{"id":7902,"date":"2011-11-28T12:04:07","date_gmt":"2011-11-28T10:04:07","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=7902"},"modified":"2012-05-13T19:43:14","modified_gmt":"2012-05-13T17:43:14","slug":"oportunismul-intelectualilor-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=7902","title":{"rendered":"Oportunismul Intelectualilor [I]"},"content":{"rendered":"

de Ana Bazac<\/p>\n

 <\/p>\n

\nDeoarece oportunismul este at\u00e2t de sup\u0103r\u0103tor, cel pu\u0163in \u00een declara\u0163ii, obiectul nota\u0163iilor de fa\u0163\u0103, \u00eencepute aici cu articolul Villon \u015fi Erasm despre oportunismul intelectualilor[1]<\/a>, este acela de a da o perspectiv\u0103 genetic\u0103-structural\u0103<\/em> despre acest comportament \u00een cadrul raporturilor politic\u0103-etic\u0103 din spa\u0163iul filosofic european. Abordarea este filosofic\u0103<\/em>, ceea ce implic\u0103, desigur, \u015fi referin\u0163ele la psihologia social\u0103.<\/em> Dar trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem c\u0103 subiectul nostru, oportunismul, a fost mai degrab\u0103 un outsider<\/em> fa\u0163\u0103 de \u015ftiin\u0163a oficial\u0103, acoperit de o imagine vag\u0103 a intelectualului ca reprezentant a ceea ce este \u201epolitically correct<\/em>\u201d \u2013 \u00een opozi\u0163ie cu \u201eexcentricii faimo\u015fi dar care, din fericire, au trecut \u00een eternitate \u015fi nu mai sunt sup\u0103r\u0103tori\u201d (ca Einstein[2]<\/a>) \u2013 deci ca reprezentant emblematic al intelectualit\u0103\u0163ii ca atare \u015fi de oric\u00e2nd. Dup\u0103 cum, a\u015fa cum se cunoa\u015fte, subiectul nostru a fost direc\u0163ionat asupra comportamentelor din regimurile politice totalitare din secolul XX. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, legat fiind de intelectuali, a avut de \u00eenfruntat feti\u015fizarea acestora[3]<\/a>. Este cazul, astfel, s\u0103 punem sub semnul \u00eentreb\u0103rii prezum\u0163iile istorice legate de un fenomen at\u00e2t de ne-elegant \u015fi de o tem\u0103 at\u00e2t de ocolit\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

Conceptul de oportunism<\/em> este modern,<\/em> legat de jocul intereselor economice dominante transfigurate \u00een politica secolului al XIX-lea[4]<\/a>. Dar dac\u0103 exemplele date pentru comportamente oportuniste au fost cele ale reprezentan\u0163ilor direc\u0163i ai clasei conduc\u0103toare economic \u015fi politic, \u00een ce m\u0103 prive\u015fte leg conceptul mai degrab\u0103 de comportamentul celor dependen\u0163i<\/em>, \u00eentr-un fel sau altul, de aceste clase conduc\u0103toare. C\u0103ci, oric\u00e2t de imorale[5]<\/a> din punctul de vedere al \u00eenc\u0103lc\u0103rii \u00een practic\u0103 a principiilor afi\u015fate, oric\u00e2t de fascinant didactice sunt compromisurile morale \u015fi politice ale acestor clase conduc\u0103toare, ele pun \u00een aplicare mai degrab\u0103 diferite partizanate<\/em> politice care sunt rezultatul intereselor lor directe<\/em>, de moment sau pe termen mai lung, de membri ai claselor conduc\u0103toare, dominante, independente<\/em>, care impun direc\u0163ia dezvolt\u0103rii, obiectivele \u015fi mijloacele, valorile legitimatoare \u015fi modelele umane.<\/p>\n

Moralitatea comportamentului lor este \u00een func\u0163ie de acele interese, v\u0103zute \u00een determinarea lor social\u0103 \u015fi temporal\u0103 complex\u0103 \u015fi astfel, nu pornind de la principii abstracte de moralitate se poate \u00een\u0163elege politica \u015fi comportamentul acestor clase ci de la sistemul intereselor \u015fi al raporturilor de for\u0163e la un moment dat[6]<\/a>. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 etimologia sanscrit\u0103 a termenului de domn, dominus<\/em>[7]<\/a>, este aceea de a \u00eembl\u00e2nzi<\/em> (dam<\/em>), \u00een greaca veche \u2013 \u03b4\u03b1\u03bc-\u03bd\u03b7-\u03bc\u03af, vezi \u015fi so\u0163ie, femeie (\u03b4\u03b1\u03bc\u03b1\u03c1), iar radicalul \u03b4\u03bc\u03b7, <\/em>\u00een \u03b1-\u03b4\u03bc\u03b7-\u03c2, sau \u03b1-\u03b4\u03bc\u03b7-\u03c4\u03bf\u03c2, \u00eensemn\u00e2nd de ne\u00eembl\u00e2nzit<\/em>, sclavul fiind \u03b4\u03bc\u03ce-\u03c2 <\/em>\u2013 deci domnul a fost ini\u0163ial, atunci c\u00e2nd s-a trecut de la cules la p\u0103storit, omul capabil de a \u00eembl\u00e2nzi fiarele s\u0103lbatice, de a le supune, de a beneficia de pe urma acestui demers, deci de a acumula mai multe mijloace de existen\u0163\u0103, deci capacitate de constr\u00e2ngere asupra altora[8]<\/a>.<\/p>\n

De aceea, \u00een opozi\u0163ie cu sensul consacrat de dic\u0163ionare, eu nu<\/em> dau calificativul de oportunism celor care, av\u00e2nd puterea clasei dominante, se comport\u0103 \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 o p\u0103streze \u015fi s\u0103 o maximizeze, ci numai celor care, dependen\u0163i fiind[9]<\/a>, \u015fi de fric\u0103[10]<\/a> sau din convingere, adopt\u0103 comportamente de cameleon \u015fi fa\u0163\u0103 de principii \u015fi fa\u0163\u0103 de diferi\u0163i membri ai claselor dominante ca \u015fi ai celorlalte clase, cu scopul de a parveni pe scara social\u0103, de a-\u015fi asigura un nivel de trai c\u00e2t mai bun, acces \u00eentr-o ni\u015f\u0103 de putere, de a-\u015fi \u00a0schimba condi\u0163ia social\u0103.<\/em><\/p>\n

\u015ei partizanatul politic \u015fi oportunismul au loc potrivit intereselor structurale ale indivizilor respectivi ca \u015fi potrivit\u00a0 imaginii lor despre \u201einteresul general\u201d pe care \u00eel percep, desigur, prin prisma propriilor interese. \u015ei partizanatul politic \u015fi oportunismul implic\u0103 o aliniere mercenar\u0103 determinat\u0103 \u015fi de conjuncturi (de ex. X pl\u0103te\u015fte \u015fi nu Y) \u015fi de estimarea c\u00e2\u015ftigurilor proprii indiferent de consecin\u0163ele generale ale ac\u0163iunilor lor. Dar diferen\u0163a dintre simplul partizanat \u015fi, pe de alt\u0103 parte, oportunism, este c\u0103 partizanatul poate implica un grad mai redus de reflexivitate\/intelectualitate[11]<\/a>, pe c\u00e2nd oportunismul este rezultatul unor serioase puneri \u00een balan\u0163\u0103 a input<\/em>-urilor \u015fi output-<\/em>urilor, a c\u00e2\u015ftigurilor \u015fi pierderilor individuale prin aliniere.<\/p>\n

Dac\u0103 \u00een opozi\u0163ie cu oportunismul<\/em> socotim intransigen\u0163a<\/em>, ar trebui s\u0103 remarc\u0103m c\u0103 nu orice intransigen\u0163\u0103 este \u00een acela\u015fi timp \u015fi non-oportunism. Dup\u0103 cum, nu orice trecere de la o ideologie la alta este oportunism: nu orice abjurare este tic\u0103loas\u0103. Socotesc drept oportunism pozi\u0163ia intelectual\u0103 care nu se prive\u015fte critic<\/em> \u2013 care nu-\u015fi prive\u015fte critic argumentele, ra\u0163ionamentele, conceptele \u2013 \u015fi care nu prive\u015fte critic, adic\u0103 inclusiv istoric, fenomenele care-i sunt obiect. Oportunist\u0103 este orice concep\u0163ie care consider\u0103 c\u0103 adev\u0103rurile momentului nu sunt istorice<\/em>, adic\u0103 determinate \u015fi vremelnice, ci eterne \u015fi naturale. Oportunist\u0103 este concep\u0163ia care nu este<\/em> deschis\u0103<\/em> \u015fi transparent\u0103<\/em> \u2013 no\u0163iuni actuale \u2013 \u00een ceea ce privesc cauzele, logica intern\u0103 \u015fi consecin\u0163ele acelei concep\u0163ii, ca \u015fi a eventualei treceri de la o concep\u0163ie la alta.<\/p>\n

De asemenea, deoarece oportunismul poate fi \u015fi \u00een func\u0163ie de pozi\u0163ia fa\u0163\u0103 de diferite partide politice, insist \u00een a spune c\u0103 obiectul sumarei analize de fa\u0163\u0103 ca \u015fi criteriul \u00een func\u0163ie de care caracterizez oportunismul este nu pozi\u0163ia fa\u0163\u0103 de Putere\/fa\u0163\u0103 de Opozi\u0163ie ci fa\u0163\u0103 de fundamentarea \u201emetafizic\u0103\u201d (Duverger) a societ\u0103\u0163ilor \u00een care au tr\u0103it oamenii de la apari\u0163ia polis<\/em>-ului. Aceast\u0103 fundamentare \u201emetafizic\u0103\u201d este prezum\u0163ia c\u0103 raporturile structurale ale acestor societ\u0103\u0163i, adic\u0103 raporturile de domina\u0163ie-supunere, ar fi naturale \u015fi eterne, non-istorice. \u015ei deoarece atitudinea necritic\u0103 (oportunist\u0103) fa\u0163\u0103 de aceast\u0103 fundamentare \u201emetafizic\u0103\u201d\u00a0 implic\u0103 de cele mai multe ori \u015fi atitudinea oportunist\u0103 fa\u0163\u0103 de Puterea existent\u0103, pentru avantaje, ar rezulta c\u0103 oportunismul intelectualilor nu ar fi esen\u0163ialmente diferit de cel al politicienilor \u015fi, \u00een general, al oamenilor obi\u015fnui\u0163i.<\/p>\n

\u00cen realitate, intelectualii st\u0103p\u00e2nesc instrumente <\/em>specifice, cele intelectuale, ra\u0163ionale<\/em>. Acestea sunt critica, argumentele, luarea \u00een considerare a universaliilor, \u00een fond pragmatismul \u2013 adic\u0103 luarea \u00een considerare a consecin\u0163elor fenomenelor sociale pentru comunitatea uman\u0103 \u2013 ca \u015fi sim\u0163ul istoric \u2013 adic\u0103 luarea \u00een considerare a termenilor mediu \u015fi lung, \u015fi nu numai scurt \u2013 ca \u015fi evaluarea valorilor \u015fi alternativelor. Critica intelectual\u0103 implic\u0103 punerea sub semnul \u00eentreb\u0103rii a premiselor \u00eense\u015fi, a criteriilor \u015fi consecin\u0163elor acestora, tocmai pentru ca perspectiva istoric\u0103 s\u0103 nu cad\u0103 \u00eentr-un simplu relativism.<\/p>\n

Din punctul de vedere al evalu\u0103rii criteriilor, intelectualii au fost aceia care au promovat \u00een mod con\u015ftient valoarea kalokagathiei<\/em> pentru comunitate, adic\u0103 binele comun<\/em>.<\/p>\n

Ca urmare, oportunismul intelectualilor este atitudinea care \u00eencalc\u0103 aceste instrumente, atitudinea prin care ei \u015fi activitatea lor specific\u0103 se trivializeaz\u0103 \u015fi devin simpli muritori ce-\u015fi urmeaz\u0103 interesul propriu.<\/p>\n

A\u015fadar, nu voi lega conceptul de manifest\u0103rile politicienilor ca reprezentan\u0163i ai acelor interese economice (\u015fi, desigur, nici de comportamentul de\u0163in\u0103torilor principali ai puterii economice), ci de o categorie social\u0103 a c\u0103rei aur\u0103 ar putea da impresia c\u0103 ar fi cu totul str\u0103in\u0103 fenomenelor descrise de hulitul concept de oportunism. \u00centrebarea de la care am pornit a fost aceea legat\u0103 de moralitatea intelectualilor \u00een rela\u0163iile sociale \u015fi politice <\/em>(\u015fi nu \u00een via\u0163a privat\u0103). De ce? Deoarece principala func\u0163ie social\u0103 a intelectualilor, \u00een afar\u0103 de aceea tehnic\u0103\/profesional\u0103\/legat\u0103 de activit\u0103\u0163i \u015fi sarcini intelectuale precise<\/em>, ce presupun competen\u0163e intelectuale, este aceea de pozi\u0163ionare fa\u0163\u0103 de continuitatea raporturilor de domina\u0163ie-supunere<\/em>, de legitimare<\/em> a configur\u0103rii societ\u0103\u0163ii sau, dimpotriv\u0103, de critic\u0103 a statu quo<\/em>.<\/p>\n

Iar \u00eenf\u0103ptuirea acestei func\u0163ii implic\u0103, \u00een ac\u0163iunea sa de legitimare, \u00een vechile preocup\u0103ri filosofice, recursul la (ipotetica) moralitate social\u0103 profesat\u0103: ei, intelectualii, ar fi cheza\u015fii ordinii sociale, ei, intelectualii, ar reprezenta vocea cea mai autorizat\u0103 a \u201epoporului\u201d, \u00eentr-o formul\u0103 veche, a \u201esociet\u0103\u0163ii civile\u201d, \u00eentr-o expresie mai nou\u0103. A\u015fa este oare \u015fi \u00een ce m\u0103sur\u0103 este oare a\u015fa?<\/p>\n

Iar \u00eenainte de a merge mai departe, se cuvine s\u0103 men\u0163ionez c\u0103 a vorbi despre oportunismul intelectualilor nu \u00eenseamn\u0103 nicidecum a considera automat \u201evirtutea superioar\u0103 a celor oprima\u0163i\u201d[12]<\/a>.<\/p>\n

 
\n#
\ncontinuarea acestui text poate fi citit\u0103 aici<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n

Referin\u0163e<\/p>\n


<\/p>\n
\n
\n

[1]<\/a> http:\/\/egophobia.ro\/?p=7353<\/a><\/p>\n<\/div>\n

\n

[2]<\/a> Vezi Ana Bazac, \u201eLibertatea uman\u0103 \u015fi perspectivele ei la Albert Einstein\u201d, Revista de Filosofie<\/em>, 5-6, 2005, pp. 703-721.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[3]<\/a> De la st\u00e2nga \u2013 adic\u0103 de la atribuirea c\u0103tre intelectuali a func\u0163iei \u201ede a spune nu<\/em> oric\u0103rui abuz, oric\u0103rei abera\u0163ii politice sau de alt\u0103 natur\u0103, s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103 mortific\u0103rii g\u00e2ndului \u015fi obstacolelor puse libert\u0103\u0163ii\u201d, cum considera Camus, citat \u00een Liviu Antonesei, O prostie a lui Platon. Intelectualii \u015fi politica<\/em>, Ia\u015fi, Polirom, 1997, p. 20 \u2013 dar \u015fi de la dreapta \u2013 ca purt\u0103tori de cuv\u00e2nt ai \u201esociet\u0103\u0163ii civile\u201d, \u00een\u0163eleas\u0103 exclusiv ca manifestare civic\u0103 a intereselor de men\u0163inere a raporturilor structurale de domina\u0163ie-supunere, at\u00e2t \u00een varianta stalinist\u0103 (\u00een care intelectualii au fost \u015fi def\u0103ima\u0163i \u015fi folosi\u0163i ca \u201ereprezentativi\u201d) c\u00e2t \u015fi \u00een cea a \u201eg\u00e2ndirii unice\u201d neoliberale dominante ast\u0103zi \u00een lume.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[4]<\/a> Cf. dic\u0163ionarului Le Petit Robert<\/em>, adic\u0103 Dictionnaire alphab\u00e9tique et analogique de la langue fran\u00e7aise<\/em>, par Paul Robert, Paris, Soci\u00e9t\u00e9 du nouveau Littr\u00e9, 5-e ed., din 1970, p. 1192, 1193: adjectivul opportun<\/em>, men\u0163ionat \u00een literatura francez\u0103 prima dat\u0103 \u00een 1355,\u00a0 a p\u0103strat \u00eenc\u0103 sensul etimologic (radicalul portus, proprem<\/em>, care conduce la port) \u00eensemn\u00e2nd ceea ce convine \u00eentr-un caz determinat, convenabil (Gide este citata cu al s\u0103u \u201emensonge opportun\u201d; <\/em>dar substantivul oportunism<\/em>, ca \u015fi adjectivul oportunist<\/em>, men\u0163ionate \u00een literatur\u0103 prima dat\u0103 \u00een 1869, respectiv 1877, au descris deja o \u201epolitic\u0103 ce const\u0103 \u00een a folosi circumstan\u0163ele, a le utiliza cel mai bine, f\u0103c\u00e2nd la nevoie compromisuri cu principiile\u201d, Gambetta vorbind de o \u201eadev\u0103rat\u0103 politic\u0103\u201d ce se ascundea \u201e\u00een spatele acestui barbarism\u201d, ca \u015fi \u201eun comportament al aceluia\u2026care\u2013\u015fi subordoneaz\u0103 principiile interesului de moment\u201d, exemplul fiind acela al \u201epoliticianului oportunist\u201d.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[5]<\/a> Un text celebru, precursor al g\u00e2ndirii politice sistematice europene este cel al lui Herodot, Istorii <\/em>(cca. 460-480 \u00ee.e.n.), I, Bucure\u015fti, Editura \u015etiin\u0163ific\u0103, 1961, Cartea a III-a, \u00a7 LIII-LXXXIII, pp. 263-265, \u00een care se descriu degrad\u0103rile psihologice ale monarhiei, form\u0103 de guvern\u0103m\u00e2nt unde \u201eeste \u00eeng\u0103duit unuia s\u0103 fac\u0103 ce vrea\u201d: trufia, pizma, faptul c\u0103 se \u00eenconjoar\u0103 de netrebnici def\u0103im\u0103tori etc. \u00cen fond, de\u015fi nu a fost inten\u0163ia lui Herodot, \u015fi oligarhia \u2013 unde \u201edin partea celor mai cumin\u0163i b\u0103rba\u0163i vor veni \u015fi cele mai cumin\u0163i hot\u0103r\u00e2ri\u201d \u2013 poate duce la degrad\u0103ri asem\u0103n\u0103toare. Doar democra\u0163ia,\u00a0 egalitatea \u00een fa\u0163a legii, luarea tuturor hot\u0103r\u00e2rilor \u00een adunarea ob\u015ftii,\u00a0 le evit\u0103, \u00een mod relativ \u00eens\u0103, iar Herodot sugereaz\u0103 ciclicitatea formelor de guvern\u0103m\u00e2nt drept inevitabil rezultat al pervertirilor rezultate din ceea ce atunci \u2013 \u015fi nu numai \u2013 p\u0103rea a fi \u201enatura uman\u0103 corupt\u0103\u201d.<\/p>\n

Concep\u0163iile diferite, de\u015fi pe baza aceluia\u015fi\u00a0 scop superior al conducerii \u2013 \u201ebinele superior\u201d \u2013 despre formele de guvern\u0103m\u00e2nt democratice, aristocratice sau monarhice, au ap\u0103rut de ex. la Platon: chiar dac\u0103, pentru perspectiva anti-democratic\u0103, \u201es\u0103-\u0163i sluje\u015fti poporul\u201d \u00eensemna s\u0103-l lingu\u015fe\u015fti, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103 \u201ecea mai mare parte dintre cei puternici sunt p\u0103c\u0103to\u015fi\u201d \u015fi \u201ecu deosebire \u00eentre oamenii \u00eenzestra\u0163i cu autoritate vei g\u0103si pe cei care devin criminali adev\u0103ra\u0163i\u201d, Platon, Gorgias,<\/em> 521a-b, 525 e, 526 b, \u00een Platon, Dialoguri<\/em>, dup\u0103 traducerile lui Cezar Papacostea, revizuite \u015fi \u00eentregite cu dou\u0103 traduceri noi de Constantin Noica, Bucure\u015fti, ELU, 1968, pp. 231, 237. Vezi \u015fi Aristotel: \u015ftiin\u0163a politic\u0103 urm\u0103re\u015fte \u201ebinele\u201d \u015fi \u201ecel mai mare bine\u201d, \u201e\u015ftiin\u0163a cea mai st\u0103p\u00e2nitoare \u015fi conduc\u0103toare \u00een cel mai \u00eenalt \u00een\u0163eles\u201d, Etica nicomahic\u0103<\/em>, trad. Traian Br\u0103ileanu, Bucure\u015fti, Casa \u015ecoalelor 1944, p. 26. <\/em>\u015ei \u201estatul cel mai perfect este evident acela \u00een care fiecare cet\u0103\u0163ean, oricare ar fi, poate, gra\u0163ie legilor, s\u0103 practice c\u00e2t mai bine virtutea, \u015fi s\u0103-\u015fi asigure c\u00e2t mai mult\u0103 fericire\u201d, Politica<\/em>, Trad. El. Bezdechi, Bucure\u015fti, Cultura Na\u0163ional\u0103 1924, p. 147, \u00een timp ce, scutur\u00e2nd realist iluziile, Aristotel a remarcat: \u201efoloasele ce le aduce puterea \u015fi administrarea intereselor generale insufl\u0103 tuturor oamenilor dorin\u0163a de a se perpetua \u00een func\u0163iune; \u015fi, ca \u015fi cum to\u0163i ar fi bolnavi \u015fi numai posesiunea puterii le-ar putea da s\u0103n\u0103tate, \u00eentr-at\u00e2t de mor\u0163i\u015f tind s\u0103 p\u0103streze autoritatea, odat\u0103 ce o st\u0103p\u00e2nesc\u201d, ibidem,<\/em> p. 109.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[6]<\/a> Machiavelli a fost g\u00e2nditorul cel mai faimos \u2013 \u015fi mai inadecvat \u00een\u0163eles, cu \u201emachiaverl\u00e2cul\u201d ce nu i-a fost specific \u2013 care a ar\u0103tat c\u0103, din perspectiva unor interese politice concrete<\/em>, iar nu din perspectiva\u00a0 \u00eenchipuirii unor \u201erepublici \u015fi principate care nu s-au v\u0103zut vreodat\u0103\u201d \u015fi nici din aceea a unor precepte extra-politice, religioase, ac\u0163iunea politic\u0103 eficient\u0103 este aceea care asigur\u0103 succesul (sau cele mai mici pierderi) acelor interese. Nu este \u00eens\u0103 vorba de amoralismul de care a fost acuzat, nu o dat\u0103 dar superficial, Machiavelli: c\u0103ci dac\u0103 \u201eun principe, ca s\u0103 se men\u0163in\u0103 la putere, trebuie neap\u0103rat s\u0103 \u00eenve\u0163e s\u0103 se poarte s\u0103 nu fie bun \u015fi s\u0103 se foloseasc\u0103 sau nu de aceast\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103, dup\u0103 nevoi\u201d, \u00een realitate nu simpla nevoie de a se men\u0163ine la putere este scopul care determin\u0103 comportamentul politic elastic, ci binele comun<\/em> (\u201eatunci c\u00e2nd fapta merit\u0103 a fi \u00eenvinuit\u0103, scopul ei s\u0103 o scuze\u201d, citat din Discorsi sopra la prima deca di Tito Livio<\/em>, \u00een Opere,<\/em> Cartea I, cap. IX, Verona, Ed.Valdonega, 1968, p. 116, \u00een Prefa\u0163a<\/em> lui Gh. Lencan Stoica la Machiavelli, Principele <\/em>(1513), Bucure\u015fti, Editura Minerva, BPT, 1994, p. XII), adic\u0103, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, salvarea statului de domina\u0163ie str\u0103in\u0103, de \u00eempilare \u015fi nedrept\u0103\u0163i: \u201es\u0103 nu-i pese dac\u0103 va s\u0103v\u00e2r\u015fi acele p\u0103cate f\u0103r\u0103 de care i-ar fi greu s\u0103 salveze statul\u201d, \u00een \u201ec\u00e2rmuirea intern\u0103 a statului\u201d \u015fi \u201eca s\u0103 elibereze \u0163ara\u201d, Principele,<\/em> ed. cit., p. 80, 113, 132.<\/p>\n

Dar s\u0103 nu uit\u0103m \u015fi concep\u0163ia despre politic\u0103 \u2013 \u015fi care este \u00eenc\u0103 foarte r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u2013 ca activitate cu rost \u015fi benefic\u0103 abia dup\u0103 <\/em>ce are loc asanarea moral\u0103: \u201enumai dup\u0103 ce vom fi str\u0103b\u0103tut \u00eempreun\u0103 drumul virtu\u0163ii ne vom apuca \u015fi de treburile politicii\u2026ca unii care vom fi atunci mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 hot\u0103r\u00e2m dec\u00e2t suntem acum\u201d, Gorgias,<\/em> ed. cit.,527 d, p. 239. Aceast\u0103 perspectiv\u0103, care reflecta pe vremea lui Platon \u015fi nevoia de a ra\u0163ionaliza politica \u2013 deci de a o pune pe principii care nu pot fi infirmate ra\u0163ional, a\u015fadar care sunt \u015fi bune, juste \u2013 este \u00eens\u0103 ast\u0103zi rezultatul unei perspective non-sistemice, deci impotente \u015ftiin\u0163ific, ca \u015fi rezultatul unei concep\u0163ii de social engineering<\/em> pas cu pas, dar fariseic\u0103, ce \u00eens\u0103 omite determinismul care leag\u0103 lucrurile.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[7]<\/a> A. Bailly, Manuel pour l\u2019\u00e9tude les rqcines grecques et latines, avec une liste des principaux d\u00e9riv\u00e9s fran\u00e7ais,\u00a0 Paris, A. Durand et Pedone Lauriel eds., 1869, p. 261.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[8]<\/a> Lat. domare, domitare<\/em>, a \u00eembl\u00e2nzi, domitor<\/em>, \u00eembl\u00e2nzitor, dominus,<\/em> st\u0103p\u00e2n, dominium<\/em>, dominiu.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[9]<\/a> Acest aspect a fost \u00een\u0163eles, cum vom vedea, \u00eenc\u0103 demult. Mai t\u00e2rziu, Machiavelli s-a preocupat \u00een mod deosebit, \u00een cap. XXIII din Principele<\/em> de modul \u201eCum trebuie s\u0103 sc\u0103p\u0103m de lingu\u015fitori\u201d , ace\u015ftia fiind \u00eens\u0103 curteni, dreg\u0103tori, membri ai claselor dominante sau ai, cum s-au numit ei mai t\u00e2rziu \u00een Fran\u0163a absolutist\u0103, noblesse de robe,<\/em> ai birocra\u0163iei administrative \u015fi judec\u0103tore\u015fti care a devenit mereu, \u015fi destul de repede, parte a clasei dominante. \u00cen ce m\u0103 prive\u015fte, nu m\u0103 ocup aici de ace\u015ftia ,ci de intelectuali. Dar merit\u0103 s\u0103 re\u0163inem c\u00e2teva aspecte legate de eficien\u0163a conducerii bune, \u00een condi\u0163iile \u00een care conducerea ca atare, mai ales o dat\u0103 cu complexificarea activit\u0103\u0163ilor \u015fi ale societ\u0103\u0163ii, a devenit \u201eplin\u0103 de lingu\u015fitori\u201d: \u201enu e alt\u0103 cale de a te feri de lingu\u015fitori dec\u00e2t aceea de a le da oamenilor de \u00een\u0163eles c\u0103 adev\u0103rul rostit de ei nu are de ce s\u0103 te supere\u2026oricine s\u0103-\u015fi poat\u0103 da seama c\u0103 cu c\u00e2t va vorbi mai liber, cu at\u00e2t va fi mai bine v\u0103zut\u2026ba mai mult, atunci c\u00e2nd pricepe c\u0103 cineva nu-i spune adev\u0103rul dintr-un sentiment de respect, el s\u0103 se supere\u2026(dreg\u0103torii) sunt buni sau nu, dup\u0103 cum principele este mai mult sau mai pu\u0163in \u00een\u0163elept\u201d, ace\u015ftia s\u0103 fie ale\u015fi \u201ela conducerea treburilor statului\u201d. De\u015fi, \u00een acele condi\u0163ii<\/em>, un anumit elitism se impunea, \u201enumai lor s\u0103 le dea dreptul de a-i spune adev\u0103rul\u2026dup\u0103 care singur s\u0103 hot\u0103rasc\u0103\u201d, \u00een ibidem<\/em>, pp. 119, 120, 117, 119 .<\/p>\n<\/div>\n

\n

[10]<\/a> \u201eToat\u0103 lumea e liber\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103 r\u0103u de popor, chiar \u015fi atunci c\u00e2nd domne\u015fte cu plin\u0103 putere, pe c\u00e2nd nimeni\u00a0 nu vorbe\u015fte r\u0103u de principi dec\u00e2t cu cea mai mare aten\u0163ie \u015fi tremur\u00e2nd\u201d, Machiavelli, ibidem<\/em>.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[11]<\/a> Un exemplu clasic, dat de literatur\u0103, este pozi\u0163ia mu\u015fchetarilor, \u015fi mai ales a lui d\u2019Artagnan, \u00een raporturile dintre \u201erege\u201d \u015fi cardinalul Richelieu. Dup\u0103 cum se \u015ftie, Richelieu a fost sus\u0163in\u0103torul monarhiei centralizate puternice, deci a fost mai \u201eregalist\u201d dec\u00e2t nobilii care erau interesa\u0163i s\u0103 aib\u0103 o monarhie slab\u0103, tipic feudal\u0103, \u00een care puterea lor era discre\u0163ionar\u0103. Mu\u015fchetarii, \u015fi mai ales un fiu de nobil s\u0103rac sc\u0103p\u0103tat care ar fi putut s\u0103 devin\u0103 bogat tocmai prin oportunit\u0103\u0163ile deschise dezvolt\u0103rii economice de c\u0103tre o monarhie centralizat\u0103 puternic\u0103, ar fi trebuit deci s\u0103-l sus\u0163in\u0103 pe Richelieu. Dar mu\u015fchetarii \u00een general erau nobilii \u015fi reprezentan\u0163ii r\u0103zboinici ai nobililor doritori de descentralizare. Dumas i-a descris cu aura plin\u0103 de glorie a capei \u015fi spadei pe ei, \u015fi nu pe cei din g\u0103rzile cardinalului. Pozi\u0163ia partizan\u0103 retrograd\u0103 a mu\u015fchetarilor din roman a corespuns intereselor foarte precise ale mu\u015fchetarilor \u00een general. Nu a fost aici nici un fel de oportunism. Dar aceast\u0103 pozi\u0163ie nu a mai fost \u00een consens cu lumea t\u00e2n\u0103rului d\u2019Artagnan care era \u00een curs\/trebuia s\u0103 dezvolte o societate mai bogat\u0103, mai eficient\u0103, mai deschis\u0103. Nici\u00a0 d\u2019Artagnan nu a fost \u00eens\u0103 oportunist: el a preluat \u00een mod absolut pozi\u0163ia prietenilor s\u0103i. Dar Dumas a fost oportunist: c\u0103ci dac\u0103 ar fi descris la fel de atr\u0103g\u0103tor vitejia \u015fi via\u0163a osta\u015filor mercenari din slujba politicii de \u00eent\u0103rire a monarhiei \u2013 ca mediu al \u201esalv\u0103rii\u201d feudalismului \u00een criz\u0103 \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, teren pa\u015fnic al constituirii noii societ\u0103\u0163i \u2013 cartea sa ar fi \u00eenc\u00e2ntat la fel genera\u0163ii de tineri, dar ar fi contribuit la constituirea unui spirit critic fa\u0163\u0103 de fenomenele retrograde din istorie.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[12]<\/a> \u00cempotriva acestei idei de a feti\u015fiza moralitatea celor oprima\u0163i a scris Bertrand Russell\u00a0 un mic studiu, The Supperior Virtue of the Oppressed<\/em>, din cadrul culegerii sale Unpopular Essays<\/em>, NY, Simon & Schuster 1950, \u00een care a relevat, \u00eenainte de toate, caracterul modern (legat de prima revolu\u0163ie industrial\u0103) a admira\u0163iei\u00a0 fa\u0163\u0103 de proletarii urbani, \u00eenainte \u201es\u0103racii\u201d apar\u0163in\u00e2nd ruralului; dar moralitatea tuturor acestora a fost determinat\u0103 de condi\u0163iile existen\u0163ei lor. (AB – \u00cenc\u0103 \u00een Ideologia german\u0103<\/em> (1845) s-a subliniat faptul c\u0103 ideologia dominant\u0103 \u00eentr-o societate dat\u0103 este ideologia clasei dominante: ceea ce \u00eenseamn\u0103 \u015fi preluarea de c\u0103tre categoriile de jos a valorilor morale, deci alinierea la ele.)<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Ana Bazac   Deoarece oportunismul este at\u00e2t de sup\u0103r\u0103tor, cel pu\u0163in \u00een declara\u0163ii, obiectul nota\u0163iilor de fa\u0163\u0103, \u00eencepute aici cu articolul Villon \u015fi Erasm despre oportunismul intelectualilor[1], este acela de a da o perspectiv\u0103 genetic\u0103-structural\u0103 despre acest comportament \u00een cadrul raporturilor politic\u0103-etic\u0103 din spa\u0163iul filosofic european. Abordarea este filosofic\u0103, ceea ce implic\u0103, desigur, \u015fi […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[794,27],"tags":[613,1155,1117],"class_list":["post-7902","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-33","category-filosofie","tag-ana-bazac","tag-egophobia-33","tag-filosofie"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-23s","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7902","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7902"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7902\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8400,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7902\/revisions\/8400"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7902"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7902"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7902"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}