{"id":7886,"date":"2012-01-31T22:44:13","date_gmt":"2012-01-31T20:44:13","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=7886"},"modified":"2012-01-06T09:25:05","modified_gmt":"2012-01-06T07:25:05","slug":"jan-sluijters-un-virtuos-al-expresiei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=7886","title":{"rendered":"Jan Sluijters – Un virtuoz al expresiei"},"content":{"rendered":"

de Adrian Grauenfels<\/p>\n

 <\/p>\n

\n\u00cen 1906 un pictor necunoscut, Jan Sluijters, c\u00e2\u015ftiga Premiul Romei, cel mai prestigios premiu \u00een arta olandez\u0103. Premiul \u00eei decerna o burs\u0103 folosit\u0103 de t\u00e2n\u0103rul pictor timp de patru ani ca s\u0103 \u00eenve\u0163e pictura la Paris. Rezultatele acestei ucenicii \u00eel cost\u0103 premiul primit. Membri juriului, \u015foca\u0163i de ce vedeau \u00een pictura lui Sluijters, refuz\u0103 s\u0103-i mai pl\u0103teasc\u0103 bursa promis\u0103. Nu numai subiectele tablourilor, de exemplu femei s\u0103rut\u00e2ndu-se pasional, ci \u015fi tratamentul plastic, culorile irizante \u015fi tehnica voit grosolan\u0103 determin\u0103 juriul s\u0103-i arate lui Jan u\u015fa.
\n <\/p>\n

\n Fiul lui Antonius Sluijters, Jan, s-a n\u0103scut la 17 decembrie 1881 la Hertogenbosch, l\u00e2ng\u0103 Amsterdam, unde se n\u0103scuse \u015fi marele Hieronymus Bosch. Tat\u0103l s\u0103u se ocupa cu gravura \u00een lemn. \u00cen 1894 familia se mut\u0103 la Amsterdam, care devine sediul artistului pentru restul vie\u0163ii sale. T\u00e2n\u0103rul Jan se \u00eenroleaz\u0103 la studii la Academia regal\u0103 de Arte frumoase. Premiul Romei \u00eei faciliteaz\u0103 vizita la Paris \u015fi imediat se simte captat de arta neoimpresionist\u0103, de fauvi\u015ftii Matisse \u015fi Gauguin.<\/p>\n

\n
\n[artistul \u00een atelierul s\u0103u]<\/p>\n

 <\/p>\n

\nCunoa\u015fte acolo pictori celebri precum Toulouse-Lautrec (de la care \u00eemprumut\u0103 subiecte de circ \u015fi de cabaret) \u015fi Kees van Dongen. Adept instantaneu al artei moderne, Sluijters produce opere senza\u0163ionale pline de dinamism \u015fi \u00eendr\u0103zneal\u0103 avangardist\u0103. De la marele Vincent Van Gogh \u00eemprumut\u0103 coloristica str\u0103lucitoare, compozi\u0163ia plat\u0103 plin\u0103 de decora\u0163ii \u015fi substan\u0163\u0103, refuz\u00e2nd imaginea realistic\u0103 a\u015fa cum era practicat\u0103 pe atunci \u00een Olanda. Stilul pointilist francez, \u00eemp\u0103r\u0163irea spa\u0163iului \u00een fragmente, folosirea de puncte \u015fi linii fr\u00e2nte corespund cu gustul s\u0103u \u015fi produce o mare parte din tablourile sale utiliz\u00e2nd aceast\u0103 tehnic\u0103.
\n  <\/p>\n

\nUn tablou celebru, Soare de Octombrie<\/em> din 1910, care se afl\u0103 la muzeul Frans Hals \u00een Haarlem arat\u0103 admira\u0163ia pictorului pentru maestrul Van Gogh. Fragmenta\u0163ia subiectului \u015fi tratamentul cromatic pun bazele unei noi mi\u015fc\u0103ri numite Divizionism, liderii ei fiind Seurat, Sluijters, Leo Gestel \u015fi Piet Mondrian. Spre deosebire de pointilism care folose\u015fte puncte distincte de culoare uniform\u0103, divizionismul se bazeaz\u0103 pe chromoluminarism, o combina\u0163ie optic\u0103 a culorilor adiacente.
\n  <\/p>\n

\nMixtura optic\u0103 este mai vibrant\u0103 \u015fi mai pur\u0103 dec\u00e2t tradi\u0163ionalul amestec de pigmen\u0163i. \u00cen loc s\u0103 amestece culorile, divizioni\u015ftii aplicau culorile primare a\u015fezate \u00een straturi suprapuse, produc\u00e2nd efectul dorit. Aceast\u0103 tehnic\u0103 este sensibil\u0103 la lumin\u0103, tablourile sunt percepute altfel \u00een plin\u0103 lumin\u0103 decat \u00een umbr\u0103. Au folosit-o \u015fi Signac, Van Gogh, Pissaro.
\n  <\/p>\n

\nAvangarda olandez\u0103 \u00eencepe \u00een anul 1909, Sluijters este prezent cu portrete, peisaje, naturi moarte \u015fi nuduri pline de culoare, formele lui sunt dinamice, construite cu o pensulare energetic\u0103, b\u0103rb\u0103teasc\u0103, precum Noaptea \u00een Laren<\/em> (1911) sau Model cu natur\u0103 moart\u0103<\/em>.
\n <\/p>\n

\n\u00cen paralel, \u00een Europa se dezvolta pasiunea pentru arta fotografic\u0103. Pictorii, echipa\u0163i cu camere de luat vederi, imortalizau peisaje, interioare, ateliere, persoane iar mai t\u00e2rziu imaginile erau folosite ca model la viitoare compozi\u0163ii. Se \u015ftie c\u0103 Bonnard, Maurice Denis, Vuillard, Vallotton, Henri Riviere \u015fi al\u0163ii foloseau intens fotografia ca surs\u0103 de inspira\u0163ie pentru pictur\u0103. Br\u00e2ncu\u015fi era entuziasmat de emulsiile fotografice \u015fi lua numeroase vederi propriilor sale sculpturi. Al\u0163i arti\u015fti \u00een Belgia \u015fi Olanda (printre ei Breitner, Henri Evenepole, Sluijters) erau implica\u0163i \u00een uzul fotografiei alb negru ca o baz\u0103 subtil\u0103 transla\u0163ie de la realul vizual la magicul pictural.
\n <\/p>\n

\nDup\u0103 pionieratul neoimpresionist Sluijters se \u00eendreapt\u0103 \u015fi spre alte curente, \u00eencearc\u0103 cubismul, folosind fotografia c\u0103 o surs\u0103 de inspira\u0163ie \u015fi melanj \u00eentre arte. Devine \u00een final un sofisticat exponent al expresionismului olandez. A decedat \u00een mai 1957. Sluijters r\u0103m\u00e2ne un mare pictor, un inovator, un om cu vederi umanistice, sensibil \u015fi mental, a\u015fa cum descoperim \u00een portretele sale, majoritatea aflate azi la muzeul ora\u015fului Amsterdam. Din p\u0103cate azi este pu\u0163in pomenit de istoria artelor \u015fi cred c\u0103 este momentul s\u0103 i se fac\u0103 dreptate.
\n <\/p>\n

\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Adrian Grauenfels   \u00cen 1906 un pictor necunoscut, Jan Sluijters, c\u00e2\u015ftiga Premiul Romei, cel mai prestigios premiu \u00een arta olandez\u0103. Premiul \u00eei decerna o burs\u0103 folosit\u0103 de t\u00e2n\u0103rul pictor timp de patru ani ca s\u0103 \u00eenve\u0163e pictura la Paris. Rezultatele acestei ucenicii \u00eel cost\u0103 premiul primit. Membri juriului, \u015foca\u0163i de ce vedeau \u00een pictura […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[817,118],"tags":[87,1157,1127,816],"class_list":["post-7886","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-34","category-imagini","tag-adrian-grauenfels","tag-egophobia-34","tag-imagini","tag-jan-sluijters"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-23c","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7886","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7886"}],"version-history":[{"count":10,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7886\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8060,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7886\/revisions\/8060"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7886"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7886"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7886"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}