>\n

Imagine: <\/em>Thimios Bakatakis<\/p>\n

Montaj: <\/em>Yorgos Mavropsaridis<\/p>\n

Distribu<\/em>\u0163<\/em>ie: <\/em>\u00a0Christos Stergioglou
\nMichele Valley
\nAggeliki Papoulia
\nMary Tsoni
\nHristos Passalis
\nAnna Kalaitzidou<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Iulia Matei   Filmul lui Yorgos Lanthimos propune o alt\u0103 abordare a ceea ce \u00eenseamn\u0103 firul narativ \u00een cinema, este o produc\u0163ie care ne for\u0163eaz\u0103 \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput s\u0103 trecem dincolo de poveste \u015fi s\u0103 ne scufund\u0103m \u00een ce vrea ea s\u0103 transmit\u0103. De ce? Dintr-un motiv simplu \u2013 aici realul nu e ceea […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[8,794],"tags":[1113,1155,59,778],"class_list":["post-7882","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-33","tag-critica","tag-egophobia-33","tag-film","tag-iulia-matei"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-238","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7882","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7882"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7882\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8036,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7882\/revisions\/8036"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7882"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7882"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7882"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}